Home › Posts tagged electro › Page 24

electro

Nu pentru ţărani, ci la Muzeul Ţăranului

Posted on by — No Comments ↓

Treaba asta cu muzica electro este extrem de breşă, după calculele şi observaţiile mele, publicul poate fi numărat pe degete. Poate chiar pe degetele de la o mână… Cel puţin când vine vorba de „prestatorii” autohtoni. Pentru nu ştiu care DJ de printr-un Club obscur din Vest poate se mai adună lumea. Ai nevoie şi de degetele de la un picior. Fiţe de Dâmboviţa.
În fine!
La Clubul Ţăranului Român (Bucureşti, Şoseaua Kiseleff  Nr.3, Sector 1), sâmbăta (18.09.2010) de la ora 21, respectiv duminica de la ora 15, avem un eveniment EBM pe al cărui afiş îi regăsim pe Brazda Lui Novac, Cycler şi Nic’s Lipstick Traces.
De Brazda şi Cycler am mai tot scris, pe Nic ascultătorii radio poate-l cunosc de la Radio 21, Radio Guerilla şi Greenchannel.
EBM, nu pentru ţărani, ci la Muzeul Ţăranului… Detalii (pă feisbuc)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iv6VOkxIF1Y]


The Polyamorous Affair – Strange Bedfellows (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

De când cu The Atomica Project (şi Morcheeba – cântă în data de 5 octombrie la Bucureşti, Sala Palatului de la ora 20 😉 ) m-am împiedicat de o grămadă de trupe, proiecte din segmentul Chill, Trip Hop.
Aceşti The Polyamorous Affair se situează undeva între cele două trupe pomenite cu menţiunea că au un puternic iz David Bowie de anii ’80. Nu e de mirare că pe noua compilaţie – CD dublu –  tribut Bowie, „We Were So Turned On” participă cu piesa „Theme From Cat People” alături de nume mult mai faimoase ca Duran Duran, A Place to Bury Strangers, Carla Bruni, etc.
Gaşca este compusă din Sissy Sainte-Marie – voce şi Eddie Chacon – voce, producător/compozitor, ex trupa Charles and Eddie, dar interesant este şi faptul că prima sa formaţie i-a avut în componenţă pe vecinii de cartier din Castro Valley, California: Cliff Burton (Metallica) şi Mike Borden (Faith no More). Să mai ziceţi că n-are relevanţă unde te naşti!
Şi-au autofinanţat albumul de debut din 2008 după care imediat Manimal Vinyl le-a oferit un contract de nerefuzat şi sub egida lor au scos anul următor albumul „Bolshevik Disco” şi anul acesta au participat pe compilaţia tribut Bowie de care aminteam.
Din L.A. şi-au mutat sediul în Europa la Berlin şi acest „Strange Bedfellows” este scos de label-ul Winter Palace Records şi conţine Read more The Polyamorous Affair – Strange Bedfellows (2010) ›

Discul următor sau press next

Posted on by — 4 Comments ↓

Meniu: Tarja, Stone Sour, Dagoba, Venetian Snares.
Depozitul meu de „prospături” muzicale seamănă tot mai mult cu o pungă de chipsuri. O pungă „mix”, amestecată cu chipsuri de tot felul, sărate, picante sau cu brânză, o pungă din care parcă cu cât ronţăi mai mult, se umple la loc. Numai zilele acestea am „achiziţionat” peste 40 de albume noi şi mai am un sertar cu aproape 300 de albume care-şi aşteaptă rândul la recenzie, toate discuri de anul acesta.
Cum spuneam şi zilele trecute, cam multe… „consumabile” după modelul pantofilor de înmormântare, de unică folosinţă. Read more Discul următor sau press next ›

Vă Salut din Bucureşti!

