Notorietate obscură – pseudo concurs cu premii fictive

Săritul peste cal este sport naţional, un fel de tradiţie molipsitoare şi tot odată obligatorie. Blogul (şi bloggingul) sunt parte a cotidianului, toţi scriu, nimeni nu citeşte, este o constatare mai veche de-a mea, dar confirmată şi reconfirmată.
Am mai vorbit despre fenomen şi am spus că mulţi sau au pierdut/greşit sensul şi direcţia sau habar n-au despre ce este vorba. Asta că n-au habar, teoretic este până la urmă ok, fiindcă ar putea să însemne că pornesc pe un drum necondiţionaţi însă şi aici se confirmă o altă observaţia de-a mea: practica infirmă teoria şi asta ca urmare a faptului că odată pornit pe un drum greşit, este dificil să ajungi la destinaţia dorită. Read more Notorietate obscură – pseudo concurs cu premii fictive

Păsărica Germană sau pentru cine este dragostea?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aM7Dkz98_dg]

Copii! Stingeţi monitoarele – al meu s-a buşit de la sine iniţiativă ieri la prânz şi am imaginea ca o clepsidră – ştiu că nu este încă 10 seara – nu la Bucureşti în orice caz –  n-am nici bulina roşie pregătită, dar faceţi şi voi un efort de imaginaţie şi lipiţi-l de colţul ecranului, urmează RAMMSTEIN şi noul clip: “Pussy”!

CLIPUL AICI dacă juraţi pe unghiuţele curate şi batistuţa parfumată că aţi primit cornuleţul şi lăpticul de la guvern şi au trecut măcar patru ani de când v-aţi ridicat de la secţia de Poliţie primul act de identitate. Asta, pe răspunderea fiecăruia. 🙂 Intraţi şi apăsaţi butonaşul din stânga… 😆

“Too big, too small,
Size does matter after all.
Zu groß, zu klein,
Er könnte etwas größer sein.

Merzedes-Benz und Autobahn,
Alleine in das Außland fahren,
Reise, Reise, Fahrvergnügen
Ich will nur Spaß, mich nicht verlieben

Just a little bit…
Just a little bitch!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick.
So take me now before it’s too late
Life’s too short, so I can’t wait.
Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany.

Too short, too tall,
Doesn’t matter, one size fits all.
Zu groß, zu Klein,
Der Schlagbaum sollte oben sein.

Schönes Fräulein, Lust auf mehr?
Blitzkrieg mit dem Fleischgewehr!
Schnapps im Kopf, du holde Braut,
steck Bratwurst in dein Sauerkraut!

Just a little bit…
Be my little bitch!
You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!
So take me now before it’s too late
Life’s too short, so I can’t wait.
Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany.

Germany!

Germany!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!
So take me now before it’s too late
Life’s too short, so I can’t wait.
Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany!”

„Liebe Ist Für Alle Da” (Love Is There For Everyone – Dragosta este pentru toată lumea), noul material RAMMSTEIN, s-a lăsat aşteptat patru ani. Era vorba să apară anul trecut, dar trupa s-a răzgândit şi data oficială al lansării a fost mutată pentru 16 octombrie 2009.

Cover_lifad_RAMMSTEIN

Tracklistul final pare să fie acesta:

01. “Rammlied” (Ramm-Song)
02. “Ich Tu Dir Weh” (I Hurt You)
03. “Waidmanns Heil” (Tally Ho! / Hunter’s Salutation)
04. “Haifisch” (Shark)
05. “B******” (Bückstabü)
06. “Frühling In Paris” (Springtime In Paris)
07. “Wiener Blut” (Viennese Blood)
08. “Pussy”
09. “Liebe Ist Für Alle Da” (Love Is There For Everyone)
10. “Mehr” (More)
11. “Roter Sand” (Red Sand)

Respectiv bonusuri pentru ediţiile speciale:

01. “Führe Mich” (Lead Me)
02. “Donaukinder” (Children Of The Danube)
03. “Halt” (Stop)
04. “Roter Sand (Orchestral Version)” (Red Sand)
05. “Leise” (Quiet)

Pussy_Cover

Al şaselea album al formaţiei înfiinţate la Berlin în 1994 este aşteptat de mulţi fani. Au existat anumite conflicte între membrii trupei: vocalul Till Lindemann, chitariştii Richard Z. Kruspe şi Paul H. Landers, basistul Oliver „Ollie” Riedel, clăparul Christian „Flake” Lorenzo şi bateristul Christoph „Doom” Schneider, dar în final au ajuns la un numitor comun şi materialul este în stadiul final de finisare.
Clipul „Pussy” deja stârneşte vii discuţii şi scandalul serveşte drept mobil de promovare. 🙂 Nu discut nici despre moralitate, nici despre artă şi cu atât mai puţin despre ideologie… Eu m-am amuzat şi piesa îmi place.
Piesa şi video-clipul  – conform declaraţiilor trupei – face o satiră la adresa turismului sexual.

“Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany!” ??? ha ha ha ha! 😆

Am ascultat şi piesa care dă titlul albumului, sună uşor mai tradiţional, chitarele sunt Heavy, vocea lui Till la fel de gravă. Fanii cu siguranţă vor savura materialul, cei care nu i-au plăcut nici până acum, nu cred că-şi vor schimba poziţia, Rammstein au rămas în zona Metal-ului Industrial unde clapele şi chitare se împletesc armonios şi vocea bubuie mai ceva ca economia românească acum un an… 😆

Pentru fanii care au blog, profil MySpace, Hi5 sau ce o mai fi, METALHEAD şi Universal Music oferă ocazia de a câştiga 5 CD-uri „Liebe Ist Fur Alle Da”, 3 tricouri şi o discografie completă RAMMSTEIN dacă AJUŢI la promovarea acestui album!
Toate detaliile le găsiţi AICI pe METALHEAD.

30 RON CD-ul original, zic “io”:  e moca oricum.

Baftă şi… dacă mai spune careva că am clipuri cu conotaţii sexuale, nu ştiu ce fac! 😆

Alin are părere mai tranşantă despre subiect. Şi nu este singurul. Noul (porno) Rammstein a stârnit furori pe internet. Să mai zică cineva că cei de la marketing doar freacă duda… că tot veni vorba de frecat. 😆 😆 😆

“You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!” 😆 😆 😆

http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro (17 sept. 2009)
http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro (17 sept. 2009)

Bucureştii în tranziţie

0001

Ieri la ora 17 s-a desfăşurat vernisajul expoziţiei „Bucureştii în tranziţie”, expoziţie ce a rezultat din concursul foto organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române.
Interes scăzut, o mână de oameni s-a adunat în Rotonda M.N.L.R. din Bulevardul Dacia nr.12.
Din ce am înţeles din introducerea făcută de noul director interimar al instituţiei, domnul Lucian Chişu, concursul a fost organizat de fosta conducere şi prin schimbările intervenite la vârful instituţiei lucrurile (şi) legate de acest concurs s-au bulversat-tergiversat,  dar, ne-a asigurat domnia sa, câştigătorii îşi vor primii premiile. Cum nu mă număr între câştigători, sunt scutit de emoţii.
Scopul concursului a fost adunarea unei mici colecţii de imagini şi în perioada 29 septembrie – 29 octombrie 2009, expoziţia va fi prezentă la sediul Institutului Cultural Român din Praga, în cadrul amplei manifestări, “Luna 9 a Bucureştiului în Praga” şi va reuni 21 de evenimente culturale.

Domnul Chişu ne-a explicat şi de ce gramatical „Bucureştiul în tranziţie” nu este o formulare corectă, deşii comună şi răspândită şi a intervenit şi modificat titlul în „Bucureştii în tranziţie”.

Despre concurs, concurenţi şi exponate, a vorbit domnul Francisc Mraz, un discurs “light” şi cam “polite”, dar simpatic şi relaxant. 🙂

david

Pentru mine vernisajul de ieri a fost un mic cadou: astăzi împlineşte fiul meu 2 ani şi astfel se împlinesc doi ani şi de când mi-am făcut transferul (semi-forţat) de la Braşov la Bucureşti.
La Mulţi Ani David, să fii sănătos, să creşti mare şi fii tu indiferent ce înseamnă asta şi cât de dificil este.

