La 20 de ani de la intrarea noastră-n sistemu’ „liber”, m-am dumirit şi „io” la ce poate fi bun un card bancar, care-i treaba cu capitalismul, acum când nici coliva n-a mai rămas din ea…
Şi – m-am gândit bine – dacă nici moca n-a vrut nimeni muzica mea (exagerez!), poate vrea totuşi cineva pe bani. Sau să facă donaţii pur şi simplu. 😀
Bănuiesc că nu o să-mi plătesc ratele la bancă – bat executorii la uşă, n-o să-mi trimit copilul la grădi, ba, cred că nici de o ciungă nu-mi iese, în schimb acum pot fi ascultate gratuit în condiţii bune şi la calitate maximă atât piese vechi cu trupele mele Pansament şi Nation’s Slum, cât şi piese noi şi – contra cost 😀 – pot fi descărcate albumele sau piesele separat.
Din toate site-urile dedicate muzicii şi muzicienilor, oferta Bandcamp bate tot la distanţă. Şi e gratuit, n-are reclame, etc. Ptu, să nu-l deochi!
Nu ştiu dacă unul din prietenii mei are sau nu dreptate, dar Read more Pansament. Pentru portofel. Portofelul meu.
show biz
Murderdolls – Women and Children Last (2010)
În sfârşit un disc care sună bine de cum începe! (Şi sună bine cap-coadă!) Au trecut opt ani de la debutul cu „Beyond the Valley of the Murderdolls” şi acest al doilea material de studio s-a lăsat aşteptat cam mult, dar se pare că a meritat. Discul care are titlul cu referinţă directă la clasicul Van Halen „Woman and Children First” (1980) sună mai de grabă ca un Marilyn Manson dezbrăcat de mantaua industrial şi împins în zona extrem metalică a Rock’N’Roll-ului. Horror Punk cum spun criticii. 🙂 Ascultând piese ca „Nowhere” sau „Summertime Suicide” mi-am amintit şi de probabil cel mai bun moment al celor din Motley Crue „Generation Swine” (1997).
Murderdolls practică un Punk’N’Roll simplu, minimalist, dezbrăcat la esenţă, dar de impact, vânjos, au melodii lipicioase şi riff-uri făţoase, o combinaţie letală.
Trupa lui Joseph Poole (aka. Wednesday 13) şi al lui Nathan Jonas Jordison – el fiind baterist şi cel numerotat #1 în trupa Slipknot – a făcut furori la debutul din 2002.
Proiectul a plecat ca o colaborare colaterală între Jordison – prestând la chitară – şi Tripp Eisen – chitară, voce -, aceştia întâlnindu-se în cadrul turneului Ozzfest în 2001, Jordison fiind în promovarea albumului „Iowa” cu Slipknot, Eisen cu gaşca s-a Static-X. Iniţial au denumit proiectul The Rejects ca ulterior să schimbe numele în Murderdolls. Jordison l-a recrutat pe Wednesday 13 din trupa Frankenstein Drag Queens from Planet 13 la bas ca apoi să fie trecut la microfon şi a fost adus Ben Graves la tobe şi-n final Eric Griffin (ex- Synical) la bas.
Trupa a semnat cu Roadrunner Records şi-n 2002 este lansat EP-ul „Right to Remain Violent” ca în data de 20 august să fie lansat şi albumul de debut.
Gaşca a concertat şi a parcurs câteva turnee de promovare până pe 17 ianuarie 2004, moment după care Jordison şi-a concentrat atenţia şi energia asupra trupei de bază, Slipknot.
Trupa a fost promovată – evident – ca un proiect colateral Slipknot/Static-X, dar Read more Murderdolls – Women and Children Last (2010)
Amazing and Hot: Inna
Prin ianuarie, piesa “Hot” a cântăreţei românce Inna s-a clasat pe locul întâi în topul Billboard Hot Dance Airplay, clasament care monitorizează cântecele din genul electronic dance care sunt difuzate de radiourile din SUA.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=S8JsAYSFlHA]
Acum Inna ocupă prima poziţie a topului MTV Dance Chart din Marea Britanie cu piesa “Amazing” (putaţi vota piesa pe site!). Ea este urmată de Dj Fresh cu “Gold Dust” şi de Sweedish House Mafia cu “One (Your Name)”.
