(hed) p.e. – Evolution (2014)

(hed) p.e. - Evolution (2014)

(hed) p.e. - Evolution (2014) I had falling in love with (hed) p.e. a lifetime ago when drunk in a bar I heard for the first time their song “Bartender”. I write about that when they released in 2009 the killer album entitled “New World Orphans” and mention it again, one year later when they delivered “Truth Rising”, their eighth studio album.
Four years might feels like another lifetime, but Jared Gomes is back and he is furious, maybe even more determined then ever. Those wicked riffs, those dub and reggae flavored grooves and hardcore rooted intensity are always refreshing, although sometimes some of them are sound quite familiar.
Hed PE, also known as (hed) Planet Earth and stylized as (həd) p.e. was formed by Vocalist Jared Gomes, also known as “M.C.U.D.” (MC Underdog), and guitarist Wes Geer in 1994 and released the self-financed extended play, “Church of Realities” only one year later.
They signed with Jive Records, releasing their self-titled debut album in 1997. Unfortunately, due to the label’s contractual terms and the disappointing sales of the album, the band found themselves unable to repay the cash advances given to them by Jive. Gomes is quoted as saying “We had these romantic visions of the music industry, and we thought it would be cool to be a punk band on a rap label. So we fulfilled that dream, but it was also probably the worst thing that could have happened. We’ve had offers from Sony and others that we can’t take because we owe Jive so much money.” Read more (hed) p.e. – Evolution (2014)

Body Count – Manslaughter (2014)

Body Count – Manslaughter (2014)

Body Count – Manslaughter (2014) It was five years before “Three Dollar Bill, Yall” and 16 years before “Swan Songs”, the debut Hollywood Undead album. One year after the controversial self titled debut album, the soundtrack of the film “Judgement Night” bought together several rock and rap/hip hop artists and set a new trend in mixing opposite musical genres. Body Count, the rock/metal band of the (in)famous rapper Ice-T it’s definitively one of the reference points of crossover. Although, they might be inspired by artists such as Bad Brains, Living Colour, Mordred, Suicidal Tendencies, Faith No More, etc they inspired and bought to life a generation to follow.
The debut album was originally set to be distributed under the title Cop Killer, named for the song of the same name, which criticizes police brutality and after the release the Combined Law Enforcement Association of Texas launched a campaign to force Warner Bros. Records to withdraw the album finally entitled Body Count and released on March 10, 1992 – just months before the L.A. riots. “Body Count” it’s a flawless album where punk, rap, rock, hip hop and thrash metal are melting into one.
It was followed by “Born Dead” in 1994, “Violent Demise: The Last Days” in 1997, with a considerable gap “Murder 4 Hire” in 2006 and now we’ve got chapter 5, “Manslaughter” (smart reference back to “Body Count”) released on June 10, 2014 by Sumerian Records and produced by Will Putney (credited for working with artists such as Asking Alexandria, Poison The Well, Thy Art Is Murder, Miss May I, Came As Romans, etc). Read more Body Count – Manslaughter (2014)

PRoject OxiD & The Demigodz – KILLmatic (2014)

PRoject OxiD & The Demigodz - KILLmatic (2014)

PRoject OxiD & The Demigodz - KILLmatic (2014) Downloadable good shit! For free, 320 kbps on their official site! Korn and Limp Bizkit fans will devour it, but this is a pretty cool mixture of rap-metal and industrial/EDM music, not only Korn and Bizkit fans can give it a shot. And not at least, the album features a pretty impressive list of guest-star featuring from Jonathan Davis from KoRn, Corey Taylor from Slipknot, Chester Bennington from Linkin Park and Randy Blythe of Lamb Of God) to Steklo and Memnoir.
Although, this PRoject OxiD’s Remix album of Demigodz’s original Killmatic 2013 album. While they 2009 debut al;bum entitled “Reality” was not a commercial success, you can find all the PRoject OxiD and DJ Make Illusional albums to download for free at 320 kbps at the discography page of their official site. Read more PRoject OxiD & The Demigodz – KILLmatic (2014)

Blunt Concept – Society Poetry (2011)