În acest timp am surprins sute de instantanee ale Bucureştilor, am fotografii şi mai bune şi mai proaste decât cele înscrise la concurs. Şi am înscris la concurs câteva imagini care îmi plac mai mult ca 2 din cele 3 expuse. Recunosc, am mers pe o singură idee şi admit şi faptul că titlul pe care l-am lipit de imagini n-a fost cel mai inspirat: „Între prezent şi trecut”. E un titlu uşor abrupt şi de aici aş şi reformula ideea – în definitiv sunt lucrările mele şi fac ce vreau cu ele 😆 – şi aleg exact acest titlu: „Abrupt”.
Despre Bucureşti… Este un oraş contrastant şi în imagini asta am şi dorit să surprind şi zic „io” am reuşit. Bucureşti este un oraş unde oamenii nu prea comunică şi când o fac, o fac monosilabic, propoziţiile încep cu „bă” şi se trece rapid la pumni, spray, bâtă sau pistol, este oraşul în care nu ştiu dacă oprind un localnic pe stradă, acesta este capabil să-ţi spună două fraze despre trecutul oraşului în care trăieşte, este un oraş cu prezent dubios şi viitor incert, Bucureşti este reflexia perfectă a nepăsării, a nesimţirii, a indolenţei, a sintagmei care ne defineşte: las’ că merge şi aşa. Pe de altă parte, sub praf, mormane de deşeuri şi printre miile de gropi şi mirosul de transpiraţie înţepător din mijloacele de transport în comun, Bucureştii au un parfum aparte, este un oraş dinamic şi vibrant unde trecutul şi prezentul se ating şi scânteile au farmec şi şarm.
Depinde de noi. Din păcate – adaug eu. Şi îmi pasă fiindcă este oraşul în care o să crească (şi) copilul meu.

intre_prezent_si_trecut_08intre_prezent_si_trecut_05intre_prezent_si_trecut_11

Despre concurs.
Felicitări câştigătorilor: Daiana Olteanu, Laurenţiu Dinică şi Vlad Eftenie.
Lucrarea câştigătoare, „Verona Street” al lui Daiana Olteanu este o lucrare interesantă, dar pare un colaj ci nu o fotografie. Mai mult mi-a plăcut din lucrările ei fotografia „Still”, dar adaug, ca multe din fotografiile înscrise, nu are legătură cu tema sau doar tangenţial şi prin extrapolare.
Mi-am amintit de un banc – şi apropo Praga. Concurs foto cu tema „Stalin la Praga”. Se trimit fotografiile, se triază, imagini cu Stalin în diverse ipostaze şi cu diverse personalităţi locale din şi în Praga. La un momendat apare şi o fotografie cu o femeie şi un bărbat la un picnic pe iarbă într-un parc. Este chemat autorul şi întrebat: ce legătură are imaginea cu tema concursului? Păi în imagine este soţia lui Stalin cu şoferul. Da, da, dar unde este Stalin? Păi Stalin era la Praga. 😆 😆 😆
În opinia mea cam aşa stă treaba şi cu multe din imaginile din această expoziţie.
N-am prea înţeles nici de ce unele lucrări s-au procopsit cu titluri în limba engleză la o temă neaoş românească, dar probabil sunt eu un bozgor cârcotaş… 😆
Mi-a mai plăcut lucrarea „Partida I şi II” al lui Vlad Eftenie, cadrează cu tema şi ideea este bine exploatată.

0002000300040005

În rest, cum spuneam, lucrările selectate, pe mine ca intrus – străin – şi simplu privitor, nu prea m-au convins şi mă tem că nu vor convinge nici la Praga.
Nu pot decât să mă amuz încă o dată: a little dirty punk like me – că altfel n-am cum să spun – cu un aparat de buzunar, am făcut un instantaneu care a ajuns şi afişul evenimentului şi poza pentru pliant, adică, am câştigat. 😆 Vizibilitate.

A fost o plăcere să-mi văd fotografiile pe hârtie şi atârnate pe perete şi nu doar pe ecranul monitorului … 🙂

Până în data de 10 septembrie expoziţia rămâne deschisă, multă lume m-a întrebat acest detaliu şi am aflat răspunsul de la doamna Ştefania Cosovei, sper că bucureştenii sau cei aflaţi în trecere prin capitală, vor profita de acest lucru şi o să viziteze expoziţia. 🙂

Ar mai fi câteva lucruri de spus – şi am mai scris despre concurs (1, 2 ), dar pe moment mă mulez şi eu pe discursul domnului Mraz şi rămân în zona relaxa(n)tă. 🙂

