Home › Posts tagged DISCURI LA ROTISOR › Page 14

DISCURI LA ROTISOR

Nation’s Slum – Frust-Rated XXX

Posted on by — 43 Comments ↓

Conform unui sondaj recent 41% din populaţie ar vota cu Nicolae Ceauşescu. Suntem la imediat 21 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 când milioane de oameni au ieşit în stradă să dea jos un dictator, să schimbe un regim opresiv, milioane de oameni au sperat că un alt sistem decât cel socialist ne va face viaţa mai bună. Multe alte milioane au stat la televizor şi au privit.
Au trecut 21 de ani şi nu s-a schimbat mai nimic. Mentalităţile se schimbă cel mai greu. Sau niciodată. Între a nu avea informaţii şi a avea, dar a nu ţine cont de ele, a nu le folosi este ignoranţa.
Ignoranţa de multe ori este refuzul de a accepta realitatea.
Deşii internetul – ideea de reţea – a fost lansată la sfârşitul anilor ’50, a fost pus în practică abia în 1978 şi a devenit o reţea publică doar în 1991. Prima versiune a sistemul de operare Windows a fost creat în 1983 şi lansat în 1985, pe atunci doar o aplicaţie adiţională la programul MS-DOS şi au fost nevoie de încă 10 ani până s-a ajuns la versiunea 4, Windows 95. Deşii pare o eternitate, Wikipedia a fost lansat în 2001, MySpace în 2003, FaceBook în 2004 şi YouTube în 2005.
Sunt lucruri care au devenit uzuale, banale şi foarte mulţi au senzaţia că sunt din totdeauna… Muzica nu era pe torente, nu se făceau transfere de fişiere mp3 pe Hotfile. Primul meu CD player l-am cumpărat în 1996 şi să-ţi promovezi muzica copiai casete audio şi în cel mai bun caz coperţi xeroxate şi le trimiteai prin poşta tradiţională.

Omul dispune de un sistem de autoapărare care în timp estompează amintirile neplăcute şi păstrează la suprafaţă doar ce a fost frumos şi plăcut. Avem o memorie selectivă, păstrăm doar aspectele care ne sunt confortabile şi restul eliminăm sau îl… ignorăm.
Există mereu tendinţa şi tentaţia de a falsifica realitatea.
Asta pe de o parte explică şi afirmaţia multora care spun că înainte se trăia mai bine, dar şi multe alte lucruri.
Şi mai trebuie să ţinem cont de un aspect: manipularea.
Lipsa informaţiilor a fost înlocuită cu avalanşa de informaţii şi multe informaţii filtrate, distorsionate.

Spun toate acestea fiindcă anii ’90 au fost ani tulburi, agitaţi, ani de agonie şi extaz, anii speranţelor şi dezamăgirilor, al protestelor şi al frustrărilor…

[bandcamp album=2937470359 size=grande3 bgcol=0d0c0c linkcol=f91d10]

Povestea trupei Nation’s Slum Read more Nation’s Slum – Frust-Rated XXX ›

Wumpscut – Siamese (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Wumpscut – pagină MySpace

Rudolf “Rudy” Ratzinger a fost ani de zile un DJ bavarez apreciat, activ în segmentul Goth-Dark-Industrial. Impresionat şi influenţat de Leæther Strip, Rudy decide în 1991 să pornească un proiect muzical personal şi astfel ia naştere Wumpscut şi imediat este lansat şi materialul de debut „Defcon”.
Rudy se dovedeşte extrem de prolific, materialele curg unul după celălalt, atât discuri ce conţin piese noi cât şi o serie de remixuri. De pomenit: „Small Chambermusicians” care este scos în acelaşi an urmat de „Music for a Slaughtering Tribe” (1993), „Bunkertor 7”, „Preferential Legacy” şi „The Mesner Tracks” în 1995, „Born Again” (1997), „Embryodead” (1997), „Boeses Junges Fleisch” (1999), „Blutkind” (2000), „Wreath of Barbs” (2001), „Evoke” (2005), „Body Census” (2007).
Noul material conţine acelaşi soi de EBM consolidat de Industrial incisiv, părţile agresive sunt contrabalansate de secvenţe melodice, nuanţe Darkwave. Soundul este bombastic, plin, abordarea Read more Wumpscut – Siamese (2010) ›

