Însemnări cu mouse-ul

Am citit azi:

„Promusic Prod anunţă:

Interesul foarte scăzut faţă de concertul Paul DiAnno de la Cluj-Napoca, din data de 20.11.2009, a făcut ca managementul formaţiei împreună cu organizatorii evenimentului să decidă anularea acestuia.

Mulţumim persoanelor care şi-au achiziţionat bilete în avans pentru încredere şi susţinerea lor şi ne cerem scuze pentru faptul că nu le-am putut oferi concertul dorit.

Biletele se pot returna la magazinele de unde au fost achiziţionate.

Concertul de la Bucureşti RĂMÂNE ÎN PICIOARE aşa ca rockerii clujeni sunt aşteptaţi pe 19 noiembrie în Silver Church”

Ăştia suntem. Cine se mai ascunde după un nick „bestial” şi-mi flutură tricou Manowar sub nas, îl scuip în faţă şi mă piş pe el. Asta să nu zic povestea şi mai brutală cu îi smulg capul şi mă cac în el.

Ce mă „amuză” – şi asta am mai spus-o de un milion de ori – că acei câţiva fani de la Cluj (şi din tot restul ţării şi tot respectul pentru ei!) sunt aşteptaţi la… Bucureşti să umple sala.

Am mai citit într-o revistă (tipărită) de “specialitate” (?) termenul “Post-Rock”. “Post-Rock” înseamnă că s-a terminat cu Rock-ul, gata, l-am îngropat. Am totuşi o veste bună: din experienţa mea (mai vastă ca vârsta multora care au azi câte o părere), Rock-ul a fost îngropat cel puţin o dată la cincinal, o fi murit rockerii – din ce se vede – dar cu toate acestea Rock-ul se încăpăţânează să moară de zeci de ani.  Ştiu, e veste proastă pentru toţi proştii.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=k6pE-2g4hZU]

Nu are nicio relevanţă, în definitiv îmi este foarte uşor. Sunt extrem de egoist şi dacă fac ceva, fac pentru mine. Nu împart nimic, doar am tupeul să mă expun.
Am încă un milion de întrebări la care există milioane de răspunsuri, le mai caut, nu m-am abandonat şi – sper – mai respiră în mine copilul, acel copil pe care nu vreau să-l pierd niciodată:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Q7sIzWKHGwQ]

Este una din momentele acelea când îmi vine să-mi şterg blog-ul şi să mă arunc de pe bloc direct în faţa metroului, chit că cea mai apropiată staţie de metrou este la 7-8 staţii de tramvai de locul unde vieţuiesc… 😆 😆 😆
Nu vă agitaţi, nu o fac. Sunt un motan: cad în picioare şi când îmi rup gâtul! 😛 😛 😛

Viaţa este ca marea: vin valuri, unele te dezechilibrează şi te bagă la fund, altele te aruncă pe câte o creastă ameţitoare sau – poate în cea mai mare parte – doar pluteşti la suprafaţă în derivă.
Vorba (păcătosului): ce caut în viaţa mea? 😛

Cerculeţe Indie obscure…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zo7ONZlN5Zg]

Warm Leatherette…. Ştiu că am pomenit recent de piesă, dar câţi ştiu de The Normal, câţi au auzit de Daniel Miller? Sawtooth waves, Korg 700S, ReVox B-77… Cui îi pasă?

Cercuri colorate, dâre lipicioase din vise trunchiata, într-o seară înecată în fum şi noapte pare o gură căscată, o gaură care ne înghite vrem-nu vrem, seară de seară.

Frânturi de sunete se strecoară prin spatele meu şi se aşează prin colţuri. Nu există nici o voce călăuzitoare, nu e lumină la capătul coridorului şi îngerii sunt doar umbre desenate pe tavan.

Dar hai să ne prefacem! O facem atât de bine, atât de nonşalant….

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=soZs7WWgWZw]

Confruntarea

Cine dracu e Mihnea Măruţă??!

Confruntarea, cum era de aşteptat, palidă, ajustată în favoarea lui Băsescu care a vorbit cât a poftit şi nu l-a oprit nimeni şi cu un Antonescu inteligent, dar prea elegant. Hibă liberală pe semne… Bunul simţ.
Una peste alta, Băsescu a dat încă o dată dovadă de abilitate, Antonescu de verticalitate şi de amintita inteligenţă şi bun simţ, ce – consider eu – sunt calităţi mai importante la un preşedinte, decât abilitatea.
Antonescu mi-a câştigat votul: avem aceeaşi carte preferată, „Maestrul şi Margareta”. 🙂

Geoană absent nemotivat. Băsecu cred că spera să surprindă cu invitaţia şi confruntarea să nu aibe loc. Nu era pregătit şi a “confirmat” faptul că faţă de Antonescu nu are nicio şansă. Ce e bine şi eu sper să ajungă Antonescu în turul doi şi nu Geoană şi astfel să-i facem cu mânuţa lui Băsescu. 🙂

Cel mai prost s-a simţit doamna Băsescu, picată la mijloc într-o discuţie despre demnitatea femeilor şi aprecierea lor în societatea şi mai cu seamă în zona politică mioritică, o discuţie care bătea clar la Elena Udrea, dar doamna Băsescu a încasat-o şi sincer, cred că ar fi extrem de fericită să scape de la Cotroceni! 😆 😆 😆
Glumele au fost subţiri şi – iar părerea mea – nu-şi aveau locul. Nu trăim vremuri vesele. Dar Băsescu nu avea ce să ne spună, realizări ioc, glumele însă nu ţin loc de idei.

În rest, confruntarea amintea fantomatic de emisiunile TVR din epoca Iliescu, dar – unde am ajuns domne! – a picat bine şi aşa cum a fost. De virozele virtuale, clipuri pe YouTube, arătatu’ muşchilor de la distanţă la telejurnale sau mitinguri electorale, m-am săturat ca de iarna care nici n-a venit.
Discuţia – părerea mea – a fost de prim-miniştrii şi nicidecum de candidaţi la preşedinţie, dar asta e o altă problemă – gravă, dar ignorată.
Urmează alegeri prezidenţiale, e drept, probabil noul preşedinte o să desemneze un nou premier, dar cam aici se şi termină treaba preşedintelui legat de guvernare. Sau aşa ar fi normal. Este tot atât de adevărat că avem un sistem dubios, o ştruţo-cămilă şchioapă, nu suntem nici stat prezidenţial, nici parlamentar, se încalecă şi se faultează instituţiile statului între ele, împărţirea atribuţiilor este neclară şi ponoasele le-am tras noi, politicienii le jonglează după bunul plac.
Şi m-am săturat de vorbe. De lozinci.