“Amazing” este al doilea single după “Hot” şi Read more Amazing and Hot: Inna
Black Label Society – Order of the Black (2010)
BLS – Site Oficial
BLS – Pagină MySpace
Zakk Wylde – Site Oficial
Pe Zakk Wylde l-am remarcat – probabil ca mulţi alţii – în 1991 cu unul din cele mai bune albume Ozzy „No More Tears”. Ozzy l-a smuls din slujba sa de la o benzinărie din New Jersey şi pentru Zakk au urmat două decenii de faimă şi glorie alături de una din icoanele Rockului şi s-a transformat şi el însuşi într-o icoană, a devenit unul din noii Guitar Heroes.
În perioada 1988-2007 a imprimat cinci albume alături de Ozzy, dar din 1994 în paralel cu această activitate a pornit şi pe propriul său drum. Primul disc, „Pride And Glory” ne-a arătat un amestec de Southern Rock, Blues şi Heavy Metal, dar succesul a fost moderat. „Book of Shadows” a fost lansat în 1996 şi este un material acustic ce a trecut aproape neobservat. În 1998 Zakk şi bateristul Phil Ondich imprimă un nou material care în cele din urmă este lansat un an mai târziu şi devine primul disc semnat Black Label Society: „Sonic Brew”. „Trupa” n-a fost gândită ca o formaţie pe termen lung, ci mai de grabă proiectul solo al lui Zakk, pe primile patru albume acesta imprimând toate instrumentele şi partitura vocală apelând doar pentru tobe la profesionişti. Cu toate acestea de la bun început este cooptat şi chitaristul Nick Catanese, amicul lui Zakk din turneul de promovare al materialului „Book of Shadows”, acesta fiind de altfel şi singurul menbru constant alături de Zakk.
Prin BLS trec nume sonore. La bas s-au perindat şi Mike Inez (Ozzy, Alice In Chains, Slash) , Robert Trujillo (Suicidal Tendencies, Infectious Grooves, Ozzy, Metallica), Steve Gibb şi James LoMenzo iar la tobe Phil Ondich şi Craig Nunenmacher.
În formula actuală pe lângă Zakk şi Nick activează Read more Black Label Society – Order of the Black (2010)
Called To Arms – Peril and the Patient (2010)
Sincer, este prima mea intersectare cu americanii ce formează Called To Arms, dar acest „Peril and the Patient” ce urmează să fie lansat oficial în data de 10 august, este un material interesant care merită ascultat.
Trupa din oraşul Raleigh, Carolina de Nord, a fost înfiinţată în 2003 de Daniel Grissom – voce, clape; Jamie Nickerson – chitară; Zack Van Hoy – tobe şi Josh Philips – bas. Un an mai târziu se alătură formaţiei şi chitaristul Brady Sweat şi este scos şi primul material: „A New Life Given”.
Trupa abordează un amestec de Metal Progresiv cu Deathcore, dar nu ezită să experimenteze tot felul de sonorităţi din toată aria Metal-ului. Vocea foarte brutală, abordarea caracteristică pentru Death Metal este susţinută de instrumentaţie foarte complexă, scheme ritmice sofisticate, construcţii armonice, dar şi riff-uri extrem de brutale, adică o muzică destul de diversificată.