Reject – prima formaţie Industrial din România

Posted on by — 31 Comments ↓

Mulţi pretind că au inventat lopata, dar dacă te uiţi la mâinile lor bătăturile nu-s de la muncă…
E şi o vorbă românească potrivită: după război mulţi viteji se arată.
Dar dacă e să vorbim pe bune, cum şi scena/underground-ul Rock/Metal scârţâie dacă-l luăm la bani mărunţi, despre zona Industrial practic nici nu se poate vorbi.

Throbbing Gristle sunt desemnaţi de majoritatea specialiştilor ca fiind responsabili pentru formarea şi înrădăcinarea genului Industrial, un nume de care probabil foarte mulţi nici n-au auzit. Monte Cazazza, Cabaret Voltaire, Einstürzende Neubauten sau Laibach sunt la fel nume relativ obscure pentru mulţi.
De Laibach ştiam de la Liviu Hoisan (Tectonic) şi la aceea vreme ascultam fascinat VoiVod. Datorită lui Kuky – pe atunci chitaristul formaţiei braşovene Detector – în ’90 am avut primul contact cu Nine Inch Nails (Pretty Hate Machine), Ministry (The Land of Rape and Honey şi The Mind is a Terrible Thing to Taste)  şi Malhavok (The Release), discuri primite de acesta prin intermediul unui prieten plecat în Canada.
Noile trupe şi sonorităţi ne-au marcat şi… tentat.
Acum lucrurile sunt simple, dar în ’90 un computer personal încă era o raritate şi tehnologia era într-un stadiu incipient, experimental (şi primitiv).  Şi hardware-ul şi software-ul.
Trupa Detector s-a desfiinţat în ’93, Mari (chirară), Mărinu (bas) şi Zoli (tobe) s-au alăturat noului meu proiect, Nation’s Slum (mai am o restanţă şi aici de povestit) după ruptura mea de Pansament iar Kuky a trecut prin Experimental şi împreună cu Mari s-au apucat de… experimentat şi pe noul tărâm ivit: Industrialul.
Inspiraţi de videoclipul formaţiei Bile „I Reject” (Bile – pagină MySpace) şi descinderea unei alte găşti americane la Bucureşti, Schnitt Acht, s-a născut proiectul REJECT.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9AJYa58Zg80]

În iarna anului ’95 Read more Reject – prima formaţie Industrial din România ›

ICI – Direct God 2.0 (free download)

Posted on by — 4 Comments ↓

Încep cu sfârşitul: puteţi descărca materialul gratuit şi absolut legal de pe site-ul formaţiei: FREE DOWNLOAD
Industrial Company Inc (ICI) sunt un quartet din Chile şi abordează un Industrial Metal înrudit cu Fear Factory – trupă pentru care au şi deschis concertele din Chile din 2008, cum au făcut-o şi pentru Hanin Elias (former Atari Teenage Riot), 8mm, In Flames şi mulţi alţii.
„Direct God” este albumul lor de debut, au muncit 7 ani la el şi a fost lansat Read more ICI – Direct God 2.0 (free download) ›

Totul pentru PUNK, totul…

Posted on by — 12 Comments ↓

pentru victorie!