Trăiţi bine?

Cea mai reuşită lozincă, din toate câte îmi amintesc din ultimii 20 de ani, a fost al lui Vadim acum câţiva ani: „Jos mafia, Sus patria!” Asta nu m-a făcut să-l votez – 😆 – dar lozinca în sine, nota 10.

O fi criza, zgârcenia, faptul că se achită datorii, firmele implicate în campanie sunt clientela politică şi nu cele mai bune firme, nu cu cei mai buni specialişti, putem să ne dăm cu presupusul…

„Scoatem România din criză” – „Scoatem România din priză”

„Împreună învingem” – „Împreună împingem”

„Hai România” – „Vai România”

„Luptă pentru tine” – „Lupul pentru tine”


Din nefericire, nimic nou pe frontul de Est:  „o ţară mică… două, trei mese.”

Scrisori de la Olga (2)

(Scrisori de la Olga (1) )

Mă amuză ideea „telenovălă pe blog”. Nu credeam că lumea o să fie aşa de curioasă.
Fragmente dulce-amare culese din pomul vieţii zi de zi…
Indiferent cât de reci ne arătăm, cât de mult ne controlăm mimica sau gesturile – ca să nu zic de vorbe! – , cred că fiecare visează undeva în adâncul sufletului său ceva. Să fie promovat, să câştige o sumă fabuloasă la loto, să călătorească, să-şi întâlnească marea iubire. Ceva.

V-aţi gândit vreodată să vizitaţi republica Tatarstan? 🙂
Este o republică din Federaţia Rusă, are o populaţie de 3.800.000 (circa 53% femei 😛 ), tătarii fiind majoritari cu circa 53 de procente urmaţi de ruşi cu 39 de procente, are o suprafaţă de 68.000 km² şi este la o distanţă de circa 800 km la est de Moscova.
Tatarstan este una din cele mai dezvoltate regiuni din Federaţia Rusă, o republică puternic industrializată, produce maşini – camioanele KamAZ -, avioane şi elicoptere, deţine importante zăcăminte de petrol, producţia fiind estimată la 32 de milioane de tone pe an.
Capitala, oraşul Kazan, este unul din cele mai mari oraşe al Federaţiei Ruse, deţine oficial statutul de a 3-a capitală a Federaţiei şi se află la afluenţa râurilor Volga şi Kazanka. 🙂
Este un oraş superb, cu rezonanţă istorică şi este renumit Kremlinul Kazan….

Olga de pe malul Volga… Ce frumos! 😛

OK, OK!
În afara celor două scrisori – e sâmbătă, să fiu boier, ce dracu! – pe care le ofer azi, mai aveam cinci scrisori până ieri seară, când… am mai primit încă una. Deci şase. 😛
Fotografiile le pun fiecare la scrisoarea prin care le-am primit, unele se repetă la un moment dat, însă vreau să păstrez cursul… firesc al poveştii. 🙂

Here comes my Olga!

423

„Buna ziua! Am fost surprins sa primeasca raspunsul dumneavoastra sincer
vorbind. Va multumim ca ati platit-o affention pentru mine. Am fost incantat de a citi
scrisoarea dumneavoastra. Nu ma asteptam pentru a vedea mesajul in mea de e-mail-box. Dar
inca Sunt fericit!

M-am inregistrat pe site-ul respectiv, in speranta de a gasi un om care va fi
sincer si corect cu mine. Si ce femeia a face tu de experti pentru a gasi? Eu
cred ca in cazul in care timp de mare sa va spun cateva cuvinte despre mine. Numele meu complet
este de Olga. Dar prietenii mei Sunati-ma in moduri diferite Olga, Olechka. Tu
pot face apel, de asemenea, mi place asta. Acesta va fi placuta pentru mine. Si cum a face
prietenii tai te sun? Daca doriti ca voi adresa de la tine in acelasi
drum. Am 25 de ani, o tanara domnisoara european. De crestere meu este de aproximativ 168
SM, greutatea mea este de 52 kg Eu locuiesc in Rusia. Orasul meu natal se numeste
Kazan. Este capitala Republicii Tatarstan. Orasul meu este mare si foarte
frumos. Ador asta. Uneori, merg la o plimbare singur. Exista o “meu
loc “in cazul in care pot sa cred ca o multime singur si au o perioada de odihna. Cred ca fiecare
persoana speciala sau are in orasul sau. Sunteti de acord? Aveti o astfel de
loc? Eu locuiesc singur in apartament mici. Parintii mei sunt la pensie acum. Eu
dragoste si admira parintii mei. Sunt recunoscator pentru ca au facut tot posibilul
sa-mi aduca pana intr-un mod bun. Cred ca atunci cand am avea copii in
viitor, voi utiliza aceleasi metode de educatie. Do you like
copii? In ceea ce pentru mine, le iubesc foarte mult. Ele sunt atat de nevinovat si
nevoie de ingrijire nostru. Petrec mult timp cu fiul meu prietenii. El este de 3
de ani. Eu nu pot explica prin cuvinte, dar primesc o mare placere atunci cand
Ma duc la o plimbare cu el sau sa ramana acasa cu el. Este minunat sa
raspunda la intrebari lui copilaresc. Uneori simt o dorinta de a avea meu
propriul copil. Dar, pentru ca eu trebuie sa aiba un sot in care voi fi sigur si de
la care am putea invoca in aceasta viata. Si este destul de dificil de a gasi
un astfel de om in zilele noastre. Dar inca mai sper ca visul meu va deveni realitate
in curand si voi fi fericit avand o familie adevarata. Eu sunt de lucru ca un
shop-asistent in magazin. Eu vand electrocasnice. Eu
nu pot spun ca sunt fericit cu job-ul meu. Am avut o multime de sperante inainte de a
absolvirea de la Universitatea, dar atunci cand am incercat sa gaseasca o bine-platite
de locuri de munca sa dovedit a fi ca au nevoie de specialisti cu 3-5 ani de
experienta. Eu nu vreau sa traiesc ca si parintii mei care au fost de lucru
sincer pentru toata viata lor si nu a fost estimata intr-un vrednic
maniera. Nu spun ca sunt saraci. Ei isi pot permite cumpararea
lucruri necesare, ci chiar a-si permite un astfel de lucru in care au lucrat din greu.
It’s no echitabil. Eu nu pot intelege politica guvernului rus.
Pentru mintea mea in tara dumneavoastra, situatia este diferita, nu-i asa? El / ea
a fost unul dintre motivele pentru care am decis sa gaseasca un om din strainatate. It’s
destul de interesant pentru mine sa invete despre caracterul dvs., obiceiuri.
Eu, de asemenea, ar dori sa invete despre obiceiurile si traditiile de dvs.
tara.