Posted on by — 32 Comments ↓

Patruzeci… ce? Alibaba şi cei patruzeci de…. ?
Ani? Fugi de aici!
Midlife fuckin’ crises my ass!
„Criza” mea de „maturitate” n-o simt, nici nu cred că există, fac şi eu ca iluştrii noştri politicieni acum doi an, „criză? unde? poate la ei, la noi nu…”
Nici de criză de maturitate n-am parte, s-a disipat în criza globală… 🙂 Circa 7 miliarde de crize individuale.
Andy Warhol vorbea despre 15 minute de faimă (fame), Marilyn Manson i-a răsucit vorbele în 15 minute de ruşine (shame), eu mă tot gândesc cât de diferiţi suntem noi ca indivizi, dar în cele din urmă suntem toţi la fel.
Dar nu vreau să mă gândesc, teoria (filozofia) rar duce la ceva, conduce undeva.
De exemplu aud des asta cu „să-ţi trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima” şi ideea în sine îmi miroase a pură disperare, mereu am spus, de ce nu ca şi cum ar fi prima? „This is the first day of my last day  …”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uQ8JvKhpVr0]

Ce contează – spun mulţi – este ce lăsăm în urmă. Păi ce lăsăm? Deşeuri de plastic, resurse secătuite, bulibăşeală şi facturi neachitate. Dacă mai băgăm multe E-uri la ficat, mă tem că nici căcatu’ n-o să mai fie biodegradabil…
Eu – cu reminiscenţe de punker burghez 😀  – am promis discu’ nou pentru azi şi am discu’ nou.
Oficial 13 piese, neoficial – la descărcare – 16, va să zică cu 3 bonusuri.

[bandcamp album=367258372 size=grande3 bgcol=FFFFFF linkcol=cd0e17]

„All the Best, from Bucharest!” este o colecţie de piese mai vechi (2006) şi piese extrem de proaspete, diferit pe de o parte fiindcă abordarea este mai, hm, comercială, pe de altă parte am reciclat câteva piese pentru unul din proiectele mele abandonate, Veşti Proaste, astfel am 5 piese cu text în limba română, lucru mai rar în „cariera” mea, dar poate aşa mă fac şi eu dracului înţeles. 👿
Am Read more Vă Salut din Bucureşti! ›

Pansament. Pentru portofel. Portofelul meu.

Posted on by — 2 Comments ↓

La 20 de ani de la intrarea noastră-n sistemu’ „liber”, m-am dumirit şi „io” la ce poate fi bun un card bancar, care-i treaba cu capitalismul, acum când nici coliva n-a mai rămas din ea…
Şi – m-am gândit bine – dacă nici moca n-a vrut nimeni muzica mea (exagerez!), poate vrea totuşi cineva pe bani. Sau să facă donaţii pur şi simplu. 😀
Bănuiesc că nu o să-mi plătesc ratele la bancă – bat executorii la uşă, n-o să-mi trimit copilul la grădi, ba, cred că nici de o ciungă nu-mi iese, în schimb acum pot fi ascultate gratuit în condiţii bune şi la calitate maximă atât piese vechi cu trupele mele Pansament şi Nation’s Slum, cât şi piese noi şi – contra cost 😀 – pot fi descărcate albumele sau piesele separat.
Din toate site-urile dedicate muzicii şi muzicienilor, oferta Bandcamp bate tot la distanţă. Şi e gratuit, n-are reclame, etc. Ptu, să nu-l deochi!
Nu ştiu dacă unul din prietenii mei are sau nu dreptate, dar Read more Pansament. Pentru portofel. Portofelul meu. ›

Eşti drăguţă…

Posted on by — 9 Comments ↓

Aia cu „bine că eşti tu deştept” e veche şi – între noi fie vorba – într-o ţară predominant manelistă este şi în afara interesului. Altfel se pune problema dacă spui „bine că eşti tu drăguţă” în aceeaşi ţară unde scuipatu’ de seminţe şi fluieratu’ după „gagici şto” pe stradă face parte din „bunele maniere” ale comportamentului urban.
Eşti drăguţă. Când ţi-o trag („io”). Şi mai bine. 😀
Ca şi maestrul Moculescu, şi eu compun – câteodată – şlagăre. 😀 Acesta-i un hit de vară după capu’ meu chiar dacă pariez de pe acum, nu o să-l dea nimeni vreodată la vre-un post de radio. 😀 Poate că am multe lipsuri şi defecte grămadă, dar de lipsă de atitudine nu pot fi nici măcar bănuit. Şi – zic eu dacă alţii tac – am calitatea de a scrie teme simple şi lipicioase. Cam aşa stă treaba şi cu acest „You’re Pretty [When I F.U.]” care este un Electro-Punk, adică ceva care-mi vine ca mănuşa. 😀 Faţă de mix-ul făcut pe fugă anul trecut (YouTube) acum am abordat piesa într-un ton mai Rave, mai Electro şi aşezarea, aranjarea vocilor este mai rotundă, mai nimerită. Ideea piesei mi-a venit anul trecut pe plajă-n Antalia şi am finalizat/concretizat-o ajuns acasă. Sunt mulţumit de ce a ieşit şi pentru mine asta contează cel mai mult. 😀
Încet-încet termin treaba la albumul „All the Best, from Bucharest!” – single-ul este în continuare pe Bandcamp (perioada promo – adică mocangeala – expiră cât de curând!) – şi dacă menţin ritmul, pe 2 septembrie îl lansez. 😀 Mai am câteva surprize-n mânecă. 😉 Era să uit: mişto faci, mişto găseşti. 😆