Ok, eu am să lipsesc cam o săptămână, îmi văd de noul disc, plec la Braşov şi sper să am spor. Punk Ain’t Dead, here comes the… One Bullet Revolution.  🙂

Ne vedem de vineri, 4 septembrie la Tuborg Green Fest. 🙂

Până atunci, joi,  27 august, începând cu ora 20:30, sunteţi invitaţi în  The Silver Church Club din Bucuresti la un warm-up party cu muzică live, pe ritmuri electro-indie, accesul publicului fiind gratuit.
Cei care vor fi prezenţi în The Silver Church Club la “Tuborg Green Fest Warm Up Party” vor primi un voucher pentru a savura gratuit două beri…
Invitaţii serii vor fi câteva dintre cele mai “fresh” prezenţe pe scena muzicală autohtona: The MOOOD, Les Elephantes Bizzares şi Discoballs.

Şi nu uitaţi de Guano Apes săptămâna viitoare la Tuborg Green Fest. 🙂

Mulţumiri lui Adi (Smogg) pentru fotografiile de ieri. Şi nu numai. A da, şi lui Bruno pentru bere. 😆

colaj_01_DSC1041adi_DSC1026_DSC1039adi_DSC1010_edit_01

2 concursuri foto cu premii

Toţi ne-am „japonizat”… 😆  Nu, nu suntem mai harnici, mai conştincioşi sau mai dedicaţi muncii, dar pe lângă poezia care ne caracteriza sufletul proverbial, ne-am dotat şi cu aparate foto digitale şi „împuşcăm” tot ce zboară, tot ce prindem.
Te recunoşti în descriere? Sau eşti un artist în căutare de faimă? OK, am găsit două concursuri foto, fotografiaţi (filmaţi, desenaţi, pictaţi şi/sau cântaţi) şi participaţi! Multă baftă!

1.
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile invită jurnaliştii foto, fotografii profesionişti si fotografii amatori să participe la Concursul naţional de fotografie intitulat „Vorbeşte despre Dezvoltare!” (data limită: 4 septembrie 2009).

Tema concursului este “Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi problematica dezvoltării internaţionale”. Fotografiile intrate în competiţie trebuie să exprime un mesaj cu privire la unul din cele 8 Obiective ale Mileniului:

Obiectivul 1 – Eradicarea sărăciei extreme şi a foametei
Obiectivul 2 – Realizarea accesului universal la educaţia primară
Obiectivul 3 – Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor
Obiectivul 4 – Reducerea mortalităţii infantile
Obiectivul 5 – Îmbunătăţirea sănătăţii materne
Obiectivul 6 – Combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor boli
Obiectivul 7 – Asigurarea sustenabilităţii mediului
Obiectivul 8 – Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare

Pentru mai multe informaţii despre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului consultaţi situl.

Participanţii trebuie să trimită lucrarea/lucrările lor împreună cu formularul de înscriere până la data de 2 septembrie 2009, ora 12. Fiecare participant poate trimite maxim 3 fotografii diferite. Fiecare dintre acestea va fi considerată ca fiind intrată separat în competiţie. Toate imaginile trimise trebuie să fie originale.

Prezentarea concursului, regulamentul şi formularul de înscriere sunt disponibile aici.

Câştigătorului la categoria „Fotograf media / Fotograf profesionist” i se va înmâna un premiu constand in echipament fotografic profesionist in valoare de 1000 Euro. Câştigătorului la categoria „Fotograf amator” i se va înmâna un premiu constand in echipament fotografic in valoare de 500 Euro. Dintre fotografiile selectate in ambele categorii se va acorda un premiu special in valoare de 300 euro. Lucrările clasate de către Comitetul de jurizare pe primele trei locuri vor intra automat în concursul transnaţional de fotografie MEDIP. Câştigătorului la categoria cea mai bună imagine pentru competiţia transnaţională i se va înmâna un premiu constand in echipament fotografic profesionist in valoare de 1000 Euro.

MEDIP este finanţat de Comisia Europeană în cadrul programului tematic ‘Non State Actors and Local Authorities in Development’ care îşi propune sprijinirea iniţiativelor organizaţiilor societăţii civile şi a autorităţilor locale din Comunitatea Europenă şi statele partenere în sfera dezvoltării. Mai exact, MEDIP este derulat în cadrul programului ce are drept obiectiv încurajarea educaţiei pentru dezvoltare în Europa.

