Mentalitatea de ceai de păducel

O fi bun ceaiul de păducel, nu zic nu, dar eu sugerez să încerce şi cu verde de Paris, am citit pe „goagăl” că-i eficient.
N-am să vă plictisesc (prea mult) cu spusele consilierului prezidenţial cătălin avramescu, dar spusele lui la o dezbatere pe tema sistemului sanitar merită consemnate:
„Voi asista cu multă curiozitate la dezbatere şi voi asculta cu mult interes. Să vă spun de ce: pentru că – nu ştiu care este situaţia dumneavoastră – dar cel puţin eu nu mai sunt un client al sistemului de sănătate de vreo 15 ani. L-am părăsit îngrozit, cum bănuiesc că mulţi au făcut-o deja.”
Da, fostul premier tăriceanu, preşedintele băsescu şi în general toţi demnitarii şi oamenii cu dare de mână din această ţară. Restul, adică noi cei mulţi şi fraier, n-avem decât să ne tăvălim.
Şi – cu mâna pe inimă o mai spun încă o dată: ne merităm soarta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QvXyG4Hck1M]

otrava informaţională – 10.09.2010

„M-a înjurat copilul, a spus ceva….”

De câte ori băsescu, familia sa, apropriaţii săi, partidul care-l susţine sau guvernul său au avut probleme, interesul general a fost deturnat printr-un scandal mediatic sau mediatizat. Majoritatea legate de DNA şi de cele mai multe ori am văzut personaje cunoscute plimbate în faţa camerelor în cătuşe.
Tot coincidenţă ori ba, arestarea preventivă a acuzaţilor s-a judecat noapte, preferabil joi spre vineri ca recursul să fie posibil doar luni şi cel arestat să se „bucure” măcar de 3-4 zile de detenţie.
Şi e o treabă şi cu arestarea preventivă. Pe de o parte aceasta oarecum contravine prezumţiei de nevinovăţie şi asta mai ales din perspectiva faptului că în nici unul din cazurile zgomotoase n-a existat o condamnare care măcar ulterior ar fi justificat, dar mai ales probat acuzaţiile, pe de altă parte este straniu cum oamenii de afaceri, jurnaliştii, politicienii sunt băgaţi la zdup aproape instantaneu în timp ce infractori periculoşi acuzaţi de infracţiuni violente sunt constant judecaţi în stare de libertate.
Mă mai deranjează ceva. Probele în toate cazurile au fost interceptări telefonice predominant furnizate de serviciile secrete. Acum mă întreb dacă treaba serviciilor secrete este asta, supravegherea cetăţenilor şi furnizarea de eventuale probe către Parchet şi justiţie? Şi în condiţiile acestea Parchetul ce face fiindcă alte probe nu au apărut şi nici unul din cazurile instrumentate n-au avut finalitate, probatoriul s-a dovedit mereu insuficient sau neconcludent.
Şi nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată aceste convorbiri scapă în presă. „Pe surse”.

Probabil sunt destui neanderthalieni Read more otrava informaţională – 10.09.2010

Vîntu şi cum ne bate vântul

Noua telenovelă vine la fix pentru a susţine incursiunile mele de ieri (Adevărurile despre minciuni) şi azi dimineaţă (Epilog: episodul pilot).
Dar evident nu mofturile mele sunt satisfăcute şi sunt mişcările mediatice menite să distragă din nou atenţia poporului de la subiectele reale.
Şi încă o dată, toată media, societatea aşa zis civică şi tot poporul marşează la abureală, pun botul la năvod. Povestea S.O.F. Invest/FNI şi implicarea, relaţiile lui Vîntu din sfera politică de la băsescu la geaonă sunt un ciolan gras de ros. Şi sunt convins, sunt pregătite şi altele, poate-poate se evită tulburările sociale.
Bizar, cum românul e mai interesat de orice altceva decât de propria sa soartă, existenţă. Adică e mai incitant ce se petrece cu Vîntu decât faptul că ne bate vântul în buzunare… De exemplu. 😛

Şi dacă tot dezgropăm cadavre – telenovele – eu unul sunt mai curios de povestea ziariştilor răpiţi în Irak şi fuga lu’ Hayssam… Pe bune.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Gbtnf-sKg2o]