You’re pretty trala-la-la Read more Eşti drăguţă… ›

Predictibilitatea impredictibilului

Posted on by — 8 Comments ↓

Am văzut nişte filme în ultimele zile – pe lângă faptul că am muncit de m-am rupt, dar despre asta mai târziu. Într-un film vizionat la un moment dat un personaj spune ceva ce mă obsedează şi pe mine de ceva timp, dar eu n-am reuşit să formulez ideea aşa scurt şi la obiect:
Problema nu este să alegi între bine şi rău – asta este simplu -, ci să alegi între două rele cel mai puţin rău.
Este un lanţ simplu: decizie, acţiune, consecinţă şi… responsabilitate. Responsabilitatea în general nu şi-o asumă nimeni când lucrurile au mers „prost”. Ştiţi, genul acela de „afară plouă”. Sau se vorbeşte în termeni generali, obscuri, mereu sunt „alţii” sau pur şi simplu există o „vină colectivă” nedefinită. Şi, la general vorbind, când ceva „merge prost” este consecinţa unui şir de „lucruri” (hm…) care toate converg ca lucrurile să rezulte în acel fel.
Putem vorbi despre politica proastă dusă-n anii ’90, a sistemului clientelar patentat de regimul Năstase şi perfecţionat de Băsescu şi actuala majoritate corelată cu guvernarea fără cap care ne-a adus unde suntem. La asta s-a mai adăugat şi criza mondială o altă „bulă” care era extrem de previzibilă, dar toată lumea se pare că a întors capul şi s-a prefăcut că nu există.
Putem vorbi despre Read more Predictibilitatea impredictibilului ›

Dansu’ Pinguinului?

Posted on by — 8 Comments ↓

Zilele toride din ultima vreme m-au băgat şi pe mine-n focuri ca să mă exprim astfel. Cum am săpat prin arhiva de lucru am găsit imprimările unui proiect pus în mişcare (şi apoi la sertar) în 2006. Proiectul s-a numit VEŞTI PROASTE şi albumul pe care-l pregăteam „Perfect Perisabil”. Am imprimat şi vocea atunci la 11 piese, dar am fost profund nemulţumit de rezultat, în mare parte acesta a şi fost motivul pentru care am abandonat proiectul.
Dar să revin! Imaginea unui Bucureşti în flăcări îmi tot apare şi revine de ceva vreme, acum trei zile m-am decis şi am şi „făcut” o piesă nouă: Bucharest Burning [Anthem].
Acum ştim cu toţii ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti şi mi-am exprimat şi părerea pe subiect, atât ieri (Bileţelul de adio), cât şi azi (Jelitu). Mă uit pe geam şi nu văd încă fum nici dinspre Cotroceni, nici din direcţia Pieţei Victoria şi nu arde nici Casa Poporului. Şi apropo de tot felu’ de petiţii şi cererea unei Zile de Doliu Naţional, sunt de acord cu o zi de Doliu Naţional dacă căsăpim în sfârşit preşedintele, guvernul şi măcar 75% din actuala clasă politică. Dacă în continuare numai ne văicărim şi jelim, merităm din plin tot ce se întâmplă. Petiţiile sunt pentru oameni cu prea mult timp liber şi prea puţin curaj. Şi cum spunea tatăl unuia din bebeluşii arşi: să-i ardem puţin. De acord. Da’ de ce numai puţin?! 80% zic eu că ar fi un procent rezonabil…. Dacă scapă, scapă… Îi împuşcăm.
Se aud în schimb manele de la vecin. Şi tare mă tem că la pomana de 40 de zile a bebeluşilor decedaţi vom ţopăii beţi tot pe… Dansu’ Pinguinului….
Peste toată vălmăşeala aceasta se suprapune realitatea (sau nebunia?) cotidiană. Frunza drept brand, banii azvârliţi pe geam – mai exact deturnaţi -, incompetenţa, nesimţirea, nepăsarea… Nu de brand nou, ci de conducători noi avem nevoie şi eu – nu trag semnalul – ci încă o dată: dau semnalul! 👿
Mazăre şi Năstase zic că fetele frumoase ar fi brand-ul potrivit. Nu zic nu, dar fete frumoase sunt şi-n Cehia, Polonia, Ungaria, Moldova, Ucraina…
În fine! Nu e „Dansul Pinguinului”, ci „Bucharest Burning”, nu e Read more Dansu’ Pinguinului? ›