Eu chiar sper ca corespondenta noastra va continua. Cred ca in
litera urmatoare va voi spune mai multe despre mine: My caracter, Hobby si
asa mai departe. Dar acum am terminat. Repet din nou, ca am fost bucuros sa
a primi scrisoarea ta. Si eu caut pe altul. Foarte curand. Avea
o zi buna. Cel mai bun ceea ce priveste, Olga.

P.S. As dori sa vad fotografiile si fotografii de la locul in cazul in care
traiti! Va voi trimite de fotografii. Cred, ca pentru a va
place!”

(11 octombrie)

Place, place…. şi fetele – cu ochii cei mai critici – au spus: woau! 😛

756

„Buna ziua!!! prietenul meu
Vreau sa-ti spun multumesc pentru scrisoarea dumneavoastra. A fost foarte interesant
pentru mine sa-l cititi si de a invata o multime de fapt despre tine. Ce mai faci?
Cum este starea ta de spirit? I-am promis sa-i scrii despre mine in detaliu. Eu sunt
Rusa. Eu vorbesc engleza fluent pentru ca am studiat-o la prima scoala
si apoi in cadrul Universitatii. Am absolvit Facultatea de Externe
de limbi. Stiu francez de asemenea. Franceza meu nu este atat de bun decat limba engleza
dar pot sa vorbesc prea. Imi place limbi straine. Ei da-mi un
sansa de a vorbi cu oameni de diferite nationalitati si pentru a obtine
cunostinta cu obiceiurile si traditiile tarilor in curs de Europeen. In
viitor, am de gand sa invete limba spaniola si chineza. Acum, nu am o multime
de timp liber pentru ca am de lucru foarte mult. Dar, ma duc ofter la sala de sport. I a face
aerobic. Ea ma ajuta sa pastrati in forma si care urmeaza sa fie energic pentru toate zile
lung. Stii o cifra este foarte important pentru orice femeie si eu nu sunt un
exceptie de aceasta regula. Vreau sa fie atractiva si vreau omul meu sa
admira-ma. Iti place sportul? Daca da Ce sport preferi? Eu
cum ar fi de lectura. Sunt dornic de aventura si povestiri detectiv. I’m so
curios si chiar nu pot sa adormi daca nu pot afla cine este
criminal sau penale in acest sau ca poveste. Nu-mi place de lectura
povesti romantice. Ele sunt intotdeauna scrise intr-un mod primitiv care
ea ma irita. Si ce carti iti place? Uneori ma uit la TV. Dar
I a face it indraznete micul dejun sau cina sau atunci cand am ceva gatesc. I like
programe de istorie, natura programe de viata sau de cele de invatamant. Nu-mi place
telenovelele. Aceste temeri tac, nu pentru mine. Imi place de inalta calitate caracteristica
de filme. Din cauza aceasta eu de multe ori merg la cinema cu prietenii mei. Dupa filmele
vom merge acasa pe jos si a discuta despre filme. Asta e un moment bun pentru mine! Eu
, de asemenea, place muzica de ascultare. Eu prefer muzica clasica, pop straine si i
adora muzica de jazz. Aceasta ma face sa ma simt calm si in armonie cu sufletul meu.
Si ce muzica asculti? Am o colectie foarte buna de
discuri cu muzica de jazz si Ragtime. Imi place dans. Uneori, ma duc la
cluburi de noapte cu prietenii mei. Avem o distractie mare acolo. Am atat de dans
de mult incat, in dimineata ma simt durere in picioarele. Eu nu-mi pot imagina
de viata fara a naturii. In opinia mea, este cel mai bun sezon de vara. Si ce
este de sezon dumneavoastra preferat? Imi place vara pentru ca ne putem sweam, plaja
si sa indeplineasca zori cu pasarile cantand atat de minunat. I’m minut, cum ar
Eu inteleg de ce Dumnezeu a creat o fiinta umana in legatura cu
natura. Ne depind reciproc. Si ma simt in astfel de momente care
natura si mine este tot unitar. Chiar daca vom muri de natura ia-ne
la sine. Asa ca am intr-adevar bucura de minute cu natura, cantece aproape de foc
pe timp de noapte, petreceri gratar si un aer curat. In cazul in care imi da fortele pentru a merge
printr-o iarna cu zapada multa. In ceea ce priveste caracterul meu nu vreau sa laude
tine sau pe invers, sa-ti spun despre caracteristicile meu bad.
I chiar pot sa spun ca nu sunt ideale. Asa cum fiecare persoana am avantaje meu
si dezavantaje. Prietenii mei sa-mi spui ca eu sunt emotional, sensibil,
un fel, uneori egoist. Sunt prea directe. Va spun tot oameni care
ma gandesc la ele. Desigur, este bine, dar pe de alta parte mea cuvinte
pot fi uneori prea directa decat de oameni jignesc. Im ‘trying la spre a lua rid
din ea acum. Dar cred ca adevarul ma ajuta sa fie cu oameni care intr-adevar
Ma iubesc si nu va trada pe mine. Sunteti de acord cu mine, in acest caz? Dar eu
credeti ca veti face concluzii proprii despre mine, in cursul
de comunicare. La fel ca mine – despre tine. Cred ca e timpul pentru a termina
acum. Va rugam sa va spun in scrisoarea ce femeia sunt cautati? Face
tu ai un ideal de sotie viitor? Este interesant pentru mine. Te sarut.
Avea grija. Cele mai bune urari, Olga”

