Univers Zero – Clivages (2010)

Univers Zero – Site Oficial
Univers Zero – MySpace

Pe belgienii din Univers Zéro – spre ruşinea mea – până acum o săptămână i-am ratat deşii cu o întrerupere între 1987 şi 1999 ei activează începând din 1974.
Trupa înfiinţată de bateristul Daniel Denis a debutat cu albumul „1313” în 1977 urmat de unul din discurile considerate printre cele mai întunecate create vreodată, „Heresie” din 1979. Un an mai târziu este lansat „Ceux du Dehors”, material mai luminos şi pe aceeaşi linie, grupul iniţial aproape în totalitate acustic devine tot mai electric şi sunt scoase încă trei materiale: „Crawling Wind” (1983),  „Uzed” (1984) şi „Heatwave” (1986).
M-am ferit să spun ce cântă belgienii. Este muzică de cameră modernă cu infuzii Jazz, Rock şi Dark, „dark” (întunecat) fiind şi oarecum cuvântul cheie. Printre influenţe primordiale pomenesc de Bartók şi Stravinsky, dar şi mai puţin celebrul compozitor belgian Albert Huybrechts.
La sfârşitul anilor ’70 se raliază mişcării Rock in Opposition (RIO) iniţiată de trupa britanică Henry Cow, alături de formaţiile Stormy Six (Italia), Samla Mammas Manna (Suedia) şi Etron Fou Leloublan (Franţa), mişcare avangardist-progresivă ce îşi propunea contracararea expansiunii muzicii comerciale şi al Punk-ului.
După 1987 Daniel Denis lucrează pe cont propriu, scoate două albume solo şi-n final se alătură formaţiei franceze Art Zoyd în timp ce foştii săi colegi în mare parte se grupează sub numele de Present.
Univers Zéro revin în 1999 cu albumul „The Hard Quest”, urmat de „Rhythmix” (2002), „Implosion” (2004) şi „Relaps” (2009), dar şi un material live scos în 2006.
Anul acesta au lansat noul album „Clivages” şi Read more Univers Zero – Clivages (2010)

Android Lust – The Human Animal (2010)

Android Lust – Site Oficial
Android Lust – MySpace

Mi-am amintit de Rutger Hauer în secvenţa (semi) finală din Blade Runner (1982). Maşinile au sentimente, noi nu. Ne ascundem sentimentele sau ascundem faptul că nu mai avem sentimente? Suntem noi buni, sensibili, spirituali, măcar gânditori? Oh nu! Forme fără fond. Poate avem o percepţie mai largă a intereselor, dar suntem conduşi de aceleaşi instincte. Foamea, frigul, frica…. fff. 🙂
Privim de sus, îngâmfaţi şi tot mai superficial. Am dat nume lucrurilor, obiectelor, fenomenelor, animalelor… Cu un „enter” sau un smily rezolvăm tot, am spus tot ce era de spus. Apoi liniştea. Sau ploaia şi poate o lacrimă ascunsă, incertă. Şi din nou: fuga.
Nu ne deosebim substanţial de animale, doar avem… fiţe.
Sunt fâfâit…. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GqUBSZIEvXs]

Shikhee s-a născut în Bangladeş, trăieşte la New York şi Read more Android Lust – The Human Animal (2010)

Unter Null – Moving On (2010)

Unter Null – pagină MySpace

Pomeneam ieri legat de albumul Kidneythieves de Shikhee, vestea bună e că noul material Android Lust „The Human Animal” urmează să fie lansat în data de 10 august şi tot ieri aminteam şi de Unter Null, al treilea lor album, „Moving On” a fost lansat în februarie de Alfa Matrix, dar în avalanşa de discuri cumva n-am apucat la acel moment să scriu despre el.
„Sub Zero” (Unter Null în limba germană) este proiectul lui Erica Dunham (născută la Seattle) pornit în 1998 şi explorează o zonă Electro experimentală cu sonorităţi de la EBM la Power Noise, dar include şi secvenţe Chill, Trip şi Trance.
Nu doar numele are rezonanţă germană, stilul, abordarea este destul de nemţească, muzica are ca fundament sonorităţile EBM europene însă tocmai amintitele secvenţe de escapadă într-o zonă experimentală, pasajele mai lente şi de atmosferă o diferenţiază, o salvează pe Erica din zona gri, relativ monotonă şi repetitivă a sutelor, miilor de proiecte de acest tip. Tot un plus aduc şi ruperile, incursiunile în extrema opusă, momentele Noise, distorsiunile zgomotoase.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=brC7bKBspic]

