[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=meEsSP8gDvg]
Vise – fantezii – legate de nuntă şi noaptea nunţii au mai ales fetele, dar şi băieţii. Wanda ne dezvăluie fantezia ei, a voastră care este? 🙂 Read more Cum îţi imaginezi nunta ta?
ora de muzică
Eveniment la Club Control – The Thing, 9 decembrie
Sunt lucruri atât de bune încât dacă n-ar exista, ar trebui inventate. Noroc că apa caldă, liftul, votul uninominal fac parte de ceva vreme din cotidian şi noroc şi mai mare că în anul 2000 saxofonistul Mats Gustafsson, basistul Ingebrigt Håker Flaten şi bateristul Paal Nilssen-Love şi-au dat mâna şi au pus cap la cap trupa The Thing. Mi-a povestit de ei UnSoricel acum ceva vreme, dar până nu i-am ascultat şi eu cu urechile mele, nu aş fi crezut cât de vie şi intensă este muzica celor trei.
Gaşca Norvegian-Suedeză poposeşte săptămâna viitore şi la Bucureşti, concertul v-a avea loc în data de 9 decembrie, joi, de la ora 21 în Club Control (Str. Academiei nr.19 – Pasajul Victoriei).
Au deja la activ şase albume de studio, ultimul lansat anul trecut: „Bag It!”
Dacă spun că fac Jazz, n-am spus mare lucru şi nu acoperă nici pe departe gama sonorităţilor celor din The Thing, poate Action Jazz ar fi mai potrivit (este şi titlul albumului din 2006 🙂 ), dar uneori sunt mai intenşi decât cel puţin 90% din trupele de pe felia Metal(core).
Dacă sunteţi în capitală, dacă aveţi drum, dacă n-aveţi – să vă faceţi neapărat, The Thing sunt de ne-ratat! UPDATE după concert AICI!
bucharest burning (again)
[bandcamp album=2447078834 bgcol=050505 linkcol=f80d0f size=grande3]
Mulţi pun la îndoială valoarea, dar mai ales creativitatea când vine vorba despre mix-tape-uri. Proiectul meu din 2005 the spoileD Jerks a fost un astfel de experiment şi fiindcă doi-trei prieteni au întrebat de ce nu mai sunt disponibile acele imprimări, m-am gândit şi am reaşezat EP-ul de astă vară “Bucharest Burning” astfel în cât materialul să fie profund mioritic şi într-un fel să se lege un semi concept între parodia presupusului imn turistic inspirat din “Dansul Pinguinului” şi mix-tape-urile selectate.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QvXyG4Hck1M]
Treaba cu mix-tape-urile – părerea mea – îşi are farmecul său, contează ce alegi, cum tai şi cum îmbini fraze, teme, fragmente ce la origine n-au nici o legătură una cu alta şi în ceea ce mă priveşte am adăugat tobe, clape, bas, chitare şi tot felul de sunete adiţionale, m-am “jucat” cu secvenţe de bandă întoarsă, adică… am creeat plus (non)valoare. 😀 Read more bucharest burning (again)
Bhayanak Maut – Bhayanak Maut (2010)
Metalcore din Mumbai, India. Fanii Sepultura pot găsi în aceşti Bhayanak Maut un nou favorit, componenţii trupei abordează un Thrash/Metalcore extrem de tehnic şi incisiv, mă aşteptam la ceva mai multe infuzii orientale – şi cred că le-ar fi dat un mare plus -, dar băieţii atacă frontal şi tradiţional temele brutale şi de viteză.
Trupa din India înfiinţată în 2003 a ajuns la al treilea său album, 11 piese zgomotoase, alerte, cu multe schimbări, riff-uri incisive, voci agresive – predominant urlate în manieră Death.
Ne surprinde în mod plăcut când din cele mai neaşteptate colţuri ale lumii vin materiale interesante, cum probabil şi alţii sunt surprinşi când descoperă că şi-n România sunt trupe interesante. Şi apropo de asta, am găsit trupele White Walls şi Mediocracy pe un blog – Mediocracy, respectiv White Walls – cu multă muzică Metal de calitate, ce ca promovare pentru nişte trupe tinere este un fapt absolut pozitiv. Read more Bhayanak Maut – Bhayanak Maut (2010)
OK Go – Of The Blue Colour Of The Sky Extra Nice Edition (2010)
Despre OK Go şi acest „Of The Blue Colour Of The Sky” am scris în data de 20 ianuarie şi atunci, la primele ascultări cred că i-am subapreciat. Mi-a plăcut materialul şi atunci, dar ca foarte puţine discuri din ultimii ani, „Of The Blue Colour Of The Sky” s-a lipit la propriu de mp3 playerul meu, săptămâni la rând l-am tot ascultat şi re-ascultat şi de-a lungul anului am revenit la el în repetate rânduri.
