„Sublimă aberaţie, stare de graţie, nimeni nu ştie, dar am să-ţi spun ţie…”
Scorul foarte strâns, un echilibru aproape perfect, spune tot: să se schimbe, dar să rămână totul cum a fost!
Noi nu cu fantoma comunismului avem probleme ci cu această abordare – păguboasă – care ne-a falimentat la începutul anilor ’90 când majoritatea l-a girat pe iliescu şi sub paravanul „nu ne vindem ţara!” au jecmănit-o şi împărţit-o între activiştii de partid şi securişti. Acum se repetă istoria – trist – respectiv nu istoria se repetă, cum am mai spus, ci proştii repetă greşelile.
Lupta de data aceasta s-a dat în mod inedit între partid şi securişti.
S-au introdus tezele false gen „fantoma roşie” şi „mogulii”, adică bogaţii împotriva săracilor. Nefirească îmbinare, dar… a prins.
Există o apăsare mare, o teamă justificată: economia este la pământ, ziua de mâine este incertă, viitorul n-a fost poate niciodată atât de sumbru cum se prezintă acum. Mulţi au votat în speranţa că aparatul bugetar nu o să fie redus, alţii au votat speriaţi de revenirea la putere al comuniştilor. Realitatea – cred – este că reducerea aparatului bugetar este inevitabil şi comunismul este la fel de mort ca şi capitalismul. Paradoxul gândirii despre care vorbeam, să fie democraţie, dar totul să funcţioneze ca înainte – adică în sistemul comunist – este nu doar absurd, dar şi profund prostesc. Nu statul, dar nimeni nu poate garanta siguranţa locurilor de muncă, nu poate controla piaţa economică, nu poate garanta prosperitate şi echitabilitate. Nu suntem egali, nu există şanse egale, nu ne putem agăţa de utopii în vremuri şi aşa confuze şi dificile.
Duşmanul nostru cel mai mare suntem noi: metehne vechi… Să trăim bine, dar să nu facem nimic, pisica moartă şi treaba murdară să o aruncăm în curtea vecinului după ce, dacă se poate, să-i furăm iarba mai verde, capra mai grasă, varza mai zemoasă şi nevasta mai frumoasă.
„Noaptea frumoasă pentru democraţia românească” – cum s-a avântat geoană să spună, s-ar putea să se transforme în coşmarul fraudării, victoriei securiştilor şi triumful prostiei.
Fraude au fost de ambele părţi. Pe de o parte fraudele morale: mici, bere, canadiene, umbrele, bani şi… promisiuni, pe de altă parte fraudele autentice. Dacă despre revoluţii am spus că nu masele contează – carnea de tun – ci cine le controlează, la alegeri nu voturile contează ci cine le… fură (numără).
Băsescu a furat ieri startul, a ieşit „live” cu 5 minute mai repede şi s-a declarat câştigător, cam abătut şi cu un zâmbet forţat, apoi s-a retras rapid şi s-a dat startul la fraudă.
În partea cealaltă, ieri seară geoană inexplicabil de relaxat şi – aduag eu, prosteşte – plimba sticla de şampanie la sediul PNL.
Numărătoarea paralelă pd-l a venit pe la 1 noaptea şi a rezultat un scor de 50,29% la 49,71% în favoarea lui băsescu. băsescu la 4 dimineaţa era jovial: „e un fleac, i-am ciuruit”. Cam da, ne-a ciuruit – cu securitatea – din nou. Şi acest “i-am ciuruit” se referă la cel puţin 5 milioane de români… băse “mai vrea o dată”, cam jumătate din populaţie nu. Situaţia, indiferent cine “câştigă” este de blocaj şi conflict. Problema este că muie şi puli în cur nu o să ia doar cei care “mai vor o dată” ci noi toţi. Dar asta e… democraţia.
Răspunsul psd, numărătoarea lor paralelă arată asemănător: 50,3% la 49,7% în favoarea lui… geoană.
Sunt multe semne de întrebare şi mă tem că multe vor rămâne aşa. Nici după 20 de ani nu ştim „cine a tras în noi”, de ce să ştim cine a furat alegerile?
