Ştiu că multă lume aşteaptă noul Rammstein. Linia Industrială din Germania are rădăcini adânci şi cu nume importante uitate sau lăsate-n umbră nemeritat. Nu multă lume am auzit vorbind despre Einstürzende Neubauten, cum nici despre KMFDM nu prea se vorbeşte sau cum s-a uitat de Die Krupps.
„Kein Mehrheit Für Die Mitleid” – în traducere aproximativă: nicio milă pentru mase/majoritate.
Numele trupei înfiinţate prin 1984 se leagă de Sascha Konietzko şi din cele 16 albume lansate până acum, au vândut peste 2 milioane de copii.
Proiectul porneşte la Paris unde Sascha împreună cu pictorul şi artistul multi-media Udo Sturm realizează un prim program pentru o expoziţie. Udo ne fiind interesat de muzică, Sascha îşi caută noi parteneri şi astfel o primă formulă a trupei îi aduce pe Raymond Watts şi Klaus Schandelmaier (ulterior acesta adoptă numele de scenă En Esch).
Primele două albume, „Opium” (1984) şi „What Do You Know, Deutschland?” (1986) apar iniţial doar în Europa, al 3-lea, „Don’t Blow Your To” (1988) este preluat pentru a fi distribuit şi în America de cunoscuta Wax Trax! Records care se ocupă de artişti precum: Front 242, , PIG, Underworld, Meat Beat Manifesto, Front Line Assembly, Young Gods, Sister Machine Gun, My Life With the Thrill Kill Kult, Coil, Controlled Bleeding, The KLF, Braindead Soundmachine şi Laibach.
După turneul alături de Ministry din 1989-1990, trupa se stabileşte iniţial la Chicago, apoi se mută în Seattle.
Muzica lor reprezintă o fuziune între Heavy Metal-ul tradiţional şi avangarda electronică germană, combinând riffurile cu sintetizatoare, samplere şi maşini de ritm. Un element important din soundul formaţiei îl constituie şi vocea feminină, pe la microfonul formaţiei trecând Dorona Alberti, Cheryl Wilson, Christine Siewart, Sigrid Meyer, Jennifer Ginsberg, Abby Travis, şi Lucia Cifarelli.
Urmează albumele scoase sub egida Wax Trax! Records: „UAIOE” (1989), „Naïve” (1990), „Money” (1992), „Angst” (1993), „Nihil” (1995) şi „Xtort” (1996).
În 1997, pentru unul din cele mai importante discuri KMFDM, „Symbols”, se alătură formaţiei legendarul Tim Skold – de numele său se leagă o altă legendă uitată: Shotgun Messiah şi formaţia Skold. După albumul „Adios” din 1999 care anunţa desfinţarea formaţiei, împreună cu Sascha se regrupează sub numele de MDFMK şi scot un album auto-intitulat în 2000 cu Lucia Cifarelli (din trupa Drill), un material ceva mai experimental şi mai puţin incisiv.
În 2001 Tim se alătură lui Marilyn Manson şi îl înlocuieşte pe Twiggy Ramirez iar Sascha şi Lucia împreună cu Raymond Watts şi Bill Rieflin, în 2002 reformează KMFDM-ul şi scot albumele „Attack” (2002), „WWIII” (2003), „Haut Ruck” (2005) şi „Tohuvabohu” (2007). Tim este principalul responsabil pentru albumul “Eat Me, Drink Me” al lui Manson…
În 2009 Twiggy Ramirez revine în Marilyn Manson şi chiar dacă oficial Tim nu se întoarce în KMFDM, el a lucrat alături de Sascha Konietzko – voce, sintetizatoare, bas şi programare, Lucia Cifarelli – voce, Jules Hodgson – chitară, Andy Selway – tobe, Steve White – chitară şi Cheryl Wilson – voce, la realizarea noului material „Blitz”.
În paralel cu acest produs, apare şi albumul Skold vs. KMFDM, o „confruntare” Tim/Sascha.
KMFDM – Blitz (2009)
Albumul este deschis de piesa „(Symbol) Up Uranus”, o piesă despre distrugerea planetei construită pe dialogul clapelor şi a riffurilor, sunetul este uşor Retro, aminteşte de produsele din anii ’80, dar este suficient de pulsantă.
