Pentru cei cu poftă de o bubuială electro-urbană, evenimentul Sick Mindz aflată la a cincea ediție este ocazia ideală pentru o bâțâială și destrăbălare pe cinste. Acces liber, volum maxim și o listă substanțială de prestatori de zgomote contorsionateȘ SOSK, CAI VERZI, CNER, AKM, SIBERIA, QISHTA (DJ SET), RAZVANEL și CuI?.
Ostilitățile încep la ora 21, locul de desfășurare fiind clubul Underworld din București, Coltei, nr 48.
Și de făcut poftă și încălzirea, ceva-ceva muzică de la artiștii de serviciu din această seară: Read more Sick Mindz V – 5 Noiembrie 2011
simplu
Tabu: Elena Udrea – Jackie Kennedy sau Monica Lewinsky?
Pentru un pictorial al revistei Tabu, ministrul Udrea a fost pe rând Cleopatra, Jackie Kennedy, Margaret Thatcher și Madonna. Sincer, privind tentativa Jackie Kennedy, Udrea amintește aproape fantomatic de nu mai puțin celebra Monica Lewinsky. Și la propriu, și la figurat și… invers.
În timp ce guvernul se împrumută cu 511 euro în fiecare secundă, în medie pentru 72 de șomeri este disponibilă o singură slujbă, ministrul Turismului și al Dezvoltării Regionale, Elena Udrea pozează în revista Tabu cu nonșalanță și ne spune: “În România rămâne de dus până la sfârşit această provocare: să avem o femeie preşedinte sau prim-ministru. Cred că momentan nu e foarte departe, în ciuda unei societăţi încă misogine”.
Dan Silviu Boerescu, director editorial “Tabu” dezvăluie despre culisele pictorialului: “Am vrut să facem un număr dedicat femeilor puternice şi am ajuns la concluzia că Elena Udrea întruchipează perfect această ipostază, reuşind totodată să rămână feminină. Este un etalon de frumuseţe şi senzualitate”.
Tot mai rubensiană, Udrea este totuși etalonul nesimțirii și întruchiparea rețetei succesului femeii române, succes bazat predominant pe calitățile orale. Read more Tabu: Elena Udrea – Jackie Kennedy sau Monica Lewinsky?
Care cutie?
Aud tot mai des idiograma aceea comform căreia să gândim (judecăm) în afara cutiei. Cu toate acestea părinții, profesorii, prietenii, șefii și colegii noștrii, media și în general de la Gigel, șmecherul de la colțul blocului la țața Tanța, florăreasa, toată lumea ne împinge înapoi în cutie, ba, ne bagă cu capul la fund cât mai mult posibil. “Popeasca” aceasta cu una spunem și alta facem este totuși tot mai frustrantă cu atât mai mult cu cât ne-a adus unde ne-a adus, adică unde suntem, pe buza prăpastiei.
Nu că am un fix, dar de exemplu Facebook-ul. Nici picat cu ceară nu înțeleg de ce de exemplu un trust media cere privitorilor/cititorilor săi like-uri pe pagina lor de Facebook, altfel spus, de ce și-ar direcționa o companie privată traficul de internet spre site-ul unei alte companii private și astfel ar contribuii la creșterea profitului unei alte companii? Asta la un nivel mai macro. La nivel micro – individual – este la fel de stupid. Facebook-ul încet încet a ocupat tot spațiul virtual și este locul unde omul ține legătura cu fosta iubire din liceu, citește presa, ascultă muzică și privește video clipuri, crește oi virtuale în ferme virtuale, dă like-uri, dar niciodată. niciodată, niciodată nu părăsește acel spațiu – cutia – și niciodată nu este tentat să exploreze dincolo de suprafață – și superficial – vre-un subiect. Facebook-ul înlocuiește practic internet-ul, ba mai mult, pentru mulți ține loc de prieten, casă, familie, ba, este chiar tot universul. Deci cum e treaba aceea cu… cutia? Read more Care cutie?