Am mai vorbit despre Punk şi n-am să mă repet, abordarea, concluzia mea este că avem de-a face cu o atitudine, ci mai puţin cu un stil explicit, închistat muzical.
Punk-ul a venit ca o contra-manifestaţia vis a vis de abordarea „pace, iubire şi flori” a generaţiei, mişcării Hippy, ideologic situându-se tot în stânga, dar având o abordare directă, chiar brutală.
Muzica chiar dacă are la bază acelaşi bătrân Rock’N’Roll, de-a lungul timpului artiştii au adăugat fiecare după plac şi inspiraţie elemente Rock, Metal, Raggae, New Wave, Folk, Pop sau Jazz, au apărut sub-genuri şi genuri noi de la Hardcore la Pop Punk, de la Crossover la Ska.
Spuneam că la origine a fost tot o mişcare de stânga, dar evident a apărut şi versiunea de dreapta denumită Oi (anii ’70, pioneri fiind britanicii The Business). Dar anii ’80 şi mai ales ’90 au estompat în mare măsură latura politică (şi de protest/manifest) al mişcării, globalizarea şi comercializarea (corporatizarea) n-a iertat nici Punk-ul şi ironic azi avem şi Pop Punk, roşul a fost diluat şi îndulcit, a devenit balon de săpun şi… roz.

Se spune că la 19 ani eşti socialist (de stângă), la 30 liberal (de dreapta) şi după 40 devii conservator… În anii ’80 când am descoperit The Sex Pistols, The Clash, The Exploited şi Dead Kennedys m-a cucerit spiritul protestatar, n-a contat ideologia, ba mai mult, combăteam stânga cu stânga, oarecum contra naturii. Şi contra naturii, logicii a fost şi regimul opresiv care interzicea acele materiale care în fapt militau pentru ideile de stânga şi contra Capitalismului…
Vă plictisesc? Read more Totul pentru PUNK, totul… ›

Guns N’ Roses – Family Tree (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Axl şi gaşca lui ne vor onora pe 21 septembrie la Bucureşti cu un show în cadrul turneului „Chinese Democracy”. Sincer nu prea ştiu câţi fani mai are Axl în România, eu parcă-parcă am ceva nostalgii legate de începutul anilor ’90 – exclusiv muzicale! – şi poate-poate mă urnesc să-l văd pe Axl în acţiune. Ce-i drept G’N’R nu mai sunt de mult “cea mai periculoasă formaţia din lume” şi nici eu nu mai am 20 de ani… 😛
Albumul „Chinese Democracy”, aşteptat 15 ani, poate fi catalogat un eşec chiar dacă nu este neapărat un disc prost, ci mai degrabă un material fragmentat şi inegal.
Timpul iar trece şi Axl în locul promisului rapid act 2 al trilogiei pornite cu „Chinese Democracy” în mai l-a dat în judecată pe fostul impresar al trupei Irving Azoff cerându-i daune de 5 milioane dolari pentru sabotarea promovării albumului. (Se pare că Irving a forţat o reuniune al vechei formule, fapt deloc pe placul lui Axl).
Acum Axl mai poate avea o supărare: casa de discuri din Argentina, Music Brokers Arg, probabil fără licenţă, a scos pe piaţă acest CD dublu „Family Tree”.
La prima vedere cele două discuri – primul disc are 46,22 minute, cel de-al doilea 47,15 minute – pare un Best Of amestecat cu cover-uri, însă lucrurile sunt mult mai interesante Read more Guns N’ Roses – Family Tree (2010) ›

eatmewhileimhot! – xALBUMx (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Îşi mai aminteşte cineva de nemţii Green Jellÿ? Eventual cei din generaţia mea mai ţin minte albumul „Cereal Killer Soundtrack” din 1993 şi piesa „Three Little Pigs”, dar dincolo de asta cred că mare lucru nu prea se ştie de acest grup…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_CYwNWHZuT0]

Am luat-o pe ocolite, eatmewhileimhot! n-au nici o legătură directă cu germanii, sunt americani Read more eatmewhileimhot! – xALBUMx (2010) ›

Gladiator – Circular Reasoning (2010)