În 2005 trupa intră într-o pauză prelungită, revin abia în 2007 şi bateristul Zack Van Hoy este înlocuit de Grayson Sweat şi este scos al doilea disc: „The Last Lament”. Cele 27 de minute (5 piese) au fost imprimate încă din 2005 şi iniţial intenţionau să mai imprime şi alte piese ca materialul să fie un album complet, dar proiectul a fost abandonat şi discul a fost lansat în formă de EP.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hz4NLowE9Es]
„Peril and the Patient” se bazează pe romanul lui Clive Staples Lewis „The Screwtape Letters” Read more Called To Arms – Peril and the Patient (2010)
D’espairsRay – Monsters (2010)
D’espairsRay – Site Oficial
D’espairsRay – MySpace
Din Coreea migrez (sonor) spre ţara Soarelui Răsare, Japonia. La sfârşitul anilor ’80 am făcut cunoştinţă cu Loudness, a trecut ceva timp de atunci şi spre surprinderea mea trupa încă funcţionează, chiar au scos şi un disc nou anul acesta, „King Of Pain”, un disc bunicel, tradiţional, un Heavy Metal sănătos să zic aşa.
Anul trecut am găsit pe net – torrente 😛 – un „cârnat” de vreo 4 GB de trupe japoneze, nume arhi-necunoscute, dar multe din ele extrem de interesante. Dir En Grey – trupă din generaţia nouă – se bucură deja de apreciere internaţională, dar sunt şi multe alte găşti cu potenţial real. Japonezii din consumatori încet-încet s-au transformat şi în producători şi şi-au învăţat bine lecţia, fac treabă de calitate.
Zilele acestea am dat şi de D’espairsRay, trupă înfiinţată în 1999 şi cu acest „Monsters” ajunşi la al patrulea album.
Hizumi – voce, Karyu – chitară, Zero – bas şi Tsukasa – tobe abordează un Metal modern, Alternativ să-i zic – că-i cool şi trandy 😀 – , amestecă faze Nu Metal, Emo şi Screamo cu sonorităţi Industrial şi reuşesc să combine ingenios şi organic riff-uri grave cu construcţii armonice, pasaje melodice.
Piesele lor au dinamică, au şi o oarecare sclipire exotică, orientală ce le conferă culoare şi îi deosebeşte de miile de găşti predominant americane apărute pe acest segment ca ciupercile după ploaie. (Ce n-aş da pe o ploaie în secunda asta! 😆 )
Amintesc pe alocuri de turcii din maNga una din descoperirile mele plăcute de anul trecut deveniţi notorii anul acesta datorită participării la Eurovision.
D’espairsRay n-au cum să participe la Eurovision…sau cine ştie? 😀 Dar cred că Read more D’espairsRay – Monsters (2010)
Apollo 18 – Violet (2010)
Apollo 18 – Site Oficial 😆 😆 😆
Apollo 18 – MySpace
Misiunile spaţiale Apollo au început undeva prin 1962, cel mai notabil fiind misiunea Apollo 11 când în data de 20 iulie 1969 Neil Armstrong a păşit pe Lună. (Sau nu… 😆 ) Dar „Apollo 18” a fost şi titlul celui de al patrulea album al formaţiei de Rock Alternativ They Might Be Giants din 1992.
Apollo 18 sunt un trio din… Republica Coreea. Foarte tare!
M-am uitat la discografia lor şi mi-am amintit de Krzysztof Piesiewicz şi trilogia sa de filme „Trzy kolory” (The Three Colours) – „Blue” 1993, „White” 1994 şi „Red” 1994. Dar cu asta au – cred – şi mai puţină legătură băieţii din Coreea. 😀
Dar de scos, au scos trei albume: „Red” în 2009 re-editat anul acesta, „Blue” 2009 şi acest proaspăt nu „white” (alb), ci „Violet”.
HyunSeok Choi – chitară voce, Danny Kim – bas şi voce şi SangYoon Lee – tobe „bagă” un amalgam tonic de Rock Progresiv, Rock Alternativ şi Post Rock cu infuzii de Jazz, Funk şi Ska, dar se aventurează şi spre zone mai incisive, au şi riff-uri Heavy şi sonorităţi moderne. Cu toată „varza” – sau „ciorba” – aceasta polifonică, Apollo 18 sunt extrem de cursivi, organici, lucrurile se leagă foarte bine, au nerv, au vână şi nu în ultimul rând culoare şi creativitate. Deşii atât HyunSeok Choi cât şi Danny Kim sunt nominalizaţi ca şi vocali, materialul discului „Violet” este instrumental.