2.
Eşti pasionat de desen, muzică, video sau fotografie?
Doreşti să îţi prezinţi lucrarea în 6 ţări din Europa ?
Este şomajul o problemă ?
Dacă răspunsul tău este DA…
Exprimă-te!

Participa la campania „ Lipsa de experienţă în muncă, o provocare pentru tinerii şomeri „ şi pe 1 Octombrie 2009 în 6 oraşe din Europa lucrarea ta va fi prezentă într-o expoziţie…

Toţi cei pasionaţi de artă sunt invitaţi pentru a-şi promova şi demonstra aptitudinile.
Expoziţiile vor fi realizate în următoarele oraşe :

– Campina, Romania
– Banja Luka, Bosnia Hertegovina
– Chiety, Italia
– Sintra, Portugalia
– Bruxelles, Belgia
– Sabac, Serbia

Promovarea expoziţiei şi a catalogului cu toate lucrările înscrise se va realiza la nivel European. Aplicaţiile se pot depune pe site (are versiune şi în limba romana). Pentru mai multe informaţii adresaţi-vă Asociaţiei Together Romania la adresa [email protected] sau aici.

Proiectul este finanţat cu ajutorul Consiliului Europei prin Fundaţia Europeana a Tinerilor.

Despre concursul DigiPhoto şi câştigători, învinşi

Să încep elegant cu sfârşitul: felicitări câştigătorilor! Fără masă şi dans.
Doi: nu sunt fotograf şi nici măcar nu pretind că mă pricep la fotografiat. E drept, de prin clasa a VI-a am fost într-un grup foto la şcoală, făceam poze cu un aparat rusesc alb/negru şi evident manual, Smena se numea dacă nu mă înşel, am învăţat să developez filmul şi toate alea, dar sincer, am uitat tot şi habar n-am. Nu mă luaţi cu timpi de expunere că am senzaţia că mă înjuraţi şi fac urât! Ha ha ha! 😛
OK. Cu răspândirea spectaculoasă a aparatelor foto digitale nici nu mai e mare nevoie să-ţi baţi capul cu prea multe cunoştinţe tehnice. Cred – şi nu mă refer doar la fotografie ci la orice procesare digitală, fie imagine, fie sunet – că omul învaţă ce şi cât are nevoie şi foloseşte. La fotografiat dacă la un moment dat setările automate nu ne mai satisfac, cu siguranţă ne vom străduii să-i dăm „de cap” cu o setare manuală şi atunci fiecare se lămureşte care-i mersul cu luminozitatea, cu timpul de expunere şi cu toate celelalte.
Ce tehnica avansată nu poate înlocuii eficient este ochiul. Nici o cameră foto Nikon, Canon, Sony, Olympus, Fujifilm sau Panasonic nu o să vadă ceea ce este de văzut, nu o să găsească în locul nostru unghiul şi cadrul potrivit.
Să zicem trei. Nu cred că poate exista un concurs unde toţi participanţii să fie mulţumiţi cu rezultatul final. Toată lumea vrea să câştige, nu câştigă decât câţiva, fiecare din noi are vanităţi, suntem invidioşi şi egocentrici într-o măsură mai mare sau mai mică. N-am câştigat nimic şi n-am nicio problemă cu asta: cu obiectivismul relativ de care sunt capabil, afirm că am văzut câteva fotografii mai reuşite ca ale mele. Nici nu scriam probabil acest articol dacă nu vedeam câştigătorii pe de o parte, pe de altă parte, dacă puteam posta câteva comentarii pe situl concursului , dar – mirare mare – nu m-am putut loga nicicum, cu toate că – evident – am cont. Aşa că mă voi exprima aici. Nu cred că am frustrări ci opinii. Poate nesănătoase, dar nesănătos sunt şi eu, asta explică – dar nu scuză ha ha ha 😛 – eventualele opinii nesănătoase.

Ce mai vreau să spun este că a compara şi a ierarhiza arta este uneori un act criminal. 🙂 Din nefericire “pistolul” este la mulţi cu gândire gen Goebbels: “când aud despre cultură îmi vine să scot pistolul”.

