să pape și gura mea. ceva. (update!)

‘neața doamnelor și domniilor voastre!

astăzi este ziua. sau azi e joi, contez pe voi. știu, asta este dacă nu o prostie, măcar o greșeală, de contat, doar pe mine aș putea să contez dacă nu aș fi atât de… imprevizibil. (nu-mi venea cuvântul. 😀 )

nu mai cred în caritate și altruism de mult prea multă vreme…

salvăm muzeul Severeanu… „salvați” nu-mi sună bine. deh, sunt eu cu mintea întortocheată… sau ceva. spunea cineva că „tragem un semnal de alarmă”… treaba să o facă alții… sau…ceva. 🙂 (nu sună ca „or something” din gura lui Butthead…)

salvați muzeul…. dar ce te faci când muzeul nu vrea să fie salvat??!

muți evenimentul într-o cârciumă… DECI! La Biblioteca – Parcul Cişmigiu – lîngă Izvorul lui Eminescu ora 19.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8_anbEJsr6s]

Banii.

mă obsedează. și nu sunt „ochiul dracului” ci o necesitate. adică… să pape și gura mea. ceva. 😀 Read more să pape și gura mea. ceva. (update!)

nu mă luați în seamă. aiurez.

Viața nu este o plimbare-n parc într-o dimineață de duminică însorită. Este un soare cu dinți, dar nu asta ar fi problema. Tot am coborât să-mi cumpăr o pâine și țigări.

Bat câmpii și încerc să fiu dezinvolt și să păstrez o umbră de eleganță și șarm. Dar… până la urmă nici la asta nu (mai) țin cu orice preț.

Am tot felul de gânduri, frânturi de gânduri, rămășițe și firimituri de idei împrăștiate de te miri prin ce colțuri. Obsesii și căutări, semne de întrebare ce lasă-n urma (umbra) lor neliniști și nasc vise zbuciumate. Niciodată n-am pătruns în adâncul tălmăcirii viselor, însă de copil m-am ghidat după ele, le-am controlat într-o oarecare măsură, mi-am rezolvat multe probleme noapte prin intermediul unor vise conștiente… Mda, sunt un tip ciudat, nici măcar nu încerc să ascund sau să neg asta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=G4lTMOmH8Dw]

Habar n-am ce tot vorbesc aici (și acum)!

Am rămas prins între două filme văzute ieri seară, primul „2010 Doomsday” văzut 80 % pe derulare și apoi „Final Destination” (1), ambele blocându-mă la ideea de șablon, tipar, destin, soartă, patern… fixat. Read more nu mă luați în seamă. aiurez.

pulpă de vită cu vișine (a la brush)

Mă conformez celor sugerate de Adina și încep cu începutul cum s-ar spune:

„blog interzis pofticioșilor” – „atenție ! de citit după masă!”

Mi-a atras atenția și lu că suntem în post, mea culpa și… mea pulpa. Pulpa de vită de data aceasta. 😀 Vreau să-l liniștesc și pe dave: am pătat fața de masă. 😀

O luăm de la capăt: pulpă de vită cu vișine și ciuperci. Corect cred că așa ar fi, sigur nici eu nu știu, pentru sufletul lui Șerban, am inventat „rețeta” ieri în drum spre casă când a început ninsoarea. 😆

Ceva ceva aveam în cap – carnea de vită de exemplu – dar cum să o prepar nu știam cu exactitate până la capăt. Variante ar fi fost, dar treaba cu vișinele m-a străfulgerat. 😀 Read more pulpă de vită cu vișine (a la brush)

Ciorbă de cartofi a la brush

N-am prea gătit în ultima vreme, nici eu nu știu exact de ce. Lipsă de chef, entuziasm, apreciere… draq știe. Nici nu contează.

În noile condiții nu doar nevoia ci direct pofta m-a împins spre minuscula mea nouă bucătărie.

Nu vreau să supăr pe nimeni, chiar habar n-am, a început deja postul? 😀

În fine! Am visat (lăsat bale pe pernă) la o ciorbă de cartofi cu tarhon.

Și cum sunt omul acțiunilor, nu a vorbelor: zis și făcut!

