Asta s-a cântat ieri. Definitiv nu este lumea mea, îmi place Tom Waits, ba, chiar şi Marc Ribot uneori, dar pe Tom îl prefer în momentele sale mai luminoase iar pe Marc în experimente ca genialul “Ipsissimus” unde cu John Zorn (saxofon, pian), Joey Baron (tobe), Mike Patton (voce), Trevor Dunn (bas) au făcut lucruri vii, fascinante. Dar să revin la “oile” noastre, “L’afrique Mecanique (Hana)” a plecat de la o idee pusă pe tapet de Grigore, la asta am adăugat eu un filon discret de acompaniament cu clapele (MK II) iar punctul pe “i” l-a pus Şerban cu vocea, Grigore a adăugat un contrabas cărnos iar Şerban a mai punctat cu
chitara şi percuţiile. Pentru mine piesa aceasta este prea apăsătoare, ştiu că nu mă crede în ultima vreme nimeni, da’ eu sunt o fire optimistă şi în general încerc să văd lucrurile echilibrat şi să gândesc pozitiv. “L’afrique…” este mult prea funebră pentru cât pot duce… şi nici nu-s genul să sar în groapa nimănui. Aşa că am stat cuminte după “clăpiţa” mea, am fost musafir şi n-am mai fost element de “provocare şi dezordine”, băieţii au făcut toată treaba. Şi au făcut-o bine.Ca de obicei, găsiţi piesa pe site-ul lor, însemnarea de azi, 30 ianuarie 2011. Şi tot acolo găsiţi şi versiunea mixată de UnŞoricel la “LOVEşte-mă”.

Este piesa care îmi place cel mai mult şi cred că area cel mai mare potenţial să placă – în sens “bun”, ci nu neapărat (strict) comercial – din colaborarea mea de până acum cu grupul Oedip Piaf . Îmi place ideea, tema de chitară cu care a venit Şerban, s-a legat bine şi contrabasul şi versurile aranjate pe loc cred că s-au nimerit. În schimb nu-mi place imprimarea. Am încercat în repetate rânduri şi-n diferite moduri să o aranjez, să o editez, să o mixez, dar fără vre-un rezultat. Nici versiunea aceasta nu mă satisface, dacă aş avea banii şi ar depinde exclusiv de mine, mâine m-aş duce so imprimăm din nou într-un studio şi cooptând şi un baterist profesionist, dar… n-am nici banii, nu depinde nici numai de mine.

Ieri seară UnSoricel ne-a trimis şi track-ul său pentru piesă, un track zgomotos, “urban”, şi cu un pian schizofrenic ce cred că s-a încadrat perfect.
Oricum vroiam să pun de mult piesa – a fost imprimată pe 15 ianuarie 2011 şi versiunea “la cald” o găsiţi pe pagina Oedip Piaf, postarea din 16 ianuarie 2011.

Oraşul se prelinge zgribulit în tăcere
rupte dintr-un vis par umbrele grele,
şoapte se izbesc de ferestre zidite
privesc spre tavanul împletit din morminte

Mârâie oraşul…

Love, loveşte-mă,
loveşte-mă.

Mârâie oraşul printre dinţii de gheaţă
Un geamăt muşcat mi se lipeşte de faţă,
Unghii viclene se strecoară prin spate
poadeaua este rece, tu-mi şopteşti de departe…

Love, loveşte-mă,
loveşte-mă.

Arta e o târfă: te suge, te goleşte şi te abandonează. Sau cum spunea ieri Şerban: vomităm din noi tot. Mă confrunt cu insomnia de multă vreme, nici nu mai ştiu exact de câţi ani. “Having Trouble Sleeping” este o exorcizare, o confruntare cu (îngerii şi) demonii. Probabil aproape 18 minute sunt prea mult, dar nu mi-am propus nimic, nici nu mi-am impus vre-o barieră, am lăsat “lucrurile” să curgă exact cum mi-au venit.
“The Ghost of the Absent Father” este doar
o poveste pe care o trăiesc mulţi, nu cred că lucrurile sunt mai dramatice decât dorim noi să le dramatizăm. Nu este un lucru plăcut, am crescut fără tată şi fiul meu creşte fără mine, pare o spirală, dar viaţa adesea este un tobogan pe care odată plecat n-ai cum să o mai coteşti. Albumul acesta este pentru David, dar sincer vorbind, cred că mult mai mult este pentru mine. Te iubesc piticule şi sper să mă înţelegi într-o zi!

