A început meciul electoral, goana după voturi. Cu urlete, cu dans, cu muzică, cu ce vreţi şi cu ce nu vreţi, ca de obicei bine condimentat, dar fără consistenţă. Adevărul nu se spune, nu-l vom auzi niciodată de la politicieni: miza este obţinerea unuia din cele 33 de mandate de parlamentar, fiecare din ele valorând circa jumătate de milion de euro pe an. Salariului lunar brut al euro-parlamentarului român este de 7.000 de euro (4.000 de euro net) la care se adaugă diurna lunară de 4.700 de euro şi 20.000 de euro lunar pentru cheltuielile de birou şi plata consilierilor. Pe viitoarea grilă de salarizare unică nu ştiu cu cine echivalează un euro-parlamentar român, bănuiesc că nu intră în categoria ce aduce în acelaşi rând un tenor cu un căpitan şi un medic primar. Dincolo de ciolaniada strictă, nu există nimic. Influenţa parlamentarilor români în cadrul grupurilor politice de la Bruxelles este zero barat şi despre interes naţional nici nu poate fi vorba. Acesta este adevărul care este trecut în tăcere. Sub tăcere, sub scandal sau sub franzela cea mai mare şi omleta ţărănească din 30.000 de ouă din tot mai mioriticul Parc Izvor, sub bâlci, sub arestări spectaculoase şi eliberări dubioase, trivialităţi, baloane sparte şi – repet – nimic dincolo de vorbe goale, interese mediocre şi o lipsă înspăimântătoare de viziune, perspectivă, realism şi soluţii. Unicul program al partidelor politice din ultimii ani este „Jos Băsescu!” şi asta, în contextul grav economic şi social pe care-l traversăm, este mai puţin ca nimic. Dar, s-a dat….”ştartul”. Ha ha ha! 😛 “Ştartul” la…şpriţ! 😛
Sloganul PSD pentru euro-parlamentare: „Alege bine!” este edificator. Stângăcie mai mare cu greu putea fi concepută şi comisă. Sau aşa înţelege PSD-ul că reprezintă stânga? Ha ha ha!
Am asistat la execuţia lui Mădălin Voicu şi la demisia lui Dan Mihalache, şef al Departamentului de Sinteză şi Comunicare Publică al PSD. Cu toate acestea, socialiştii au avut o lansare zgomotoasă, o manifestare aproape fascistă, cu atacuri furibunde la adresa dreptei şi speră 2,5 milioane de voturi la alegerile pentru Parlamentul European, un scor de 40%. Strigătele PSD aminteau strident de vechiul PCR şi istericul „Geoană preşedinte” suna nu doar disonant ci absolut fals. Metoda atacurilor pare doar unicul mijloc la îndemâna politicienilor pentru a masca lipsa de planuri şi proiecte proprii. Geonă a uitat să spună că grupul socialiştilor de care aparţine şi PSD-ul a girat prin votul său regimul Voronin din Moldova şi a condamnat la moarte sigură ori ce tendinţă de democratizare a statului de peste Prut.
Nu ştiu ce se petrece în PSD, dar de ceva vreme îl bănuiesc pe Vanghelie de şiretlicuri menite să-l facă muci pe Geoană şi să-i faciliteze preluarea conducerii. „Ajunge cinci ani…” ha ha ha! Eşecul lui Geoană la prezidenţiale îl duce inevitabil la decapitare. Eliminare unul câte unul al anumitor persoane cu greutate din prima linie a partidului par parte a acestui plan. Geoană sau chiar este proverbial de prost sau este pus la colţ de Vanghelie cu alte mijloace, de exemplu organizarea şi susţinerea financiară. Geoană se află la ghidonul unui partid segmentat şi feudalizat în care tandemul Vanghelie-Nica, sprijinit şi de baronii lui Dragnea şi Mitrea, au ajuns mai puternici ca Năstase sau Iliescu.
Ne îndreptăm spre un PSD-mici şi bere? Mi-am amintit de locale şi de „mie-mi pasă”… De ce-i pasă lu’ Vanghelie? Un răspuns a dat chiar el: „Mădălin Voicu să-mi trimită pe prietena lui să-i arăt cum mă mişc”.