(12 octombrie)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qyKpEP0aSJI]

Va urma. 🙂

Scrisori de la Olga (1)

O108219_4948_1_0lga

Există iubire pe internet? Mulţi se întreabă dacă este ceva dincolo de virtual, de masca binară şi de nickname-urile confortabile, în spatele anonimatului aparent, dacă poţi să-ţi găseşti fericirea via internet. Romanţe…. 🙂

Trăim într-o lume strâmbă cu valori şi realităţi răsturnate, o lume în care creşte viteza şi scade timpul, o lume în care omul pare – sau este – situat împotriva naturii, nefirescul a devenit obişnuinţă şi totul este relativ în relaţie cu tot restul. Nu vă plictisesc – încă o dată – cu teoriile mele fragile despre criza morală. Nu acum. 😛

Tot mai mulţi oameni petrec tot mai mult timp conectaţi la internet. Refugiul a devenit dependenţă, relaxarea dependenţă.
Deschizi computerul, verifici mailurile – unde-s scrisorile scrise de mână, cu stiloul, scrisorile parfumate? – te conectezi pe Messenger, citeşti presa, asculţi radio de pe internet, socializez pe situri dedicate. Asta faci dimineaţa în timp ce-ţi sorbi cafeaua, asta faci pe ascuns şi la serviciu şi seara când ajung acasă te reconectezi rapid să continui o discuţie întreruptă la 6 sau să cauţi un nou prieten…

Am şi am avut şi eu la rândul meu zeci de conturi pe nici nu mai ştiu câte site-uri. Sau sait-uri cum se spune mai nou. 😀 Internetul părea o fereastră cu multiple privelişti, o „ţeavă” prin care săpatul unui tunel până-n China dura câteva secunde sau nici atât.
Am prieteni care şi-au cunoscut jumătatea prin intermediul internetului şi s-au căsătorit. Nu trăiau în aceeaşi ţară, internetul elimină graniţele, desfiinţează vama şi paşaportul.
Unii cred că-i „tarlaua” nimănui şi pot să facă ce poftesc, nu există nicio limită, nicio lege, cu atât mai puţin legea bunului simţ.
Dacă păţeşti două-trei glume proaste, inevitabil devii paranoic. Sufli şi-n mous şi scuipi nu-n sân şi direct pe monitor… 😛 😛 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RyP24d8LHv8]

OK. M-am trezit cu un mail de pe un site de dating unde dracu ştie când mi-am făcut cont, mail care mă anunţa că am un mesaj nou. Recunosc, era o dimineaţă mohorâtă, nu aveam chef de nimic, nu ştiam ce să mai fac numai să nu fac nimic, aşa că m-am dus pe site-ul respectiv să văd despre ce este vorba.
După a 5-a,   6-a încercare am nimerit parola şi am găsit asta:

De la:Olgaxxxxx

Data:10/08/2009
Subiect:Buna
Mesaj:Salut!

„Numele meu este Olga. Eu caut aici pentru om pentru relatii serioase. M-am uitat chestionarul dvs. si-au
a decis de a face cunostinta cu tine. Aici e-mail meu: [email protected] . Comwrite I se asteapta raspunsul dumneavoastra. Eu am nu msn, astfel incat sa-mi scrieti pe e-mail meu. Ok?”

M-a amuzat mesajul, mai primisem câteva de genul acesta şi după ce le răspundeam pe mail, primeam tradiţionala scrisoare „nigeriană”… ha ha ha! 😛
I-am răspuns totuşi. Ştiţi că am căpătat o slăbiciune pentru rusoaice… 😛

Seara am primit acest mail însoţit de două fotografii:

„Buna ziua prietenul meu nou.
Sunt foarte multumit pentru a vedea scrisoarea dumneavoastra, ma bucur ca ati raspuns asa de repede pentru mine.
Numele meu este Olga, eu sunt o fata simpla. As dori sa stiu mai multe despre tine, vreau sa construiasca relatii cu tine.
Va trimit pozele mele, te rog trimite-mi fotografiile dvs. vreau sa te vad.
In scrisoarea urmatoare va voi spune mai multe despre tine, si vreau sa stiu despre tine cat mai mult posibil.

Noul dvs. prieten Olga.”

45

Va urma. 🙂

Candidatu’ televizor

Cine spune că lozincile vin şi pleacă?
Am crezut că aia cu „Iliescu apare, soarele răsare” e moartă – for good – vorba lu’ Unchiul Sam şi la depunerea candidaturii lui Geonă a „răsărit” ca prin minune.
Acum alta. „Aţi minţit poporul cu televizorul”. Un „sait” – conform noilor standarde de scris americănesc implementat aiurea ca McDonaldsurile în gări – dubios ne invită să votăm televizorul. Pe ecran curg într-un cap de televizor lozinci şi cele două link-uri ne aruncă unul la Realitatea, celălalt la Antena 3. Televizorul preşedinte.

televizorul-01

Campania se mută pe internet şi dă în viral. Cam pueril. Să nu zic amator.
Băsescu evită orice confruntare cu adversarii direcţi. În schimb de dimineaţa până seara aud acelaşi disc cu „mogulii”, cu parlamentarii nesimţiţi şi acum văd că lupta cea mare o duce cu presa. Are consilieri proşti. Presa la cocoţat unde e şi tot presa o să-l dea jos. Şi prostia, dar asta-i altă poveste.
Şi eu zic că presa e varză, dar când ai o funcţie publică, eşti preşedintele unei ţări, măcar PR-ul ar trebuii să-ţi funcţioneze.
Dar la noi nimic nu funcţionează.
Şi când preşedintele îşi permite să-i spună unei ziariste „ţigancă împuţită”, altuia „găozar”…. Până la urmă – dacă bun simţ nu e şi n-a demisionat de jenă – o să fie trimis la plimbare prin vot.

Lui Băsescu (încă) nu-i vine să creadă, dar viaţa bate sondajele.

Satanismul (capitolul 6… 666)

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=mE–ehEUg5I&feature=related]

(Satanismul (capitolul 1)
Satanismul (capitolul 2)
Satanismul (capitolul 3)
Satanismul (capitolul 4)
Satanismul (capitolul 5) )

„Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.” Matei 25, 32-33

satan-jesus

Simbolistica folosită în Satanism este predominant cu legătură şi referire la Creştinism. Din acest citat din Biblie înţelegem şi „eticheta” „Mâna Stângă” dar şi apariţia inocentei capre versus turma oilor (creştine).
Celelalte două simboluri majore, crucea şi pentagrama, apar întoarse, răsturnate tot ca simbol al opoziţiei faţă de „normal”, de tradiţional, de conformist.

