Au trecut trei ani de la „Infiltrate the System” şi Madball revin cu un album proaspăt şi acelaşi Hardcore clasic de anii ’80 cu inconfundabila amprentă Agnostic Front.
Paralela nu e la întâmplare, solistul Freddy “Madball” Cricien este fratele mai mic al lui Roger Miret din A.F., invitat şi pe acest album în piesa „Shatterproof” iar Madball în sine a pornit ca un proiect paralel al Agnostic Front-ului la sfârşitul anilor ’80 când Freddy prelua adesea microfonul de la Roger în concertele A.F.
Prin trupă s-au perindat mai toţi componenţii Agnostic Front, dar şi multe alte feţe ale scenei Hardcore din New York, la tobe a fost şi Mackie Jayson din Cro-Mags respectiv Bad Brains, Ben Dussault din Throwdown sau John Lafata din Sheer Terror.
Tobar stabil n-au nici în acest moment, Jay Weinberg a fost concediat luna trecută – după imprimările albumului 😀 – colegii actuali ai lui Freddy fiind Read more Madball – Empire (2010)
Commix – ReCall To Mind (2010)
[soundcloud url=”http://api.soundcloud.com/tracks/4713895?secret_token=s-az9Vs”]
E ceva chill. Poţi privii norii pe geam, poţi să-ţi aprinzi o ţigară, poţi să-ţi pui căştile şi să zaci întins pe canapea. Nici după atâţia ani nu reuşesc să fac diferenţa între sub categoriile muzicii electronice şi de dans, Commix peste tot sunt etichetaţi Drum’N’Bass, dar muzica lor este mai mult relaxantă decât pulsantă, nu bubuie obsesiv-obositor, acest „ReCall To Mind” este un amestec de faze Trance, Rave, Trip Hop şi – fie! – Drum’N’Bass, sună proaspăt, colorat, viu. Decât să lipim cu scuipinol etichete tembele, vorba lu’ fi-meu: „mai bine un cântăcel” şi – zic eu – merită dată lehamitea la o parte şi dat un click pentru a vizita pagina Soundcloud a trupei unde pot fi ascultate mai multe piese.
La origine un trio – George Levings, Guy Brewer şi Conrad Whittle -, Commix s-a redus la duo-ul format din Levings şi Brewer, băieţii din Cambridge au semnat cu label-ul Metalheadz al lui Goldie şi au debutat cu albumul „Call To Mind” în 2007 urmat de Read more Commix – ReCall To Mind (2010)
ANBB – Mimikry (2010)
Numele lui Hans Christian Emmerich aka Blixa Bargeld poate sună familiar celor care cunosc şi apreciază formaţia Einstürzende Neubauten, dar Blixa a colaborat şi cu Nick Cave. Asta ar fi „bb”-ul. Partea de început cu „an” vine de la Carsten Nicolai aka Alva Noto şi pe lângă alte proiecte este membrul formaţiei Signal.
„Mimikry” este primul produs rezultat din colaborarea celor doi şi înainte de a fi avut informaţiile din spatele materialului, m-a atras coperta. Apoi ascultând discul mi-a plăcut piesa „Once Again”. E drăguţ-misterios şi cover-ul la „One” al lui Harry Nilsson, piesă prelucrată de nenumăraţi artişti, versiunea care deocamdată bate toate celelalte aparţinând celor din Filter.
Este un album experimental, Read more ANBB – Mimikry (2010)
Enslaved – Axioma Ethica Odini (2010)
Am reascultat câteva din materialele Enslaved anul acesta când i-am descoperit pe Shining – pentru mine trupa şi discul anului -, trupă plecată de pe segmentul Jazz şi ajunsă în zona de fuziune al (Black) Metal-ului, Industrial-ului, Rock-ului experimental – psihedelic şi Jazz-ului datorită şi celor din Enslaved cu care au colaborat în 2008 pentru realizarea materialului „The Armageddon Concerto”.
Nordicii, scandinavii au ceva al lor, am mai spus asta, nu prea scot produse de duzină, indiferent despre ce muzică (sau filme) vorbim, fac „chestii” trăsnite, interesante, diferite. O fi clima, băutura scumpă, nici nu are relevanţă „de ce”, contează rezultatele.
Zilele trecute a pomenit şi prietenul Garm că a ascultat şi i-a plăcut noul „Axioma Ethica Odini”, ronţăisem şi eu discul, dar n-am apucat să scriu despre el. O fac acum.
Enslaved au plecat din zona Black Metal şi au ajuns undeva într-o arie de interferenţă dintre Black şi Metal-ul Progresiv cu infuzii sonore moderne.
În 1991 Ivar Bjørnson avea 13 ani iar Grutle Kjellson 17, Bjørnson cânta la chitară, Kjellson la bas şi voce. Cântau în trupa Death Metal numită Phobia, dar doreau să facă Black Metal, aşa a luat fiinţă trupa Enslaved, au debutat cu EP-ul „Hordanes Land” în 1993 şi imediat anul următor a fost lansat şi albumul de debut „Vikingligr Veldi”.