Planul B
“Anul acesta am avut un an agricol bun. Am avut noroc. A plouat şi apoi a ieşit soarele când a trebuit. Anul viitor nu va mai fi însă aşa. Este limpede că România are nevoie, cât mai rapid, de un alt plan de creştere economică, în care segmentele importante ale economiei să producă o valoare adăugată mai mare”, a explicat fostul ministru de Finanţe, actual oficial FMI, Mihai Tănăsescu ziarului Gândul. Să înțeleg că “anul bun”, norocul, ploaia și soarele au fost un plan bun, dar la anul nu mai ține cu ele. Nasol. Nasol, fiindcă, dăunăzi un alt reprezentant de vârf, de data aceea de la BNR ne explica cum o să depășim criza cu voia și sprijinul lui Dumnezeu. Dacă la acestea se rezumă planurile A, B și ce o mai fi, e jale pe bune. Noroc că suntem un popor vesel. Tare vesel… Și invers.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=NgN8DZD6xHs&w=500&h=369]
caut job ca dama pentru sex am 40 ani
Vorbeam zilele trecute despre “Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?” şi am închis postarea într-un ton oarecum de resemnare: “Am 41 de ani şi am sentimentul tot mai profund că am devenit inutil mie însumi, copilului meu, societăţii. Şi nu sunt singurul. Dar suntem toţi singuri.” Dincolo de argumentaţia expusă vis a vis de incompetenţă, corupţie şi în ultimă instanţă trădare şi o nesăbuită lăcomie, poate cel mai grav lucru este resemnarea. O resemnare care vine din disperare. Ieri vedeam la ştiri cum oamenii la Iaşi s-au călcat în picioare să cumpere zahăr la jumătate de preţ, apoi să adune de pe jos şi să-şi îndese în traiste zahărul vărsat din pungile rupte. Privim spre Japonia cu teamă şi poate şi cu o oarecare simpatie, dar noi suntem la fel sau chiar mai rău loviţi, ci nu de un dezastru natural, ci de conducerea pe care – iertată să-mi fie francheţea – noi ne-am ales-o prin vot.
Azi dimineaţă “săpând” în statisticile de administrare ale blog-ului la “termenii motorului de căutare” am găsit: “caut job ca dama pentru sex am 40 ani”. Read more caut job ca dama pentru sex am 40 ani
Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?
Realitatea TV a pus în joc un premiu în valoare de 100.000 de euro ieri când Guvernul Boc a înfruntat o nouă moţiune de cenzură în Parlament. Trebuia găsit “răspunsul corect” la întrebarea: “Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?”. O strategie de marketing care probabil a încercat să combată audienţele mult mai ridicate ale concurenţilor de la Antena 3. Peste 50.000 de telespectatori au trimis răspunsurile lor. Ce mă intrigă pe mine mai mult şi mai mult este prăpastia dintre ce spun sondajele de opinie şi ce am văzut ieri pe stăzile Bucureştilor. Un guvern cu încrederea sub 10% în sondaje n-a reuşit să urnească nici 1% din populaţia României. Sau mint sondajele şi “trusturile de presă ale mogulilor” şi românul este mulţumit şi fericit, sau suntem complet indolenţi şi/sau nevertebrate. Scuze, de fiecare dată ne găsim, dar “revoluţii” nu se fac nici la televizor, nici pe Twitter sau Facebook. Read more Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?
Între bine şi rău
Pentru a determina poziţia unui obiect în spaţiu este nevoie de două puncte de referinţă. În cazul omului aceste două puncte sunt binele şi răul. Suntem educaţi să alegem între bine şi rău, suntem învăţaţi să alegem binele. Dar ce ne facem dacă descoperim că nu există bine şi rău, cele două “lucruri” în fapt sunt unul singur? S-ar creea un dezechilibru? Am fi oare pierduţi?