Satanismul este simbolul rebeliunii (Lucifer) dar şi a căutării, a definirii sinelui. Conexiunea cu Alchimia, cu artele Oculte este inevitabilă.
Cum subliniam în repetate rânduri, „Satanismul” nu implică neapărat adularea Diavolului, poate fi şi ateist şi chiar şi în organizaţiile (religiile) Sataniste care au în centrul lor divinitatea, calea şi-o alege individual fiecare membru, până unde şi în ce formă explorează individul, rămâne la liberul arbitru al fiecăruia. De aici percepţia de libertate şi explorare (ştiinţă) atribuită Diavolului.

Diavolul nu este pe atât de negru cum vor unii să-l zugrăvească. Vă reamintesc remarca amuzantă al lui LaVey: „Satana a fost cel mai bun prieten pe care biserica a avut-o vreodată, pentru cum i-a păstrat în afacere toţi aceşti ani!” Ha ha ha! 😛 😛 😛
Dar se spune şi că cea mai mare scamatorie a Diavolului este că a convins lumea că nu există… 🙂
Cum şi drumul spre Iad este pavat cu bune intenţii…

Un site complex şi în limba română este Flacăra Neagră – pentru cei interesaţi de subiect. Eu am făcut doar un prospect al fenomenului… 🙂

Şi un blog dedicat: Axa Neagră.

satan_inside

O fi Diavolul în detalii, nu o fi, nu ştiu nici asta. Încă n-am căutat suficient.
Însă ştiu că suntem superficiali şi ne temem de adevăr, ne temem de noi înşine, adevărul este neconfortabil. Aruncăm vina-n exterior şi un „vinovat” perfect este unul incert.
Am mai vorbit despre asta: Diavol, terorism, masoneria, etc… duşmanii invizibili, duşmani fără faţă sau cu mii de feţe, poate toate rezultante al aceluiaşi „Război Mintal” despre care am amintit. Dacă acuzaţiile din anii ’80 asupra lui LaVey au venit să-l discrediteze, acuzaţiile aduse lui Aquino în anii ’90 au venit să-l crediteze… O fi tot “Război Mintal”?…

Adevărul – aşa incomod cum este el – cred că fiecare îl căutăm şi-l descoperim individual în măsura în care suntem capabili să-l acceptăm, să „trăim” cu el. Asta nu cred că ne face nici diabolici, nici implicit Satanişti.

Există şi „Satanism” adolescentin, cel care se manifestă prin excentricitate, dar n-are nici un fundament filozofic sau teologic. Asta explică în mare parte şi de ce mulţi abandonează după un an, doi organizaţiile Sataniste în care se înscriu. Satanismul nu se manifestă prin vandalizarea cimitirelor ci este în primul rând o căutare spirituală, un proces de auto-cunoaştere şi evaluare, o cale de dezvoltare a sinelui.
Este una din căi.
„Bună” sau „rea” este – în opinia mea – o abordare profund demagogică.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ea0CDieb4yM]

Legătura „diabolică” dintre Rock –mai ales Heavy Metal – şi Satanism are rădăcini vechi. Elvis, The Beatles sau The Rolling Stones au fost reprezentanţii Diavolului, au fost posedaţi sau au avut pact semnat cu El – se spune. 😀
AC/DC a fost „tradus” ca „After Christ Devil Comes” (între alte variante asemănătoare), KISS, WASP, etc, toate au fost „decriptate” ca purtătoare de mesaje diabolice.
Black Sabbath, Led Zeppelin, au fost etichetate Sataniste. Jimi Page a fost mereu interesat de Ocultism şi a cumpărat castelul (şi biblioteca) lui Crowley, ce a pus şi mai multe paie pe foc. Dar şi Bruce Dickinson este preocupat de Ocultism şi Magie, cu toate acestea a scăpat de astfel de acuzaţii.

Lucrurile au scăpat de sub control mai ales în anii ’90, respectiv cu al doilea val Black Metal şi în principal cu trupele Nordice.
Black Metal-ul s-a născut în 1982 cu albumul Venom ce purta acest titlu. Muzica era tot Thrash tradiţional, însă textele erau Sataniste la modul la care nu se mai întâlnise până atunci.
Mişcarea însă a luat amploare predominant în ţările Nordice unde Satanismul s-a suprapus cu Păginismul şi cu tradiţia, moştenirea Mitologică şi Mistică locală. Satanismul Nordic a fost unul direcţionat explicit împotriva Creştinismului.

satan-last-supper

De aici până la incendierea a peste 50 de biserici, majoritate monumente istorice, a fost doar un pas. Şi n-au lipsit sinuciderile şi s-a ajuns şi la crimă.
N-ar fi corect să-l învinovăţim pentru toate doar pe Varg Vikernes, dar este un exemplu emblematic cum lucrurile denaturează cu uşurinţă şi abordarea greşită – superficială şi teribilistă – uneori are ca rezultat final dezastrul.
În viaţă lucrurile scapă cu mare uşurinţă de sub control. Vorbim despre alcool, despre droguri sau… credinţă.
Nu am încercat să fac propagandă Satanismului ci dor să-l prezint cât de cât obiectiv.
Alegerile sunt în puterea noastră şi este indicat să alegem în cunoştinţă de cauză. Vorbim despre Sfântul Duh, Thelma sau Xeper, alegem rugăciunea, meditaţia, Tantra sau altă formă de apropriere, în final scopul este acelaşi, doar calea şi mijloacele diferă.

Satanismul nu este o joacă, nu există „te faci frate cu Dracu până treci puntea” cum Satanismul nu se rezumă la o cruce întoarsă şi la o pentagramă. Cu toate că pentagrama este un simbol foarte puternic şi efectele ei pot fi foarte nocive… Dar nu vreau să sperii pe nimeni.