Manipulare Digitală de Imagine

Locul 1: Anghel Andreea – [Titlu necunoscut]
Locul 2: Diana Felicia – Opreste timpul
Locul 3: Veronica Gradinariu – Studiu Renascentist

Anghel Andreea - Alba Iulea (?)
Anghel Andreea - Alba Iulea (?)
Diana Felicia - Opreşte Timpul
Diana Felicia - Opreşte Timpul
Veronica Grădinaru - Studiu Renascentist
Veronica Grădinaru - Studiu Renascentist

(Menţiuni: Andrei Radu Alexandru – Mr. Temptation Berechet Claudiu-Mihai – Ridica-te Mitu Adela Maria – Poison Morosan Ioana – Sadness Rusu Aliona – Sentimente)

Despre manipularea digitală nu e mare lucru de spus. Cei care cunosc dedesubturile Photoshop-ului ştiu oricum cum stă treaba iar cei care nu, habar n-au despre ce vorbim, aşa că… ha ha ha!
La această secţiune cel mai mult dintre câştigători mi-a plăcut „Studiu Renascentist” al lui Veronica Gradinariu. Este interesantă şi lucrarea câştigătoare, mi-a amintit de nişte secvenţe dintr-un video-clip Nine Inch Nails şi tot de un video-clip al lui Bjork. Marea problemă la manipularea digitală este că niciodată nu poţi să ştii ce a “luat” autorul gata prelucrat de undeva, ce a adăugat, ce a modificat el la o imagine…
Din categoria „loser” ( ha ha ha 😛 ) mi-a plăcut o imagină postată de Cattani (fără titlu) sau „Dreamsellers” al Ralucăi State.

Cattani - fără titlu
Cattani - fără titlu
Raluca State - Dreamsellers
Raluca State - Dreamsellers

Aici însă intervine subiectivismul, viziunea artistică este un teren mult prea alunecos, fiecare avem preferinţe, cum nu poţi compara un Picasso cu un Caravaggio, aşa nici în zona lucrărilor digitale – şi evident, nu numai – nu cred că putem afirma că X este mai „bun” ca Y. Şi concursul nu cred că a fost gândit ca un test de Photoshop, cine ce şi cât ştie.  Privind strict tehnic problema, lucrarea clasată pe locul 2 al Dianei Felicia – în opinia mea – este subţire rău: „măzgăliturile” fac parte dintr-un set de plug-in Photoshop, aşa numite „rame” şi există „pre-seturi” şi pentru schimbarea culorilor (color shift). Dar cum spuneam, dacă nu cunoştinţele tehnice prevalează, la capitolul strict “impresie artistică”, lucrurile devin absolut relative.

Cultural Heritage

Locul 1: Ionut Cirja – Imagini Istorice
Locul 2: Tudor Ardeleanu – Ceata diminetii
Locul 3: Nechita Bogdan – Geam Unguresc

Ionuţ Crija - Imafini Istorice
Ionuţ Crija - Imafini Istorice
Tudor Ardeleanu - Ceaţa Dimineţii
Tudor Ardeleanu - Ceaţa Dimineţii
Nechita Bogdan - Geam Unguresc
Nechita Bogdan - Geam Unguresc

(Mentiuni: Damir Oana – [Titlu necunoscut]  Madalina Gherman – Magarusul| Victoras Stoian – Placerea Pastorului| Flacau Florin – Must remember  Nadejde Petronela – [Titlu necunoscut].)

N-am înţeles de ce „cultural heritage” şi nu „moştenire culturală”? Sunt expresii care nu pot fi traduse fidel sau acceptabil din limba engleză, dar aici chiar nu este cazul. Cred că s-a creat o anumită confuzie cu acest „englezism” inutil.
Imaginea câştigătoare a lui Ionuţ Crija o trec la categoria „ok”, adică – să rămânem la traduceri – „merge şi aşa”, ha ha ha! Este o imagine gen carte poştală, nu are nimic spectaculos, dar nu este „rea”, câştigă prin simplitatea efectului alb/negru, pierde prin decupaj, nu ne arată tot cadrul captat. „Ceaţa Dimineţii” a lui Tudor Ardeleanu este mai aproape de dezastru, decât de o fotografie ce să merite atenţie. Este un simplu instantaneu semi-eşuat, ceaţa are ceva-ceva efect vizual, dar asta nu este meritul „artistului”. Poate dacă călăreţul din fundal dispărea în ceaţă şi nu apărea cu jumătate de cap tăiat, impresia era alta. Aşa… Şi mai rău de atât este „Geamul Unguresc” a lui Nechita Bogdan. Trec peste aspectul că mare legătură cu tema nu are şi vorbesc despre imagine în sine: este dezechilibrată (verticala din stânga din perete este mult mai lată decât orizontala de jos şi disproporţia se repetă şi în ceea ce priveşte geamul lateral dreapta, respectiv orizontal sus, dar asta nu reuşeşte să echilibreze imaginea) şi nu exprimă nimic, este o poză şi atât. Poză şi nu fotografie. E şi uşor strâmbă. Ha ha ha! 😛