Micul inconvenient a fost tarhonul. N-am găsit tarhon la borcan în oțet cum găseam acasă la Brașov, dar am improvizat. 🙂

Eu gătesc după inspirația de moment, în funcție de ce am la mână, nu citesc nici cărți de bucate, nu caut rețete nici pe internet. Nici nu gătesc din sau cu… fițe ci… din dragoste. 🙂

Buuuuuuuuuuunn!

Am cumpărat o costiță afumată, ceapă, usturoi, cartofi, gogoșari în oțet, smântână, pastă de ardei, tarhon, pătrunjel și foi de dafin la plic. Dacă situația n-ar fi cea care este, aș spune că sunt bun de însurat, așa… 😛 😆 😛 Restul este istorie… 🙂 Read more Ciorbă de cartofi a la brush

Vina, bate-o vina

Luna de miere durează cât vrem noi. Din păcate se termină pe neobservat şi vina este a noastră.
N-am nici chef, nici forţa să înşir clişee. La vorbe ne pricepem sau măcar pretindem că ne pricepem toţi.
La vorbe, la teorie, la despicat firul în cât mai mult ne pricepem şi…ne şi place. Este un fel de învârtit în jurul cozii. Ne prefacem că amânăm şi de fapt lucrurile – viaţa – trece pe lângă noi.
Iar vina este mereu în exterior şi/sau la celălalt.
Dăm din umeri, vorbim despre „ghinion de neşansă” ( 😛 ), soartă (soacră! 😛 ), destin, Dumnezeu, dracu’ m-a pus. Read more Vina, bate-o vina

Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 4)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OZtQh5EIgWQ]

Soarele muşca din plapuma groasă de nori rozând-uşi încet tunel să iasă la suprafaţă… ca viermele ajuns la coaja mărului.
Indienii refuzau să se lase fotografiaţi fiindcă se temeau că omul alb astfel încearcă să le fure sufletul.
Am coborât pe scara de incendiu mimând încă o dată evadarea cu aparatul de fotografiat în mână în speranţa că reuşesc să captez o frântură din spiritul răsăritului, că soarele îmi va trimite o rază doar pentru mine, că o voi putea ascunde undeva în colţul sufletului de nimeni ştiut.
Ne agăţăm cu disperare de fiecare rază, uneori de micile nimicuri care ne colorează puţin viaţa, îi temperează nuanţele, îi schimbă tonurile…

Read more Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 4)

Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 3)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Pn4ZT95cWf4]

(„Incită-mă, răsfaţă-mă, să vină ceea ce trebuie să urmeze, ceea ce este acum a trecut de mult, dărâmă-i cu tandreţe amintirea…” Menyhárt Jenő)

Ca oricare autor care se respectă, cu un zâmbet ştrengar şi un gest nonşalant, am să rup şirul cronologic al poveştii mele, ţes o intrigă, trag puţin cu ochiul spre ultimele pagini ale cărţii ca un cititor nerăbdător şi curios, cu alte cuvinte: evadez puţin. 🙂

Ipostaza de evadat mă incită, da ştiu, mă răsfăţ acum, dar să vină ceea ce urmează, clipa care se naşte moare în secunda următoare, n-am să mă amăgesc cu amintiri!

Read more Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 3)

Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 2)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YQu8PCkI_V0&feature=related]

Îmi este teamă să recitesc însemnarea anterioară, cuvintele sunt cuţite, lama se întoarce împotriva celui care a folosit-o, adevărul se răsuceşte-n rana deschisă şi suferinţa rar poartă-n ea sămânţa eliberării. Oare când ajunge cuvântul la os?

Read more Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 2)

Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 1)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RbZPyWI0Wds]

Karmacoma… Jamaica aroma…

Te trezeşti într-un pat străin, într-o cameră necunoscută, într-un corp şi cu o faţă ne-familiară.
Te gândeşti la Kafka sau nu te gândeşti la nimeni şi nimic, eşti groghii, eşti chiaun, nu eşti tu, nu ştii nici cine ai fost şi nici cine vei fi în clipa următore. Eşti liber?
Necunoaşterea, ignoranţa au aroma libertăţii… Aroma? (Jamaica sau… Roma?)
Întunericul are densitatea ceţii, se lipeşte de piele, te învăluie, umbrele îţi dau târcoale, se-nvârt şi se ondulează, confuzia se accentuează, neliniştea tăcerii se înşurubează tot mai adânc. Te ridici.
Dincolo de geam bezna respiră greu, aerul este rece şi sec.
Orientarea în întuneric este la fel de probabilă ca horoscopul din tabloidul de ieri.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U0qvpjWqzgc&feature=related]

Who wants yesterday’s papers?