Am păţit cu OK Go cam ce am păţit cu Kings Of Leon şi al lor „Only By the Night” anul trecut.
Piesele de pe albumul „Of The Blue Colour Of The Sky” toate au farmec, au şarm, au câte un cârlig, infuziile şi reflexiile diferite prind o culoare aparte în interpretarea, re-interpretarea şi viziunea celor din OK Go.
Această ediţie „extra drăguţă” conţine Read more OK Go – Of The Blue Colour Of The Sky Extra Nice Edition (2010)
Manowar – Battle Hymns MMXI (2010)
Dacă tot am vorbit de NanowaR şi al lor “Into Gay Pride Ride”, să spun măcar două vorbe şi de Manowar şi acest „Battle Hymns 2011”.
Oficial – fizic – discul o să iasă la anul, însă trupa a decis să pună la dispoziţia fanilor versiunea digitală a materialului încă de anul acesta – Manowar Site Oficial.
„Battle Hymns” a fost albumul de debut al trupei din 1982, ideea de a re-imprima cu sculele mult mai barosane de acum şi cu tehnologia de imprimare-editare mult mai performantă de acum, nu e chiar rea, pe de altă parte este şi o bună manevră de marketing care vizează „întârziaţii”, adică generaţia care în ’82 era la creşă şi a ratat anii aceia şi poate încă n-a recuperat toată istoria Metal ale acelor ani.
Ca lucrurile să fie aproape ca atunci, lipseşte doar chitaristul Ross the Boss, dar Karl Logan prestează-n trupă deja de 16 ani, în schimb bateristul Scott Columbus s-a retras în linişte de imediat doi ani şi a fost resuscitat Donnie Hamzik, cel care în anii ’81-’82 tăbăcea tobele tot în Manowar.
Mie cumva piesele din acele vremuri îmi plac mult mai mult ca cele de factură mai recentă, în fapt cred că m-au mai interesat americanii doar până prin ’88. Metal-ul american de anii ’80 a fost unul vânjos, Twisted Sister, Metal Church sau Manowar au fost un sânge şi impuls proaspăt venit de peste ocean în sprijinul aşa numitului NWoBHM (New Wave of British Heavy Metal). Read more Manowar – Battle Hymns MMXI (2010)
Mediocracy – Human Progress – Endless Regress (2010)
Băieţii sunt din Bucureşti şi albumul lor de debut îl puteţi descărca de pe Asiluum Arts cu binecuvântarea lor.
Trupa – ca mai orice în românica… – s-a închegat mai greu, a durat patru ani ca să se ajungă la formula actuală, în jurul solistului Viez s-au adunat Radu (Cap De Craniu) – chitară, Para (Rain District) – tobe, Dop (Deviant) – bas şi Costin (Nightpray, Cap de Craniu) – chitară.
Albumul de debut, „Human Progress – Endless Regress” conţine 9 piese imprimate „din încheietură”, la grămadă – adică live – probabil în sala de repetiţii, pentru a capta energia, forţa muzicii, astfel sunetul nu este cel mai şlefuit, cel mai sofisticat, însă dinamica este cea naturală, redă cu precizie spiritul muzicii.
Mediocracy abordează un Metal contemporan, undeva-n zona Metalcore, elemente Post-Hardcore, sonorităţi Death, Thrash, Sludge şi Groove Metal se îmbină dinamic şi rezultatul este un manifest furios-zgomotos.
Temele abordate sunt corupţia, declinul, ura, discriminare, disperarea, lipsa perspectivei şi aceste subiecte negative oarecum şi-au pus amprenta şi pe atmosfera trupei, au oarecum o vibraţie joasă care induce la un moment dat o stare neplăcută, este ceva apăsător dincolo de momentele incisive, pasajele rapide, riff-urile tăioase.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=42mHdzjDuak]
Cele 9 piese adunate pe „Human Progress – Endless Regress” Read more Mediocracy – Human Progress – Endless Regress (2010)
Tactus A – ByDesign (2010)
Tactus A sunt dovada că sunt mii de muzicieni talentaţi, mii – poate „N” – trupe excelente şi pe cât de bune, pe atât de anonime sau cunoscute doar unui public restrâns. Trioul Tactus A sunt din Regatele Unite, s-au înfiinţat prin 2008 şi albumul lor de debut „Mechanical Demons” poate fi descărcat gratuit via Rapidshare cu consimţământul dat de trupă pe pagina lor MySpace. Materialul a fost lansat în 2009, conţine circa 41 de minute de muzică împărţită în 6 piese, muzica celor din Tactus A fiind un amestec de Heavy şi Death cu nuanţe Progresiv şi Post-Hardcore în maniera actuală de Metal Alternativ, respectiv Mathcore. Trupa era compusă la aceea vreme din Jory Griffin – chitară, Dave Kersh – bas şi solistul Raayl care faţă de colegii săi locuia în State şi colaborau via internet.