Epilog: episodul pilot

Ieri am deschis un subiect despre care UnSoricel spunea că ar merita mai mult decât o simplă şi singulară însemnare pe blog.
Tot el a făcut şi câteva observaţii interesante.
1. subiectele dezbătute în ţară sunt ca nişte seriale care încep, se derulează 2-3 episoade după care dispar şi încep altele. De aici şi ideea mea: sunt practic episoade pilot, vedem eventual şi 1-2 episoade, intrăm în subiect şi… le abandonăm.
2. Cât de slabă şi ignorantă este societatea civilă, de acest scenariu este posibil.
Şi nu în ultimul rând, mi-a dat o idee de a vă propune să alcătuim o listă cu subiectele fierbinţi aruncate în centrul atenţiei şi abandonate cu nonşalanţă.
UnSoricel a şi venit cu trei exemple:
1. ce s-a întâmplat cu frunza … adică compania pe care d-na Udrea a comisionat-o … e OK acuma să se folosescă sau nu e OK
2. acuzi un şef de staţie de tv că ar lua mită şi ar fi un şantajist şi se pare că la asta s-a oprit totul…
3. se face ceva concret pt cei ce erau sinistraţi sau o să auzim din nou de ei la următorul ‘val de ploaie’…
Păi cu frunza a rămas cum AU stabilit, firma implicată în campania electorală PD-L-băsescu din 2009 a fost elegant recompensată din bani publici sub frunzuliţa buclucaşă.
Diaconescu se pare că este una din variantele de lucru – sau rezervă – al preşedintelui de a forma un nou partid în condiţiile în care pseudo partidul independenţilor din parlament pare inapt să adune voturi.
Sinistraţii…. Da, îi vom vedea la următoarele ploi… (Se aude ceva?)
[bandcamp track=25129651 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=da0b0e]
De ce n-am simţit nevoia Read more Epilog: episodul pilot

Adevărurile despre minciuni

Printre zecile de reclame imbecile, am remarcat una, zice „trei din cinci bărbaţi au tenul sensibil”. Concluzia? Trei din cinci bărbaţi sunt bulangii. Şi una, şi cealaltă afirmaţie sunt „adevăruri” relative, nu pot fi probate, dar nici contestate, n-au în spate cercetări, studii indubitabile. Sunt speculaţii, găselniţe publicitare. Un alt exemplu: „majoritatea medicilor stomatologi recomandă pasta de dinţi X”. Mie nu mi-a recomandat aceea pastă de dinţi niciodată nici un medic stomatolog.
L-a cârpit traian băsescu pe avocat la ieşirea din Cireşica? Dar mircea băsescu pe doamna-n trafic?
Există un singur adevăr sau adevărurile sunt multiple, nuanţate, oscilante, diferenţiate?
Nu vreau să fac nici filozofie, nu o dau nici în metafizică.
Sunt fapte reprobabile şi fapte neprobabile, adică de nedovedit. Un lucru care nu poate fi dovedit, confirmat irefutabil însă nu este ceva fals sau neadevărat.
Când un om are Read more Adevărurile despre minciuni

Vă Salut din Bucureşti!

Patruzeci… ce? Alibaba şi cei patruzeci de…. ?
Ani? Fugi de aici!
Midlife fuckin’ crises my ass!
„Criza” mea de „maturitate” n-o simt, nici nu cred că există, fac şi eu ca iluştrii noştri politicieni acum doi an, „criză? unde? poate la ei, la noi nu…”
Nici de criză de maturitate n-am parte, s-a disipat în criza globală… 🙂 Circa 7 miliarde de crize individuale.
Andy Warhol vorbea despre 15 minute de faimă (fame), Marilyn Manson i-a răsucit vorbele în 15 minute de ruşine (shame), eu mă tot gândesc cât de diferiţi suntem noi ca indivizi, dar în cele din urmă suntem toţi la fel.
Dar nu vreau să mă gândesc, teoria (filozofia) rar duce la ceva, conduce undeva.
De exemplu aud des asta cu „să-ţi trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima” şi ideea în sine îmi miroase a pură disperare, mereu am spus, de ce nu ca şi cum ar fi prima? „This is the first day of my last day  …”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uQ8JvKhpVr0]

Ce contează – spun mulţi – este ce lăsăm în urmă. Păi ce lăsăm? Deşeuri de plastic, resurse secătuite, bulibăşeală şi facturi neachitate. Dacă mai băgăm multe E-uri la ficat, mă tem că nici căcatu’ n-o să mai fie biodegradabil…
Eu – cu reminiscenţe de punker burghez 😀  – am promis discu’ nou pentru azi şi am discu’ nou.
Oficial 13 piese, neoficial – la descărcare – 16, va să zică cu 3 bonusuri.

