Cum îţi imaginezi nunta ta?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=meEsSP8gDvg]

Vise – fantezii – legate de nuntă şi noaptea nunţii au mai ales fetele, dar şi băieţii. Wanda ne dezvăluie fantezia ei, a voastră care este? 🙂 Read more Cum îţi imaginezi nunta ta?

Eels – Tomorrow Morning (2010)

Everett a apăsat pe acceleraţie. Trilogia formată din „Hombre Lobo” (2 iunie 2009), „End Times” (19 ianuarie 2010) şi „Tomorrow Morning” (17 august 2010) s-a închis cu acest ultim material.
Din capul locului precizez că noul disc este probabil cel mai bun din cele trei însă – din păcate – rămâne mult în urma sonorităţilor cu care „unchiul” E m-a cucerit la mijlocul anilor ’90, începutul anilor 2000 şi mă refer aici la albumele Beautiful Freak (1996), Electro-Shock Blues (1998), Daisies of the Galaxy (2000) si Souljacker (2001) despre care am scris pe larg în ianuarie anul acesta: Eels – de la „Beautiful Freaks” la „Blinking Lights…” .
Din 2005, de la „Blinking Lights and Other Revelations” Everett a cotit-o spre o zonă Indie presărată cu nuanţe Blues, Folk şi Country şi a lăsat în urmă experimentele, sonorităţile bizare, au dispărut chitarele distorsionate, ritmurile mai incisive, dar odată cu ele s-au dus şi notele care-l distingeau pe E de restul masei inodor-incolore Indie. Decât lălăielile acustice, mult-mult mai incitant a fost proiectul MC Honky şi albumul „I Am the Messiah” din 2002…
Pe acest „Tomorrow Morning” E face un efort să readucă ceva din farmecul, şarmul de odinioară, a reuşit să compună piese mult mai convingătoare şi le-a presărat şi cu mici picanterii sonore, s-a mai „jucat” puţin şi cu sunetele neconvenţionale. Poate nu mai are nici pofta, nici motivaţia din anii ’90, deh, la dracu! îmbătrânim toţi! – dar vis a vis de ce se întâmplă în ultimii 2-3 ani pe segmentul Indie, cum mişcarea de garaj a devenit produs de duzină, pieptănat şi ambalat „comestibil”, E măcar ştie să scrie piese, are texte amar-amuzante – mature ce-i drept şi poate fără rezonanţă la puştii emo… – şi ştie să creeze atmosferă, muzica lui încă mai are farmec, se aşterne cumva plăcut şi se lasă ascultată.
Avem 12 piese (plus intro-ul „In Gratitude for This Magnificent Day” şi intermezzo-ul „After the Earthquake” ) şi un bonus EP cu încă 4 piese. Majoritatea pieselor sunt lente sau într-un ritm moderat-mediu, excepţiile nu sunt nici ele explozive, de exemplu „Looking Up” Read more Eels – Tomorrow Morning (2010)

Absolace – resolve[d] (2010)

