The voice of Danilo Herbert reminds me somehow of John Bush (ex-Armored Saint, ex-Anthrax). It’s powerful and classy. MindFlow was founded in 2003 in Brazil and they play a color and powerful kind of modern, progressive metal. Quality stuff, a rare feature now days. You can attach to them a few labels, mostly using the fancy “post” attribute, but actually you can not put them in a specific box and – I believe – it’s another absolutely positive characteristic. In one moment they sound like Anthrax, next minute they sound like Tool or some post-grunge band and they shifting from one thing to another very naturally, it’s enough to listen the title track of this new album and you will understand exactly what I’m talking about. Read more MindFlow – With Bare Hands (2011)
hardcore
Letlive – Fake History (2011)
A classy, good-old fashioned hardcore record from L.A.’s Letlive. And still, Letlive looking forward, they blending perfectly the traditional hardcore approach with modern sounds and solutions. “Fake History” came out originally on Tragic Hero Records in 2010, but it is set to be re-released by Epitaph Records on April 12. We’ve got 14 (on the original release 11) very intense, high energy kicking tracks. It’s a very striking mixture of dark tone riffs, dizzy rhythms and tasty melodies. Jason Aalon Butler – vocals, Jeff Sahyoun and Nascimento – guitars Jean, Ryan Jay Johnson- bass and Anthony Rivera – drums find a path to bring together the frantic intensity of The Blood Brothers, the sonic complexity of At the Drive In, the unrestrained emotion of Glassjaw and industrial strength hardcore of Refused and the result is 100% Letlive.
Read more Letlive – Fake History (2011)
Mountain Man – Grief (2011)
In a world where everyone trying so hard to be “post” something, anything, it is refreshing to find an album, a band, which is something pure, simple and straight. In this case angry Hardcore, in the very charming old school way, directly from the kidneys, incisive and powerful.
Joshua Smith, Jesse Menard and Patrick Murphy pick up where Last Lights left off, and on this “Grief” we’ve got 17 very concise and convincing tracks. Interestingly, we have actually four pieces of “Denial”, 3 pieces of “Anger”, 3 pieces of “Bargaining”, 4 pieces of “Depression” and 2 of “Acceptance”. Exciting approach.
The songs have a duration from 46 seconds up to 2 minutes and 29 seconds. Very well done.
Excellent material, It’s been years I guess since I didn’t heard something good as this in it’s gender. Read more Mountain Man – Grief (2011)
Ektomorf – Redemption (2010)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UY8yRjszJqs]
Zoltán “Zoli” Farkas s-a născut ţigan în Mezökovacsháza, un orăşel din Ungaria aproape de graniţa cu România. Teoretic a fi ţigan nu-i un handicap, dar teoria în general n-are nici o legătură cu practica, cu viaţa reală. Lui Zoli i-a plăcut Sepultura şi Max Cavalera, în 1993 pune bazele formaţiei Ektomorf. Critica de multe ori a punctat asemănarea evidentă cu Sepultura şi Soulfly, însă Ektomorf s-au dovedit o trupă viabilă, rezistentă şi sunt una din produsele de export ale scenei Metal din Ungaria. Mă întreb ce viaţă ar fi avut Zoli dacă se năştea cu câţiva kilometri şi mai la Est…?
„Redemption” vine după „What Doesn’t Kill Me…” de anul trecut Read more Ektomorf – Redemption (2010)
(hed) p.e. – Truth Rising (2010)
Povesteam anul trecut la disecţia albumului „New World Orphans” că i-am remarcat pe (həd) p.e. acum zece ani cu piesa „Bartender” şi gaşca lui Jared Gomes înfiinţată în1994 ne furnizează cu regularitate şi perseverenţă începând de la debutul din 1997 albume incisive şi consistente, un amestec incendiar de Rap Metal, infuzii de Raggae şi Dub contrabalansate de secvenţe zgomotoase de Metal a la Anthrax şi Hardcore după standardele Suicidal Tendencies. Aceste faze Hardcore/Metal se datorează în primul rând chitaristului Jackson „Jaxon” Lee Benge alăturat trupei în 2004 pe albumul „Only In Amerika”. Lupta dintre preferinţele Rap ale lui Jared şi orientarea spre Hardcore al lui Jaxon s-a dovedit benefică trupei, riff-urile zgomotoase şi abordarea a la Minor Threat împinse insistent de Jaxon au câştigat tot mai mult spaţiu şi în final au obţinut un cocktail exploziv, dar bine echilibrat. Şi-au definit stilul ca fiind G-Punk, o “derivată” Rock la G-Funk.