Pe „Bait & Switch” îşi face apariţia vocea „aeriană” a Luciei care contrastează cu electronica şi chitarele apăsate, combinaţiile între sintetizatoarele analogice şi samplere, „lupta” între clape şi chitare, face muzica pulsantă, creează dinamism.
„Davai” cum sugerează şi titlul are textul în limba Rusă şi în ciuda celor peste 10 ani de Rusă făcute-n şcoală, mare lucru n-am înţeles din text. Piesa este ceva mai întunecată, dar formula compoziţională şi amprenta formaţiei este aceeaşi.
„Never Say Never” este uşor mai melodică, vocea uneori şoptită, alteori foarte melodică a Luciei este susţinută ba de riffuri, ba de clapele „răguşite” prin fazer, ritmul este dansant, piesa parcă ceva mai colorată: „never say never coz I do it again, I confess…” Este un posibil „hit”.
„Potz Blitz!” revine la tonalitatea mai gravă, riffurile sunt mai moderne, mai puţin lineare, chiar dacă n-au „grosimea” sunetului Rammstein, paralela cu ei sau cu „tăticii” Laibach este la îndemână şi datorită vocii şi textului în limba Germană.
„People of the Lie” începe foarte Noise, clapele sunt uşor schizofrenice, vocea Luciei este din nou cuceritoare: „reality is a bullshit, reflection is a concept based on your thoughts”. Este o piesă interesantă unde dialogul dintre vocile masculine şi feminine creează atmosferă, orchestraţia minimală şi avangardistă mi-a amintit uşor de Front 242, dar mai ales de proiectul BiGod 20.
„Being Boiled” este un cover după formaţia Sint-Pop britanică The Human League. Varianta KMFDM reaşează piesa în zona EBM, vocea melodică completează riffurile şi samplerele, covorul de sintetizatoare, samplerele de suflătoare, ritmul antrenant este menit să te scoată din amorţeală, cheamă la bâţâială. Eu nu ştiu să dansez. He he he.
„Strut” aduce o „altă” Lucia, vocea are amprente de Soul şi Motown, este interesantă combinaţia cu chitarele care punctează şi clapele cu iz Retro, ceva mai relaxate, mai puţin zgomotoase.
„Bitches” este un alt experiment mai avangardist, creşte gradual, vocea lui Sascha ne călăuzeşte în lumea rece şi dezumanizată în care se pare că ne-am rătăcit… „bitches for your riches… sex and drugs and rock’n’roll fame”. Un alt posibil „şlagăr” pentru cluburi.
„Me & My Gun” este un moment ceva mai experimental, o construcţie de ritmuri şi sunete completată cu vocea „ţipată” a Luciei, fata asta este extraordinară, abordează aproape orice cu aceeaşi uşurinţă!
Finalul vine cu cele aproape 7 minute ale piesei „Take’m Out” care mi-a amintit iar de Laibach din perioada „NATO”, dar şi de Nitzer Ebb sau Front 242, este o piesă aerisită, vocea povesteşte pe fundalul de ritm doar uşor colorat de bas, clape şi chitare.
11 piese, cu cât le asculţi mai mult, cu atât plac mai mult. Pentru fani obligatoriu, pentru curioşi de zona Industrial, EBM de avangardă, un solid punct de plecare.
Skold vs. KMFDM
Cele 22 de piese sunt de fapt 11 şi constituie 68 de minute de EBM întunecat, cu amprentă clară KMFDM, dar mult mai aerisită, mai avangardistă şi mai electronică, chitarele apar doar să puncteze, să coloreze şi să sublinieze anumite pasaje, dar lipsesc riffurile lineare caracteristice albumelor KMFDM.
Între cele 11 piese propriu zise au fost inserate 11 aşa numite „interlude”-uri de 1 minut ale pieselor.
Este un material „grav”, dar dinamic, combină viziunile Dark ale lui Tim, cu abordarea Electro/Industrială al lui Sascha şi rezultatul este foarte convingător.
Un disc foarte reuşit care cu siguranţă va staţiona în playerele cunoscătorilor, dar merită abordat şi de cei în căutarea unor materiale întunecate şi contorsionate.
„Let the lions in: start the show!”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-yFOWeCBGJg]
Pe numele său adevărat John William Lowery, John 5 s-a născut pe 31 iulie 1971 la Grosse Pointe, Michigan şi conform celor spuse de el, a pus mâna pe chitară la 7 ani şi nu i-a mai dat drumul.
