[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6ipgT9deSeM]
blogger
Nu pentru ţărani, ci la Muzeul Ţăranului
Treaba asta cu muzica electro este extrem de breşă, după calculele şi observaţiile mele, publicul poate fi numărat pe degete. Poate chiar pe degetele de la o mână… Cel puţin când vine vorba de „prestatorii” autohtoni. Pentru nu ştiu care DJ de printr-un Club obscur din Vest poate se mai adună lumea. Ai nevoie şi de degetele de la un picior. Fiţe de Dâmboviţa.
În fine!
La Clubul Ţăranului Român (Bucureşti, Şoseaua Kiseleff Nr.3, Sector 1), sâmbăta (18.09.2010) de la ora 21, respectiv duminica de la ora 15, avem un eveniment EBM pe al cărui afiş îi regăsim pe Brazda Lui Novac, Cycler şi Nic’s Lipstick Traces.
De Brazda şi Cycler am mai tot scris, pe Nic ascultătorii radio poate-l cunosc de la Radio 21, Radio Guerilla şi Greenchannel.
EBM, nu pentru ţărani, ci la Muzeul Ţăranului… Detalii (pă feisbuc)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iv6VOkxIF1Y]
otrava informaţională – 10.09.2010
„M-a înjurat copilul, a spus ceva….”
De câte ori băsescu, familia sa, apropriaţii săi, partidul care-l susţine sau guvernul său au avut probleme, interesul general a fost deturnat printr-un scandal mediatic sau mediatizat. Majoritatea legate de DNA şi de cele mai multe ori am văzut personaje cunoscute plimbate în faţa camerelor în cătuşe.
Tot coincidenţă ori ba, arestarea preventivă a acuzaţilor s-a judecat noapte, preferabil joi spre vineri ca recursul să fie posibil doar luni şi cel arestat să se „bucure” măcar de 3-4 zile de detenţie.
Şi e o treabă şi cu arestarea preventivă. Pe de o parte aceasta oarecum contravine prezumţiei de nevinovăţie şi asta mai ales din perspectiva faptului că în nici unul din cazurile zgomotoase n-a existat o condamnare care măcar ulterior ar fi justificat, dar mai ales probat acuzaţiile, pe de altă parte este straniu cum oamenii de afaceri, jurnaliştii, politicienii sunt băgaţi la zdup aproape instantaneu în timp ce infractori periculoşi acuzaţi de infracţiuni violente sunt constant judecaţi în stare de libertate.
Mă mai deranjează ceva. Probele în toate cazurile au fost interceptări telefonice predominant furnizate de serviciile secrete. Acum mă întreb dacă treaba serviciilor secrete este asta, supravegherea cetăţenilor şi furnizarea de eventuale probe către Parchet şi justiţie? Şi în condiţiile acestea Parchetul ce face fiindcă alte probe nu au apărut şi nici unul din cazurile instrumentate n-au avut finalitate, probatoriul s-a dovedit mereu insuficient sau neconcludent.
Şi nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată aceste convorbiri scapă în presă. „Pe surse”.
Probabil sunt destui neanderthalieni Read more otrava informaţională – 10.09.2010
Epilog: episodul pilot
Ieri am deschis un subiect despre care UnSoricel spunea că ar merita mai mult decât o simplă şi singulară însemnare pe blog.
Tot el a făcut şi câteva observaţii interesante.
1. subiectele dezbătute în ţară sunt ca nişte seriale care încep, se derulează 2-3 episoade după care dispar şi încep altele. De aici şi ideea mea: sunt practic episoade pilot, vedem eventual şi 1-2 episoade, intrăm în subiect şi… le abandonăm.
2. Cât de slabă şi ignorantă este societatea civilă, de acest scenariu este posibil.
Şi nu în ultimul rând, mi-a dat o idee de a vă propune să alcătuim o listă cu subiectele fierbinţi aruncate în centrul atenţiei şi abandonate cu nonşalanţă.
