Lucrurile au mers mai încet decât speram, însă merg. Aţi vrut Bandcamp, am făcut pagină Bandcamp, am remixat unele din piesele deja prezentate şi am mixat şi una din piesele dragi mie: Vio-lent – o piesă compusă din 3 părţi şi de aproape 10 minute, un experiment pe placul meu. 6 piese… Şi sunt moca. Deocamdată. 🙂 Şi se împrăştie. 😉
[bandcamp album=3815964024 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=4285BB]
Mai am de lucru, dar Read more Mr. Pan[k]sament – One Bullet [Resolution] EP 2010
Sincer, este prima mea intersectare cu americanii ce formează Called To Arms, dar acest „Peril and the Patient” ce urmează să fie lansat oficial în data de 10 august, este un material interesant care merită ascultat.
Trupa din oraşul Raleigh, Carolina de Nord, a fost înfiinţată în 2003 de Daniel Grissom – voce, clape; Jamie Nickerson – chitară; Zack Van Hoy – tobe şi Josh Philips – bas. Un an mai târziu se alătură formaţiei şi chitaristul Brady Sweat şi este scos şi primul material: „A New Life Given”.
Trupa abordează un amestec de Metal Progresiv cu Deathcore, dar nu ezită să experimenteze tot felul de sonorităţi din toată aria Metal-ului. Vocea foarte brutală, abordarea caracteristică pentru Death Metal este susţinută de instrumentaţie foarte complexă, scheme ritmice sofisticate, construcţii armonice, dar şi riff-uri extrem de brutale, adică o muzică destul de diversificată.
În 2005 trupa intră într-o pauză prelungită, revin abia în 2007 şi bateristul Zack Van Hoy este înlocuit de Grayson Sweat şi este scos al doilea disc: „The Last Lament”. Cele 27 de minute (5 piese) au fost imprimate încă din 2005 şi iniţial intenţionau să mai imprime şi alte piese ca materialul să fie un album complet, dar proiectul a fost abandonat şi discul a fost lansat în formă de EP.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hz4NLowE9Es]
„Peril and the Patient” se bazează pe romanul lui Clive Staples Lewis „The Screwtape Letters” Read more Called To Arms – Peril and the Patient (2010)
D’espairsRay – Site Oficial
D’espairsRay – MySpace
Din Coreea migrez (sonor) spre ţara Soarelui Răsare, Japonia. La sfârşitul anilor ’80 am făcut cunoştinţă cu Loudness, a trecut ceva timp de atunci şi spre surprinderea mea trupa încă funcţionează, chiar au scos şi un disc nou anul acesta, „King Of Pain”, un disc bunicel, tradiţional, un Heavy Metal sănătos să zic aşa.
Anul trecut am găsit pe net – torrente 😛 – un „cârnat” de vreo 4 GB de trupe japoneze, nume arhi-necunoscute, dar multe din ele extrem de interesante. Dir En Grey – trupă din generaţia nouă – se bucură deja de apreciere internaţională, dar sunt şi multe alte găşti cu potenţial real. Japonezii din consumatori încet-încet s-au transformat şi în producători şi şi-au învăţat bine lecţia, fac treabă de calitate.
Zilele acestea am dat şi de D’espairsRay, trupă înfiinţată în 1999 şi cu acest „Monsters” ajunşi la al patrulea album.
Hizumi – voce, Karyu – chitară, Zero – bas şi Tsukasa – tobe abordează un Metal modern, Alternativ să-i zic – că-i cool şi trandy 😀 – , amestecă faze Nu Metal, Emo şi Screamo cu sonorităţi Industrial şi reuşesc să combine ingenios şi organic riff-uri grave cu construcţii armonice, pasaje melodice.
Piesele lor au dinamică, au şi o oarecare sclipire exotică, orientală ce le conferă culoare şi îi deosebeşte de miile de găşti predominant americane apărute pe acest segment ca ciupercile după ploaie. (Ce n-aş da pe o ploaie în secunda asta! 😆 )
Amintesc pe alocuri de turcii din maNga una din descoperirile mele plăcute de anul trecut deveniţi notorii anul acesta datorită participării la Eurovision.
D’espairsRay n-au cum să participe la Eurovision…sau cine ştie? 😀 Dar cred că Read more D’espairsRay – Monsters (2010)
Apollo 18 – Site Oficial 😆 😆 😆
Apollo 18 – MySpace
Misiunile spaţiale Apollo au început undeva prin 1962, cel mai notabil fiind misiunea Apollo 11 când în data de 20 iulie 1969 Neil Armstrong a păşit pe Lună. (Sau nu… 😆 ) Dar „Apollo 18” a fost şi titlul celui de al patrulea album al formaţiei de Rock Alternativ They Might Be Giants din 1992.
Apollo 18 sunt un trio din… Republica Coreea. Foarte tare!