Absolace – Pagină MySpace

Săpând după ceva interesant am găsit acest „resolve[d]” semnat Absolace. Cu toate că-mi amintesc de o grămadă de „chestii”, nu seamănă concret cu nimic, totuşi dacă ar fi să pomenesc nume aş spune Tool/A Perfect Circle şi Alice In Chains iar ce fac cei patru se încadrează în zona Progresiv/Experimentală a muzicii Rock/Metal.
Anul acesta i-am descoperit pe Orphaned Land trupă din Izrael care ne-a şi vizitat şi au cântat în cadrul festivalului Sonisphere, am avut o formaţie din Cairo – Destiny In Chains – , din Chile au „aterizat” Industrial Company Inc. , D’espairsRay ne-au introdus în lumea samurailor Rock şi am avut o mică revelaţie cu Apollo 18 din Republica Coreea.
Absolace sunt o gaşcă din Dubai, Emiratele Arabe. 🙂
Acest detaliu exotic evident mi-a sporit curiozitatea, dar dincolo de acest aspect ce fac Absolace şi acest „resolve[d]”, albumul lor de debut, merită toată atenţia.
Trupa îi are în centru pe bateristul Greg Cargopoulos şi chitaristul Jack Skinner. Greg a cântat la chitară, bas şi la tobe în diferite trupe din Dubai, concerte la care ca spectator a participat şi Jack. În 2006 Greg pleacă în Australia pentru a se alătura formaţiei Percuto şi la revenirea în Dubai în 2007 începe colaborarea cu Jack şi astfel pun bazele formaţiei Absolace. Experienţa bogată acumulată de Greg în cântările live este complementată de interesul lui Jack în muzica Jazz şi ce-i uneşte pe cei doi este pasiunea pentru acelaşi gen de Rock/Metal progresiv, experimental. Lor li se alătură un amic din copilărie al lui Greg, Kyle Roberts, un producător muzical cu experienţă şi tot odată clăpar şi dezvoltator de plug-in-uri audio, sound-designer şi samplerist. Componenţa trupei este completă cu cooptarea vocalului Nadim Jamal, „importat” din Beirut, Liban.
Lucrul la album începe în septembrie 2008 cu imprimarea tobelor şi adăugarea la acestea a clapelor şi samplerelor de către Roberts care are o experienţă vastă şi-n post-procesare, producţie şi compunerea de coloane sonore. În paralel Nadim scrie versurile şi îşi construieşte partiturile vocale, abordarea s-a fiind influenţată primordial de artiştii din zona Seattle şi în primul rând de Alice In Chains iar textele sale dezbat subiecte predominant legate de relaţii dificile, conflicte interumane, subiecte bazate pe experienţa personală.
Imprimările finalizate în 2009 iau calea Suediei unde-n celebrul Fascination Street Studio din Orebro, cunoscutul producător Jens Bogren (între multe alte materiale el este cel care a mixat şi ultimul material semnat Soilwork „The Panic Broadcast”) pentru a da „faţa” finală a materialului.
În 2010 formaţiei s-a alăturat şi Read more Absolace – resolve[d] (2010)

The Dead Weather – Sea of Cowards (2010)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7GJa-TUaJjU]

Dacă suspansul din „bucătăria” White Stripes se tot prelungeşte şi golul dinaintea furtunii amânate a fost umplut cu un DVD/CD documentar „Under Great White Northern Lights” lansat în martie, proiectul The Dead Weather în care lângă Jack White „prestează” nume grele ca Dean Fertita din Queens of the Stone Age, Alison Mosshart din Discount and The Kills şi Jack Lawrence coleg cu Jack în The Raconteurs, dar activ şi-n The Greenhornes, par turaţi la maxim. După debutul furtunos cu „Horehound” de anul trecut, de trei zile este pe rafturile magazinelor Read more The Dead Weather – Sea of Cowards (2010)

Viţa De Vie – Fetish (2010)

Revoluţia şi anii imediat următori au adus la suprafaţă un val nou de trupe şi – poate surprinzător – a existat şi un public numeros amator şi consumator al noilor formaţii şi trenduri.
Din nefericire conjunctura favorabilă n-a fost nici susţinută, nici fructificată. Am mai spus-o: nu avem nici tradiţia culturii şi al subculturilor, iar industria muzicală nu face excepţie de la caracteristicile celorlalte industrii, este tot una de cumetrie şi disfuncţională.
Astfel Read more Viţa De Vie – Fetish (2010)

Motorpsycho – Heavy Metal Fruit (2010)

Cu 14 albume la active, un sunet unic şi o abordare complexă, greu de catalogat, norvegienii din Motorpsycho fac parte din categoria trupelor cult din underground, se adresează unui public mai exclusivist, adică… pour les connaisseurs.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iQEGObdk0Kg]

Jørgen Munkeby din Shining i-a numit pe compatrioţii săi ca principală influenţă de la cotirea din zona Jazz spre Rock şi Metal şi oarecare paralele între cele două experimente muzicale există. Motorpsycho amestecă la fel de la Jazz la Rock tot ce le vine la mână, însă sunt aşezaţi într-o zonă mai relaxată, mai impregnată de spiritul (şi sound-ul) Pshidelic al anilor ’70.
Lucrurile Read more Motorpsycho – Heavy Metal Fruit (2010)