UnSoricel a şi venit cu trei exemple:
1. ce s-a întâmplat cu frunza … adică compania pe care d-na Udrea a comisionat-o … e OK acuma să se folosescă sau nu e OK
2. acuzi un şef de staţie de tv că ar lua mită şi ar fi un şantajist şi se pare că la asta s-a oprit totul…
3. se face ceva concret pt cei ce erau sinistraţi sau o să auzim din nou de ei la următorul ‘val de ploaie’…
Păi cu frunza a rămas cum AU stabilit, firma implicată în campania electorală PD-L-băsescu din 2009 a fost elegant recompensată din bani publici sub frunzuliţa buclucaşă.
Diaconescu se pare că este una din variantele de lucru – sau rezervă – al preşedintelui de a forma un nou partid în condiţiile în care pseudo partidul independenţilor din parlament pare inapt să adune voturi.
Sinistraţii…. Da, îi vom vedea la următoarele ploi… (Se aude ceva?)
[bandcamp track=25129651 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=da0b0e]
De ce n-am simţit nevoia Read more Epilog: episodul pilot
Vă Salut din Bucureşti!
Patruzeci… ce? Alibaba şi cei patruzeci de…. ?
Ani? Fugi de aici!
Midlife fuckin’ crises my ass!
„Criza” mea de „maturitate” n-o simt, nici nu cred că există, fac şi eu ca iluştrii noştri politicieni acum doi an, „criză? unde? poate la ei, la noi nu…”
Nici de criză de maturitate n-am parte, s-a disipat în criza globală… 🙂 Circa 7 miliarde de crize individuale.
Andy Warhol vorbea despre 15 minute de faimă (fame), Marilyn Manson i-a răsucit vorbele în 15 minute de ruşine (shame), eu mă tot gândesc cât de diferiţi suntem noi ca indivizi, dar în cele din urmă suntem toţi la fel.
Dar nu vreau să mă gândesc, teoria (filozofia) rar duce la ceva, conduce undeva.
De exemplu aud des asta cu „să-ţi trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima” şi ideea în sine îmi miroase a pură disperare, mereu am spus, de ce nu ca şi cum ar fi prima? „This is the first day of my last day …”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uQ8JvKhpVr0]
Ce contează – spun mulţi – este ce lăsăm în urmă. Păi ce lăsăm? Deşeuri de plastic, resurse secătuite, bulibăşeală şi facturi neachitate. Dacă mai băgăm multe E-uri la ficat, mă tem că nici căcatu’ n-o să mai fie biodegradabil…
Eu – cu reminiscenţe de punker burghez 😀 – am promis discu’ nou pentru azi şi am discu’ nou.
Oficial 13 piese, neoficial – la descărcare – 16, va să zică cu 3 bonusuri.
[bandcamp album=367258372 size=grande3 bgcol=FFFFFF linkcol=cd0e17]
„All the Best, from Bucharest!” este o colecţie de piese mai vechi (2006) şi piese extrem de proaspete, diferit pe de o parte fiindcă abordarea este mai, hm, comercială, pe de altă parte am reciclat câteva piese pentru unul din proiectele mele abandonate, Veşti Proaste, astfel am 5 piese cu text în limba română, lucru mai rar în „cariera” mea, dar poate aşa mă fac şi eu dracului înţeles. 👿
Am Read more Vă Salut din Bucureşti!
Pansament. Pentru portofel. Portofelul meu.
La 20 de ani de la intrarea noastră-n sistemu’ „liber”, m-am dumirit şi „io” la ce poate fi bun un card bancar, care-i treaba cu capitalismul, acum când nici coliva n-a mai rămas din ea…
Şi – m-am gândit bine – dacă nici moca n-a vrut nimeni muzica mea (exagerez!), poate vrea totuşi cineva pe bani. Sau să facă donaţii pur şi simplu. 😀
Bănuiesc că nu o să-mi plătesc ratele la bancă – bat executorii la uşă, n-o să-mi trimit copilul la grădi, ba, cred că nici de o ciungă nu-mi iese, în schimb acum pot fi ascultate gratuit în condiţii bune şi la calitate maximă atât piese vechi cu trupele mele Pansament şi Nation’s Slum, cât şi piese noi şi – contra cost 😀 – pot fi descărcate albumele sau piesele separat.
