Joi, 20 Octombrie la Silver Church a fost lansat noul album Brazda Lui Novac, “Dizzy” (despre care am scris deja), așa că seara a fost un prilej bun să mai scot nasul în lume, să-l ascult din nou live pe Victor și să mă mai văd cu câțiva dintre prietenii din branșă (Cycler, Sosk, AKM, etc).
Am ajuns la “Biserică” (fosta “Preoteasa”) pe la 21.30, pentru început lumea timid de puțină, deh, greu să miști oamenii în alte zile decât Vineri sau Sâmbăta. Read more Brazda Lui Novac – Dizzy, lansarea din Silver Church ›
Dacă primul album semnat Brazda Lui Novac, lansat anul trecut s-a lăsat așteptat 13 ani de când Victor s-a pus pe treabă, albumul numărul doi, intitulat “Dizzy” vine rapid doar la un an după debut. Despre
12 piese plus un remix, “Dizzy” va fi lansat sub egida casei de discuri Germane Raumklang Music Records și va avea parte de o lansare Joi, 20 Octombrie la Silver Church în București, începând cu ora 21.00, prețul biletului fiind 20 RON.
Programul evenimentului este unul absolut tentant: Read more Brazda Lui Novac – Dizzy – lansare de album ›
Pentru a determina poziţia unui obiect în spaţiu este nevoie de două puncte de referinţă. În cazul omului aceste două puncte sunt binele şi răul. Suntem educaţi să alegem între bine şi rău, suntem învăţaţi să alegem binele. Dar ce ne facem dacă descoperim că nu există bine şi rău, cele două “lucruri” în fapt sunt unul singur? S-ar creea un dezechilibru? Am fi oare pierduţi?
Între bine şi rău – sau ceea ce presupunem că ar fi binele şi răul – suntem doar noi, singuri, goi, aşa cum nu ne vede nimeni, ba nici noi nu vrem să ne vedem. Avem nevoie de bine şi de rău ca să identificăm în vre-un fel sau este doar sofism şmecher?
Fiecare fiinţă este singulară şi absolut unică. Conceptul de “bine şi rău” ne grupează, ne poziţionează în turmă. Suntem învăţaţi să fim buni şi să fim mai buni. Mai buni decât copilu’ vecinului, mai buni decât colegul de bancă, mai buni decât colegul de muncă. În fapt tot ce suntem învăţaţi şterge şi estompează din tot ceea ce suntem. Read more Între bine şi rău ›
Au păpuşile gonflabile o viaţă secretă? Este întrebarea asemănătoare cu cea legată de frigider: ce se întâmplă înăuntru după ce închizi uşa, se stinge beculeţul, oare cum se împacă cutia cu margarină cu iaurtul sau roşiile, cine este şeful?
Pe site-ul Ego.Alter-Ego am dat de povestea păpuşilor gonflabile. 🙂 Ce fac “fetele” când le lăsăm singure ascunse-n cutie, închise-n dulap, eventual îngrămădite sub pat? Bine, băiat de modă veche – şi cult 😀 – mi-am amintit inevitabil de Blade Runner şi faţa lu’ Rutger Hauer, dar mai ales de Daryl Hannah (în ’82 avea 22 de anişori) – dar cei mai “proaspeţi” poate o ştiu din “Kill Bill” – aka. Pris, în film fiind, cum se spune: “basic pleasure model”. Read more Viaţa secretă a păpuşilor gonflabile ›
Motiv, scuză sau justificare? Mai contează?!
Şi sâmbăta, pe 8 ianuarie am avut şi primul jam pe anul acesta cu gaşca Oedip Piaf. Ne-am „jucat”, ne-am distrat, ne-am încins şi ne-am răcorit, fiecare cum am putut.
La prima strigare am făcut „piesa” (No) Reason, improvizaţie ca de obicei la care am sudat şi transpirat cu Grigore, Şerban şi Călin, un cvartet de forţă. 😀
Cum se întâmplă adesea, multe faze bune s-au consumat în timpul repetiţiei, dar lipsesc de pe imprimare.
Fiindcă la faţa locului în 3 secunde îmi este imposibil să scriu un track de tobe, am folosit o singură măsură de tobe pusă ad-hoc, acasă însă am stat două zile şi am rescris tobele măsură cu măsură din mânuţe (taste 😀 ) cuminţel.