„Moving On” aliniază 10 piese noi şi un cover Nick Cave Read more Unter Null – Moving On (2010)

Kidneythieves – Trypt0fanatic (2010)

Kidneythieves sunt un proiect Industrial Rock lansat în 1998 de solista Free Dominguez, o cubaneză crescută-n America. Pentru acest proiect s-a combinat cu chitaristul şi inginerul de sunet Bruce Somers şi au apelat la serviciile lui Chris Schleyer (chitară), Christian Dorris (bas) şi Sean Sellers (tobe).
În acelaşi an este lansat şi albumul de debut „Trickster” urmat în 2002 de „Zerøspace” şi în 2004 de „Trickstereprocess”, o variantă remixată digital al materialului anterior şi completat cu 5 piese noi plus un DVD bonus.
În 2004 domniţa Dominguez îşi concentrează atenţia spre zona Indie şi Somers lansează-n paralel un alt proiect: ShockNina. În 2007 cei doi revin la sentimente mai bune şi reiau colaborarea şi astfel 2010 ne aduce noul lor produs, acest „Trypt0fanatic” ce conţine 10 piese proaspete.
În mod independent au reuşit să vândă din produsele anterioare peste 100.000 de unităţi, ce este o cifră remarcabilă în condiţiile date şi trupa refuză şi în continuare semnarea vreunui contract cu o casă de discuri sau distribuitor, materialul este disponibil exclusiv pe site-ul formaţiei.

Vocea lui Dominguez mi-a amintit de suedeza Read more Kidneythieves – Trypt0fanatic (2010)

Apocalyptica – 7th Symphony (2010)

Apocalyptica – Site Oficial
Apocalyptica – Pagină MySpace

Finlandezii care au reinventat violoncelul şi au surprins lumea în 1996 cu transcrierile Metallica în tonuri neo-clasice, dar păstrând o vână explozivă şi sonoritatea gravă, Metalică, după o pauză de 3 ani revin cu al 7-lea lor album de studio şi continuă explorarea de unde au lăsat-o cu „Worlds Collide”.
Eicca Toppinen, Paavo Lötjönen, Perttu Kivilaakso – violoncele şi bateristul Mikko Sirén introdus în schemă în 2003 nu mai au de partea lor elementul surpriză, dar reuşesc să vină cu idei, piese de clasă de fiecare dată. Nu lipseşte nici genialul Dave Lombardo (Slayer), invitat aproape permanent şi devenit al casei tot din 2003 şi nu lipsesc nici soliştii invitaţi, de data aceasta avându-i pe Gavin Rossdale (Bush), Brent Smith (Shinedown), Lacey Sturm (Flyleaf) şi Joe Duplantier (Gojira).
10 piese – 12 în varianta Delux: “Through Paris in A Sportscar” şi “The Shadow of Venus” figurând ca bonus-uri – este oferta proaspătă şi în ceea ce priveşte stilul, abordarea, nu s-a schimbat mai nimic vis a vis de ultimele lor producţii.
Consider că cea mai bune mutare a trupei a fost colaborarea cu Lombardo, aducerea pe albumul „Reflections” (2003) al bateristului Sami Kuoppamäki şi ulterior incorporarea permanentă al lui Mikko Sirén. Read more Apocalyptica – 7th Symphony (2010)