Interesant materialul lor de debut, chiar promiţător, dar cu atât mai bună este continuarea, acest „ByDesign” lansat de curând.
Cam abandonată pagina lor MySpace, acolo figurează încă doar albumul de debut însă ca solist este pomenit un oarecare Liam, ascultând cele două materiale nu pare una şi aceeaşi persoană, presupun că pentru a putea activa şi live băieţii au fost nevoiţi să-şi găsească un solist mai aproape de casă. Cred că şi-au găsit şi un tobar, în orice caz cel care a bătut pielile pe noul disc a făcut o treabă excelentă!
Fără informaţii de „fundal”, rămâne muzica, respectiv cele 7 piese proaspete. Read more Tactus A – ByDesign (2010)
Motorhead – The World Is Yours (2010)
You know I’m born to lose, and gambling’s for fools,
But that’s the way I like it baby,
I don’t wanna live forever,
And don’t forget the joker!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1iwC2QljLn4]
Dacă n-ai urlat din toţi plămânii – de fapt stomacul – versurile acestea niciodată, poţi să uiţi că ai fi rocker. Şi faptul că noul album Motörhead porneşte cu piesa intitulată „Born To Lose” spune tot: au trecut 30 de ani de la „Ace of Spades”, Lemmy este acelaşi.
Dacă Lemmy nu s-a schimbat, lumea a făcut-o, parcă nimic nu mai este ca acum două-trei decenii, ba, nici măcar ca acum doi-trei ani şi asta spune şi Lemmy:
„A heavy heart like a bag of nails, Stand up!
Show your face, another victim of the cold embrace.
Before too long, no more singers, no more songs.
Oh no, last call, you had a chance, you lost it all.
Got some, bad news, never learned to dance, born to lose!”
Despre Mr. Kilmister şi trupa Motörhead am scris pe larg înainte de concertul din Bucureşti în cadrul Bestfest-ul din 2009, vezi AICI.
„The Wörld Is Yours” este al douăzecilea album de studio Read more Motorhead – The World Is Yours (2010)
Dhafer Youssef – Abu Nawas Rhapsody (2010)
Dhafer Youssef s-a născut în orăşelul Teboulba de la malul mării din Tunisia în 1967 şi de mic a fost atras de muzică. În timp ce părinţii l-au trimis să studieze Coran-ul într-o şcoală Islamică, Dhafer Youssef asculta şi studia Jazz pe ascuns. La Radio, era singura sursă de a asculta muzică. Într-o zi o cunoştinţă a primit cadou o chitară electrică, Youssef o împrumuta pentru câteva zile, perioade în care nici măcar nu mai dormea.
Când a început să câştige bani din cântatul la nunţi, şi-a cumpărat cu echivalentul a 100 euro primul oud, instrument cu 12 corzi, tradiţional în orient. Cum povesteşte chiar el, dacă s-ar fi născut în Africa probabil ar fi cântat la tobe şi percuţii, dacă s-ar fi născut la New York ar fi ales saxofonul, dar s-a născut în Tunisia şi instrumentul său este oudul. Până să vadă primul pian mai trec nişte ani, mai exact la 19 ani când se mută la Viena. Ca să se întreţină lucrează ca spălător de vase, curăţător de geamuri şi ospătar într-un restaurant italian. Şi de câte ori are ocazia merge la concerte de muzică clasică şi Jazz. Se împrieteneşte cu un violonist, Tony Burger care-l învaţă să-şi transcrie muzica pe partitură apoi vine marea revelaţie, se împrieteneşte cu Jatinder Thakur care-l introduce în sonorităţile Indiene ale muzicii, muzică de care se îndrăgosteşte.
Cântă ore-n şir cu Jatinder apoi cu acordeonistul Otto Lechner.
Apare şi prima mare oportunitate, clubul de Jazz „Porgy and Bess” îi oferă şansa să cânte o dată pe lună pentru o perioadă de un an cu cine şi ce doreşte. Youssef apelează la Iva Bittova, Peter Herbert, Renaud Garcia Fons, Christian Muthspiel şi mulţi alţii, proiectul se dovedeşte un real succes şi astfel are şansa să imprime primul său album: „Malak” în 1999, după ce anterior a participat la imprimările a două discuri alături de Lenny MacDowell şi Hakim Ludin, respectiv Otto Lechner, Wolfgang Puschnig şi Achim Tang.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lvk5ccmQG8I]
Pleacă în Africa Read more Dhafer Youssef – Abu Nawas Rhapsody (2010)