Mi-a plăcut fotografia lui Rigmanyi Zsolt „Divină şi Umană” , „La Drum!!” al lui Bodoni Emese, „01” al lui Stelian, „Piaţa Unirii” al lui Apostol Dana, „Expecting the one” al lui Dematzaz sau reuşita lui Cujma Ştefan „Credinţa”. Şi mai sunt câteva imagini extrem de reuşite. Toate necâştigătoare. 🙂

Rigmanyi Zsolt - Divină şi Umană
Rigmanyi Zsolt - Divină şi Umană
Bodoni Emese - La Drum!!
Bodoni Emese - La Drum!!
Stelian - 01
Stelian - 01
Apostol Dana - Piaţa Unirii
Apostol Dana - Piaţa Unirii
Dematzaz - Expecting the one
Dematzaz - Expecting the one
Cujma Ştefan - Credinţa
Cujma Ştefan - Credinţa

Jungla Urbană

Locul 1: Imre Iuliu Augustin – Time Square
Locul 2: Alexandra Mihalcea – [Titlu necunoscut]
Locul 3: Daiana Olteanu – Bucharest 2009

Imre Iuliu - Time Squere
Imre Iuliu - Time Squere
Alexandra Mihalcea - fără titlu
Alexandra Mihalcea - fără titlu
Diana Olteanu - Bucharest 2009
Diana Olteanu - Bucharest 2009

(Mentiuni: tevuasohe –  [Titlu necunoscut]  Sebastian Puraci – Curgerea timpului Pricopie Lucian – City Life  Oana Mangiurea – Black Man  Roxana Balint – Street Music.)

„Time Square”-ul lui Imre Iuliu Augustin este o altă carte poştală clişeu: au făcut-o milioanele de turişti care au trecut pe acolo şi o să o mai facă încă câteva milioane, aşa că nici de carte poştală nu e bună şi propun ca premiul – 150 EURO + Card de Memorie High-Capacity SDHC/16GB class 4 DataTraveler 8GB G2 (USB 2.0) – DTIG2/8GB oferite de Kingston + webcam oferit de Wintech Group – să fie împărţit între toţi aceia care au realizat acest cadru. În imagine se şi vede încă un turist cu aparatul ridicat şi-n „focuri”. Ha ha ha!
Mi-a plăcut fotografia clasată pe locul trei, cu toate că nu cred să cadreze cu tema.
La secţiunea aceasta sunt foarte multe fotografii bune.
„City Life 01”, „City Life 02” ale lui Lucian Pricopie, „Migraţia Bipedelor” al lui Tibi, „Jungla Urbană” al lui Oana Damir, „Curgerea Timpului” al lui Sebastian Puraci, „Fade Away” al lui caelea sau „City Noise 1” al lui Blackmaiden sunt doar câteva din fotografiile care mi-au plăcut. Şi – iar părerea mea impertinentă – oricare din acestea bat la distanţă imaginea lui Alexandra Mihalcea de pe locul 2 de exemplu.

Lucian Pricopie - City Life 02
Lucian Pricopie - City Life 02
Tibi - Migraţia Bipedelor
Tibi - Migraţia Bipedelor
Oana Damir - Jungla Urbană
Oana Damir - Jungla Urbană
Sebastian Paraci - Curgerea Timpului
Sebastian Paraci - Curgerea Timpului
Calelea - Fade Away
Calelea - Fade Away
Blackmaiden - City Noise 1
Blackmaiden - City Noise 1

Retro

Locul 1: Florin Ivan – Portret Reverie
Locul 2: Codrina Cazacu – Heartbeats
Locul 3: Dobritoiu Andra – Eternal Sunshine

Florin Ivan - Portret Reverie
Florin Ivan - Portret Reverie
Codrina Cazacu - Heartbeats
Codrina Cazacu - Heartbeats
Dobritoiu Andra - Eternal Sunshine
Dobritoiu Andra - Eternal Sunshine

(Mentiuni: Jimborean Ioana – Hide and Seek  Ade – Tales from the attic Tanase Emanuel – Sobranie Betuel Hreniuc – Street fashion Iulia Chiras – On the road.)