Jaguar Love – Hologram Jams (2010)

Urechile mele nu s-au intersectat cu între timp defuncta gaşcă Post-Punk The Blood Brothers şi am ratat şi întâlnirea cu Jaguar Love cu albumul de debut „Take Me to the Sea” din 2008 al noii trupe al solistului Johnny Whitney – veriga dintre cele două formaţii, însă noul „Hologram Jams” lansat pe 2 martie 2010 a alunecat în CD playerul meu şi nu-mi vine să-l mai scot.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cGovcXvmbU0]

Vocea lui Johnny Whitney Read more Jaguar Love – Hologram Jams (2010)

Gonjasufi – A Sufi and A Killer (2010)

În spatele acestui nume exotic este în fapt Sumach Ecks, rapper, compozitor-interpret şi instructor Yoga, domiciliat actualmente în oraşul fără somn: Las Vegas.
Tipul amestecă cu nonşalanţă Hip Hop, Rock, Blues şi elemente de Jazz într-un mod minimalist, se împletesc arome din deşertul Mojave, incantaţii tribale cu pulsul străzii americane, urbanul cu misticul şi cosmicul iar liantul pentru tot acest mix inedit este vocea impunătoare/misterioasă al lui Ecks.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=m_N63b2Tk-A]

Pagina MySpace
Pagina artistului la Casa de Discuri Warp

Sumach Ecks este un personaj activ al Read more Gonjasufi – A Sufi and A Killer (2010)

Omleta Punk – Close Your Eyes, Alkaline Trio si Story of the Year

Am promis omletă Punk, omletă (neo) Punk livrez. 😀
Are de toate, ingrediente proaspete, dar nu este nici prea piperat, nici foarte-foarte condimentat, Punk-ul nu mai înseamnă pentru foarte mulţi creastă roşie, cocteiluri Molotov şi anarhie. Din ce am avut la mână – şi urechi – am folosit ce era mai bun.
Îmi amintesc de Henry Rollins într-un reportaj MTV de prin ’94, imprimau albumul „Weight” undeva într-o cabană uitată în mijlocul pădurii, era iarnă, ningea şi Henry se bălăcea într-un jacuzzi cu apă fierbinte şi multă spună undeva afară lângă cabană, fredona Sex Pistols “Anarchy in the U.K.” şi se juca cu bulele de săpun apoi a spus zâmbind: „asta a rămas din Punk”… Moşu’ avea dreptate.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=yLkIB5l-OlM]

Azi am spart în tigaia de dimineaţă discurile de la dinamicii Close Your Eyes, o gaşcă de care cred că o să tot auzim în următorii ani, (aproape) veteranii Alkalin Trio şi Punk-ul lor senin, relaxat şi Story of the Year care au şi ei un nume deja, sunt însă reprezentanţii liniei noi, Post-Punk/Screamo al genului. Read more Omleta Punk – Close Your Eyes, Alkaline Trio si Story of the Year

Blenderul de joi – Manafest, You Me At Six si Lifehouse

M-am trezit (din nou) nominalizat la RoBlogFest la două categorii: blog de muzică şi cel mai popular blog. Cel mai ne-popular era mai adecvat, dar „cutia” cu muzică este totuşi un pas înainte vis a vis de „blogger crizat”, nu? 😛
Bun, anul trecut am primit 0 (zero) voturi şi m-am clasat pe poziţia 641 cu toate că am cam 4-5 prieteni care au jurat că s-au strofocat să-şi facă cont, să se înregistreze şi m-au şi votat… 😛 Altfel spus: sunt al naibii de popular şi mă bazez pe voi şi anul acesta! 😀
Complimente mamei lu’ VisUrât!

Ieri am dat o raită prin Canada prin intermediul celor de la You Say Party! We Say Die!, coctailul de vitamine sonore preparat în dimineaţa aceasta pleacă tot de la un condiment canadian: Manafest.

Bună dimineaţa fete şi băieţi, puneţi-vă căştile, pornim pe tobogan!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=x8RArZ3Xh-A] Read more Blenderul de joi – Manafest, You Me At Six si Lifehouse