„Truth Rising” este continuarea directă a materialului Read more (hed) p.e. – Truth Rising (2010)
Madball – Empire (2010)
Au trecut trei ani de la „Infiltrate the System” şi Madball revin cu un album proaspăt şi acelaşi Hardcore clasic de anii ’80 cu inconfundabila amprentă Agnostic Front.
Paralela nu e la întâmplare, solistul Freddy “Madball” Cricien este fratele mai mic al lui Roger Miret din A.F., invitat şi pe acest album în piesa „Shatterproof” iar Madball în sine a pornit ca un proiect paralel al Agnostic Front-ului la sfârşitul anilor ’80 când Freddy prelua adesea microfonul de la Roger în concertele A.F.
Prin trupă s-au perindat mai toţi componenţii Agnostic Front, dar şi multe alte feţe ale scenei Hardcore din New York, la tobe a fost şi Mackie Jayson din Cro-Mags respectiv Bad Brains, Ben Dussault din Throwdown sau John Lafata din Sheer Terror.
Tobar stabil n-au nici în acest moment, Jay Weinberg a fost concediat luna trecută – după imprimările albumului 😀 – colegii actuali ai lui Freddy fiind Read more Madball – Empire (2010)
Suicidal Tendencies – No Mercy Fool! The Suicidal Family (2010)
He’s back. The Suicidal Maniac. Cyco Miko şi gaşca de nebuni din Venice (L.A., California) s-au întors!
Poate că la noi nu sunt chiar cei mai populari, dar ST sunt o bucată (mare) de istorie Rock pe segmentul Hardcore Punk/Crossover/Thrash şi Funk Metal.
Înfiinţaţi în 1981 în formula Mike Muir – voce, Mike Ball – chitară, Carlos “Egie” Egert – tobe şi Mike Dunnigan – bas, devin faimoşi în 1983 când „dumnezeul” MTV le rulează intensiv clipul „Institutionalized”, fiind de altfel prima formaţie Hardcore care s-a bucurat de un astfel de privilegiu.
Albumul de debut, „Suicidal Tendencies” (1983) a fost urmat abia în 1987 de un nou disc, foarte bine primitul „Join the Army”.
Şi aici trebuie făcută o paranteză.
În aceeaşi perioadă (1982) ia fiinţă şi trupa No Mercy patronată de chitaristul Mike Clark avândul la microfon pe Kevin Guercio, la bas pe Ken Blakley – înlocuit ulterior de Ric “Rancid” Clayton, tipul care a creat logo-ul ST – şi la tobe pe Sal Troy. No Mercy veneau tot de pe linia Hardcore Punk, însă aveau o abordare orientată mai spre Heavy şi Thrash Metal. În 1985 Kevin Guercio părăseşte trupa şi Mike Clark îl „combină” pe Mike Muir să preia sarcinile vocale. Astfel este scos singurul album No Mercy, „Widespread Bloodshed Love Runs Red” în 1987. Clayton şi Troy hotărăsc să se retragă din activitatea muzicală şi atunci Mike Muir îl invită pe Mike Clark să se alăture formaţiei ST şi astfel practic cele două formaţii se unesc.
Punct ochit, punct lovit, multe din piesele scrise de Mike Clark pentru planificatul album doi No Mercy astfel au intrat în repertoriul ST, o mare parte din ele fiind pe albumul „How Will I Laugh Tomorrow When I Can’t Even Smile Today” din 1998 şi pe „Controlled by Hatred/Feel Like Shit…Déjà Vu” din 1989 se regăsesc şi 2 piese re-înregistrate de pe primul album No Mercy, “Waking The Dead” şi “Controlled By Hatred”.
„Noul” album ST nu este chiar nou, cum trădează şi titlul discului, ST au re-imprimat o serie de piese din repertoriul No Mercy (I’m Your Nightmare, Widespread Bloodshed – Love Runs Red, Crazy But Proud), piese de pe amintitul „Join the Army” (Suicidal Maniac, Possessed to Skate, The Prisoner, I Feel Your Pain and I Survive, No Name, No Words, Born to Be Cyco şi Join the Army rebotezată Joint the ST Army) şi piesa cea mai proaspătă semnată ST „Come Alive” de pe materialul din 2008 „Year of the Cycos”, o compilaţie ce reuneşte piese din toate trupele şi proiectele în care a fost implicat Mike Muir: Suicidal Tendencies, Infectious Grooves, Cyco Miko şi No Mercy.