Buckethead feat. Brain and Melissa Reese – Best Regards (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Buckethead – Site Oficial
Bryan “Brain” Mantia – Site Oficial
Melissa Reese – Site Oficial
Pagină oficială „Best Regards”

Anul trecut Buckethead ne-a delectat, încântat sau enervat – după caz – cu patru albume şi am scris atunci pe larg despre chitaristul extravagant, dar genial. La „tona” de discuri scoase – solo sau multele sale colaborări -, anul acesta a mai adăugat un album electro-acustic: „Shadows Between the Sky” lansat pe 27 februarie, fiind al 27-lea album solo din 1992 în coace.
În aprilie s-a aflat că are probleme de sănătate şi pentru o perioadă se va retrage din activitate. Această anunţată „retragere” s-a concretizat acum cu acest prim set de 5 (!) CD-uri dintr-un şir anunţat de 3 (!). Mă bucur că Buckethead se simte mai bine şi nu şi-a pierdut nici pofta de a cânta, nici creativitatea.
„Best Regards” cum spuneam este o colecţie de 5 CD-uri, împărţită pe culori: portocaliu, albastru, verde, galben şi purpuriu. În data de  15 iulie a fost lansată şi o ediţie limitată numerotată cu cifre romane şi la care fiecare copertă este desenată manual de cei trei: Buckethead, Bryan “Brain” Mantia şi Melissa Reese.
Melissa este născută la Seattle, provine dintr-o familie multicoloră cu rădăcini din partea mamei în China, Spania şi Filipine iar din partea tatălui din Irlanda, Scoţia, Danemarca şi… Japonia şi cântă la pian de la vârsta de 4 ani iar la 18 îşi producea deja singură muzica cu ajutorul unor programe ca Pro Tools, Reason şi Logic.
Pe Brain l-am cunoscut în momentul în care s-a alăturat formaţiei Primus în 1997 şi poate fi auzit pe albumele „Brown Album”, „Rhinoplasty” şi „Antipop”, dar a continuat colaborarea cu diliul Les Claypool şi-n proiectul Colonel Claypool.
Dar Brain cântă de mult mai mult timp, de pomenit Read more Buckethead feat. Brain and Melissa Reese – Best Regards (2010) ›

Boris and Ian Astbury – BXI (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Boris – Site Oficial
Boris – Pagină MySpace
The Cult – Site Oficial
The Cult – Pagină MySpace

Ian Astbury este fondatorul formaţiei (Punk) Southern Death Cult (1981), transformată în Death Cult (1983) şi-n final în The Cult, una din trupele de succes ale scenei Rock britanice de la sfârşitul anilor ’80, începutul anilor ’90. Al doilea şi al treilea lor album, „Love” (1985), respectiv „Electric” (1987) sunt discuri absolut clasice şi de referinţă.
Ultimul material The Cult, „Born Into This” datează din 2007 şi pentru anul acesta au anunţat lansarea noului material. Deocamdată au scos doar single-ul „Everyman and Woman is a Star” în data de 31 iulie şi au cântat la Sonisphere-ul britanic în aceeaşi zi.
De pomenit şi măcar două din colaborările majore al lui Astbury. În 2002 a fost alegerea cea mai potrivită pentru proiectul de re-asamblare al trupei The Doors „The Doors of the 21st Century” alături de doi supravieţuitori Robby Krieger şi Ray Manzarek. Iar anul acesta Astbury a colaborat la piesa „Ghost” pe noul material semnat Slash.
Dacă pretinzi că eşti rocker şi îţi place, te interesează fenomenul, măcar atât trebuie să ştii despre cine este Ian şi The Cult.
Dar….who the hack is Boris?! Read more Boris and Ian Astbury – BXI (2010) ›