(off topics: Şi tot incorect ar fi dacă n-aş pomenii măcar în treacă şi de White Metal sau Christian Metal – în contrast cu Black Metal-ul. Acest curent din Metal se deosebeşte tot predominant prin texte şi nu neapărat prin abordare sau stil şi textele – evident – sunt creştine. Curentul s-a format la sfârşitul anilor ’70, dar primii reprezentanţi au fost Resurrection Band-ul fondat încă în 1972. În 1975 au urmat Jerusalem din Suedia, dar probabil cei mai cunoscuţi şi apreciaţi au fost Americanii Stryper înfiinţaţi în 1983. Stryper s-au destrămat în 1992 şi s-au reînfiinţat în 2003, anul acesta scoţând încă un album de Heavy Metal de calitate “Murder By Pride”.
Lista trupelor de White (sau Christian) Metal este lungă: Tourniquet, Mortification, Underoath, Demon Hunter, As I Lay Dying, Extol, P.O.D. Skillet, etc.)

„Hotel California” a fost neoficial imnul bisericii lui LaVey… Textul este destul de…. 🙂

goatskull

„On a dark desert highway, cool wind in my hair
Warm smell of colitas, rising up through the air
Up ahead in the distance, I saw a shimmering light
My head grew heavy and my sight grew dim
I had to stop for the night
There she stood in the doorway;
I heard the mission bell
And I was thinking to myself,
this could be heaven or this could be hell
Then she lit up a candle and she showed me the way
There were voices down the corridor,
I thought I heard them say…

Welcome to the hotel california
Such a lovely place
Such a lovely face
Plenty of room at the hotel california
Any time of year, you can find it here

Her mind is tiffany-twisted, she got the mercedes bends
She got a lot of pretty, pretty boys, that she calls friends
How they dance in the courtyard, sweet summer sweat.
Some dance to remember, some dance to forget

So I called up the captain,
please bring me my wine
He said, we haven’t had that spirit here since nineteen sixty nine
And still those voices are calling from far away,
Wake you up in the middle of the night
Just to hear them say…

Welcome to the hotel california
Such a lovely place
Such a lovely face
They livin it up at the hotel california
What a nice surprise, bring your alibis

Mirrors on the ceiling,
The pink champagne on ice
And she said we are all just prisoners here, of our own device
And in the master’s chambers,
They gathered for the feast
The stab it with their steely knives,
But they just can’t kill the beast

Last thing I remember, I was
Running for the door
I had to find the passage back
To the place I was before
relax, said the night man,
We are programmed to receive.
You can checkout any time you like,
But you can never leave!”

That’s all folks! 😛 “If there is a Hell, I’ll see you there…..” Ha ha ha! 😛

Hexoral. Spray.

Aveţi inflamaţii şi infecţii buco-faringiene?
O doză pulverizată în cavitatea bucala, de doua ori pe zi, preferabil dimineaţa şi seara şi s-a rezolvat!
La nevoie, doza poate creşte. Preferabil… după mese.

Puţin Hexoral şi… respiri uşurat/uşurată. 😀

Hexoral_spray

Oare în urma unui teambuilding sau al unui brainstorming au ales acest nume fascinant al produsului?

Rezultatul contează. În final, toată lumea să fie fericită. 😛

Satanismul (capitolul 5)

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=KwQJTukjS9o]

(Satanismul (capitolul 1)
Satanismul (capitolul 2)
Satanismul (capitolul 3)
Satanismul (capitolul 4) )

Probabil una din cele mai interesante (şi serioase) organizaţii Sataniste este Templul lui Set (Temple Of Set).
Rezervele mele legate de T.O.S. sunt privitoare la fondatorul ei, Michael A. Aquino, Locotenent Colonel în Armata Americană, specializat în aşa numitul „Război Mintal” – un subiect mult discutat de organizaţiile non-guvernamentale şi în special de cei interesaţi de teoriile conspiraţioniste.
Michael Aquino a fost membru în Church of Satan, dar între el şi conducătorul autoritar, Anton LaVey, se pare că au apărut tensiuni tot mai mari. În fapt Aquino a încercat să preia conducerea bisericii şi pe de o parte a adus acuze de corupţie şi aservirea bisericii exclusiv intereselor lui LaVey, pe de altă parte la nivel ideologic a atacat abordarea ateistă a lui LaVey.
Sunt voci care susţin că Aquino este agent guvernamental şi a fost înfiltrat în C.O.S. să preia conducerea sau să discrediteze, fragmenteze mişcarea Satanistă şi să o controleze. Scenariu destul de plauzibil având în vedere că Aquino după eşecul tentativei de preluare, a rupt o parte din C.O.S. şi a înfiinţat T.O.S.

Cu toate acestea, ideologic, T.O.S. pare cea mai interesantă şi complexă organizaţie Satanistă. Însă de la distanţă şi prin internet, doar citind cărţi şi diferite rapoarte, este imposibil să dai un verdict corect, fundamentat pe argumente.
Aquino a fost acuzat şi cercetat în legătură cu presupuse abuzuri asupra unor copii însă a fost găsit nevinovat şi achitat. Dosarul său militar este impecabil şi se pare că este autorul în mare parte al teoriilor ce stau la baza amintitului „Război Mintal”, proiect pornit după războiul din Vietnam şi relansat şi dezvoltat mai ales după răspândirea internetului.
Foarte pe scurt, „Războiul Mintal” se bazează predominant pe un „bombardament” media care să facă poporul American, aliaţii Americii şi inamicii acestora să creadă că un conflict cu America este gata pierdut înainte să izbucnească. Practic se urmăreşte demoralizarea inamicului şi scăderea substanţială a daunelor provocate de un război. Conform teoriei lui Aquino, un astfel de „război mintal” practic poate să conducă la victorie fără nicio intervenţie militară efectivă, înlătură orice daune şi implicit cheltuielile masive pe armamente. O teorie interesantă – trebuie să admitem -, dar totodată înfricoşătoare dacă ne gândim la cât de controlată trebuie să fie – şi este – media ca teoriile lui Aquino să fie aplicabile. În cartea intitulată „From PSYOP to MindWar: The Psyhology of Victory” scrisă de Colonelul Paul E. Valley şi la aceea vreme (1980) Maiorul Aquino şi revizuită de Aquino în 2003, acesta exemplifică concret elemente din „Războiul Mintal” aplicate în timpul războiului din Golf.