Pe măsură ce termin câte o piesă, o să le urc pe site, pare mai interesant aşa.

“Şerpi şi Sedative” este piesa zămislită sâmbăta trecută la cântarea cu Oedip Piaf şi ca de obicei mixul rapid făcut de Grigore este disponibil pe site-ul lor, postarea din 22 ianuarie 2011, adică imediat după imprimare. Ca şi alte dăţi, textul s-a născut ad-hoc, Şerban a venit cu viziunea şi versiunea sa, eu cu nebuniile mele şi îmbinate – zic eu – a ieşit treaba ok. Sincer, aş fi tras vocea încă o dată, ce se aude este la prima şi singura imprimare, da’ băieţii au zis nu şi aşa a rămas… Mixul meu nu
e radical diferit de cel făcut de Grigore, am încercat doar să fac puţin loc clapelor şi samplelor care parcă la mixul făcut pe loc s-au cam pierdut.

 “Ia să vedem cum sună cu băieţii din orchestră…Luna când se arată îşi varsă amarul şi vinul stă să umple, să umple paharul! (Şerban)
Lumini se aprind, amprente pe retile, Miros diluat pe coridoare sterile, Mesaj dispersat tradus dintr-o privire, Uitat într-un colţ viitorul e…amintire. Şerpi Şi Sedative, Semnale din satelit, Ne promit izbăvire. Şerpi, Sedative. (Brushvox)“

Am spus: nu scriu „necroloage” şi am refuzat să o fac o bună bucată de timp, da’ e a doua săptămână consecutivă în care la repetiţii Grigore ne pomeneşte de Mick Karn, ba, de data aceasta ne-a întâmpinat şi cu „Titles”, albumul său de debut din 1982. Mick – născut Antony Michaelides într-o familie de greci în Cipru – a fost basistul formaţiei Japan, trupă despre care am povestit legat de solistul David Sylvian şi albumul „Sleepwalkers”. Recunosc, şi eu am făcut greşeala „clasică”, după spargerea trupei Japan l-am urmărit pe Sylvian şi nu i-am acordat atenţia şi lui Mick. Mare greşeală, admit.
Acum recuperez. Şi aşa l-am descoperit (şi) pe Sugizo (deh, ştiam de Juno Reactor, dar nu remarcasem talentul chitaristului!) – vezi clipul.
După ce trupa Japan s-a spart, Mick şi-a unit forţele cu Peter Murphy (ex-Bauhaus) şi aşa s-a născut proiectul Dalis Car şi
albumul „The Waking Hour” lansat în 1984. Ironia face că Murphy în august 2010 a anunţat pe Twitter că a discutat cu Mick şi acesta a acceptat să colaboreze pentru realizarea unui al doilea material…
Dar a colaborat şi cu alţi artişti de valoare: Gary Numan, David Torn, Terry Bozzio, Gota Yashiki, Vivian Hsu, Masahide Sakuma, Masami Tsuchiya, Paul Wong şi colegii din Japan Steve Jansen şi Richard Barbieri.

Discografie:

(Cu Japan)
Adolescent Sex (1977)
Obscure Alternatives (1978)
Quiet Life (1979)
Gentlemen Take Polaroids (1980)
Tin Drum (1981)
Rain Tree Crow (1991) (Japan reunit sub titulatura RTC)
(Solo şi colaborări)
Titles (Virgin, 1982)
Dreams of Reason Produce Monsters (Virgin, 1987)
Bestial Cluster (CMP, 1993)
Polytown (CMP, 1994) – David Torn, Mick Karn & Terry Bozzio)
The Tooth Mother (CMP, 1995)
Seed [EP] (Jansen-Barbieri-Karn, Medium UK, 1997)
Beginning to Melt (Jansen-Barbieri-Karn, Medium UK, 1997)
Liquid Glass (with Yoshihiro Hanno) (Medium, 1998)
 -ism (Jansen-Barbieri-Karn, Medium UK, 2000)
Each Eye a Path (Medium, 2001)
Each Path a Remix (Medium, 2003)
More Better Different (Invisible Hands Music, 2004)
Love’s Glove EP (MK, 2005)
Three Part Species (MK, 2006)
Selected (MK, 2007)
The Concrete Twin (MK, 2009)
Endless (Fjieri, with Barbieri-Harrison-Bowness, Forward Music Italy) 2009

Mick a fost nu doar basist – clăpar, saxofonist, etc -, dar şi sculptor. Galeria AICI.

Încă un om, un artist de valoare răpus de cancer… RIP.

Mick Karn – Site Oficial