Nation’s Slum – Frust-Rated XXX

Conform unui sondaj recent 41% din populaţie ar vota cu Nicolae Ceauşescu. Suntem la imediat 21 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 când milioane de oameni au ieşit în stradă să dea jos un dictator, să schimbe un regim opresiv, milioane de oameni au sperat că un alt sistem decât cel socialist ne va face viaţa mai bună. Multe alte milioane au stat la televizor şi au privit.
Au trecut 21 de ani şi nu s-a schimbat mai nimic. Mentalităţile se schimbă cel mai greu. Sau niciodată. Între a nu avea informaţii şi a avea, dar a nu ţine cont de ele, a nu le folosi este ignoranţa.
Ignoranţa de multe ori este refuzul de a accepta realitatea.
Deşii internetul – ideea de reţea – a fost lansată la sfârşitul anilor ’50, a fost pus în practică abia în 1978 şi a devenit o reţea publică doar în 1991. Prima versiune a sistemul de operare Windows a fost creat în 1983 şi lansat în 1985, pe atunci doar o aplicaţie adiţională la programul MS-DOS şi au fost nevoie de încă 10 ani până s-a ajuns la versiunea 4, Windows 95. Deşii pare o eternitate, Wikipedia a fost lansat în 2001, MySpace în 2003, FaceBook în 2004 şi YouTube în 2005.
Sunt lucruri care au devenit uzuale, banale şi foarte mulţi au senzaţia că sunt din totdeauna… Muzica nu era pe torente, nu se făceau transfere de fişiere mp3 pe Hotfile. Primul meu CD player l-am cumpărat în 1996 şi să-ţi promovezi muzica copiai casete audio şi în cel mai bun caz coperţi xeroxate şi le trimiteai prin poşta tradiţională.

Omul dispune de un sistem de autoapărare care în timp estompează amintirile neplăcute şi păstrează la suprafaţă doar ce a fost frumos şi plăcut. Avem o memorie selectivă, păstrăm doar aspectele care ne sunt confortabile şi restul eliminăm sau îl… ignorăm.
Există mereu tendinţa şi tentaţia de a falsifica realitatea.
Asta pe de o parte explică şi afirmaţia multora care spun că înainte se trăia mai bine, dar şi multe alte lucruri.
Şi mai trebuie să ţinem cont de un aspect: manipularea.
Lipsa informaţiilor a fost înlocuită cu avalanşa de informaţii şi multe informaţii filtrate, distorsionate.

Spun toate acestea fiindcă anii ’90 au fost ani tulburi, agitaţi, ani de agonie şi extaz, anii speranţelor şi dezamăgirilor, al protestelor şi al frustrărilor…

[bandcamp album=2937470359 size=grande3 bgcol=0d0c0c linkcol=f91d10]

Povestea trupei Nation’s Slum Read more Nation’s Slum – Frust-Rated XXX

Wumpscut – Siamese (2010)

Wumpscut – pagină MySpace

Rudolf “Rudy” Ratzinger a fost ani de zile un DJ bavarez apreciat, activ în segmentul Goth-Dark-Industrial. Impresionat şi influenţat de Leæther Strip, Rudy decide în 1991 să pornească un proiect muzical personal şi astfel ia naştere Wumpscut şi imediat este lansat şi materialul de debut „Defcon”.
Rudy se dovedeşte extrem de prolific, materialele curg unul după celălalt, atât discuri ce conţin piese noi cât şi o serie de remixuri. De pomenit: „Small Chambermusicians” care este scos în acelaşi an urmat de „Music for a Slaughtering Tribe” (1993), „Bunkertor 7”, „Preferential Legacy” şi „The Mesner Tracks” în 1995, „Born Again” (1997), „Embryodead” (1997), „Boeses Junges Fleisch” (1999), „Blutkind” (2000), „Wreath of Barbs” (2001), „Evoke” (2005), „Body Census” (2007).
Noul material conţine acelaşi soi de EBM consolidat de Industrial incisiv, părţile agresive sunt contrabalansate de secvenţe melodice, nuanţe Darkwave. Soundul este bombastic, plin, abordarea Read more Wumpscut – Siamese (2010)

Reject – prima formaţie Industrial din România

Mulţi pretind că au inventat lopata, dar dacă te uiţi la mâinile lor bătăturile nu-s de la muncă…
E şi o vorbă românească potrivită: după război mulţi viteji se arată.
Dar dacă e să vorbim pe bune, cum şi scena/underground-ul Rock/Metal scârţâie dacă-l luăm la bani mărunţi, despre zona Industrial practic nici nu se poate vorbi.