Din toate site-urile dedicate muzicii şi muzicienilor, oferta Bandcamp bate tot la distanţă. Şi e gratuit, n-are reclame, etc. Ptu, să nu-l deochi!
Nu ştiu dacă unul din prietenii mei are sau nu dreptate, dar Read more Pansament. Pentru portofel. Portofelul meu.
Petiţii. On-line.
Mă uitam la ştiri la Şeitan, un reporter de la Antena 3 îi arăta pe un laptop cozile de la ghişee cu nebunia asta de plată a contribuţiilor pe dreptul de autor şi Şeitan calm, nonşalant spunea: care cozi, nu văd nimic, 50 de oameni? Păi codă-i asta? Şi urma să zică, astea-s făcături, pixeli albaştrii, palme prezidenţiale, făcături, ruşine Dinu Patriciu, ruşine Vântu, ruşine Felix!
Cam asta-i treaba şi cu petiţiile on-line. De vreo două săptămâni s-au înmulţit petiţiile – multe iniţiative Realitatea TV – şi prieteni, cunoştinţe, necunoscuţi mă bombardează cu mail-uri „semnează şi tu”. Ba mă-ta! Dacă găsiţi vre-o petiţie care în ultimii 20 de ani a dat vre-un rezultat, fac ca Badea şi alerg şi „io” cu pene-n cur la 12 noaptea, nu în faţa guvernului – că nu-s prost -, ci eventual în jurul blocului.
Petiţiile astea sunt un fel de Solitarie. Unii care se plictisesc teribil la birou – predominant corporatişti şmecheri – freacă tastatura şi „ard” monitorul degeaba, să se simtă bine, să dea impresia că sunt responsabili şi le pasă, semnează petiţii.
Singura „petiţie” este aia cu molotovul direct în guvern, parlament, Cotroceni… Ştiu, nu e calea democratică, da’ – doamne iartă-mă! – unde pula mea vedeţi voi democraţia?!
Bun, dacă presupunem am împrăştia pe net, prin mess, pe bloguri, pe FaceBook şi aiurea că în ziua X, la ora X ne adunăm în locul X şi dăm cu molotoavele în stimabilii conducători, nu ştiu dacă ne-am aduna câteva zeci sau sute… Şi apropo democraţie: asta aţi votat stimabililor, eraţi cu rânjetu’ până la urechi că na, a câştigat băsescu şi nu mai vin iar comuniştii la putere, acum trageţi de buzunarele goluţe, priviţi cum mai arde o maternitate şi staţi frumos – la locurile voastre – la coadă. “Parcă ieri a nins….”
Futu-vă-n gură!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=s1vzJYeaIdU]
Eşti drăguţă…
Aia cu „bine că eşti tu deştept” e veche şi – între noi fie vorba – într-o ţară predominant manelistă este şi în afara interesului. Altfel se pune problema dacă spui „bine că eşti tu drăguţă” în aceeaşi ţară unde scuipatu’ de seminţe şi fluieratu’ după „gagici şto” pe stradă face parte din „bunele maniere” ale comportamentului urban.
Eşti drăguţă. Când ţi-o trag („io”). Şi mai bine. 😀
Ca şi maestrul Moculescu, şi eu compun – câteodată – şlagăre. 😀 Acesta-i un hit de vară după capu’ meu chiar dacă pariez de pe acum, nu o să-l dea nimeni vreodată la vre-un post de radio. 😀 Poate că am multe lipsuri şi defecte grămadă, dar de lipsă de atitudine nu pot fi nici măcar bănuit. Şi – zic eu dacă alţii tac – am calitatea de a scrie teme simple şi lipicioase. Cam aşa stă treaba şi cu acest „You’re Pretty [When I F.U.]” care este un Electro-Punk, adică ceva care-mi vine ca mănuşa. 😀 Faţă de mix-ul făcut pe fugă anul trecut (YouTube) acum am abordat piesa într-un ton mai Rave, mai Electro şi aşezarea, aranjarea vocilor este mai rotundă, mai nimerită. Ideea piesei mi-a venit anul trecut pe plajă-n Antalia şi am finalizat/concretizat-o ajuns acasă. Sunt mulţumit de ce a ieşit şi pentru mine asta contează cel mai mult. 😀
Încet-încet termin treaba la albumul „All the Best, from Bucharest!” – single-ul este în continuare pe Bandcamp (perioada promo – adică mocangeala – expiră cât de curând!) – şi dacă menţin ritmul, pe 2 septembrie îl lansez. 😀 Mai am câteva surprize-n mânecă. 😉 Era să uit: mişto faci, mişto găseşti. 😆
You’re pretty trala-la-la Read more Eşti drăguţă…
Predictibilitatea impredictibilului
Am văzut nişte filme în ultimele zile – pe lângă faptul că am muncit de m-am rupt, dar despre asta mai târziu. Într-un film vizionat la un moment dat un personaj spune ceva ce mă obsedează şi pe mine de ceva timp, dar eu n-am reuşit să formulez ideea aşa scurt şi la obiect:
Problema nu este să alegi între bine şi rău – asta este simplu -, ci să alegi între două rele cel mai puţin rău.