[bandcamp album=367258372 size=grande3 bgcol=FFFFFF linkcol=cd0e17]

„All the Best, from Bucharest!” este o colecţie de piese mai vechi (2006) şi piese extrem de proaspete, diferit pe de o parte fiindcă abordarea este mai, hm, comercială, pe de altă parte am reciclat câteva piese pentru unul din proiectele mele abandonate, Veşti Proaste, astfel am 5 piese cu text în limba română, lucru mai rar în „cariera” mea, dar poate aşa mă fac şi eu dracului înţeles. 👿
Am Read more Vă Salut din Bucureşti!

Petiţii. On-line.

Mă uitam la ştiri la Şeitan, un reporter de la Antena 3 îi arăta pe un laptop cozile de la ghişee cu nebunia asta de plată a contribuţiilor pe dreptul de autor şi Şeitan calm, nonşalant spunea: care cozi, nu văd nimic, 50 de oameni? Păi codă-i asta? Şi urma să zică, astea-s făcături, pixeli albaştrii, palme prezidenţiale, făcături, ruşine Dinu Patriciu, ruşine Vântu, ruşine Felix!
Cam asta-i treaba şi cu petiţiile on-line. De vreo două săptămâni s-au înmulţit petiţiile – multe iniţiative Realitatea TV – şi prieteni, cunoştinţe, necunoscuţi mă bombardează cu mail-uri „semnează şi tu”. Ba mă-ta! Dacă găsiţi vre-o petiţie care în ultimii 20 de ani a dat vre-un rezultat, fac ca Badea şi alerg şi „io” cu pene-n cur la 12 noaptea, nu în faţa guvernului – că nu-s prost -, ci eventual în jurul blocului.
Petiţiile astea sunt un fel de Solitarie. Unii care se plictisesc teribil la birou – predominant corporatişti şmecheri – freacă tastatura şi „ard” monitorul degeaba, să se simtă bine, să dea impresia că sunt responsabili şi le pasă, semnează petiţii.
Singura „petiţie” este aia cu molotovul direct în guvern, parlament, Cotroceni… Ştiu, nu e calea democratică, da’ – doamne iartă-mă! – unde pula mea vedeţi voi democraţia?!
Bun, dacă presupunem am împrăştia pe net, prin mess, pe bloguri, pe FaceBook şi aiurea că în ziua X, la ora X ne adunăm în locul X şi dăm cu molotoavele în stimabilii conducători, nu ştiu dacă ne-am aduna câteva zeci sau sute… Şi apropo democraţie: asta aţi votat stimabililor, eraţi cu rânjetu’ până la urechi că na, a câştigat băsescu şi nu mai vin iar comuniştii la putere, acum trageţi de buzunarele goluţe, priviţi cum mai arde o maternitate şi staţi frumos – la locurile voastre – la coadă. “Parcă ieri a nins….”
Futu-vă-n gură!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=s1vzJYeaIdU]

Predictibilitatea impredictibilului

Am văzut nişte filme în ultimele zile – pe lângă faptul că am muncit de m-am rupt, dar despre asta mai târziu. Într-un film vizionat la un moment dat un personaj spune ceva ce mă obsedează şi pe mine de ceva timp, dar eu n-am reuşit să formulez ideea aşa scurt şi la obiect:
Problema nu este să alegi între bine şi rău – asta este simplu -, ci să alegi între două rele cel mai puţin rău.
Este un lanţ simplu: decizie, acţiune, consecinţă şi… responsabilitate. Responsabilitatea în general nu şi-o asumă nimeni când lucrurile au mers „prost”. Ştiţi, genul acela de „afară plouă”. Sau se vorbeşte în termeni generali, obscuri, mereu sunt „alţii” sau pur şi simplu există o „vină colectivă” nedefinită. Şi, la general vorbind, când ceva „merge prost” este consecinţa unui şir de „lucruri” (hm…) care toate converg ca lucrurile să rezulte în acel fel.
Putem vorbi despre politica proastă dusă-n anii ’90, a sistemului clientelar patentat de regimul Năstase şi perfecţionat de Băsescu şi actuala majoritate corelată cu guvernarea fără cap care ne-a adus unde suntem. La asta s-a mai adăugat şi criza mondială o altă „bulă” care era extrem de previzibilă, dar toată lumea se pare că a întors capul şi s-a prefăcut că nu există.
Putem vorbi despre Read more Predictibilitatea impredictibilului

