[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RbZPyWI0Wds]

Karmacoma… Jamaica aroma…

Te trezeşti într-un pat străin, într-o cameră necunoscută, într-un corp şi cu o faţă ne-familiară.
Te gândeşti la Kafka sau nu te gândeşti la nimeni şi nimic, eşti groghii, eşti chiaun, nu eşti tu, nu ştii nici cine ai fost şi nici cine vei fi în clipa următore. Eşti liber?
Necunoaşterea, ignoranţa au aroma libertăţii… Aroma? (Jamaica sau… Roma?)
Întunericul are densitatea ceţii, se lipeşte de piele, te învăluie, umbrele îţi dau târcoale, se-nvârt şi se ondulează, confuzia se accentuează, neliniştea tăcerii se înşurubează tot mai adânc. Te ridici.
Dincolo de geam bezna respiră greu, aerul este rece şi sec.
Orientarea în întuneric este la fel de probabilă ca horoscopul din tabloidul de ieri.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U0qvpjWqzgc&feature=related]

Who wants yesterday’s papers?

Timpul se scurge, nu ai buton de „rewind”, nu poţi da înapoi, minutele se zdrobesc şi-ţi brăzdează faţa, fiecare pas paradoxal te duce tot mai departe de cine eşti şi de unde doreai să ajungi. Anticipezi fiecare mic dezastru şi cu toate acestea te îndrepţi spre ele sperând că te înşeli. Absurdul tronează confortabil şi nu-i poţi şterge zâmbetul de pe faţa tot mai diformă.
Foştii insurgenţi, rebelii de ieri mereu devin parte a sistemului, se transformă în conducători sau funcţionari umili. Privim cu ură la cei din înaintea noastră şi cu teamă în urmă la cei care ne suflă-n ceafă… Caruselul imperturbabil al mediocrităţii confortabile.

A spus-o perfect Biafra: „Harder core than thou for a year or two, then it’s time to get a real job…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KWpSegihX64]

Infinitul pare un 8 răsturnat. (1+4+0+3=8 🙂 ) Şi…

Mă trezesc din nou. Sunt eu. O iau de la capăt, îmi rescriu rolul, de data aceasta am să merg până la capăt. (“And it was morning And I found myself mourning…”)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=awB4e7sEZHM&feature=related]

(Va urma 🙂 )