De la al treilea album, „Eld”, lansat în 1997, Enslaved au început experimentele muzicală, şi-au lărgit treptat orizontul, elementele Black Metal au rămas baza solidă, dar peste băieţii au adăugat Read more Enslaved – Axioma Ethica Odini (2010)
ora de dans
dansul ne duce mereu cu un pas înainte, un pas mai aproape. mai aproape de… ieşire.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vGNKxe15Tr0]
Melechesh – The Epigenesis (2010)
Înfiinţaţi la mijlocul anilor ’90 la Jerusalem, Melechesh şi-au lansat pe 1 octombrie al cincilea album. Numele este o combinaţie din două cuvinte: melech – rege şi esh – foc şi îţi definesc muzica ca fiind Metal Mesopotamian. Abordează un Metal cu rădăcini Black, dar sonorităţi Thrash – de multe ori amintesc de germanii din Kreator în perioada 1985-1986, albumele „Endless Pain” şi „Pleasure to Kill” – şi la asta adaugă elemente oriental-folclorice ce conferă o aromă aparte trupei, dar şi pasaje lente sau acustice. Un coctail exotic, dar îmbietor şi cu siguranţă un loz câştigător. Melechesh au reuşit să scoată la suprafaţă ceva inedit, proaspăt, sună foarte-foarte bine ceea ce fac. După maNga, Orphaned Land şi Absolace, Melechesh cu siguranţă sunt o trupă din Orient de care o să mai auzim. Şi este reconfortant că fiecare din aceste formaţii „sapă” în altă direcţie, îmbină elementele orientale cu alte sonorităţi, dar fiecare din ei o face într-un mod extrem de profesional şi Read more Melechesh – The Epigenesis (2010)
lecţia de Hardcore pentru începători
[bandcamp track=4243447730 bgcol=b55917 linkcol=083d68 size=grande]
Hardcore-ul nu este operaţie pe creier, mare lucru nu-ţi trebuie, doar să ai… coaie. Şi până la urmă asta-i problema: nu poţi să înveţi asta, nu merge să o copiezi, nu poţi să te prefaci. Te naşti cu boaşe ori ba. Unii sunt mai Hardcore decât alţii, toţi sunt tari. În clanţă… Dacă credeţi că doar fiindcă am trecut de 40 m-am înmuiat, vă înşelaţi amarnic.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PC2GwUz8V9k]
Mortiis – Perfectly Defect (2010)
Mortiis este proiectul norvegianului Håvard Ellefsen care şi-a început cariera muzicală ca basist în Emperor unde a zăbovit doar vreme de vre-un an după care de la începutul anilor ’90 s-a concentrat pe acest proiect şi alte trei proiecte paralele: Cintecele Diavolui, Fata Morgana, respectiv Vond.
În perioada 1993-1999 sub denumirea Mortiis a scos 7 albume, primele 6 fiind exclusiv create cu ajutorul sintetizatoarelor şi samplerelor şi conţin o muzică întunecată, ambientală. Turnura a reprezentat-o albumul „The Stargate” din ’99 pe care un aport semnificativ a adus şi solista Sarah Jezebel Deva (a furnizat voce şi pentru Cradle of Filth), dar şi introducerea mai multor instrumente între care şi chitara.
Următorul album, „The Smell of Rain” din 2001 are o orientare mai Electro-Pop, Ellefsen preia pentru prima oară şi microfonul iar în jurul său încet-încet se încheagă şi o formaţie chiar dacă cu excepţia lui nici un membru nu rămâne constant în trupă.
În 2004 este lansat următorul album, „The Grudge”, turnura finală din cariera grupului, Ellefsen se reorientează spre zona Rock-ului Industrial, riffurile solide Read more Mortiis – Perfectly Defect (2010)
Îmbrăcate pentru dezbrăcare
„Ce craci are aia!” – de câte ori n-am spus, n-am auzit exclamaţia aceasta? Problema e – dacă e vre-o problemă – că în momentul în care pui labele pe duduia cu pricina, singurul lucru la care îţi mai stă capul este cum să-i dai cracii la o parte.
La fel stau lucrurile şi cu îmbrăcămintea. Cu toate că de multe ori tipele arată mult mai bine îmbrăcate decât dezbrăcate, nu ne gândim la nimic altceva decât la cum să le dezbrăcăm mai repede…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kPWzeUttMY0]
Kings Of Leon – Come Around Sundown (2010)
I-am cunoscut pe băieţi cam la al doilea lor album, „„Aha Shake Heartbreak”, prin 2004-2005 şi atunci nu m-au impresionat cine ştie ce, erau încă o trupă americană care cânta Rock american, un fel de Dire Straits modern, dar dintr-o altă lume (sonoră), dar cu aceleaşi infuzii de Country şi cu un iz pronunţat de Southern Rorck. Am ciulit urechile la următorul album, „Because of the Times”, avea ceva special, se simţea ceva în aer. Şi „Only by the Night” lansat în 2008 m-a cucerit din prima şi a cucerit şi toată lumea, a făcut ravagii în clasamente şi trupa familiei Followill şi-au câştigat pe merit statutul de super-vedete. Într-o lume tot mai rece, distantă, alienată, „Only by the Night” a fost ca ultimul pai, mâna întinsă, o alintare şi o mângâiere, un disc cu mult suflet aşa cum rar mai apar în ultimul deceniu.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gnhXHvRoUd0]
Succesul înseamnă şi o presiune imensă. Când Read more Kings Of Leon – Come Around Sundown (2010)