Timpul se scurge, nu ai buton de „rewind”, nu poţi da înapoi, minutele se zdrobesc şi-ţi brăzdează faţa, fiecare pas paradoxal te duce tot mai departe de cine eşti şi de unde doreai să ajungi. Anticipezi fiecare mic dezastru şi cu toate acestea te îndrepţi spre ele sperând că te înşeli. Absurdul tronează confortabil şi nu-i poţi şterge zâmbetul de pe faţa tot mai diformă.
Foştii insurgenţi, rebelii de ieri mereu devin parte a sistemului, se transformă în conducători sau funcţionari umili. Privim cu ură la cei din înaintea noastră şi cu teamă în urmă la cei care ne suflă-n ceafă… Caruselul imperturbabil al mediocrităţii confortabile.

A spus-o perfect Biafra: „Harder core than thou for a year or two, then it’s time to get a real job…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KWpSegihX64]

Infinitul pare un 8 răsturnat. (1+4+0+3=8 🙂 ) Şi…

Mă trezesc din nou. Sunt eu. O iau de la capăt, îmi rescriu rolul, de data aceasta am să merg până la capăt. (“And it was morning And I found myself mourning…”)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=awB4e7sEZHM&feature=related]

(Va urma 🙂 )

Last fuckin’ minute

Am rămas fără slujbă acum un an. Acum mai sunt şi supt energetic de flacăra mov, nu se mai poate aşa! Ce să mai zic despre RON-ul care se clatină sau despre minusurile din termometru (şi buzunar!)? băse preşedinte şi boc premier… NU SE MAI POATE! Vă zic „io”. 👿
Bunnn!
Am avut o perioadă-n viaţă – vreo 10 ani – în care n-am avut nici măcar o zi de concediu. Bine, gurile rele o să-mi spună că nici job „pe bune” n-am avut, ce – între noi fie vorba – cam aşa şi este, dar ideea este că mi-am văzut de ale mele fără să fi plecat în concediu măcar pentru o zi undeva.
Anu’ trecut – că tot am rămas fără slujbă – mi-am făcut un concediu de criză în Turcia la care am plecat destul de sceptic şi de unde m-am întors încărcat foarte pozitiv.
Şi acum o prietenă a îmbârligat-o pe nevastă-mea şi aşa m-am trezit cu un concediu neprogramat.
– Mergem în Egipt!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5RIlRhXXQjg]

– WTF??!
Spui Egipt eu mă gândesc la Tarot şi piramideNil, crocodili – 😛 – apoi Marea Mediterană şi evident îi zic lu’ nevastă-mea: femeie, eşti du-să? (întrebare strict retorică, răspunsul îl cunoşteam. 😀 ) În ianuarie sunt vreo 14-16 grade cu puţin noroc, da’ nici vorbă de mare, plajă. Ea: vedem piramidele. Eu: Ramses! Ramses! (reiterare la Batman! Batman!)
– Şi unde zici că mergem?
– Sharm el-Sheikh.
– Coool… 👿
Dau căutare pe Google Earth, Wikipedia, etc.

Sharm el-Sheikh (Arabă: شرم الشيخ, Sharm al-Shaykh) este un oraş situat în partea de sud a peninsulei Sinai, în regiunea Janub Sina’ – Egipt, pe fâşia de coastă între Marea Roşie şi muntele Sinai.”

– Moise! Moise! 😛 😛 😛 (ştiţi bancu’ cu cele 10 porunci? tot încerca „moşu’” să dea poruncile unui popor şi l-au refuzat toţi până a dat de Moise care l-a întrebat cât costă, „moşu’” a spus că-s gratis la care Moise „atunci dă-mi zece!” Ha ha ha! 😛 )
OK, mergem la mănăstirea Sfântei Caterina… să facem scuba diving, păi zi aşa! 😛
Recif de corali n-am văzut până acum, de rusoaice mi-e dor şi din ce am citit, sunt peste tot! Ha ha ha! 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SQ4m5u016Mo]

