Combat Astronomy – Earth Divided By Zero (2010)

Un alt suflet contorsionat este şi acest James Huggett pitit sub titulatura Combat Astronomy. Avem de a face cu un Doom Industrial bine condimentat cu elemente Psihedelice şi infuzii de Jazz, fapt deloc surprinzător dacă ne uităm la lista artiştilor numiţi ca influenţe de James: Magma, Meshuggah, Miles Davis, Sun Ra, Hawkwind, Godflesh, Sunn O))), Soft Machine. Kate Bush, God, Black Sabbath, Can, Amon Duul, etc.
Pe lângă Huggett în studio în funcţie de album au lucrat Martin Archer, Elaine di Falco, Mick Beck, Charlie Collins, Mike Ward, iar live a beneficiat de suportul unor nume ca Anthony Poretti, John Davis, Myrriah Resneck, Nick Griffin, Dave Willey, Raoul Rossiter şi Grant Jackson.
Dacă primele trei materiale (1999-2002) sunt incursiuni Noise destul de abstracte şi neprietenoase, Huggett experimentează şi progresează de la material la material şi odată cu lansarea albumului „Dematerialised Passenger” din 2005, Combat Astronomy se conturează ca un proiect incisiv care combină cu mult nerv elemente Doom cu zgomote şi abordări Industriale şi introduce construcţii Psihedelice ce invocă Pink Floyd-ul condimentate cu infuzii incitante de Jazz. Chitara bariton – un instrument ce adaugă chitarei tradiţionale greutatea unui bas şi are un sunet mult mai consistent datorită acordajului diferit – folosită de Huggett bâzâie zgomotos, riff-urile au apăsare şi adaugă sonorităţi sănătoase de Heavy muzicii.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LJdQuF2hBiQ]

În 1999 Read more Combat Astronomy – Earth Divided By Zero (2010)

World’s End Girlfriend – Seven Idiots (2010)

Dacă sunt şapte idioţi, unul din ei cu siguranţă sunt eu. Nu mă ascund, îmi plac tot felul de ciudăţenii, de la muzică clasică la dubioşenii avangardiste. În aprilie mi-am găsit deja trupa şi albumul anului: Shining „Blackjazz”, am trecut de mijlocul lunii septembrie şi cu toate că am mai devorat un morman considerabil de discuri şi au fost printre deşeuri şi suficiente perle, Shining rămân de nedetronat.
De câteva zile tot mestec „Seven Idiots”-ul şi nu prea ştiu ce aş putea scrie despre el, cu toate că-mi place.
World’s End Girlfriend este numele sub care îşi scoate discurile japonezul Katsuhiko Maeda despre care  până acum nu ştiam nici că există, deşii primul album l-a lansat în 2000 şi actualul material este al zecelea disc în rând.
Mi-a amintit de Frank Zappa, totuşi comparaţia este inadecvată. În schimb există o paralelă cu „Flex-able” şi „Flex-able Leftovers”, primele 2 albume solo ale lui Steve Vai profund impregnate cu spiritul lui Zappa. Diferenţa constă doar în faptul că Katsuhiko Maeda nu este un chitarist extrem de virtuos, în schimb este un multi-instrumentist, cântă la chitară, clape şi foloseşte tehnica oferită de samplere.
Muzica lui este muzică contemporană. Greu de îndesat într-o cutie anume. La vârsta de 10 ani era fascinat de muzica clasică, la 12 ani deja experimenta la pian şi chitară şi inevitabil au apărut infuziile electronice şi Rock.
Noul material conţine Read more World’s End Girlfriend – Seven Idiots (2010)

Univers Zero – Clivages (2010)

Univers Zero – Site Oficial
Univers Zero – MySpace

Pe belgienii din Univers Zéro – spre ruşinea mea – până acum o săptămână i-am ratat deşii cu o întrerupere între 1987 şi 1999 ei activează începând din 1974.
Trupa înfiinţată de bateristul Daniel Denis a debutat cu albumul „1313” în 1977 urmat de unul din discurile considerate printre cele mai întunecate create vreodată, „Heresie” din 1979. Un an mai târziu este lansat „Ceux du Dehors”, material mai luminos şi pe aceeaşi linie, grupul iniţial aproape în totalitate acustic devine tot mai electric şi sunt scoase încă trei materiale: „Crawling Wind” (1983),  „Uzed” (1984) şi „Heatwave” (1986).
M-am ferit să spun ce cântă belgienii. Este muzică de cameră modernă cu infuzii Jazz, Rock şi Dark, „dark” (întunecat) fiind şi oarecum cuvântul cheie. Printre influenţe primordiale pomenesc de Bartók şi Stravinsky, dar şi mai puţin celebrul compozitor belgian Albert Huybrechts.
La sfârşitul anilor ’70 se raliază mişcării Rock in Opposition (RIO) iniţiată de trupa britanică Henry Cow, alături de formaţiile Stormy Six (Italia), Samla Mammas Manna (Suedia) şi Etron Fou Leloublan (Franţa), mişcare avangardist-progresivă ce îşi propunea contracararea expansiunii muzicii comerciale şi al Punk-ului.
După 1987 Daniel Denis lucrează pe cont propriu, scoate două albume solo şi-n final se alătură formaţiei franceze Art Zoyd în timp ce foştii săi colegi în mare parte se grupează sub numele de Present.
Univers Zéro revin în 1999 cu albumul „The Hard Quest”, urmat de „Rhythmix” (2002), „Implosion” (2004) şi „Relaps” (2009), dar şi un material live scos în 2006.
Anul acesta au lansat noul album „Clivages” şi Read more Univers Zero – Clivages (2010)

Alternative: These New Puritans şi Los Campesinos!

A început ploaia (este duminică după-masa). Îmi place ploaia, uneori chiar rece şi mohorâtă. Ploaia mereu îmi dă senzaţia că spală mizeria, curăţă nu doar străzile, dar şi gândurile, uneori tulburi şi spală mizeria, o împinge în canale şi rămâne la suprafaţă doar ceea ce este curat, esenţa. Este o iluzie, un fir de pai de care stau uneori atârnat conştient că dedesubt nu este nici o plasă de protecţie şi prăbuşirea este iminentă.
Se lasă bezna peste cartier – de vreo două săptămâni nu mai funcţionează iluminatul public din spatele blocurilor – şi privesc reflexia luminilor din blocul de vis a vis în băltoace.

Elvis tocmai a părăsit clădirea… 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lzHwRcOsDNw&feature=related]

Discuri multe înseamnă – din fericire – şi discuri bune. Am avut deja câteva albume de excepţie anul acesta şi suntem abia în februarie. Read more Alternative: These New Puritans şi Los Campesinos!