Toate cele 7 piese al noului material sunt bine închegate, au dinamică excepţională şi se simte o poftă de cântat (şi transmite implicit şi o poftă de viaţă) cum rar mai auzi la trupele de azi. Discul sună Read more Apollo 18 – Violet (2010)
Android Lust – The Human Animal (2010)
Android Lust – Site Oficial
Android Lust – MySpace
Mi-am amintit de Rutger Hauer în secvenţa (semi) finală din Blade Runner (1982). Maşinile au sentimente, noi nu. Ne ascundem sentimentele sau ascundem faptul că nu mai avem sentimente? Suntem noi buni, sensibili, spirituali, măcar gânditori? Oh nu! Forme fără fond. Poate avem o percepţie mai largă a intereselor, dar suntem conduşi de aceleaşi instincte. Foamea, frigul, frica…. fff. 🙂
Privim de sus, îngâmfaţi şi tot mai superficial. Am dat nume lucrurilor, obiectelor, fenomenelor, animalelor… Cu un „enter” sau un smily rezolvăm tot, am spus tot ce era de spus. Apoi liniştea. Sau ploaia şi poate o lacrimă ascunsă, incertă. Şi din nou: fuga.
Nu ne deosebim substanţial de animale, doar avem… fiţe.
Sunt fâfâit…. 😆
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GqUBSZIEvXs]
Shikhee s-a născut în Bangladeş, trăieşte la New York şi Read more Android Lust – The Human Animal (2010)
Guns N’ Roses – Family Tree (2010)
Axl şi gaşca lui ne vor onora pe 21 septembrie la Bucureşti cu un show în cadrul turneului „Chinese Democracy”. Sincer nu prea ştiu câţi fani mai are Axl în România, eu parcă-parcă am ceva nostalgii legate de începutul anilor ’90 – exclusiv muzicale! – şi poate-poate mă urnesc să-l văd pe Axl în acţiune. Ce-i drept G’N’R nu mai sunt de mult “cea mai periculoasă formaţia din lume” şi nici eu nu mai am 20 de ani… 😛
Albumul „Chinese Democracy”, aşteptat 15 ani, poate fi catalogat un eşec chiar dacă nu este neapărat un disc prost, ci mai degrabă un material fragmentat şi inegal.
Timpul iar trece şi Axl în locul promisului rapid act 2 al trilogiei pornite cu „Chinese Democracy” în mai l-a dat în judecată pe fostul impresar al trupei Irving Azoff cerându-i daune de 5 milioane dolari pentru sabotarea promovării albumului. (Se pare că Irving a forţat o reuniune al vechei formule, fapt deloc pe placul lui Axl).
Acum Axl mai poate avea o supărare: casa de discuri din Argentina, Music Brokers Arg, probabil fără licenţă, a scos pe piaţă acest CD dublu „Family Tree”.
La prima vedere cele două discuri – primul disc are 46,22 minute, cel de-al doilea 47,15 minute – pare un Best Of amestecat cu cover-uri, însă lucrurile sunt mult mai interesante Read more Guns N’ Roses – Family Tree (2010)
Presa pe preş – 12.07.2010
Sunt foarte dezamăgit: nu vom afla niciodată dacă Bobbi Eden şi-ar fi ţinut promisiunea ori ba. Dacă în cele 90 de minute regulamentare Spania a jucat parcă ceva mai bine, dar Robben a ratat două şanse incredibile, golul câştigător a venit în minutul 117 din pantoful lui Iniesta.
Spania câştiga astfel al 4-lea meci consecutiv cu 1 la 0 şi cred că este pentru prima oară când la un Campionat Mondial la Fotbal organizat în afara Europei, avem trei echipe europene pe primele 3 locuri: Spania, Olanda, Germania.
Acum, cu excepţia băştinaşilor majoritari şi a poziţiei geografice, Africa de Sud este aproape Europa şi despre Olanda am putea spune că a pierdut pe teren propriu… iar “io” pe “mâna” (buzele?) lu’ Bobbi. 😆