It’s always exciting to discover musics from the other end of the world. Blunt Concept comes from the Philippines and they play a kind of blending between more or less traditional heavy metal and rap metal. Kind of Linkin Park jamming with Iron Maiden from ’80-’82. As its trendy now days, they put two guys at the mic, Lux Ayque and Ramon Garcia, one of them singing, the other screaming, Ayi Ayque plays guitars, Ross Perez bass and Alwin Rojas drums. They say about their self: “The music of BLUNT CONCEPT are representations of poetry, individuality, courage over adversity, love and self respect. The band relates social inequality and real life drama to heavy angry music; expressin’ life struggles against the greedy, fake, vain hypocrites; screamin’ STOP NOW!!! to all the corrupt and judgmental characters of our society.” Read more Blunt Concept – Society Poetry (2011)

Hollywood Undead – American Tragedy (2011)

If you know them, you wait for their second album for quit a long time, if you never heard of Hollywood Undead, you probably were out on some other planet when they smash off MySpace with their song called „The Kids” in 2005 wich reach over 8 million hits till the end of 2006 and made them the most wanted unsigned band of the moment. They finally singed for MySpace Records, but they left the label after the label tried to censor their first album. They moved to A&M/Octone Records and “Swan Songs” was released on September 2, 2008 and reached #22 on the Billboard 200 in its first week of release, selling 21,000 copies.
All of the band members use pseudonyms and wear their own unique mask, most of which are based on the common hockey goaltender design. Do you remember Raven? – the English heavy metal band – or you may though about Slipknot as well.  The band members currently consist of Charlie Scene, Da Kurlzz, Danny, Funny Man, J-Dog, and Johnny 3 Tears after in early 2010, the band’s singer, Deuce, was voted out of the group and was replaced by touring member and long-time friend Daniel Murillo (Danny), who was an American Idol contestant in its ninth season and was the lead singer for the band called Lorene Drive. Read more Hollywood Undead – American Tragedy (2011)

(hed) p.e. – Truth Rising (2010)

(hed) p.e. – Truth Rising (2010)

(hed) p.e. – Truth Rising (2010) Povesteam anul trecut la disecţia albumului „New World Orphans” că i-am remarcat pe (həd) p.e. acum zece ani cu piesa „Bartender” şi gaşca lui Jared Gomes înfiinţată în1994 ne furnizează cu regularitate şi perseverenţă începând de la debutul din 1997 albume incisive şi consistente, un amestec incendiar de Rap Metal, infuzii de Raggae şi Dub contrabalansate de secvenţe zgomotoase de Metal a la Anthrax şi Hardcore după standardele Suicidal Tendencies. Aceste faze Hardcore/Metal se datorează în primul rând chitaristului Jackson „Jaxon” Lee Benge alăturat trupei în 2004 pe albumul „Only In Amerika”. Lupta dintre preferinţele Rap ale lui Jared şi orientarea spre Hardcore al lui Jaxon s-a dovedit benefică trupei, riff-urile zgomotoase şi abordarea a la Minor Threat împinse insistent de Jaxon au câştigat tot mai mult spaţiu şi în final au obţinut un cocktail exploziv, dar bine echilibrat. Şi-au definit stilul ca fiind G-Punk, o “derivată” Rock la G-Funk.

„Truth Rising” este continuarea directă a materialului Read more (hed) p.e. – Truth Rising (2010)

Cypress Hill – Rise Up (2010)

Sen Dog, Eric Bobo şi B-Real s-au întors. Le-a luat 6 ani. 🙂 Au avut ceva de furcă cu Sony Music – mă întreb care artist n-a avut? Au semnat cu Priority, în fapt tot un corporatist, face parte din grupul EMI… N-o fi chiar din lac în puţ, da’…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8spKRu5w7Gk]

Vremurile bune au apus. Veteranii au dispărut, par nişte dinozauri din secolul trecut, scena s-a umplut cu de-al de 50 Cent, vedeta e Eminem şi rebelul Fred Durst. Şase ani în umbră sunt o eternitate, poţi să spui că o iei practic de la zero. Read more Cypress Hill – Rise Up (2010)

Street Sweeper Social Club – S.S.S.C. (2009)

