L.O.S.T. – Remains Of Pain (2010)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1VGQPfOgoc4]

Bucureştenii din L.O.S.T. nu sunt ultimii sosiţi pe scena Metal-ului autohton, trupa a fost înfiinţată în martie 2004, dar membrii ei au activat în prealabil în trupe cunoscute fanilor – între altele – ca Abigail şi Cronos.
BB Hanneman – chitară voce (ex Adrenaline, Cronos, Abigail, Icon of Sin, Magma), Vlad Busca – bas, voce (ex Abigail, Tornado, Cronos), Dragos Halmagi – clape (ex Abigail), George Angel Tudor – tobe, voce (ex Abigail, Dust) au constituit nucleul de bază al formaţiei, ulterior Angel Tudor fiind înlocuit de Dorin Costea (ex-Asgard, Kendo, Colt 44, Brainstrip, Deadeye Dick).
Au cântat în deschiderea unor nume ca Novembre, Obituary, Behemoth, Dismember, Rage, Orphaned Land, Aborted, Leaves Eyes, Septic Flesh, The Haunted, Destruction, Helloween, Doro, Testament, Kreator, Sepultura şi In Flames, prin cluburi şi la festivaluri prin toată ţara, „Remains of Pain” este practic albumul de debut după ce anterior au lansat o casetă ce conţine 5 piese – „Last Breath” (2005) şi un promo cu două piese – „Ziua ce vine” (2004).
Cele 10 piese Read more L.O.S.T. – Remains Of Pain (2010)

Ektomorf – Redemption (2010)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UY8yRjszJqs]

Zoltán “Zoli” Farkas s-a născut ţigan în Mezökovacsháza, un orăşel din Ungaria aproape de graniţa cu România. Teoretic a fi ţigan nu-i un handicap, dar teoria în general n-are nici o legătură cu practica, cu viaţa reală. Lui Zoli i-a plăcut Sepultura şi Max Cavalera, în 1993 pune bazele formaţiei Ektomorf. Critica de multe ori a punctat asemănarea evidentă cu Sepultura şi Soulfly, însă Ektomorf s-au dovedit o trupă viabilă, rezistentă şi sunt una din produsele de export ale scenei Metal din Ungaria. Mă întreb ce viaţă ar fi avut Zoli dacă se năştea cu câţiva kilometri şi mai la Est…?
„Redemption” vine după „What Doesn’t Kill Me…” de anul trecut Read more Ektomorf – Redemption (2010)

bucharest burning (again)

[bandcamp album=2447078834  bgcol=050505 linkcol=f80d0f size=grande3]

Mulţi pun la îndoială valoarea, dar mai ales creativitatea când vine vorba despre mix-tape-uri. Proiectul meu din 2005 the spoileD Jerks a fost un astfel de experiment şi fiindcă doi-trei prieteni au întrebat de ce nu mai sunt disponibile acele imprimări, m-am gândit şi am reaşezat EP-ul de astă vară “Bucharest Burning” astfel în cât materialul să fie profund mioritic şi într-un fel să se lege un semi concept între parodia presupusului imn turistic inspirat din “Dansul Pinguinului” şi mix-tape-urile selectate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QvXyG4Hck1M]

Treaba cu mix-tape-urile – părerea mea – îşi are farmecul său, contează ce alegi, cum tai şi cum îmbini fraze, teme, fragmente ce la origine n-au nici o legătură una cu alta şi în ceea ce mă priveşte am adăugat tobe, clape, bas, chitare şi tot felul de sunete adiţionale, m-am “jucat” cu secvenţe de bandă întoarsă, adică… am creeat plus (non)valoare. 😀 Read more bucharest burning (again)

Enough Has Been Said – Premonitions (2010)

Extrem de brutali, tehnici, dar şi coloraţi, Enough Has Been Said sunt o gaşcă din Mexic şi amestecă la modul cel mai fericit Hardcore furios cu elemente Metalcore, sonorităţi Death şi infuzii moderne, dar şi pasaje aerisite şi mici experimente progresive sunt înserate pe ici-colo în muzica lor.
Prea multe detalii n-am reuşit să dezgrop despre ei, în 2004 chitariştii Dario şi Gerardo au descoperit că împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru Metal, având printre favorite nume ca Children of Bodom, Shadows Fall , Killswitch Engage, etc. Lor li s-a alăturat solistul Oswaldo ca-n 2005 componenţa trupei să fie completată de bateristul Alejandro şi basistul Alexis.
Acest „Premonitions” pare să fie albumul lor de debut şi cele 10 piese aliniate îţi smulg capul la propriu. Read more Enough Has Been Said – Premonitions (2010)