Este un lanţ simplu: decizie, acţiune, consecinţă şi… responsabilitate. Responsabilitatea în general nu şi-o asumă nimeni când lucrurile au mers „prost”. Ştiţi, genul acela de „afară plouă”. Sau se vorbeşte în termeni generali, obscuri, mereu sunt „alţii” sau pur şi simplu există o „vină colectivă” nedefinită. Şi, la general vorbind, când ceva „merge prost” este consecinţa unui şir de „lucruri” (hm…) care toate converg ca lucrurile să rezulte în acel fel.
Putem vorbi despre politica proastă dusă-n anii ’90, a sistemului clientelar patentat de regimul Năstase şi perfecţionat de Băsescu şi actuala majoritate corelată cu guvernarea fără cap care ne-a adus unde suntem. La asta s-a mai adăugat şi criza mondială o altă „bulă” care era extrem de previzibilă, dar toată lumea se pare că a întors capul şi s-a prefăcut că nu există.
Putem vorbi despre Read more Predictibilitatea impredictibilului
Măsuri de răspuns
Cum anticipam zilele trecute, tragedia din Giuleşti a monopolizat complet presa şi opinia publică iar cel mai important eveniment, cea mai importantă ştire din zilele acestea a rămas de pagina doi.
Arestarea şi expulzarea diplomatului Gabriel Grecu a incitat presa şi a fost „breaking news” fix până la 7 seara când explozia de la maternitatea din Giuleşti a scos din discuţii orice altă ştire.
Serviciul Federal de Securitate a anunţat luni că a reţinut în flagrant un agent de informaţii român, care lucra sub acoperire diplomatică la Ambasada României în Rusia. Conform FSB, Gabriel Grecu, secretar I al ambasadei române, a fost reţinut în timp ce încerca să obţină informaţii militare secrete.
MAE a condamnat, într-un comunicat, “încălcarea gravă” de către autorităţile ruse a prevederilor Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice prin reţinerea unui diplomat român acreditat la Moscova, precum şi prin tratamentul “complet neadecvat” aplicat acestuia.
Ministerul român de Externe a transmis marţi părţii ruse decizia autorităţilor române privind declararea persona non grata a unui diplomat din cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, cu rang diplomatic echivalent (secretar I), solicitându-se, totodată, părăsirea de către acesta a teritoriului României în termen de 48 de ore şi a confirmat ieri că diplomatul român Gabriel Grecu acuzat de spionaj şi declarat persona non-grata, a sosit deja în ţară.
Numele diplomatului rus expulzat se pare că este Anatoly Akopov aflat la post din 27 iunie 2007.
În răspuns, Rusia “îşi rezervă dreptul de a lua măsuri de retaliere” şi avertizează România că este responsabilă pentru eventualele consecinţe, a anunţat tot ieri Ministerul rus de Externe.
Totodată comunicatul mai precizează că MAE rus protestează ferm la adresa părţii române, despre care spune că poartă întreaga responsabilitate pentru eventuale consecinţe şi-n final punctează cu: „Ne asumăm dreptul unor măsuri de răspuns”.
N-am să pretind că mă pricep la fotbal, Dacii şi politica externă, dar din câtă istorie mai ţin eu minte, Rusia Read more Măsuri de răspuns