Dacă numele Street Sweeper Social Club nu vă spune nimic, numele chitaristului Tom Morello cu siguranţă vă trezeşte amintiri legate de Rage Against the Machine. Sau Audioslave. După patru albume excepţionale, ultimul fiind „Ranagedes” din 2000, un disc ce conţine prelucrări, drumurile celor din R.A.T.M. s-au despărţit.
Se pare că solistul vocal Zack de la Rocha şi Tom Morello au revenit la un numitor comun în 2007 şi formaţia s-a reunit, dar deocamdată au fost doar concerte şi turnee, însă un eventual nou album deocamdată nu a fost luat în calcul.
În 2002 Morello s-a alăturat formaţiei Audioslave al fostului solist vocal din Soundgarden, Chris Cornell şi au lansat trei albume în perioada 2002 – 2006. De notat, ar fi concertul gratuit din Havana, Cuba din data de 6 mai 2005 în faţa a 50.000 de spectatori, Audioslave devenind astfel prima formaţia americană care a concertat în Cuba comunistă.
Aşa ajungem şi la castana fierbinte al orientării politice a domnului Morello: Marxismul. Orientarea de stânga şi critica societăţii şi mai ales al guvernării Americane au fost drapel şi-n R.A.T.M. Audioslave (teoretic) nu s-a implicat politic şi Morello n-a putut sta mai mult de un an departe de subiectele fierbinţi care-l frământau. Aşa s-a născut proiectul The Nightwatchman în 2003. Proiectul s-a dorit un Bob Dylan modern, Morello cântă la chitară, muzicuţă, banjo şi cu o voce bariton plăcută şi s-a auto-definit ca un Robin Hood al muzicii din secolul XXI. Cele două albume, „One Man Revolution” (2007) şi „The Fabled City” (2008) sună proaspăt şi în ciuda faptului că nu sunt consumator de Folk, s-au dovedit a fi o audiţie plăcută. În una din concertele lui Morello l-a cunoscut pe (emcee) Boots Riley solistul trupei The Cupe, o trupă Hip Hop cu aceeaşi orientare politică de stânga şi axată pe militantism şi după mai multe cântări împreună s-a născut şi proiectul-formaţie Street Sweeper Social Club, conform declaraţiilor lui Morello, mai mult un club social, decât o trupă. Celor doi li s-a alăturat bateristul Stanton Moore, profesor de percuţie din New Orleans, membru fondator al formaţiei Galactic, colaborator cu mulţi artişti de la clăparul Robert Walter la formaţiile Garage A Trois şi Corrosion Of Conformity.
Albumul auto-intitulat S.S.S.C. a fost lansat pe 16 iunie de casa de discuri Warner Music şi conţine 11 piese într-o manieră Funk şi Hip Hop amestecate cu Rock. Nu are nici explozia, nici intensitatea R.A.T.M., dar este un material energic şi colorat. Boots Riley nu are agresivitatea lui Zack de la Rocha, este chiar monotonă interpretarea sa şi Morello este mai cuminte ca pe discurile R.A.T.M., sunetul este predominant mai „moale”, iar în centru sunt mesajele politice şi sociale. În lipsa unui basist, Morello a prestat şi la instrumentul cu patru corzi. Preferam un material nou cu R.A.T.M., dar probabil toate la timpul lor.

SSSC

„Fight! Smash! Win!” deschide albumul, poate fi ascultată şi pe site-ul oficial precum şi pe pagina MySpace. Începe cu un riff uşor Retro trecut prin fazer, apoi basul cu toba preia prim planul, chitara punctează doar la refren, dublează basul pe alocuri. Boots Riley parcă scuipă versurile, Morello vine cu un scurt solo, dar lipsesc „găselniţele” care-l făceau special pe albumele R.A.T.M.
„100 Little Curses” este singleul care promovează albumul, secţia ritmică aminteşte de R.A.T.M., piesa are balans Funk, refrenul crescendo şi cor de susţinere, soloul lui Morello este mai zemos, este una din piesele mai bine nimerite. Constanta comparaţie cu R.A.T.M. este inevitabilă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bjIvyk24kFM]