M-am uitat la discografia lor şi mi-am amintit de Krzysztof Piesiewicz şi trilogia sa de filme „Trzy kolory” (The Three Colours) – „Blue” 1993, „White” 1994 şi „Red” 1994. Dar cu asta au – cred – şi mai puţină legătură băieţii din Coreea. 😀
Dar de scos, au scos trei albume: „Red” în 2009 re-editat anul acesta, „Blue” 2009 şi acest proaspăt nu „white” (alb), ci „Violet”.
HyunSeok Choi – chitară voce, Danny Kim – bas şi voce şi SangYoon Lee – tobe „bagă” un amalgam tonic de Rock Progresiv, Rock Alternativ şi Post Rock cu infuzii de Jazz, Funk şi Ska, dar se aventurează şi spre zone mai incisive, au şi riff-uri Heavy şi sonorităţi moderne. Cu toată „varza” – sau „ciorba” – aceasta polifonică, Apollo 18 sunt extrem de cursivi, organici, lucrurile se leagă foarte bine, au nerv, au vână şi nu în ultimul rând culoare şi creativitate. Deşii atât HyunSeok Choi cât şi Danny Kim sunt nominalizaţi ca şi vocali, materialul discului „Violet” este instrumental.
Toate cele 7 piese al noului material sunt bine închegate, au dinamică excepţională şi se simte o poftă de cântat (şi transmite implicit şi o poftă de viaţă) cum rar mai auzi la trupele de azi. Discul sună Read more Apollo 18 – Violet (2010)
Univers Zero – Site Oficial
Univers Zero – MySpace
Pe belgienii din Univers Zéro – spre ruşinea mea – până acum o săptămână i-am ratat deşii cu o întrerupere între 1987 şi 1999 ei activează începând din 1974.
Trupa înfiinţată de bateristul Daniel Denis a debutat cu albumul „1313” în 1977 urmat de unul din discurile considerate printre cele mai întunecate create vreodată, „Heresie” din 1979. Un an mai târziu este lansat „Ceux du Dehors”, material mai luminos şi pe aceeaşi linie, grupul iniţial aproape în totalitate acustic devine tot mai electric şi sunt scoase încă trei materiale: „Crawling Wind” (1983), „Uzed” (1984) şi „Heatwave” (1986).
M-am ferit să spun ce cântă belgienii. Este muzică de cameră modernă cu infuzii Jazz, Rock şi Dark, „dark” (întunecat) fiind şi oarecum cuvântul cheie. Printre influenţe primordiale pomenesc de Bartók şi Stravinsky, dar şi mai puţin celebrul compozitor belgian Albert Huybrechts.
La sfârşitul anilor ’70 se raliază mişcării Rock in Opposition (RIO) iniţiată de trupa britanică Henry Cow, alături de formaţiile Stormy Six (Italia), Samla Mammas Manna (Suedia) şi Etron Fou Leloublan (Franţa), mişcare avangardist-progresivă ce îşi propunea contracararea expansiunii muzicii comerciale şi al Punk-ului.
După 1987 Daniel Denis lucrează pe cont propriu, scoate două albume solo şi-n final se alătură formaţiei franceze Art Zoyd în timp ce foştii săi colegi în mare parte se grupează sub numele de Present.
Univers Zéro revin în 1999 cu albumul „The Hard Quest”, urmat de „Rhythmix” (2002), „Implosion” (2004) şi „Relaps” (2009), dar şi un material live scos în 2006.
Anul acesta au lansat noul album „Clivages” şi Read more Univers Zero – Clivages (2010)
Android Lust – Site Oficial
Android Lust – MySpace
Mi-am amintit de Rutger Hauer în secvenţa (semi) finală din Blade Runner (1982). Maşinile au sentimente, noi nu. Ne ascundem sentimentele sau ascundem faptul că nu mai avem sentimente? Suntem noi buni, sensibili, spirituali, măcar gânditori? Oh nu! Forme fără fond. Poate avem o percepţie mai largă a intereselor, dar suntem conduşi de aceleaşi instincte. Foamea, frigul, frica…. fff. 🙂
Privim de sus, îngâmfaţi şi tot mai superficial. Am dat nume lucrurilor, obiectelor, fenomenelor, animalelor… Cu un „enter” sau un smily rezolvăm tot, am spus tot ce era de spus. Apoi liniştea. Sau ploaia şi poate o lacrimă ascunsă, incertă. Şi din nou: fuga.
Nu ne deosebim substanţial de animale, doar avem… fiţe.
