Zilele toride din ultima vreme m-au băgat şi pe mine-n focuri ca să mă exprim astfel. Cum am săpat prin arhiva de lucru am găsit imprimările unui proiect pus în mişcare (şi apoi la sertar) în 2006. Proiectul s-a numit VEŞTI PROASTE şi albumul pe care-l pregăteam „Perfect Perisabil”. Am imprimat şi vocea atunci la 11 piese, dar am fost profund nemulţumit de rezultat, în mare parte acesta a şi fost motivul pentru care am abandonat proiectul.
Dar să revin! Imaginea unui Bucureşti în flăcări îmi tot apare şi revine de ceva vreme, acum trei zile m-am decis şi am şi „făcut” o piesă nouă: Bucharest Burning [Anthem].
Acum ştim cu toţii ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti şi mi-am exprimat şi părerea pe subiect, atât ieri (Bileţelul de adio), cât şi azi (Jelitu). Mă uit pe geam şi nu văd încă fum nici dinspre Cotroceni, nici din direcţia Pieţei Victoria şi nu arde nici Casa Poporului. Şi apropo de tot felu’ de petiţii şi cererea unei Zile de Doliu Naţional, sunt de acord cu o zi de Doliu Naţional dacă căsăpim în sfârşit preşedintele, guvernul şi măcar 75% din actuala clasă politică. Dacă în continuare numai ne văicărim şi jelim, merităm din plin tot ce se întâmplă. Petiţiile sunt pentru oameni cu prea mult timp liber şi prea puţin curaj. Şi cum spunea tatăl unuia din bebeluşii arşi: să-i ardem puţin. De acord. Da’ de ce numai puţin?! 80% zic eu că ar fi un procent rezonabil…. Dacă scapă, scapă… Îi împuşcăm.
Se aud în schimb manele de la vecin. Şi tare mă tem că la pomana de 40 de zile a bebeluşilor decedaţi vom ţopăii beţi tot pe… Dansu’ Pinguinului….
Peste toată vălmăşeala aceasta se suprapune realitatea (sau nebunia?) cotidiană. Frunza drept brand, banii azvârliţi pe geam – mai exact deturnaţi -, incompetenţa, nesimţirea, nepăsarea… Nu de brand nou, ci de conducători noi avem nevoie şi eu – nu trag semnalul – ci încă o dată: dau semnalul! 👿
Mazăre şi Năstase zic că fetele frumoase ar fi brand-ul potrivit. Nu zic nu, dar fete frumoase sunt şi-n Cehia, Polonia, Ungaria, Moldova, Ucraina…
În fine! Nu e „Dansul Pinguinului”, ci „Bucharest Burning”, nu e Read more Dansu’ Pinguinului?
societate
Jelitu
Mi-e rău. Ultima oară cu moarte lu’ MM o săptămână s-a jelit la televizor. Nu mai conta nimic, nu mai exista nici o altă ştire, jurnalele, emisiunile, inepuizabilele talk-show-uri, ba, şi toate promourile erau cu jelit, cu lacrimi, plânsete, bocete, apoi o zi întreagă am văzut imagini de la priveghi, de la ultimu’ omagiu şi inevitabil: din cimitir. Şi a doua zi totul în reluare.
Mi-e rău – spuneam – fiindcă acum fiind vorba de nou-născuţi, de o tragedie reală, lucrurile o să fie şi mai grave. Şi nu este unul, ci – deocamdată – patru, dar pot fi unsprezece. Curg – în paralel – şi inepţiile. Am auzit pe cineva vorbind (iar) de karmă (O karmă light vă rog), de destin necruţător şi – paradoxal – chiar dacă Dumnezeu a chemat sufletele nevinovata la el, de ce ne doare (în cot) pe noi mai mult şi mai mult, că nu pot fi îngropaţi creştineşte fiindcă n-au fost botezaţi, dar, evident, s-a declanşat (iar) o campanie de presă numită – cum altfel? – „Lacrimi pentru îngeri”… (Dacă admitem că există îngeri, sunt şi diavoli, nu?)
Jelim că ne place. Sărim în groapă.
(Unde-i) …Doina? Read more Jelitu
Bileţelul de adio
Despre tragedii este imposibil de vorbit.
Am tot felul de gânduri. Aiurea.
Preşedintele spunea acum câteva zile că este îndrăgostit de România şi noi suntem nişte nesimţiţi că nu ne iubim ţara. Dânsul – ex marinar, bişniţar – are toate motivele personale să fie mulţumit de succesul său şi în condiţiile sale, ale familiei sale şi al apropriaţilor săi, satisfacţia este perfect justificată.
Trei bebeluşi au murit în explozia de la Maternitatea Giuleşti, un altul în cursul nopţii la Spitalul Grigore Alexandrescu şi încă şapte copii sunt în stare critică şi cu şanse minime să supravieţuiască. Aceşti 11 cetăţeni români n-au avut nici măcar şansa să îşi cunoască ţară. Sau au avut neşansa să se nască în acest loc.