Măsuri de răspuns

Cum anticipam zilele trecute, tragedia din Giuleşti a monopolizat complet presa şi opinia publică iar cel mai important eveniment, cea mai importantă ştire din zilele acestea a rămas de pagina doi.
Arestarea şi expulzarea diplomatului Gabriel Grecu a incitat presa şi a fost „breaking news” fix până la 7 seara când explozia de la maternitatea din Giuleşti a scos din discuţii orice altă ştire.

Serviciul Federal de Securitate a anunţat luni că a reţinut în flagrant un agent de informaţii român, care lucra sub acoperire diplomatică la Ambasada României în Rusia. Conform FSB, Gabriel Grecu, secretar I al ambasadei române, a fost reţinut în timp ce încerca să obţină informaţii militare secrete.
MAE a condamnat, într-un comunicat, “încălcarea gravă” de către autorităţile ruse a prevederilor Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice prin reţinerea unui diplomat român acreditat la Moscova, precum şi prin tratamentul “complet neadecvat” aplicat acestuia.
Ministerul român de Externe a transmis marţi părţii ruse decizia autorităţilor române privind declararea persona non grata a unui diplomat din cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, cu rang diplomatic echivalent (secretar I), solicitându-se, totodată, părăsirea de către acesta a teritoriului României în termen de 48 de ore şi a confirmat ieri că diplomatul român Gabriel Grecu acuzat de spionaj şi declarat persona non-grata, a sosit deja în ţară.
Numele diplomatului rus expulzat se pare că este Anatoly Akopov aflat la post din 27 iunie 2007.
În răspuns, Rusia “îşi rezervă dreptul de a lua măsuri de retaliere” şi avertizează România că este responsabilă pentru eventualele consecinţe, a anunţat tot ieri Ministerul rus de Externe.
Totodată comunicatul mai precizează că MAE rus protestează ferm la adresa părţii române, despre care spune că poartă întreaga responsabilitate pentru eventuale consecinţe şi-n final punctează cu: „Ne asumăm dreptul unor măsuri de răspuns”.

N-am să pretind că mă pricep la fotbal, Dacii şi politica externă, dar din câtă istorie mai ţin eu minte, Rusia Read more Măsuri de răspuns

Cseke, fuck you!

S-a gândit să-şi dea demisia, da’ în final i-a cerut lui Sorin Oprescu să demită întreaga echipă managerială de la Maternitatea Giuleşti. Aruncatul pisicii moarte se numeşte procedeul şi este continuarea firească a punerii spitalelor sub tutela administraţiilor locale, altfel spus, şi-a luat ministerul mâna de pe ele şi s-a spălat ca Pilat.
E prima oară în 40 de ani când nu mă simt bine în pielea mea de ungur. Şi e neplăcut.
Am înţeles – deşi nu şi susţinut – intrarea UDMR-ului alături de PD-L la guvernare. Pentru UDMR pierderea finanţărilor în plan local înseamnă eşec absolut, de aici şi nevoia de a se agăţa de guvernare. Nu e etic, probabil nici scuzabil, dar cum spuneam, pot să înţeleg.
Acum, în prag de nouă moţiune UDMR putea să facă pasul decisiv şi elegant, bătea palma cu PNL şi PSD şi reveneam la situaţia din toamna trecută. Incidentul de la Maternitatea Giuleşti dincolo de tragic şi de imperativul demisiei nu neapărat ca responsabilitate directă, dar de onoare, era momentul prielnic şi tot odată o cale elegantă – pretext – să o facă.
Nu s-a Read more Cseke, fuck you!