„The Oath” este una din favoritele mele de pe disc. Începe cu o temă Bluesy foarte plăcută apoi chitara intră tăios, tempoul creşte uşor, este un Funk mai lent, dar balansat şi apăsat, revenirile la tema iniţială conferă dinamică şi încă un cor „lălăit” dau culoare. S.S.S.C. este undeva la mijloc între R.A.T.M. şi The Nightwatchman, Morello încearcă să-şi recâştige şi fanii pierduţi în urma escapadei în zona Folk fără să se folosească în mod flagrant de stilul şi abordarea din R.A.T.M. „The Oath” este o piesă excelentă şi o îmbinare a celor două direcţii foarte reuşită.
„The Squeeze” este cea mai R.A.T.M. piesă de pe album chiar dacă chitara nu are nervul de pe albumele vechi şi încă o dată trebuie spus şi faptul că nici Boots Riley nu are violenţa şi energia lui Zack. Un moment mai Rock însă era obligatoriu şi inevitabil.
„Clap for the Killers” este o „predică” Rap a lui Boots Riley pe o temă Funky abordată lent şi cu un solo de chitară excelent al lui Morello, m-a deranjat doar fade-out-ul care a venit parcă prea repede.
„Somewhere in the World It’s Midnight” are un bas genial, piesa rămâne tot în zona relativ lentă a Funk-ului, refrenul este mai apăsat, ceva mai Rock, doar vocea lui Boots Riley se dovedeşte – încă o dată – prea moale, uşor fără vlagă şi astfel neconvingătoare. Morello are un solo ca pe vremuri, sunetul acela schizofrenic care-l caracterizează, face toţi banii!
„Shock You Again” este un alt moment mai zgomotos, mai a la R.A.T.M., îmi lipsesc puţin riff-urile mai groase, Morello pe strofe riffează cu basul, o face ireproşabil, dar parcă tot lipseşte chitara… în schimb are încă un scurt solo foarte bun.
„Good Morning, Mrs. Smith” începe ca un Led Zeppelin cu un raper la microfon, rifful şi chitările acustice au amprenta lui Page, ritmul uşor sacadat, balansul Funk au vigoare, prospeţime.
„Megablast” sună ceva mai modern şi mai nervos, este un Funk Rock apăsat, chitara cu basul fac pereche la riffaj, chiar dacă ritmul rămâne în zona medie, piesa are apăsare, dat volumul la maxim sună greu.
„Promenade” este o incursiune în Rap cu garnitură Rock mai ales pe refrenul reuşit, condimentat de Morello cu un solo reuşit. O piesă simpluţă, dar drăguţă.
„Nobody Moves (Til We Say Go)” închide albumul pe un ton mai energic, amestecul Funk, Rap şi Rock reflectă cu exactitate orientarea formaţiei şi conţinutul albumului de debut.
Este un disc reuşit, consider unicul minus prestaţia destul de plată a vocalului Boots Riley: cu un solist mai „viu”, mai colorat şi mai nervos, discul putea fi mult-mult mai bun.

N-am vorbit intenţionat despre texte şi mesaje: pentru mine epoca socialistă sub oblăduirea Partidului Comunist Român şi a iubitului conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este încă mult prea vie. Pentru cei sub 30 de ani acestea sunt doar poveşti, poate chiar minunate în care pe vremea „împuşcatului” partidul ne „dădea” casă şi nu exista şomaj, munca era obligatorie, dar eu am cu totul alte amintiri din perioada cu pricina… Pot să înţeleg şi revolta faţă de sistem şi societate a lui Morello şi înţeleg şi viziunea lui idealistă legată de ideologia comunist-marxistă, dar n-am să subscriu niciodată.  Noi cu Revoluţia ne-am  fript nu o dată… Pare totuşi ciudat într-o lume în care Putin îi spune lui Obama până unde se extinde N.A.T.O.  (şi U.E.) şi unde se trage linia de marcaj. Vezi cazul Moldova sau Iran…

Trupa se află-n turneul Ninja Tour şi de pe site poate fi descărcat gratuit şi E.P.-ul promoţional cu piesele formaţiilor participante: Nine Inch Nails, Jane’s Addiction şi Street Sweeper Social Club.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=joFO1tWQrrc&feature=related]

Site Oficial
Pagină MySpace (sunt 4 piese de pe album)
Pagină Facebook