Carpeta din grădină

„Explore the Carpathian garden” este noul slogan turistic al României, logo-ul care a costat 894.970 de euro a stârnit deja un scandal monstruos şi noua campanie de rebranduire a ţării pe bani europeni (75 de milioane de euro) nu face altceva decât să ne întărească imaginea de hoţi în faţa lumii şi pe plan intern se configurează un nou scandal tip Ridzi.
Însă doamna Udrea nu e Ridzi şi pe cât s-a putut s-a blindat cu documente, firma care a creat „brandul” a garantat pentru el dreptul de proprietate internaţională şi l-a livrat ca fiind un element unicat.
Asesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion SA – Taylor Nelson Sofres (THR-TNS) –  conform Ministerului Turismului este una dintre cele mai prestigioase firme de branding din lume, care a construit branduri de turism pentru Argentina, Spania şi Croaţia.
Dacă lucrurile stau aşa, este inexplicabil cum frunza – elementul principal al noului logo – pare ciordit de pe internet Read more Carpeta din grădină

Algocalmin

Ia-i românului şi ultima alinare: algocalminul. Lasă-l pe fraier să sufere, să se tăvălească.
Analgezicul cel mai popular, mai prieten cu românul decât codrul de zeci de ani este pus pe lista neagră.
Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) a decis ca Algocalminul să nu se dea decât cu reţetă, de la sfârşitul acestui an.
Medicamentul conţine metamizol ce poate produce independent de doză şi durata tratamentului, scăderea globulelor albe şi implicit a imunităţii.
În plus, el este interzis şi-n alte ţări din Uniunea Europeană.
Pentru dureri există şi alte medicamente care nu conţin metamizol, de exemplu Nurofenul. Problema este diferenţa de preţ. O cutie de Algocalmin costă 8 lei, în timp ce una de Nurofen Read more Algocalmin

Kosovo Stat independent

Declaraţia de Independenţă a Kosovo „nu a încălcat dreptul internaţional general” – este concluzia la care a ajuns Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.
Kosovo şi-a declarat independenţa în 17 februarie 2008. Noul stat a fost recunoscut până în prezent de 69 de ţări, inclusiv de Statele Unite şi 22 dintre cei 27 de membri UE. România continua să fie împotrivă şi asta de teama precedentului care se creează în acest fel.
Asistăm la sfârşitul conceptului, epocii Statelor Naţionale şi asta indiferent dacă ne convine sau dacă acceptăm faptele, contextul. Evident, românul de rând are-n minte „ţinutul Secuiesc”, ironic sau nu, azi a fost deja vânturată o ştire conform căreia la Miercurea Ciuc există o propunere ca str. Mihai Eminescu să fie redenumită în str. Attila…
Acum Read more Kosovo Stat independent

Presa pe preş – 22.07.2010.

Mint, dar să presupunem totuşi că înţeleg nostalgia pentru „epoca de aur”. Că nebuni – doamne ajută! – sunt cu nemiluita. A ajuns Ceauşescu să deţină şi blog personal, dacă apuca s-o şi trăiască..! Că pupincurişti au fost şi sunt fără număr, fără număr şi mănâncă rahat cu o poftă neasemuită… ştiam.  Ştiam şi că sar dintr-o barcă-n alta. Sau… groapă-n alta?
Ieri că trei ameţiţi se împingeau la gardu’ cimitirului să vadă „marea deshumare” – sau cum am auzit, ba chiar văzut şi scris „dezhumare” – am înţeles. Sunt mulţi – mai ales pensionari – care înjură democraţia şi nu-i pot condamna având în vedere tratamentul pe care-l primesc. Însă ieri toate televiziunile pretins serioase, alea de ştiri cică, s-au transformat ad-hoc în Funeral.TV, indiferent de sigla din colţul ecranului toate arătau şi s-au comportat leit ca mult blamatul OTV. De la 7 dimineaţa până după ora 23 am avut exclusiv dezgroparea (asta-i cu „z” de la Zorba  😀 ).
Dacă înţeleg motivele familiei în demersul lor – privat -, nu înţeleg senzaţionalul contrafăcut de media. Parcă alaltăieri am văzut circul îngropări lu’ Mădălina, zău nu ştiu cu-i trebuia un astfel de bâlci cu dezgropare. Ne-am obişnuit că puterea aruncă tot felu’ de petarde şi fumigene pe piaţă pentru distragerea atenţiei, dar ce s-a întâmplat ieri a fost iniţiativa şi dovada de „profesionalism” al jurnaliştilor privaţi al televiziunilor mogulilor.
Şi dacă tot pomeneau despre adevăr, sincer mă interesează mult mai mult ce s-a întâmplat de fapt în decembrie ’89, cine este responsabil pentru singura „revoluţie” sângeroasă, ce s-a întâmplat în anii ’90 de la falimentarea industriei şi îngroparea agriculturii până la mineriade, evenimentele de la Târgu-Mureş, mă interesează cine a băgat mâna în fondul de pensii şi unde s-au dus banii, ce s-a întâmplat cu flota şi dacă aceasta este inclusă în „vânzările anterioare”? Asta aşa, doar câteva exemple. Dacă tot e să dezgropăm fantome, măcar să o facem cu folos şi să învăţăm ceva din istoria recentă.
Şi mai am o problemă: degeaba dezgropăm morţii, băgăm capu’ în nisip, realitatea Read more Presa pe preş – 22.07.2010.