Cât costă, când plecăm? Păi… era 589 Euro, da’ e cu reducere şi e 314 Euro, 8 zile, cu avionul… plecăm pe 23 ianuarie la 7 dimineaţa.
Oh da! O călătorie dus întors cu Taromul e o aventură!
Hotelul. Savita Resort & Spa 5*. Citesc ce scrie pe site la ofertă:

Pret: 589 314 EURO / de persoana Durata sejur: 8 zile Destinatia: Egipt / Sharm El Sheikh Plecare in data de: 23.Jan.2010 Transport: cu Avion

”Hotelul este situat la 10 km de aeroportul Sharm El Sheikh, pe malul mării.
A fost construit în anul 2005.
Hotelul, compus din corpuri de 3 etaje, dispune de 369 camere:
-316 standard room (max. 2+2 pers., 35 m2), Top Floor Room, Junior Suite şi connected room.
Comentariul nostru
Hotel сu infrastructură dezvoltată,. recomandat pentru un sejur de familie liniştit.

CAMERA: cadă sau duş, foehn (în cameră sau la recepţie, gratuit), mini-bar (contra cost, plin), seif (în cameră sau la recepţie, gratuit), aer condiţionat centralizat (numai rece), TV, telefon, pardoseală – gresie
balcon sau terasă, room service (contra cost), Internet (contra cost), curăţenia în camere – zilnic, schimbarea aşternuturilor – zilnic (la cerere).
RELAXARE SI SPORT.
Gratuit :sală de fitness, tenis de masă, mini-fotbal, volei pe plajă, discotecă,muzică live.
Contra cost:jacuzzi, saună, baie cu abur, masaj, SPA, biliard, teren de tenis, închiriere mingi de tenis, centru de diving, sporturi acvatice.
TERITORIU: 6 baruri, 6 restaurante (2 a la carte, contra cost), 2 piscine exterioare (1 cu încălzire, iarna), spălătorie (contra cost), curăţătorie chimică (contra cost), medic, la cerere (contra cost), magazine, coafor (contra cost), comandă taxi, parcare (gratuit), schimb valutar, Internet-cafe (contra cost), autobuz până în oraş (contra cost)
PLAJA:proprie, recif de corali, ponton. Umbrele, şezlonguri, saltele, prosoape de plajă – gratuit. La piscină: umbrele, şezlonguri, saltele, prosoape – gratuit.
PENTRU COPII: 2 piscine (1 cu încălzire, iarna), baby sitter (la cerere, contra cost), pătuţ (la cerere la recepţie, gratuit) .

Ce am citit pe net, păreri de la turişti englezi, nu mai sună chiar aşa bine… Mulţi s-au plâns de mâncare – de la poveşti cum că ar fi extrem de condimentată până la faze că pun mâncarea proaspătă peste cea veche şi infecţii cu Escherichia coli (E. coli).
Servirea este bună doar dacă dai şpagă, eşti la mâna ospătarilor şi barmanilor.
5 stele după standardele egiptene echivalează cu 2-3 stele…
Ruşii beţi sunt peste tot… (Ha ha ha! 😛 )
Se construieşte-n zonă, de dimineaţa până seara se aud doar pickhammere…
Se fură ca-n codru, să nu-ţi laşi lucrurile nesupravegheate…

„Unlock my section of the sand
It’s fenced off to the water’s edge
I clamp a gasmask on my head…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=A4SQqPSdJUU]

Sharm el-Sheikh… aproape la 2000 km în linie dreaptă, noaptea am văzut că-s 16 grade, ziua 20-25… adică plec la o diferenţă de aproape 30 de grade… 😀
Micu’ ştrengar de cum a văzut pozele pe net a şi început: „apă, apă!” – sigur se va distra, eu îmi iau mp3 player-ul, o carte şi mi-am cumpărat un card de 8 GB pentru aparatu’ foto, ceva-ceva poze tot am să fac. 😀
Ies de sub incidenţa flăcării mov, mă destind puţin şi sigur o să am ce povestii la întoarcere. 😉

Vorba lu’ Denis Leary: life’s gonna suck when you grow up, it sucks pretty bad right now! 😛 😛 😛

N-am să mor din asta şi nici voi 8 zile fără mine, tot nu vă interesează Fear Factory, OK Go, Rob Zombie, Pigface, Spoon sau Eels … Dacă nu pică avionu’, nu mă fură beduinii sau nu mor otrăvit, dau un semn pe 31 seara. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wNeTc68g084]