Pentru cei care au auzit de Suicidal Tendencies doar prin intermediul numelui basistului Robert Trujillo trecut prin Ozzy şi ajuns în brandul cel mai de succes din zona Metal, evident – Metallica, „No Mercy Fool!/ The Suicidal Family” este oportunitatea perfectă de a cunoaşte una din cele mai energice şi dinamice găşti din anii ’80, de a constata cât de vitali sunt şi în prezent şi conform declaraţiilor lui Mike Muir, un proaspăt ST cu piese absolut noi va fi Read more Suicidal Tendencies – No Mercy Fool! The Suicidal Family (2010)
Nation’s Slum – Frust-Rated XXX
Conform unui sondaj recent 41% din populaţie ar vota cu Nicolae Ceauşescu. Suntem la imediat 21 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 când milioane de oameni au ieşit în stradă să dea jos un dictator, să schimbe un regim opresiv, milioane de oameni au sperat că un alt sistem decât cel socialist ne va face viaţa mai bună. Multe alte milioane au stat la televizor şi au privit.
Au trecut 21 de ani şi nu s-a schimbat mai nimic. Mentalităţile se schimbă cel mai greu. Sau niciodată. Între a nu avea informaţii şi a avea, dar a nu ţine cont de ele, a nu le folosi este ignoranţa.
Ignoranţa de multe ori este refuzul de a accepta realitatea.
Deşii internetul – ideea de reţea – a fost lansată la sfârşitul anilor ’50, a fost pus în practică abia în 1978 şi a devenit o reţea publică doar în 1991. Prima versiune a sistemul de operare Windows a fost creat în 1983 şi lansat în 1985, pe atunci doar o aplicaţie adiţională la programul MS-DOS şi au fost nevoie de încă 10 ani până s-a ajuns la versiunea 4, Windows 95. Deşii pare o eternitate, Wikipedia a fost lansat în 2001, MySpace în 2003, FaceBook în 2004 şi YouTube în 2005.
Sunt lucruri care au devenit uzuale, banale şi foarte mulţi au senzaţia că sunt din totdeauna… Muzica nu era pe torente, nu se făceau transfere de fişiere mp3 pe Hotfile. Primul meu CD player l-am cumpărat în 1996 şi să-ţi promovezi muzica copiai casete audio şi în cel mai bun caz coperţi xeroxate şi le trimiteai prin poşta tradiţională.
Omul dispune de un sistem de autoapărare care în timp estompează amintirile neplăcute şi păstrează la suprafaţă doar ce a fost frumos şi plăcut. Avem o memorie selectivă, păstrăm doar aspectele care ne sunt confortabile şi restul eliminăm sau îl… ignorăm.
Există mereu tendinţa şi tentaţia de a falsifica realitatea.
Asta pe de o parte explică şi afirmaţia multora care spun că înainte se trăia mai bine, dar şi multe alte lucruri.
Şi mai trebuie să ţinem cont de un aspect: manipularea.
Lipsa informaţiilor a fost înlocuită cu avalanşa de informaţii şi multe informaţii filtrate, distorsionate.
Spun toate acestea fiindcă anii ’90 au fost ani tulburi, agitaţi, ani de agonie şi extaz, anii speranţelor şi dezamăgirilor, al protestelor şi al frustrărilor…
[bandcamp album=2937470359 size=grande3 bgcol=0d0c0c linkcol=f91d10]
Povestea trupei Nation’s Slum Read more Nation’s Slum – Frust-Rated XXX
Sick Of It All – Based On A True Story (2010)
Hardcore-ul nu-i pentru pămpălăi, plângăcioşi şi… figuranţi (posers 😛 ).
Esenţa Hardcore-ului a fost fără compromisuri.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oQHe_U4Nv9E]
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=mOf6w59jz_g]
Apogeul erei Punk, inegalabilul „Nevermind the Bollocks Here’s The Sex Pistlos” marchează Read more Sick Of It All – Based On A True Story (2010)
Converge – Axe to Fall
Sunt trupe pentru care succesul vine greu, vine târziu. Privind lucrurile dintr-o altă perspectivă, altor trupe nu le vine niciodată, deci târziu e mai bine ca niciodată.
Converge sunt din Salem, Massachusetts şi activează încă din 1990 însă şi-au făcut drum spre un public mai larg destul de greu. Miezul formaţiei este alcătuit din duo-ul Jacob Bannon (voce, texte, vizualuri) şi Kurt Ballou (chitară, voce, bas, clape, theremin).