Aquino s-a înrolat în armată în 1968 şi un am mai târziu se alătură Bisericii Sataniste al lui LaVey. Pleacă în Vietnam şi revine în America la sfârşitul anului 1970 şi îşi reia activitatea şi în cadrul bisericii şi după nici un an obţine gradul de preot şi înfiinţează propriul său grup (Grotto) la domiciliul său.
Tentativa eşuată de preluare a conducerii bisericii conduce în 1975 la fondarea T.O.S. alături de alţi lideri şi membrii C.O.S., printre care şi Lilith Sinclair, conducătorul organizaţiilor de pe Coasta de est.
Aquino susţine că prin invocarea Diavolului acesta s-a arătat în forma lui Set – divinitatea Egipteană – şi i-a dat documentul numit „The Book of Coming Forth by Nigh” prin care se precizează că mandatul lui LaVey a expirat şi conducerea bisericii este încredinţată lui Aquino.

Set sau Seth în religia egipteană antică a fost identificat ca zeul răului. Set a fost un zeu soare în Egiptul predinastici, dar el a degenerat (decâzut)  treptat din zeitate binefăcătoare într-un Dumnezeu al răului şi întunericului. Legenda spune că el la ucis pe fratele său Osiris şi a fost la rândul său învins de Horus, fiul lui Osiris. Grecii l-au identificat set cu Typhon. Set pare să fie prototipul Diavolului din Biblie, modelul ce a stat la baza decăderii lui Lucifer şi izgonirii sale din Rai.
Prin alegerea lui Set ca divinitate, Aquino a preîntâmpinat atacurile din partea Creştinilor, afirmând că religia lui este mult mai veche decât Iudaismul şi Creştinismul şi nu are nimic în comun cu aceştia.

T.O.S. atât filozofic-teistic cât şi structural se aseamănă cu Thelma lui Crowley.
Filozofia setienilor poate fi rezumată ca fiind „iluminare individualistă”, se pune accentul pe evoluţia individuală, plecând tot de la sintagmă Nietzsche: „The Will of Power” – puterea voinţei, fundament şi în filozofia LaVey, dar Aquino a dezvoltat-o adăugând educaţie, experimentare şi iniţiere în artele Oculte şi nu în ultimul rând schimbând abordarea ateistă caracteristică la LaVey cu introducerea ca divinitate a lui Set, întruchiparea Diavolului şi forţa dominantă în univers.
Cuvântul cheie în sistemul T.O.S. este „Xeper” (folosit şi în forma Xpr) care provine din hieroglifa „Kheper” şi înseamnă „a deveni” – simbolizând renaşterea şi împlinirea spirituală a adepţilor T.O.S.
Formula a fost dezvoltată şi re-definită în 1996 de scriitorul şi Mare Preot al templului, Don Webb în „I have come into Being” – Am venit în Fiinţă.

Fiecare nou candidat îşi alege un Ordin la care se afiliază, fiecare Ordin având un alt specific de specializare. Funcţionează 7 Ordine majore: The Esoteric Order of Beelzebub, The Order of Horus, The Order of Leviathan, The Order of Setne Khaumuast, The Order of the Trapezoid, The Order of the Vampyre şi The Order of Xnum.
The Esoteric Order of Beelzebub (Ordinul Ezoteric al lui Belzebut) este axat pe studierea Magiei Negre şi a dezvoltării individuale şi studierea Ezoterismului Oriental şi Occidental, al celei de-a Patra Căi, Goetica şi Fizica Cvantică. Cartea fundamentală a Ordinului este „Diabolica”.
The Order of Horus (Ordinul lui Horus) este un Ordin Magic al Căii Mâinii Stângi şi pe lângă iniţierea în misterele ştiinţelor Oculte, dezvoltarea şi re-manifestarea individului, preocuparea fundamentală este controlul puterii, al lanţului gând-cuvânt-manifestare/acţiune. Paralela cu Thelma este destul de evidentă.
The Order of Leviathan (Ordinul Leviathan) pe lângă iniţierea în artele Oculte – element nelipsit din nici un Ordin – este specializat pe studiul metafizic, în special pe controlul minţii, conştientizarea şi controlul gândului şi voinţei – The Power of Will fiind tradus în Mind and Will (Minte şi Voinţă).
The Order of Setne Khaumuast (Ordinul lui Setne Khaumuast) şi este deschis doar membrilor care au obţinut deja gradul II de iniţiere şi activitatea membrilor este canalizată spre cercetarea Egiptului Antic şi al practicilor Magice pierdute din aceea vreme. Ordinul este şi o primă treaptă spre iniţierea în Ordinul Trapezoid.
The Order of the Trapezoid (Ordinul Trapezoid) continuă învăţăturile Oculte şi pe lângă re-afirmare (împlinirea) spirituală al individului are ca obiectiv (individual) găsirea Gral-ului (adevărul suprem), desluşirea misterului Trapezului – legătura dintre spaţiu şi timp şi transcederea dintr-un spaţiu determinat de cele două puncte în unul tri-dimensional şi astfel obţinerea un control asupra timpului şi spaţiului. Faza finală a căutărilor Ordinului fiind Wallhalla, locul unde se află toţi „demonii”.
The Order of the Vampyre (Ordinul Vampirilor) vede în „vampiri” manifestare forţei individuale şi prin metode Magice caută nemurirea. Activitatea primordială a membrilor este găsirea şi readucerea capacităţilor primordiale pierdute de om pe parcursul timpului şi controlul, folosirea acestora. Studiul se face nu doar prin abordările ştiinţelor Oculte, dar şi prin tehnici para-psihologice.
The Order of Xnum (Ordinul Lui Xnum) se ocupă primordial de studiile teologice şi filozofice şi este o şcoală superioară de iniţiere rezervată membrilor ce au trecut de gradul II de iniţiere, dezvoltare.

T.O.S. este organizată pe „Piloni”, fiecare pilon fiind subordonat unuia din Ordine. Conducerea superioară este formată din „Consiliul celor Nouă” – ca şi în cazul C.O.S. – al căror membrii sunt Mari Preoţi.
Sunt şase trepte ierarhice: Setian (Gradul I), Adept (Gradul II), Preot / Preoteasă (Gradul III), Magister / Magistra Templi (Gradul IV), Magus / Maga (Gradul V) şi Ipsissimus / Ipsissima (Gradul VI).
Trecerea de la membru obişnuit (Setian) la Gradul II de Adept durează circa 2 ani şi este o perioadă de iniţiere şi evaluare. Conform unor estimări neoficiale, doar 10% din cei care se înscriu rămân şi obţin acces superior.

