Rotisorul de duminică

Toţi ne înecăm. La mal sau la… Mall. În siguranţa confortabilă a căminului – în general un spaţiu delimitat şi stingher – sau pierduţi în mulţimea anonimă, ne înecăm din când în când. O facem benevol sau inconştient. Am văzut un film, Cell 2, în care un criminal în serie îşi ucidea prin diverse metode victimele ca apoi să le readucă la viaţă şi printr-un alt experiment să repete şirul acesta morbid până la epuizare sau până la eşecul resuscitării. Viaţa noastră nu este atât de dramatică şi teatrală, ba, de cele mai multe ori este banală şi mult mai gri, dar ne înecăm câte puţin sistematic să respirăm mai cu sete câte o gură de aer.
Fiecare se descurcă cum poate.
Ne facem cu mâna pe Mess, dar nu ne privim niciodată-n ochi.
Oamenii nu prea se mai vizitează – trotuarele din faţa blocurilor s-au transformat în locuri de parcare cu plată rezervate exclusiv locatarilor – , cu vecinii nu ne salutăm din principiu şi prietenia ţine mai mult de o listă virtuală decât de o relaţie.
Auzim vocile, dar nu distingem mesajul.

Ascultăm sunetele, dar nu distingem melodia.
Arta a devenit un clişeu, un produs, ambalajul de cele mai multe ori este mult mai sofisticat decât conţinutul.
Toată lumea cântă, nimeni nu cumpără, descărcăm – să avem, să fie acolo – şi nici măcar nu ascultăm de foarte multe ori. Sau ascultăm şi nu auzim.
Sunt prea multe produse şi… prea puţină muzică.
Şi cine nu-i pe scenă este critic (jurnalist, blogger) sau bodyguard.

La cuptorul cu microunde (sonore) am „prăjit” cele mai recente produse semnate: This Drowning Man, Inside Again, Edge Of Dawn, Not Breathing, Veell  şi The Paradise Motel. Read more Rotisorul de duminică

Devo – Something For Everybody (2010)

Să oferi ceva sau câte ceva pentru toată lumea și fiecare în particular este practic imposibil. (Off-topics: e ca atunci când vine-n vizită câte un străin – occidental – sau un vechi prieten plecat „dincolo” de ceva vreme și toți trag de el, au o singură frământare: dar mie ce mi-ai adus? 😛 )
Iar treaba cu „satisfacția garantată” este un rahat mâncat cu drag de cei din zona PR și publicitate, mai neaoș spus: satisfaction guaranteed it’s just a verbal bullshit.

Vreți o banană?

Devo este un concept integrat în muzică, respectiv exprimat prin muzică. Numele – Devo – vine de la „de-evolution” – adică regres, involuție și a fost lansat la sfârșitul anilor 60 ca o satiră la adresa societății americane și a omului, individului în special.
„Gluma” Read more Devo – Something For Everybody (2010)

Rolo Tomassi – Cosmology (2010)

De Rolo Tomassi a pomenit cu ceva vreme-n urmă UnȘoricel, nu știam de ei cum nici numele nu-mi suna cunoscut din romanul lui James Ellroy, respectiv filmul regizat în 1997 de Curtis Hanson: „L.A. Confidential”.
Rolo Tomassi (site oficial) abordează un menaj incisiv și colorat de Mathcore, Punk, Rock Experimental și Jazz, sună și poate chiar este sofisticat, au o abordare oarecum americană, deși sunt din Sheffield, Anglia. Dacă e să-i asemăn cu alte găști aș pomenii în primul rând de Tomahawk/Mr. Bungle – trupele patronate de Mike Patton și de The Dillinger Escape Plan, cu aceștia din urmă de altfel trupa aflându-se la ora actuală într-un turneu de promovare prin Europa, conform paginii lor de pe MySpace.
Mie îmi plac ciudățeniile, evident că Rolo Tomassi și albumul lor de debut „Hysterics” lansat în 2008 m-au cucerit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=d7AXUmYrNq4]

Trupa Read more Rolo Tomassi – Cosmology (2010)

Can’t Bear This Party – Ain’t No Princess (2010)

