Remixez deci exist. 😀
Am multe proiecte pe tapet şi prin sertare, unul din ele este un album cu remixuri Nine Inch Nails.
Sunt un fan vechi şi devotat al lui Trent Reznor, am scris despre trupă pe larg şi am mai pomenit şi despre remixurile mele realizate cu materialele puse la dispoziţie celor interesaţi de Reznor pe site-ul NIN Remix.
„Me, I’m Not” provine de pe albumul „Year Zero” din 2007 şi ca să înţelegeţi mai bine Read more Remixuri, descarcă ToToM – The Shup
cronică de disc
Never Mind the Bollocks
Here’s the Sex Pistols
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JQkActP-isE]
Au fost multe trupe înainte şi după, dar Sex Pistols au fost, sunt şi rămân emblema unei atitudini, expresia unei (noi) generaţii dezgustate Read more Never Mind the Bollocks
The Morning Benders – Big Echo (2010)
Aveţi nostalgia The Beatles? Nu „Obla Di Obla Da” ci incursiunile lor experimentale, psihedelice, sonorităţile de pe „Revolver”, „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band” şi „White Album”, perioada 1966-1968.
Trio-ul american The Morning Benders din Berkeley, California, revocă (şi invocă) acele sonorităţi, acea perioadă parcă pierdută, dispărută ca dinozaurii…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GvFQgmsTkCg]
The Dillinger Escape Plan – Option Paralysis (2010)
Pe The Dillinger Escape Plan i-am cunoscut „accidental” via Mike Patton și E.P.-ul „Irony Is a Dead Scene” din 2002 al formației pe care Mr. Patton, workoholic irecuperabil, le-a dat mai mult decât o gură de ajutor.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kGNb-YT5ECA&feature=fvst]
Trupa abordează un Metal avangardist cu multe elemente de fuziune, sunt catalogați Mathcore, dar am fost tentat să-i numesc Schizo-Metal… 😛 Nu-i ușoară „împrieteneala” cu acești americani, însă odată făcută, odată pătrunși în lumea lor tulbure și zgomotoasă putem descoperii dimensiuni nebănuite, abordări intense și interesante, combinații neașteptate, într-un cuvânt, oferă un adevărat experiment sonor.
„Option Paralysis” lansat pe 22 martie este al patrulea lor album Read more The Dillinger Escape Plan – Option Paralysis (2010)
Slash – Slash (2010)
Slash Rocks!
Sunt câteva fețe, personaje care întruchipează inevitabil și inconfundabil Rock-ul. Lemmy, Angus Young, Page și Plant, Richie Blackmore, Ozzy și lista este lungă, deschisă, fiecare are favoriții săi. Ville Valo icoană Rock… Shit man!
La sfârșitul anilor 80 au apărut 2 chitariști care degajau Rock: Jim Martin (Faith No More) și Slash (Guns N’ Roses). Mi-l amintesc pe Jim stând la masă separată de colegii săi cu berea-n față în timp ce Billy Gould și ceilalți cuminți cu sucuri și cafeluțe îl priveau lung pe chitaristul „ciudat” iar Slash în permanență apărea cu un Marlboro în colțul gurii, joben, păr cârlionțat intrat peste ochi, la bustul gol și cu Gibson-ul în brațe. Cred că și dormea cu Gibson-ul dacă nu o face și acum… 🙂
„Hail the ghost that hide in your soul: Rock And Roll!”
Au trecut Read more Slash – Slash (2010)
Cathedral – The Guessing Game (2010)
„dacă aceasta este realitatea, vâră-ţi-o…
eu mă duc să pictez ceva în beznă…”
Au trecut 19 ani, dar parcă ieri am ascultat „Forest of Equilibrium”, albumul de debut al proiectului Cathedral pus la cale de Lee Dorrian care tocmai părăsi-se Napalm Death-ul şi s-a combinat cu Garry ‘Gaz’ Jennings (ex-Acid Reign) şi Mark ‘Griff’ Griffiths (fost rodie al trupei Carcass). Între timp s-au vânturat mulţi prin trupă, alături de Dorrian a rămas doar Jennings…
Recunosc, la aceea vreme ascultam alte muzici, era momentul de glorie al Grunge-ului, descoperisem trupele Electro-Industriale, Doom/Stoner-ul produs de proaspăta gaşcă al lui Dorrian nu era printre preferatele mele, muzica lor era extrem de lentă, apăsătoare, aproape sinistră.