Între bine şi rău – sau ceea ce presupunem că ar fi binele şi răul – suntem doar noi, singuri, goi, aşa cum nu ne vede nimeni, ba nici noi nu vrem să ne vedem. Avem nevoie de bine şi de rău ca să identificăm în vre-un fel sau este doar sofism şmecher?
Fiecare fiinţă este singulară şi absolut unică. Conceptul de “bine şi rău” ne grupează, ne poziţionează în turmă. Suntem învăţaţi să fim buni şi să fim mai buni. Mai buni decât copilu’ vecinului, mai buni decât colegul de bancă, mai buni decât colegul de muncă. În fapt tot ce suntem învăţaţi şterge şi estompează din tot ceea ce suntem. Read more Între bine şi rău
friptura
Învăţătoarea la şcoală îi întreabă pe copii ce au mâncat la micul dejun. Copii răspund diverse, se ajunge şi la Bulă care spune că a mâncat o cană cu ceai. Povestea se repetă zile la rând iar Bulă se simţea tot mai stânjenit. Sătul, într-o dimineaţă spune că a mâncat friptură. Învăţătoarea bucuroasă îl întreabă:
– Şi câte ai mâncat? Read more friptura
Miting, petting, moţiune şi muie
Cu 219 voturi pentru şi o abţinere, moţiunea opoziţiei n-a reuşit să demită guvernul boc, lucru evident previzibil şi prevăzut (vezi Boţiunea de centură).
Opoziţia a plecat la vânătoare fără puşcă şi muniţie. Tind să cred că PSD-ul nu şi-a dorit nici măcar o secundă dărâmarea Guvernului boc şi preferă joaca de-a şoarecele şi pisica prin Parlament şi mass-media şi aşteaptă erodarea PD-L-ului în speranţa că asta-i va sălta tot mai sus pe ei în sondaje. Tactica aceasta au aplicat-o şi cu CDR-ul, nu-i o noutate.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]
S-a tot vorbit despre Read more Miting, petting, moţiune şi muie
Trophy Scars – Darkness, Oh Hell (2010)
Îmi dau seama că recomandările mele în mod frecvent n-au nici o relevanţă, lumea preferă brand-urile comode, marfa corporatistă de larg consum, ciunga ulimu’ răcnet asortat iPodului, însă aceşti Trophy Scars m-au lăsat cu gura căscată. Foarte proaspătul „Darkness, Oh Hell” este un amestec ameţitor de sonorităţi de la secvenţe Post Hardcore la Jazz şi Blues Rock, de la Indie realmente Alternative la orchestraţii subtile asortate perfect cu viori sau suflători şi au nervul absolut absent noii generaţii (pseudo) Punk. Oscilează pe o gamă extrem de largă muzical, riff-urile furioase nu exclud armoniile, pianul sau trompeta se îmbină cu cele mai incisive ritmuri şi răbufniri zgomotoase.
Catalogaţi Post Hardcore experimental, Trophy Scars mi-au amintit de geniul celor din Cop Shoot Cop, experimentele avangardiste ale celor din Crass, prospeţimea şi creativitatea celor din Sonic Youth (mai ales cu sonorităţile albumul „Dirty” – 1992), au ceva din abordarea celor din Rollins Band de pe albumul „Weight” (1994), dar mi-au amintit şi de Clutch şi Helmet presărat cu ceva din şarmul lui Tom Waits. Rădăcinile The Beatles se împletesc organic cu energia unor Converge (mă bucur că şi alţii au remarcat gaşca aceasta de Metal), dar şi cu sonorităţile experimental-zgomotoase ale celor din Eels în cele mai incisive şi frământate momente ale lor.
Muzica lor este o invitaţie de a explora lumea dincolo de aparenţe şi evidenţe, o lume ascunsă, vibrantă, uneori întunecată şi îmbibată de misticism şi magie. O magie pierdută, uitată, izolată în subconştient şi abandonată. Read more Trophy Scars – Darkness, Oh Hell (2010)