Throbbing Gristle sunt desemnaţi de majoritatea specialiştilor ca fiind responsabili pentru formarea şi înrădăcinarea genului Industrial, un nume de care probabil foarte mulţi nici n-au auzit. Monte Cazazza, Cabaret Voltaire, Einstürzende Neubauten sau Laibach sunt la fel nume relativ obscure pentru mulţi.
De Laibach ştiam de la Liviu Hoisan (Tectonic) şi la aceea vreme ascultam fascinat VoiVod. Datorită lui Kuky – pe atunci chitaristul formaţiei braşovene Detector – în ’90 am avut primul contact cu Nine Inch Nails (Pretty Hate Machine), Ministry (The Land of Rape and Honey şi The Mind is a Terrible Thing to Taste)  şi Malhavok (The Release), discuri primite de acesta prin intermediul unui prieten plecat în Canada.
Noile trupe şi sonorităţi ne-au marcat şi… tentat.
Acum lucrurile sunt simple, dar în ’90 un computer personal încă era o raritate şi tehnologia era într-un stadiu incipient, experimental (şi primitiv).  Şi hardware-ul şi software-ul.
Trupa Detector s-a desfiinţat în ’93, Mari (chirară), Mărinu (bas) şi Zoli (tobe) s-au alăturat noului meu proiect, Nation’s Slum (mai am o restanţă şi aici de povestit) după ruptura mea de Pansament iar Kuky a trecut prin Experimental şi împreună cu Mari s-au apucat de… experimentat şi pe noul tărâm ivit: Industrialul.
Inspiraţi de videoclipul formaţiei Bile „I Reject” (Bile – pagină MySpace) şi descinderea unei alte găşti americane la Bucureşti, Schnitt Acht, s-a născut proiectul REJECT.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9AJYa58Zg80]

În iarna anului ’95 Read more Reject – prima formaţie Industrial din România

ICI – Direct God 2.0 (free download)

Încep cu sfârşitul: puteţi descărca materialul gratuit şi absolut legal de pe site-ul formaţiei: FREE DOWNLOAD
Industrial Company Inc (ICI) sunt un quartet din Chile şi abordează un Industrial Metal înrudit cu Fear Factory – trupă pentru care au şi deschis concertele din Chile din 2008, cum au făcut-o şi pentru Hanin Elias (former Atari Teenage Riot), 8mm, In Flames şi mulţi alţii.
„Direct God” este albumul lor de debut, au muncit 7 ani la el şi a fost lansat Read more ICI – Direct God 2.0 (free download)

Totul pentru PUNK, totul…

pentru victorie!

Am mai vorbit despre Punk şi n-am să mă repet, abordarea, concluzia mea este că avem de-a face cu o atitudine, ci mai puţin cu un stil explicit, închistat muzical.
Punk-ul a venit ca o contra-manifestaţia vis a vis de abordarea „pace, iubire şi flori” a generaţiei, mişcării Hippy, ideologic situându-se tot în stânga, dar având o abordare directă, chiar brutală.
Muzica chiar dacă are la bază acelaşi bătrân Rock’N’Roll, de-a lungul timpului artiştii au adăugat fiecare după plac şi inspiraţie elemente Rock, Metal, Raggae, New Wave, Folk, Pop sau Jazz, au apărut sub-genuri şi genuri noi de la Hardcore la Pop Punk, de la Crossover la Ska.
Spuneam că la origine a fost tot o mişcare de stânga, dar evident a apărut şi versiunea de dreapta denumită Oi (anii ’70, pioneri fiind britanicii The Business). Dar anii ’80 şi mai ales ’90 au estompat în mare măsură latura politică (şi de protest/manifest) al mişcării, globalizarea şi comercializarea (corporatizarea) n-a iertat nici Punk-ul şi ironic azi avem şi Pop Punk, roşul a fost diluat şi îndulcit, a devenit balon de săpun şi… roz.

Se spune că la 19 ani eşti socialist (de stângă), la 30 liberal (de dreapta) şi după 40 devii conservator… În anii ’80 când am descoperit The Sex Pistols, The Clash, The Exploited şi Dead Kennedys m-a cucerit spiritul protestatar, n-a contat ideologia, ba mai mult, combăteam stânga cu stânga, oarecum contra naturii. Şi contra naturii, logicii a fost şi regimul opresiv care interzicea acele materiale care în fapt militau pentru ideile de stânga şi contra Capitalismului…
Vă plictisesc? Read more Totul pentru PUNK, totul…