Ieri mă văicăram că nimic din ce am ascultat din produsele noi nu m-a convins, am „săpat” după noutăţi şi am găsit câteva discuri cel puţin interesante. Şi fiindcă tot suntem la „guessing game”, aţi ghicit, noul Cathedral Read more Cathedral – The Guessing Game (2010)
Archive – Controlling Crowds (2009)
M-am tot foit (coit 😀 ), am ascultat mai pe sărite, mai pe îndelete tot felul de discuri scoase anul acesta și oi fi eu de vină, să dau vina pe primăvară, pe băieții care sparg cu pickhammerele asfaltul din spatele blocului sau pur și simplu să o las așa, dar nimic nu mi-a plăcut. S-a umplut raftul (sertarul) cu discuri de duzină, produse de doi bani, majoritatea nici descărcate (ilegal și „moca”) nu-și fac banii…Așa că am săpat în… arhivă. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KfZpbWLl0Ew]
bulă și joia de week-end
hai că poate-poate revin și „io” la normalitate!
asta este clar o tâmpenie fiindcă:
1. urăsc și ideea în sine de „normalitate”.
2. ce altceva credeți că mai revine la „normalitate” în țărișoara aceasta?
bun. am inclus în programul pentru azi încă o rundă de bătut câmpii, subiectul fierbinte politico-mediatic și 2 alternative de program (de week-end) începând cu seara aceasta (în București): a doua serată s.m.s. și lansarea noului album Vița De Vie.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kGRdaRujDKg]
Nu se mai trăiește de pe o zi pe alta, nu ne mai agățăm de „ultimul pai” în speranța că n-ar fi ultimul, nu se mai zboară din floare-n floare ci sărim de pe o bulă pe alta. Read more bulă și joia de week-end
High On Fire – Snakes for the Divine (2010)
Trupa lui Matt Pike pare să fie noua protejată a mediei de specialitate mai ales din Europa, dar sunt intens susţinuţi şi de casa lor de discuri, E1 Music, fosta Koch Records, cea mai mare şi puternică casă de discuri independentă de peste ocean.
High On Fire abordează un soi de Thrash/Power Metal cu rădăcini Heavy, sunt catalogaţi Stoner, Heavy şi Sludge Metal şi cu siguranţă în anii 80 mi-ar fi plăcut mult mai mult ceea ce fac şi probabil dacă altele ar fi fost calităţile vocale ale lui Pike, să zicem ceva gen David Wayne (Metal Church) sau Jeff Scott Soto, probabil şi acum.
Matt Pike a devenit cunoscut din trupa Doom, Sleep Read more High On Fire – Snakes for the Divine (2010)
Gonjasufi – A Sufi and A Killer (2010)
În spatele acestui nume exotic este în fapt Sumach Ecks, rapper, compozitor-interpret şi instructor Yoga, domiciliat actualmente în oraşul fără somn: Las Vegas.
Tipul amestecă cu nonşalanţă Hip Hop, Rock, Blues şi elemente de Jazz într-un mod minimalist, se împletesc arome din deşertul Mojave, incantaţii tribale cu pulsul străzii americane, urbanul cu misticul şi cosmicul iar liantul pentru tot acest mix inedit este vocea impunătoare/misterioasă al lui Ecks.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=m_N63b2Tk-A]
Pagina MySpace
Pagina artistului la Casa de Discuri Warp
Sumach Ecks este un personaj activ al Read more Gonjasufi – A Sufi and A Killer (2010)