„Filmul” alegerilor şi al nopţii trecute are cel puţin câteva cadre blurate. Incidentele de la secţiile de votare „speciale” n-au lipsit. Doar în Bucureşti secţia din Gara de Nord a fost închisă de 4 ori, cea din aeroportul Băneasa de 3. Un vice-primar prins cu fraudă este şi acum dat în urmărire generală, s-au organizat tombole la secţiile de votare cu premii dacă votai un anumit candidat – băsescu evident – şi s-au cumpărat voturi ca de fiecare dată cu mici, zahăr şi ulei. Şi incidente „mai mici” sunt cu sutele. Este o discrepanţă mare între sondaje şi rezultat, cei drept, geoană la confruntarea televizată de joi, dar mai ales ca urmare a vizitei la Vîntu, a pierdut foarte mult. Dar este cel puţin suspect şi numărul foarte mare de voturi din Republica Moldova şi procentajul comunist de peste 95% opţinut de băsescu. Sau ce căuta ministrul suspendat al internelor şi administraţiei publice, blaga, ieri la minister şi ce s-a decis în şedinţa ad-hoc convocată… ilegal.
Este suspect că 3 exit poll-uri au dat rezultate aproape identice şi doar cel apropiat preşedintelui a venit cu un scor confirmat de numărătoarea partidului prezidenţial. Băsescu nu cred că întâmplător a „furat startul”, a dat semnalul pentru începerea unei bătălii finale, anormale, dusă după închiderea urnelor. Dacă – pentru moment – alternativa manifestărilor, ieşitului în stradă a picat sau a fost abandonată, este inexplicabil cum tabăra pd-l a numărat de cel puţin două ori mai repede voturile. Aici nu se pune problema de organizare. Aburelile lui videanu, ieşirea lui la rampă foarte rapid, tot un semnal a fost. Este inexplicabilă şi relaxarea taberei adverse, nonşalanţa prostească a lui geoană: vorbeşti luni de zile despre fraude şi în momentul cheie, întorci spatele. Eu nu-mi explic nici prezenţa mai mare la vot, adică este uşor suspect. De furat, sunt convins că au furat ambele părţi, întrebarea însă rămâne: cine a furat mai mult?
Primele rezultate parţiale oficiale care reprezintă 95,4% din voturile exprimate îl desemnează câştigător pe băsescu cu 50,4%. Jubilează ridzi, udrea, videanu, flutur… şi PROŞTII.
Şansele ca aceste rezultate să se modifice, sunt mici. La ora 11 se va termina numărătoarea voturilor. Republica Moldova l-a votat pe băsescu, maghiarii n-au votat sau au votat pentru băsescu, diaspora a votat predominant pentru băsescu… foate mulţi tineri au votat băsescu.
De unde diferenţa între rezultatele oficiale şi exit poll? Pe de o parte exit poll-ul are marjă de eroare şi nu include voturile anulate, pe de altă parte… da, frauda. Câteva procente „scapă” uşor.
Ce urmează?
În mod evident indiferent cine câştigă alegerile, ele vor fi contestate în instanţă.
Care sunt perspectivele?
Criză politică prelungită, criză guvernamentală prelungită, foarte probabil alegeri anticipate ce ne aduc încă 6-7 luni de campanie electorală şi haos, falimentul economic şi multe tensiuni sociale.
Cred că obţinerea unor noi tranşe de împrumut de la FMI şi U.E. – mulţumită lui băsescu nu avem guvern de peste 2 luni şi pentru o nouă tranşă până pe 10 decembrie guvernul – care nu e – ar trebuii să vină cu bugetul pe 2010 – care nu e – este exclusă în viitorul apropiat, RON-ul o să cadă spectaculos, inflaţia o să crească la pas cu şomajul (preconizat de 10% pentru anul 2010) şi rezultatul se întoarce nu împotriva clasei politice ci iar împotriva noastră. După un deficit bugetar de peste 8% vine un an şi mai negru. De prin ianuarie nu o să mai vină poştaşu’ cu pensia şi plicul cu salarii ale bugetarilor o să fie gol. Da’ poate cu drogurile uşoare trecem şi peste asta. De curve… pula bani!
Asta am ales sau asta a ieşit din urnă, parcă nici nu mai contează.
Cine s-a căcat pe clanţă? Noi ne-am căcat pe clanţă. O să trăim la fel de bine: it’s the same picture, vorba preşedintelui! Jos patria, sus mafia!