Bhayanak Maut – Bhayanak Maut (2010)

Metalcore din Mumbai, India. Fanii Sepultura pot găsi în aceşti Bhayanak Maut un nou favorit,  componenţii trupei abordează un Thrash/Metalcore extrem de tehnic şi incisiv, mă aşteptam la ceva mai multe infuzii orientale – şi cred că le-ar fi dat un mare plus -, dar băieţii atacă frontal şi tradiţional temele brutale şi de viteză.
Trupa din India înfiinţată în 2003 a ajuns la al treilea său album, 11 piese zgomotoase, alerte, cu multe schimbări, riff-uri incisive, voci agresive – predominant urlate în manieră Death.
Ne surprinde în mod plăcut când din cele mai neaşteptate colţuri ale lumii vin materiale interesante, cum probabil şi alţii sunt surprinşi când descoperă că şi-n România sunt trupe interesante. Şi apropo de asta, am găsit trupele White Walls şi Mediocracy pe un blogMediocracy, respectiv White Walls – cu multă muzică Metal de calitate, ce ca promovare pentru nişte trupe tinere este un fapt absolut pozitiv. Read more Bhayanak Maut – Bhayanak Maut (2010)

OK Go – Of The Blue Colour Of The Sky Extra Nice Edition (2010)

OK Go – Of the Blue Colour of the Sky (2010) extra-nice-edition-2cd-2010

OK Go – Of the Blue Colour of the Sky (2010) extra-nice-edition-2cd-2010 Despre OK Go şi acest „Of The Blue Colour Of The Sky” am scris în data de 20 ianuarie şi atunci, la primele ascultări cred că i-am subapreciat. Mi-a plăcut materialul şi atunci, dar ca foarte puţine discuri din ultimii ani, „Of The Blue Colour Of The Sky” s-a lipit la propriu de mp3 playerul meu, săptămâni la rând l-am tot ascultat şi re-ascultat şi de-a lungul anului am revenit la el în repetate rânduri.
Am păţit cu OK Go cam ce am păţit cu Kings Of Leon şi al lor „Only By the Night” anul trecut.
Piesele de pe albumul „Of The Blue Colour Of The Sky” toate au farmec, au şarm, au câte un cârlig, infuziile şi reflexiile diferite prind o culoare aparte în interpretarea, re-interpretarea şi viziunea celor din OK Go.
Această ediţie „extra drăguţă” conţine Read more OK Go – Of The Blue Colour Of The Sky Extra Nice Edition (2010)

Manowar – Battle Hymns MMXI (2010)

Dacă tot am vorbit de NanowaR şi al lor “Into Gay Pride Ride”, să spun măcar două vorbe şi de Manowar şi acest „Battle Hymns 2011”.
Oficial – fizic – discul o să iasă la anul, însă trupa a decis să pună la dispoziţia fanilor versiunea digitală a materialului încă de anul acesta – Manowar Site Oficial.
„Battle Hymns” a fost albumul de debut al trupei din 1982, ideea de a re-imprima cu sculele mult mai barosane de acum şi cu tehnologia de imprimare-editare mult mai performantă de acum, nu e chiar rea, pe de altă parte este şi o bună manevră de marketing care vizează „întârziaţii”, adică generaţia care în ’82 era la creşă şi a ratat anii aceia şi poate încă n-a recuperat toată istoria Metal ale acelor ani.
Ca lucrurile să fie aproape ca atunci, lipseşte doar chitaristul Ross the Boss, dar Karl Logan prestează-n trupă deja de 16 ani, în schimb bateristul Scott Columbus s-a retras în linişte de imediat doi ani şi a fost resuscitat Donnie Hamzik, cel care în anii ’81-’82 tăbăcea tobele tot în Manowar.
Mie cumva piesele din acele vremuri îmi plac mult mai mult ca cele de factură mai recentă, în fapt cred că m-au mai interesat americanii doar până prin ’88. Metal-ul american de anii ’80 a fost unul vânjos, Twisted Sister, Metal Church sau Manowar au fost un sânge şi impuls proaspăt venit de peste ocean în sprijinul aşa numitului NWoBHM (New Wave of British Heavy Metal). Read more Manowar – Battle Hymns MMXI (2010)