Până în 2004 Aquino a deţinut cea mai înaltă funcţie din T.O.S. când conducerea a fost preluată de Magistra Patricia Hardy, neoficial însă, conducătorul „din umbră” probabil a rămas Aquino.

Despre The Order of Nine Angles (ONA) (Ordinul Celor Nouă Unghiuri) am citit, ştiu mult mai puţine lucruri.
Urmează calea iniţierii individuale tot sub amprenta filozofiei lui Nietzsche îmbinată cu Ocultism şi şcoala Magiei Negre.
Înfiinţată iniţial în anii ’60 în Marea Britanie, O.N.A. a activat cu mare discreţie.
În anii ’80  au existat suspiciuni privind legătura cu organizaţii fasciste şi de dreapta, dar conducătorii au negat atât aceste acuzaţii cât şi apartenenţa lor la mişcarea Satanistă.
Acum O.N.A. îşi asumă afilierea la Satanism, practicile Oculte şi Ezoterice.

Pe lângă situl oficial, O.N.A. poate fi găsită şi pe un Blog WordPress.

Un aspect important legat de Satanism este dezvoltarea individuală, căutarea sinelui, împlinirea spirituală. Cum spuneam, nu toţi Sataniştii cred în Diavol ca divinitate, există foarte mulţi Satanişti atei.
Astfel, mulţi Satanişti preferă calea individuală, nu sunt afiliaţi la nicio organizaţie.

Va urma. 🙂

A murit Gheorghe Dinică

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_M5gNvWFwlk]

Azi gâlceava cotidiană din politică a fost împinsă în plan secundar de moartea maestrului Gheorghe Dinică. Temporal…
Mereu ne amintim cu vorbe frumoase de cei care nu mai sunt, vărsăm o lacrimă… apoi viaţa merge mai departe cu nepăsare, uitarea pare binecuvântare, ignoranţa normalitatea gri, noroiul în care ne bălăcim.

Dispare încet-încet o generaţie de mari artişti, de oameni la care putem privii sus.
Din fericire avem tineri actori foarte talentaţi – am avut plăcerea să-i văd, însă într-o lume tot mai rece, distantă, copleşită de indolenţă şi de probleme, este tot mai dificil să te afirmi, filme se fac tot mai puţine, valorile par tot mai răsturnate şi incerte.

E o lume stranie… şi tot mai tristă parcă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0vVpsJnbq3A&feature=related]

Geneviéve Pasquier – Le Cabaret Moi

GP_01Lumea este plină de muzică. Fără sunete, fără muzică am fi mult mai săraci. Nu toată lumea devine dependentă de muzică, dar nimeni nu trăieşte fără ea. Sau mă rog, aproape nimeni.
Ne-am obişnuit unii cu radioul, alţii, mai pretenţioşi sau fiţoşi, ne punem singuri muzica care ne place. Cu radioul nu-ţi baţi capul, însă – cu excepţia unora din posturi via internet – rişti să ratezi o grămadă de muzică interesantă, rişti să crezi că doar ce emit posturile de radio există. Şi nu este deloc aşa.
I-am văzut pe Spin într-o zi la televizor şi se plângeau că foarte rar şi doar baladele lor sunt difuzate… şi Spin sunt o trupă chiar comercială, adică sunt un Pop-Rock mai mult Pop. Apoi i-am văzut pe Kumm la Cârcotaşi şi spunea Huidu că la radio nu poate să-i dea, dar la emisiune ia invitat….What the fuck?!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=poMq0WTsbAo&feature=related]

Dar nu despre asta vreau să vă povestesc ci despre Geneviéve Pasquier. Am „descoperit-o” pe MySpace şi în ciuda numelui – şi titlul noului album – este o bavareză, cum declară chiar ea: „A little pink girl almost lonely in the middle of Bavaria” (o fetiţă mică şi roz aproape singură în inima Bavariei).
Îşi identifică rădăcinile în Frank Sinatra, Pink Floyd, SPK, Minamata, Jean Michel Jarre, Edith Piaf şi Buddy Holly şi cântă un Industrial experimental şi minimalist. Are o voce senzuală, un parfum de anii ’50, burlesc, creează o atmosferă de cabaret parizian transplantată într-o lume sintetică, reaşezată în abordarea minimalistă şi sumbră tipic germană.
Noul ei album, „Le Cabaret Moi” a fost lansat de casa de discuri Ant-Zen (sau pagina de MySpace), un label independent tot din Bavaria, profilat pe zona Electro experimental şi Industrial, şi este al treilea album al artistei după debutul cu „Virgin Thoughts” (2003) şi „Soap Bubble Factory” (2006).

GP_02

„La Cabaret Moi” este un album foarte colorat, de la momente zgomotoase („Fusion”, „Trance”, „Warm Leatherette”), la piese ce combină experimentalul cu ambientalismul minimalist („Emotion I”, „Nobody’s Darling”, „Some days Ago”) până la abordări chiar Pop – „Rubberpop” ce mi-a amintit uşor de Madonna -, discul este o călătorie în diferite atmosfere şi stări de spirit. Vocea artistei leagă lucrurile, le aduce la un numitor comun şi ne călăuzeşte misterios.
Mi-a plăcut mult „Fusion” care are un groove antrenant şi este zgomotos în mod pozitiv, „Warm Leatherette” – o piesă emblematică pentru curentul Electro-Post Punk, scos de Daniel Miller (şeful casei de discuri Mute) în 1978 sub numele de The Normal – într-o interpretare zgomotos distorsionată, „Some Days Ago” pentru aerul mistic, invocator, „All the Other Girls” şi „Mon Cabaret” pentru amestecul de şansonetă-muzică de cabaret cu electronica minimalistă, „Emotion I” şi „Emotion II” pentru experimentalismul straniu.

În ciuda minimalismului dominant, nu este un disc uşor, dar este o experienţă cel puţin interesantă şi în spatele răcelii aparente,  Geneviéve Pasquier este plină de sentimente şi vibraţie.

GP_03