Apoi mi-am amintit de celebrul caz în care ministrul transporturilor din Japonia şi-a dat demisia fiindcă trenurile – toate trenurile – au acumulat nu ştiu câte secunde de întârziere într-un an. Oare ce ar mai trebui să se întâmple ca preşedintele – de facto şeful executivului – şi guvernul său de marionete şi incompetenţi să-şi dea demisia. Se spune de onoare. Onoare?
Fostul premier liberal a avut un accident de motocicletă şi trebuia operat la genunchi. A plecat pentru această intervenţie medicală în străinătate. Actualul preşedinte a avut probleme la coloană şi… s-a operat în străinătate. Medicul şi actualul primar general al capitalei, Sorin Oprescu, a avut probleme de sănătate şi… s-a dus la Paris. E drept, la un medic… român. Răzvan Dumitrescu ieri seară a lansat o idee – evident strict ipotetică: ce ar fi dacă demnitarii români prin lege ar fi obligaţi să se trateze exclusiv în ţară şi să li se interzică orice deplasare pentru intervenţii medicale.
Preşedintele a spus-o acum câteva zile, ministrul muncii a repetat-o ieri: e bine că pleacă medicii. Şi pleacă şi asistentele, îngrijitorii, pleacă cine poate. Conform unor estimări, circa 70% din personalul medical intenţionează să emigreze, rămân doar cei în prag de pensionare. Acum dacă privim şi noua grilă de salarizare în care medicul şi profesorul debutant au aceeaşi salarizare cu un gunoier, lucrurile sunt clare, zic „io”. Dar şi gunoierul dacă pleacă-n lume, va fi mult mai bine plătit ori unde-n altă parte…
Mi-am amintit şi de faptul că preşedintele ne-a explicat că el munceşte 16 ore pe zi vis a vis de un profesor care „prestează” acelaşi număr de ore într-o săptămână şi astfel – a calculat şeful statului – la oră, profesorul este în fapt mult mai bine plătit…. 👿
Un chirurg probabil operează doar vreo 10 ore pe săptămână, un pilot pilotează probabil tot cam atâtea ore, deci: ciocul mic! Preşedintele munceşte.
Dacă te uiţi la agenda preşedintelui pe site-ul oficial al prezidenţiei, nu prea reiese de acolo ce face exact individu’ ăsta 16 ore pe zi…
Şi sincer, ideal ar fi Read more Bileţelul de adio
Mesaj pentru Olguţa Vasilescu
Sugi pula. Nu tu, fă, mie.
Înjurăturile, obscenităţile şi ameninţările ar putea deveni o amintire pe internet. Cel puţin aşa îşi doreşte senatoarea social-democrată Lia Olguţa Vasilescu, cea care vrea să iniţieze un proiect de lege prin care asemenea practici, extrem de frecvente pe site-urile agenţiilor de ştiri, ale televiziunilor şi ziarelor, dar şi pe bloguri, să fie sancţionate sau curmate, prin moderare. Olguţa Vasilescu se gândeşte să pună această misiune pe umerii CNA, dar precizează că nu e încă fermă asupra acestui aspect – scrie pe Realitatea.Net
Nu-s portiera din spate la jeepanu’ vre-uni preot, mai înjur şi da, am limbaj colorat uneori, da’ când sesizez prostia, mă ia cu ameţeală. Nu susţin limbajul trivial, ca administrator direct al propriului meu blog şterg comentariile care conţin exclusiv înjurături şi nici o idee, dar de aici până să „bagi” CNA-ul şi peste on-line Read more Mesaj pentru Olguţa Vasilescu
Să moară…
Cum dăm din una-n alta.
Dacă întrebi pe stradă acum lumea dacă l-a votat pe actualu’ preşedinte, nu cred că din zece găseşti unul să spună „da”. Nici din 11….
Altfel Read more Să moară…
Hrănim monştrii, clădim coşmaruri
Vreau să înţeleg, poate mă frământă excesiv, dar stau ca prostu’ cu telecomanda-n mână seara pe pat, butonez de pe un canal pe altul şi văd aceleaşi feţe spunând aceleaşi lucruri. Se mai mută câte unul din dreapta-n stânga sau invers, dar în esenţă parcă văd şi revăd acelaşi film seară de seară de luni, de ani de zile. Mă culc năuc şi mă trezesc buimac, deschid computerul, citesc presa on-line şi coşmarul din care parcă nu ne mai trezim niciodată continuă. Cam aceleaşi titluri cu aceleaşi personaje sau sosiile lor trase la indigo, xeroxate, multiplicate, ţaţe şi labe triste, ştiri alarmante sau abureli şi aiurisme.