Jesus On Extasy – No Gods (2010)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=thtPjx7UjOM]

Inspiraţi de versurile lui Trent Reznor din piesa „Suck” (Pigface/Nine Inch Nails): „I’m Jesus Christ on Ecstacy”, trupa din Essen înfiinţată în 2005 de verii Dorian Deveraux – voce, samplere, sintetizatoare şi Chai Deveraux – chitară, sintetizatoare, programare, abordează un Rock (Metal) Alternativ ambalat într-o manta Industrial şi proaspătul „No Gods” este cel de-al treilea lor album după „Holy Beauty” (2007) şi „Beloved Enemy” (2008).
Numiţi-o prejudecată, o fi experienţa… anterioară (ca vânzările anterioare 😀 ), în general am rezerve vis a vis de trupele nemţeşti, multe din ele – acum nu vorbesc de Einsturzende Neubauten! – au o abordare linear-mecanică de cele mai multe ori agasantă, obositoare şi mai ales cele de pe segmentul Industrial merg pe direcţia EBM care – cu mici excepţii (Leaether Strip) – în sine este o linie (moartă şi) monotonă.
Din fericire verii Deveraux fac o muzică destul de colorată, au inflexiuni Gotice, nuanţe New Wave/Post Punk din zona Joy Division, seamănă mai mult cu Oomph!, au ceva reverberaţii Reznor, dar via Filter, nu sunt experimentali ca pomeniţii Einsturzende Neubauten, mai de grabă au preluat ceva-ceva din spiritul Rammstein şi modelul Eisbrecher, se înrudesc mai mult cu Umbra Et Imago şi infuziile Industrial, clapele şi samplerele se suprapun unui filon Rock/Metal ce aminteşte pe alocuri de H.I.M. din vremurile când gaşca lui Ville Valo se mândrea cu rădăcinile Heavy Metal şi nu încerca cu disperare să devină un Def Leppard de Finlanda croit pe gustul pieţei Americane. Read more Jesus On Extasy – No Gods (2010)

Mediocracy – Human Progress – Endless Regress (2010)

Băieţii sunt din Bucureşti şi albumul lor de debut îl puteţi descărca de pe Asiluum Arts cu binecuvântarea lor.
Trupa – ca mai orice în românica… – s-a închegat mai greu, a durat patru ani ca să se ajungă la formula actuală, în jurul solistului Viez s-au adunat Radu (Cap De Craniu) – chitară, Para (Rain District) – tobe, Dop (Deviant) – bas şi Costin (Nightpray, Cap de Craniu) – chitară.
Albumul de debut, „Human Progress – Endless Regress” conţine 9 piese imprimate „din încheietură”, la grămadă – adică live – probabil în sala de repetiţii, pentru a capta energia, forţa muzicii, astfel sunetul nu este cel mai şlefuit, cel mai sofisticat, însă dinamica este cea naturală, redă cu precizie spiritul muzicii.
Mediocracy abordează un Metal contemporan, undeva-n zona Metalcore, elemente Post-Hardcore, sonorităţi Death, Thrash, Sludge şi Groove Metal se îmbină dinamic şi rezultatul este un manifest furios-zgomotos.
Temele abordate sunt corupţia, declinul, ura, discriminare, disperarea, lipsa perspectivei şi aceste subiecte negative oarecum şi-au pus amprenta şi pe atmosfera trupei, au oarecum o vibraţie joasă care induce la un moment dat o stare neplăcută, este ceva apăsător dincolo de momentele incisive, pasajele rapide, riff-urile tăioase.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=42mHdzjDuak]

Cele 9 piese adunate pe „Human Progress – Endless Regress” Read more Mediocracy – Human Progress – Endless Regress (2010)