Lista propusă de PSD este deschisă de Adrian Severin, urmat de Rovana Plumb, Ioan Mircea Paşcu, Silvia-Adriana Ţicău, Daciana-Octavia Sârbu, Corina Creţu şi Victor Boştinaru.
„La bine şi la greu” este sloganul PD-L-ului la aceste alegeri şi lista candidaţilor propuşi este: Theodor Stolojan, Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Răzvan Ungureanu, Marian Jean Marinescu. Sondajele arată o scădere atât a partidului cât şi al preşedintelui Băsescu. Cu o lansare mai moderată ca cea a PSD-ului, dar într-un ton foarte optimist şi cu balonaşele după modelul american, PD-L-ul mizează în continuare în primul rând pe şarmul lui Băsescu. Slabă platformă politică! Ha ha ha! Aflaţi la guvernare sunt expuşi şi erodării inerente, dar şi atacurilor partenerilor de guvernare, PSD se comportă constant ca un partid de opoziţie. Nici candidatura ca independent al Elenei Băsesescu nu aduce ci ia voturi de la partid şi PD-L-ul riscă să piardă oricum şubreda poziţie fruntaşă din clasamentul partidelor politic.
„Apărăm interesul tău în Europa” – este sloganul propus de PNL şi lista candidaţilor este: Norica Nicolai, Adina Vălean, Renate Weber, Ramona Mănescu, Cristian Buşoi, Ovidiu Silaghi ,Adrian Cioroianu. De pe listă a fost exclus Daniel Dăianu. Sloganul – dincolo de falsitatea enunţului – este sec şi butucănos.
Discursul aproape sobru, lansarea decentă nu ştiu dacă conving alegătorii îmbiaţi cu mici, bere şi promisiuni gălăgioase. Bunul simţ nu (mai) dă bine. Eleganţa de care uneori dau dovadă liberalii de cele mai multe ori a fost percepută de mase ca slăbiciune. „Fantoma” lui Tăriceanu încasatorul, cumva a rămas lipită de sigla partidului. Crin Antonescu (încă) n-a dat dovada că ar fi mai bătăios şi povara fostei guvernări mai atârnă greu de gâtul subţire al liberalilor. Declaraţiile care-l atacă predominant pe Traian Băsescu şi guvernul Boc sunt aproape similare cu cele ale lui Geoană şi al PSD-ului şi nici asta nu convinge foarte tare alegătorul de dreapta.
„Rămân român în Europa”, sloganul PNŢCD este cel mai simpatic, dar nu şi convingător. Obiectivul electoral al campaniei este obţinerea unui rezultat de cel puţin 5%. Primii doi candidaţi pentru Parlamentul European sunt Alexandru Herlea şi Radu Munteanu. Din păcate, partidul Ţărănist există doar formal şi şansele reale de a-şi îndeplinii obiectivul sunt foarte mici.
Vadim cu Becali cu siguranţă vor „fura” cel puţin două mandate, UDMR probabil tot două sau trei – avându-l cap de listă pe Tokes Laszlo care la alegerile anterioare ca independent le-a luat considerabil din voturi – iar Elena Băsescu are şanse să-şi câştige mandatul din voturile deturnate de la PD-L. Rămân în luptă 27 de locuri pentru care cu şanse reale se bat cele trei partide mari.
Prezenţa estimată la vot nu depăşeşte 35%. Din punctul meu de vedere fiind alegeri fără miză pentru noi electoratul şi votul fiind unica armă avută la îndemână în mod democratic în lupta împotriva clasei politice, eu cred că este ocazia noastră pentru a arăta un ultim avertisment prin boicotarea totală a alegerilor. Nu ştiu dacă asta ar trezii clasa politică, dar măcar ar fi o palmă pe care n-ar mai putea să o treacă cu vederea.
Cu alte cuvinte: hai să le mâncăm micii, să le bem berea şi să ocolim… urna. Ne-am câştigat dreptul să alegem. 🙂