Le-am dat nas şi le-am ridicat soclu.
De-al de ilieşti, năstăşeşti, băseşti, udre, videni, berceni, copoşi, becalieni. Noile repere, modelele, vârfurile. Bleh. Cât de proşti, dobitoci, inculţi, nepăsători putem fi?! Da’ ce plm mă întreb „io”?! Suntem ţara cu cel mai ridicat consum de pîine şi cel mai scăzut consum de pastă de dinţi… Totuşi, nu e dubios că după un dictator cu patru clase, „vârfurile”, oamenii de succes sunt tot personaje de teapa aceasta, un fost gestionar utc – Copos, un cioban – Becali, un marinar – Băsescu şi lista e lungă, interminabilă, toţi nişte mediocrii, inculţi, trepăduşi şi ţepari de colţ de stradă, golănaşi de cartier. Sau securişti. La noi modelul Havel nu prinde, papionul lui Raţiu Read more Hrănim monştrii, clădim coşmaruri
Carpeta din grădină
„Explore the Carpathian garden” este noul slogan turistic al României, logo-ul care a costat 894.970 de euro a stârnit deja un scandal monstruos şi noua campanie de rebranduire a ţării pe bani europeni (75 de milioane de euro) nu face altceva decât să ne întărească imaginea de hoţi în faţa lumii şi pe plan intern se configurează un nou scandal tip Ridzi.
Însă doamna Udrea nu e Ridzi şi pe cât s-a putut s-a blindat cu documente, firma care a creat „brandul” a garantat pentru el dreptul de proprietate internaţională şi l-a livrat ca fiind un element unicat.
Asesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion SA – Taylor Nelson Sofres (THR-TNS) – conform Ministerului Turismului este una dintre cele mai prestigioase firme de branding din lume, care a construit branduri de turism pentru Argentina, Spania şi Croaţia.
Dacă lucrurile stau aşa, este inexplicabil cum frunza – elementul principal al noului logo – pare ciordit de pe internet Read more Carpeta din grădină
Radio Erevan sau Google?
Totul pentru PUNK, totul…
pentru victorie!
Am mai vorbit despre Punk şi n-am să mă repet, abordarea, concluzia mea este că avem de-a face cu o atitudine, ci mai puţin cu un stil explicit, închistat muzical.
Punk-ul a venit ca o contra-manifestaţia vis a vis de abordarea „pace, iubire şi flori” a generaţiei, mişcării Hippy, ideologic situându-se tot în stânga, dar având o abordare directă, chiar brutală.
Muzica chiar dacă are la bază acelaşi bătrân Rock’N’Roll, de-a lungul timpului artiştii au adăugat fiecare după plac şi inspiraţie elemente Rock, Metal, Raggae, New Wave, Folk, Pop sau Jazz, au apărut sub-genuri şi genuri noi de la Hardcore la Pop Punk, de la Crossover la Ska.
Spuneam că la origine a fost tot o mişcare de stânga, dar evident a apărut şi versiunea de dreapta denumită Oi (anii ’70, pioneri fiind britanicii The Business). Dar anii ’80 şi mai ales ’90 au estompat în mare măsură latura politică (şi de protest/manifest) al mişcării, globalizarea şi comercializarea (corporatizarea) n-a iertat nici Punk-ul şi ironic azi avem şi Pop Punk, roşul a fost diluat şi îndulcit, a devenit balon de săpun şi… roz.
Se spune că la 19 ani eşti socialist (de stângă), la 30 liberal (de dreapta) şi după 40 devii conservator… În anii ’80 când am descoperit The Sex Pistols, The Clash, The Exploited şi Dead Kennedys m-a cucerit spiritul protestatar, n-a contat ideologia, ba mai mult, combăteam stânga cu stânga, oarecum contra naturii. Şi contra naturii, logicii a fost şi regimul opresiv care interzicea acele materiale care în fapt militau pentru ideile de stânga şi contra Capitalismului…
Vă plictisesc? Read more Totul pentru PUNK, totul…
Algocalmin
Ia-i românului şi ultima alinare: algocalminul. Lasă-l pe fraier să sufere, să se tăvălească.
Analgezicul cel mai popular, mai prieten cu românul decât codrul de zeci de ani este pus pe lista neagră.
Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) a decis ca Algocalminul să nu se dea decât cu reţetă, de la sfârşitul acestui an.
Medicamentul conţine metamizol ce poate produce independent de doză şi durata tratamentului, scăderea globulelor albe şi implicit a imunităţii.
În plus, el este interzis şi-n alte ţări din Uniunea Europeană.
Pentru dureri există şi alte medicamente care nu conţin metamizol, de exemplu Nurofenul. Problema este diferenţa de preţ. O cutie de Algocalmin costă 8 lei, în timp ce una de Nurofen Read more Algocalmin