Trupa abordează un amestec incisiv de Hardcore/Post Punk cu Metal extrem, Groove Metal şi aşa zisul Matchcore (vezi Shellac, Dillinger Escape Plan). O notă caracteristică sunt structurile ritmice atipice, sincopele, ritmurile polifonice, tobele fiind mai mult decât simplu instrument ritmic, ele situându-se de multe ori în centrul compoziţiilor.
Muzica celor de la Converge este destul de complexă, nu foarte uşor de urmărit, să spunem neprietenoasă pentru un ascultător comod. Elementele extreme o fac şi ele oarecum exclusivistă. Nu vreau să compar trupa cu altele, dar strict ca idee, se înrudesc oarecum cu texanii de la Pantera, dar sunt mult mai complecşi şi mai extremi. Ei spun… ezoterici. 🙂
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=ziUPRLK2Bn4]
După 3 albume – „Halo in a Haystack” (1994) „Petitioning the Empty Sky” (1996) şi „When Forever Comes Crashing” (1998), multe concerte extrem de intense, trupa are deja o notorietate în rândul publicului în ciuda faptului că muzica lor este destul de exclusivistă şi n-au beneficiat de nici un suport din partea mediei.
În 1995 chitaristul Aaron Dalbec şi bateristul Damon Bellorado înfiinţează şi un proiect paralel, iniţial sub titulatura Gateway, ulterior rebotezat Bane. Bannon îşi defineşte la aceea vreme trupa ca fiind „copii Hardcore cu riff-uri rămase de la Slayer”.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=MohrYSlXohc&feature=related]
2001 aduce punctul de turnură în cariera trupei ca urmare al albumului „Jane Doe”, un disc la fel de incisiv, dar cu note mai experimentale, lucrurile se aşează mai organic şi materialul primeşte distincţia de Albumul Anului din partea revistei Terrorizer Magazine. Cum se exprimă acelaşi Bannon: albumul marchează momentul în care trupa evoluează de la un Thrash zgomotos cu abordare Hardcore la un Hardcore impregnat cu Thrash zgomotos.
Chitaristul Aaron Dalbec şi bateristul Damon Bellorado părăsesc formaţia să se dedice exclusiv proiectului Bane.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Vzbc4mxm430&feature=related]
Urmează încă două albume incisive: „You Fail Me” (2004) şi „No Heroes” (2006) iar în locul celor plecaţi sosesc în trupă: Nate Newton bas, chitară, voce şi Ben Koller tobe şi percuţii.
Ambele discuri păstrează aceeaşi linie şi abordare foarte Heavy şi tot odată foarte complexă, un melanj extrem de reuşit între brutalitate şi tehnicitate.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=utT0lLC6d5Q&feature=related]
2009 aduce un nou material, acest „Axe to Fall” care pentru prima oară în cariera formaţiei debutează pe locul 74 în topul Billboard 200 şi se situează pe locuri fruntaşe în majoritatea publicaţiilor de specialitate.
Pentru mine a fost o surpriză extrem de plăcută acest „Axe to Fall” şi mai că aş risca să spun că pe felia de Metal acest material este discul anului. Dacă vă este dor de Pantera (cui nu-i este?) – momentele cele mai brutale din era „The Great Southern Trendkill”, dacă vă plac riff-urile zgomotoase, vocea brutală, dar nu vă sperie nici ritmurile complexe, uneori mai caracteristică Jazz-ului şi instrumentaţia, abordarea tehnică, Converge o să vă rupă cu siguranţă timpanele şi se va înşuruba-n sufletul vostru. Pe mine m-au spart. 🙂 Recunosc, de mult n-am mai ascultat un disc cu Metal brutal cu atâta plăcere…cam de la “Far Beyond Driven”. Dar Converge nu sunt o copie Pantera şi mai de grabă se află undeva între Pantera şi Between the Buried and Me (o altă formaţie cu un disc remarcabil pe anul acesta!).
Albumul a fost lansat oficial pe 20 octombrie, dar pe 4 octombrie prin intermediul site-ului MetalSucks.net. materialul a ajuns pe internet şi asta a condus şi la un proces care încă se află-n derulare.
Discul are o durată de 42 de minute şi aliniază 13 piese intense şi un şir lung de invitaţi: Sean Martin (ex-Hatebreed, Cage), Steve Von Till (Neurosis), Ulf Cederlund (Disfear, ex-Entombed), George Hirsch (Blacklisted), etc.
Mi-a plăcut tot albumul fără rezerve, este complex, brutal şi curge fără cusur, este un disc ce reflectă experienţa acumulată şi maturitatea unei trupe despre care am convingerea că o să auzim mult mai mult de acum înainte.