Posted on by — 6 Comments ↓

N-am fost niciodată un fan înflăcărat al aşa numitului val de Metal Progresiv plecat de la Dream Theater. Uneori în spatele acestui „Progresiv” s-a ascuns predominant strict tehnică şi mai puţin – sau deloc – creaţie (şi expresia unor stări, sentimente). Cred că-n muzică, în artă nu este important să arăţi „cine-s io şi ce tare sunt”, ci să exprimi ceva ce îşi găseşte rezonanţa în public. E drept, publicul este predominant ignorant şi haleşte exclusiv ce i se serveşte pe tavă de media (mare), produsele din mainstream.
Astfel surprizele plăcute vin predominant din zona obscură a undergroundului.
Cabe (bas), Josh (chitară), Chris (tobe) şi Spencer (chitară), altfel spus, trupa Gladiator vin din Clearwater, Florida şi albumul lor de debut, acest „Circular Reasoning” este o dovadă că muzică bună se poate face şi-n garaj, în subsoluri, nu este nevoie nici de producători de fiţe şi nici de studiouri în vogă, ci doar de poftă de a cânta şi ceva inspiraţie.

The Number of the Blog (TNOTB) notează materialul cu 5 din 6 Read more Gladiator – Circular Reasoning (2010) ›

Rotisorul de duminică

Posted on by — No Comments ↓

Toţi ne înecăm. La mal sau la… Mall. În siguranţa confortabilă a căminului – în general un spaţiu delimitat şi stingher – sau pierduţi în mulţimea anonimă, ne înecăm din când în când. O facem benevol sau inconştient. Am văzut un film, Cell 2, în care un criminal în serie îşi ucidea prin diverse metode victimele ca apoi să le readucă la viaţă şi printr-un alt experiment să repete şirul acesta morbid până la epuizare sau până la eşecul resuscitării. Viaţa noastră nu este atât de dramatică şi teatrală, ba, de cele mai multe ori este banală şi mult mai gri, dar ne înecăm câte puţin sistematic să respirăm mai cu sete câte o gură de aer.
Fiecare se descurcă cum poate.
Ne facem cu mâna pe Mess, dar nu ne privim niciodată-n ochi.
Oamenii nu prea se mai vizitează – trotuarele din faţa blocurilor s-au transformat în locuri de parcare cu plată rezervate exclusiv locatarilor – , cu vecinii nu ne salutăm din principiu şi prietenia ţine mai mult de o listă virtuală decât de o relaţie.
Auzim vocile, dar nu distingem mesajul.

Ascultăm sunetele, dar nu distingem melodia.
Arta a devenit un clişeu, un produs, ambalajul de cele mai multe ori este mult mai sofisticat decât conţinutul.
Toată lumea cântă, nimeni nu cumpără, descărcăm – să avem, să fie acolo – şi nici măcar nu ascultăm de foarte multe ori. Sau ascultăm şi nu auzim.
Sunt prea multe produse şi… prea puţină muzică.
Şi cine nu-i pe scenă este critic (jurnalist, blogger) sau bodyguard.

La cuptorul cu microunde (sonore) am „prăjit” cele mai recente produse semnate: This Drowning Man, Inside Again, Edge Of Dawn, Not Breathing, Veell  şi The Paradise Motel. Read more Rotisorul de duminică ›

Yuka Honda – Heart Chamber Phantoms (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Îmi place fata asta, albumul ei proaspăt, „Heart Chamber Phantoms”, mi-a amintit de trompeta lui Miles (Davis) – anii de după 1985, era Warner Bros., colaborările cu Marcus Miller, coloana sonoră a filmului „Siesta” şi mi-a amintit şi de un alt trompetist de seamă, Terence Blanchard, „responsabil” pentru coloana sonoră a aproape 50 de pelicule şi numeroase discuri de Jazz modern, Hard Bop.
Nu vreau să vă speri cu treaba asta cu Jazz-ul, ce face Yuka este destul de lejer, dar de calitate, cred că şi pentru cei nefamiliarizaţi cu genul este o oportunitate de a se apropria puţin de această zonă muzicală.
Cele 10 piese sunt un trip sonor de la momente de acalmie şi relaxare până la răbufniri furtunoase condimentate cu ceva Funk , Acid Jazz şi Bebop.
Mie îmi plac piesele mai ritmate, mai cu nerv (Hydrosphere, Waters On Mars), dar şi experimentele mai Chill sau stranii sunt vii, au atmosferă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mK1Ua7Kpnag]

La trompetă Read more Yuka Honda – Heart Chamber Phantoms (2010) ›