Dacă în mixajul făcut pe „fast forward” şi-n spiritul momentului contrabasul lui Călin a fost scos din schemă, acasă reaşezând puţin instrumentele am considerat de cuviinţă să-i fac loc şi efortului depus de Călin – între două fumuri şi/sau pahare de Jack. 😀 Şi alte “chestii” le-am eliminat din mix, sorry guys! (Unele mi-au aparţinut, asta, să nu credeţi că am ceva cu cineva! 😀 )
„(No) Reson” în versiunea mea nu este „No Reason” în versiunea lui Grigore, dar – zic „io” – merită ascultate ambele Read more (No) Reason ›
Şi fiindcă am fost cuminte am fost invitat la concertul The Thing de ieri seară din Club Control. Dacă o prietenă se îngrijora dacă se mai găsesc bilete, la faţa locului lucrurile erau exact cum preconizam: linişte şi pace, câţiva lălăiţi şi rătăciţi. Cu tragerea de timp de rigoare până a început spectacolul ne-am adunat cam 100 de persoane, în mare parte cei care ştiam despre ce este vorba, dar – de exemplu – în faţa mea era un tip gelat cu prietena care se amuzau privind pe telefon nişte poze de la pescuit… Acum treaba e simplă: când o trupă nu e de găsit pe torrente, n-are clipuri pe YouTube, e ca şi cum n-ar exista. Cu toate acestea The Thing au acţionat conform aşteptărilor, Action Jazz sau Free Music, cum vreţi să-i spuneţi, bateristul Paal Nilssen-Love este un Dumnezeu, Mats Gustafsson a fost dezlănţuit şi Ingebrigt Håker Flaten a tras cu dârzenie de contrabasul său. Parcă n-au fost la fel de spulberători ca pe discuri, însă când vine vorba de muzică Free, nimic nu este repetabil, o cântare nu este la fel ca cealaltă.
În schimb m-am mirat că nu vindeau CD-uri, tricouri, chestii din astea de-ale sufletului, Read more The Thing, chestii, Lulu ›
Zilele acestea mai toată lumea – măcar cei cu acces la internet – au stat cu ochii pe WikiLeaks. Onest vorbind nu subiectele, dezvăluirile au stârnit atât interes, ci mai de grabă ideea că cineva le-o trage, ei – în acest caz, fiind sistemul. Şi tot atât de interesant era să vedem şi reacţia sistemului şi reacţia a venit, Julian Assange a fost arestat în Regatul Unit datorită unei cereri din partea justiţiei din Suedia în urma unei acuzaţii cel puţin dubioase pentru „sex pe nepregătite”, faptă pe care legea suedeză o amendează – în mod uzual – cu amendă contravenţională de 5.000 de coroane (aproximativ 715 dolari). Una din cele două femei care i-au adus acuzaţiile lui Julian Assange este Anna Ardin, o militantă feministă controversată.
Ciudată lume, ciudată justiţie. Aceeaşi justiţie suedeză refuză de ani buni şi-l ţine-n braţe pe Gregorian Bivolaru, faimosul „guru” MISA, acuzat, printre altele, pentru perversiune sexuală, act sexual cu un minor, trafic de minori.
Poţi să te piş contra vântului, dar tot cu ce te alegi, sunt pantalonii uzi.
Sistemul – mârşav sau nu – n-ar funcţiona fără noi, fără participarea noastră chiar şi tacit-pasivă. Dacă ne merge prost, sau ceva merge prost, vina este implicit şi a noastră, aruncatul pisicii moarte mereu şi exclusiv în exterior, nu prea ne foloseşte la nimic şi Read more (Protopunk pour) Pete ›
De o săptămână am pornit un (mic) experiment. În fiecare dimineaţă fotografiez cerul şi încerc să surprind răsăritul. Sunt şi zile ploioase, soarele nu ne zâmbeşte tot timpul, dar asta face experimentul mai incitant. 🙂 Am organizat o pagină nouă undezi de zi voi pune imaginile captate. Sunt deja 8 zile şi peste 100 de fotografii. 🙂 Este o escapadă într-o oază de normalitate, poate o frântură de speranţă, poate doar o joacă. 🙂
Este un loc unde – din când în când – merită să aruncaţi un ochi. Răsărituri – zi de zi. Uneori şi apusuri sau… luna de pe cer. 😉
Vineri eram notificat printr-un mail că se cunosc cei 5 finalişti al concursului „înlocuitor pentru Song 2” şi că luni, 18 octombrie, adică ieri vom afla şi marele câştigător. E marţi şi încă n-am aflat câştigătorul, sforile încă n-au fost trase. 😀
Cei cinci finalişti sunt Changing Skins, Grimus, Electric Fence, Byron şi Les Elephants Bizarres şi de mă întrebaţi pe mine, aş paria pe Les Elephants Bizarres, dar pe malu’ Dâmboviţei nici ce bagi pe gură, nici ce trage pe… – adică nimic – nu e sigur.
Les Elephants Bizarres au venit Read more TuborgSound sau ştii şi câştigi ›