Și rămân în atmosfera de petrecere, o fi „viucăndul” (?), dar ne mutăm la Nice în Franța pentru a-i cunoaște pe cei șase băieți care formează gașca Can’t Bear This Party și albumul lor de debut lansat în luna mai „Ain’t No Princess” după un EP – „Modern Factory” – scos în 2009.
Lino – chitară, voce; Montegu – tobe; Remi – voce, clape; Sushi – chitară, Jimbo – bas și Jean – voce, clape și-au propus să se distreze și să ne distreze, abordează un Post-Punk vesel, Party Punk, Happycore cum spun ei, într-o manieră foarte americană, dar convingător.
Cu toate că au 2 clăpari, nu sunt atât de Electro, moderni ca Jaguar Love de care pomeneam azi dimineață legat de noul disc Vince Neil însă au câteva riff-uri sănătoase, au ritmuri săltărețe și multă energie, melodii plăcute și dacă de la petrecerile voastre nu lipsesc trupele gen Sum 41, cu siguranță își fac loc și Can’t Bear This Party.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3XrLSt83E1w]

Deci! ( 😆 ) Să ne simtem bine! 😛 Cum spun chiar băieții, Read more Can’t Bear This Party – Ain’t No Princess (2010)

Oomph! – Truth Or Dare (2010)

Oomph! – trupa germană înfiinţată în 1989 la Wolfsburg – se pot mândri nu doar cu o carieră de success de peste 20 de ani şi 10 albume, dar sunt una din extrem de rarele trupe care într-o perioadă atât de îndelungată de existenţă nu şi-au schimbat componenţa.
„Truth Or Dare” este o compilaţie ce vine să umple spaţiul dintre ultimul lor album „Monster” lansat în 2008 şi noul material aşteptat anul acesta, însă este ceva mai mult decât un simplu „best of”, trupa a re-înregistrat 16 piesele în limba engleză. Asta face muzica lor mai acceptabilă pentru cei refractari la germană, dar a dat şi o culoare diferită pieselor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bLJhmnI5Ez0]

Pomeneam de NDH şi de faptul că Oomph! sunt Read more Oomph! – Truth Or Dare (2010)

Subsource – Tales From the Doombox (2010)

Pe Subsource mi-ia „strecurat” UnSoricel – este oarecum firesc: este de la „ei” de acolo 😀 – şi ascultând „The Reason (Parasite)”, mi-am spus: Rage Against the Machine meets The Prodigy!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=J1kv0xDx8z0&feature=player_embedded]

Miroase a instigare, bate vânt de revoluţie. Să nu zic şi eu vântul schimbării. Read more Subsource – Tales From the Doombox (2010)

Sick Of It All – Based On A True Story (2010)

Hardcore-ul nu-i pentru pămpălăi, plângăcioşi şi… figuranţi (posers 😛 ).
Esenţa Hardcore-ului a fost fără compromisuri.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oQHe_U4Nv9E]
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=mOf6w59jz_g]

Apogeul erei Punk, inegalabilul „Nevermind the Bollocks Here’s The Sex Pistlos” marchează Read more Sick Of It All – Based On A True Story (2010)

Beck’sperience: Noisettes & Codeine Velvet Club

Vrei o seară de distracţie – concert cu 2 formaţii britanice – cu intrare liberă şi multă-multă bere? Păi… this is it! 😛

În data de 29 mai la Romexpo avem evenimentul Beck’sperience ce-i aduce pe scenă pe Noisettes şi Codeine Velvet Club.
Partea interesantă este că pentru a participa este suficient să te înscrii pe Site şi primeşti invitaţia gratuită pe care o printezi şi Read more Beck’sperience: Noisettes & Codeine Velvet Club

Jaguar Love – Hologram Jams (2010)

Urechile mele nu s-au intersectat cu între timp defuncta gaşcă Post-Punk The Blood Brothers şi am ratat şi întâlnirea cu Jaguar Love cu albumul de debut „Take Me to the Sea” din 2008 al noii trupe al solistului Johnny Whitney – veriga dintre cele două formaţii, însă noul „Hologram Jams” lansat pe 2 martie 2010 a alunecat în CD playerul meu şi nu-mi vine să-l mai scot.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cGovcXvmbU0]

Vocea lui Johnny Whitney Read more Jaguar Love – Hologram Jams (2010)