Sunt fâfâit…. 😆
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GqUBSZIEvXs]
Shikhee s-a născut în Bangladeş, trăieşte la New York şi Read more Android Lust – The Human Animal (2010)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PNKSFYAljNY]
fuck faggot fat fame farting finger family fellacio freedom fries facial fight fire fly flower foot fail folk fit fix furry fun fucker festival frontir frontline fall fresh fruit friends freak food fool fetish fish flirt femini feel fire fuel flat fear frightened float fabulous funk funeral form face…F
fir formă foame frică fruct fiinţă funeral fată faţă fler frunză fior filon fiolă flacon feroce fericire fecale firesc forţă fecundare fertilitate ferit foarfecă folositor firav filozofie firimituri favor fuziune front frontal franjuri frântură frenezie focus flexibil formidabil fictiv furibund felinar… (et)F
Pomeneam ieri legat de albumul Kidneythieves de Shikhee, vestea bună e că noul material Android Lust „The Human Animal” urmează să fie lansat în data de 10 august şi tot ieri aminteam şi de Unter Null, al treilea lor album, „Moving On” a fost lansat în februarie de Alfa Matrix, dar în avalanşa de discuri cumva n-am apucat la acel moment să scriu despre el.
„Sub Zero” (Unter Null în limba germană) este proiectul lui Erica Dunham (născută la Seattle) pornit în 1998 şi explorează o zonă Electro experimentală cu sonorităţi de la EBM la Power Noise, dar include şi secvenţe Chill, Trip şi Trance.
Nu doar numele are rezonanţă germană, stilul, abordarea este destul de nemţească, muzica are ca fundament sonorităţile EBM europene însă tocmai amintitele secvenţe de escapadă într-o zonă experimentală, pasajele mai lente şi de atmosferă o diferenţiază, o salvează pe Erica din zona gri, relativ monotonă şi repetitivă a sutelor, miilor de proiecte de acest tip. Tot un plus aduc şi ruperile, incursiunile în extrema opusă, momentele Noise, distorsiunile zgomotoase.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=brC7bKBspic]
„Moving On” aliniază 10 piese noi şi un cover Nick Cave Read more Unter Null – Moving On (2010)
Kidneythieves sunt un proiect Industrial Rock lansat în 1998 de solista Free Dominguez, o cubaneză crescută-n America. Pentru acest proiect s-a combinat cu chitaristul şi inginerul de sunet Bruce Somers şi au apelat la serviciile lui Chris Schleyer (chitară), Christian Dorris (bas) şi Sean Sellers (tobe).
În acelaşi an este lansat şi albumul de debut „Trickster” urmat în 2002 de „Zerøspace” şi în 2004 de „Trickstereprocess”, o variantă remixată digital al materialului anterior şi completat cu 5 piese noi plus un DVD bonus.
În 2004 domniţa Dominguez îşi concentrează atenţia spre zona Indie şi Somers lansează-n paralel un alt proiect: ShockNina. În 2007 cei doi revin la sentimente mai bune şi reiau colaborarea şi astfel 2010 ne aduce noul lor produs, acest „Trypt0fanatic” ce conţine 10 piese proaspete.
În mod independent au reuşit să vândă din produsele anterioare peste 100.000 de unităţi, ce este o cifră remarcabilă în condiţiile date şi trupa refuză şi în continuare semnarea vreunui contract cu o casă de discuri sau distribuitor, materialul este disponibil exclusiv pe site-ul formaţiei.
Vocea lui Dominguez mi-a amintit de suedeza Read more Kidneythieves – Trypt0fanatic (2010)
Apocalyptica – Site Oficial
Apocalyptica – Pagină MySpace
Finlandezii care au reinventat violoncelul şi au surprins lumea în 1996 cu transcrierile Metallica în tonuri neo-clasice, dar păstrând o vână explozivă şi sonoritatea gravă, Metalică, după o pauză de 3 ani revin cu al 7-lea lor album de studio şi continuă explorarea de unde au lăsat-o cu „Worlds Collide”.
Eicca Toppinen, Paavo Lötjönen, Perttu Kivilaakso – violoncele şi bateristul Mikko Sirén introdus în schemă în 2003 nu mai au de partea lor elementul surpriză, dar reuşesc să vină cu idei, piese de clasă de fiecare dată. Nu lipseşte nici genialul Dave Lombardo (Slayer), invitat aproape permanent şi devenit al casei tot din 2003 şi nu lipsesc nici soliştii invitaţi, de data aceasta avându-i pe Gavin Rossdale (Bush), Brent Smith (Shinedown), Lacey Sturm (Flyleaf) şi Joe Duplantier (Gojira).
10 piese – 12 în varianta Delux: “Through Paris in A Sportscar” şi “The Shadow of Venus” figurând ca bonus-uri – este oferta proaspătă şi în ceea ce priveşte stilul, abordarea, nu s-a schimbat mai nimic vis a vis de ultimele lor producţii.
Consider că cea mai bune mutare a trupei a fost colaborarea cu Lombardo, aducerea pe albumul „Reflections” (2003) al bateristului Sami Kuoppamäki şi ulterior incorporarea permanentă al lui Mikko Sirén. Read more Apocalyptica – 7th Symphony (2010)