Rotisorul de duminică

Toţi ne înecăm. La mal sau la… Mall. În siguranţa confortabilă a căminului – în general un spaţiu delimitat şi stingher – sau pierduţi în mulţimea anonimă, ne înecăm din când în când. O facem benevol sau inconştient. Am văzut un film, Cell 2, în care un criminal în serie îşi ucidea prin diverse metode victimele ca apoi să le readucă la viaţă şi printr-un alt experiment să repete şirul acesta morbid până la epuizare sau până la eşecul resuscitării. Viaţa noastră nu este atât de dramatică şi teatrală, ba, de cele mai multe ori este banală şi mult mai gri, dar ne înecăm câte puţin sistematic să respirăm mai cu sete câte o gură de aer.
Fiecare se descurcă cum poate.
Ne facem cu mâna pe Mess, dar nu ne privim niciodată-n ochi.
Oamenii nu prea se mai vizitează – trotuarele din faţa blocurilor s-au transformat în locuri de parcare cu plată rezervate exclusiv locatarilor – , cu vecinii nu ne salutăm din principiu şi prietenia ţine mai mult de o listă virtuală decât de o relaţie.
Auzim vocile, dar nu distingem mesajul.

Ascultăm sunetele, dar nu distingem melodia.
Arta a devenit un clişeu, un produs, ambalajul de cele mai multe ori este mult mai sofisticat decât conţinutul.
Toată lumea cântă, nimeni nu cumpără, descărcăm – să avem, să fie acolo – şi nici măcar nu ascultăm de foarte multe ori. Sau ascultăm şi nu auzim.
Sunt prea multe produse şi… prea puţină muzică.
Şi cine nu-i pe scenă este critic (jurnalist, blogger) sau bodyguard.

La cuptorul cu microunde (sonore) am „prăjit” cele mai recente produse semnate: This Drowning Man, Inside Again, Edge Of Dawn, Not Breathing, Veell  şi The Paradise Motel. Read more Rotisorul de duminică

Presa pe preş – 13.07.2010

’neaţa.
Am fost ieri la mici cumpărături şi m-a străfulgerat o treabă: clasicul „six-pack”, baxul de 6 beri la 0.5 l costă 15,24 RON şi mi-am luat o pastă de dinţi mai acătării pe care am plătit 17,11 RON. Adică, fuck! o fi berea catalogată drept aliment, dar de ce un produs de igienă devine marfă de lux??!
Era să zic că ceva nu este-n regulă, dar clar, nimic nu este-n regulă. Read more Presa pe preş – 13.07.2010

Prince – 20Ten (2010)

Pomeneam zilele trecute (8 iulie – La forfecat) că sâmbăta, 10 iulie ca supliment gratuit la Daily Mirror şi Daily Record în Anglia şi Irlanda, şi supliment gratuit la ziarele belgiene Het Nieuwsblad şi De Gentenaar urmează să fie lansat noul album Prince „20Ten”.

Ne fiind abonat la nici una din aceste publicaţii şi n-am fost nici în Anglia sau Belgia ieri ( 😛 ), nu aveam cum să pun mâna pe una din cele 2,5 milioane de copii distribuite, dar – în mod excepţional 😛 –  am găsit albumul AICI (şi AICI).
Materialul va fi distribuit şi ca supliment la revista Rolling Stone, ediţia germană din 22 iulie.

Prince a dezvăluit planurile sale legate de noul material în luna iunie când a primit premiul pentru întreaga sa activitate în cadrul BET Awards (Black Entertainment Television).
Despre albumul său anterior – LOtUSFLOW3R (2009) – şi vasta carieră al artistului am scris pe larg în ianuarie, să vedem ce surprize ne rezervă noul disc.

Prince a compus, orchestrat, interpretat, imprimat şi Read more Prince – 20Ten (2010)

Presa pe preş – 10.07.2010

Probabil n-am s-o fac zilnic, dar pe lângă muzică şi alte subiecte aleatorii, mă gândesc să livrez şi „presa pe preş”.
Făceam asta constant la începuturile blogging-ului meu prin 2007.
Ce-i drept, presa s-a subţiat simţitor, şi nici Băsescu, nici Magda Ciumac nu mai sunt ce au fost…. 😆
Poate ar fi timpul să schimbe rolurile: Băse să danseze pe masă la OTV şi Magda să înfiinţeze un partid. 😛 Eventual după modelul Partito dell’Amore al Annei Elena Staller, mai cunoscută ca Cicciolina.
Tot suntem o naţiune porno… Şi f_tuţi, şi cu banii luaţi.

Nu e o noutate, dar e la modă:

Apropo presă,tricou, furt: nici Caţavencu Read more Presa pe preş – 10.07.2010