La secţiunea retro s-a mers predominant pe sepia şi alb/negru. Cred că tema este suficient de largă şi îţi conferă o libertate nelimitată de exprimare artistică. Delimitarea câştigătorilor este dificilă şi subiectivă, lucrările câştigătoare sunt reuşite.
Mădălina Paunica cu  „Masca”, Blackmaiden cu „Last Song”, teq3204  cu „DSC_0849”,  Claude cu „Retro Cafe” şi Eugen Brodner cu „Retro 1” sunt iar doar câteva imagini care mi-au atras privirea.
De menţionat ar fi că multe din imaginile postate în „Jungla Urbană” poate se încadrau mult mai bine la secţiunea „Retro”, dar asta este o altă poveste şi încă o părere personală. Şi eu am dat-o uşor în bară cu alegerile fotografiilor mele la secţiunea “moştenire culturală” de exemplu… 🙂

Mădălina Păunica - Masca
Mădălina Păunica - Masca
Blackmaiden - Last Song
Blackmaiden - Last Song
Claude - Retro Cafe
Claude - Retro Cafe
Eugen Brodner - Retro 01
Eugen Brodner - Retro 01

Concluzia mea este una şi aceeaşi: la noi se stabilesc câştigătorii ca apoi să se organizeze concursul în cadrul căreia ei să fie elegant premiaţi. Chestia asta nu mi-o poate scoate nimeni din cap când văd ce se întâmplă concurs de concurs indiferent că este vorba de Eurovision sau altfel de competiţii.

Mai am o observaţie: am văzut multe fotografii depunctate (1 stea din 5 posibile), dar nici un comentariu lăsat în urmă. Cred că este corect şi de bun simţ să-ţi motivezi… manifestările, altfel laşi impresia anonimă de invidios şi răutăcios.
Am văzut şi comentarii răutăcioase şi pe lângă subiect. Poate fără legătură, mi-am amintit de anunţurile de la televizor legate de gripa porcină unde suntem sfătuiţi să ne spălăm pe mâini… Eu aş adăuga la acel anunţ şi sfatul să nu mai scuipăm pe jos.

Am reţinut şi ce spunea ieri Un Şoricel: „BBC are o ‘competitie’ cam la doi ani pentu ‘noi talente’… adica trimiti scenariu si 3 care le plac cel mai mult le transforma in filme de televiziune… 3 ? de ce nu 4 ? sau de ce nu 10 ? insa nu asta vreau sa zic… ci faptul ca e recunoscut ca ‘multe vrabii malai viseaza’ deci participare mare nene! iar ei ce fac in final este sa se uite cam la ce vrea lumea si sa culeaga idei noi… una de aici una de acolo .. Evident BBCu nu o sa fure scenariul nimanui … dar cite o idee doua… si mai ales idei noi da.. si mai ales daca o idee apare sub mai multe forme e intersant de retinut si dezvoltat de ei ulterior … deci ‘concursul’ e defapt un exercitiu de marketing cam ca aia pe strada care iti pun intrebari despre ce iti place … insa facut pe usa din dos si cu un premiu !… Ciudatul fiind ca insa sunt destui tot la 2 ani care nu vor sa creada asta si incearca in idea ca ei o sa fie locu 1 2 sau 3…. !”
Adică nici „schema” asta nu au inventat-o „băieţii deştepţi” de la noi ci doar au preluat-o şi o aplică cu mult succes. Cu alte cuvinte suntem furnizori de „carne de tun”…
Ce s-ar putea face? Măcar acelaşi lucru pe care l-am propus şi legat de clasa politică şi alegerile care urmează: boicot total. Da’ cum spune şi Un Şoricel, mereu există „fraieri” care an de an speră să prindă locu’ 1,2 sau…3.

Înjurăturile în faţa cortului.

Bucureştiul între prezent şi trecut

Mai sunt 2 zile în care se pot trimite fotografii la concursul „Bucureştiul în tranziţie” organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române.
Mai citez odată din blogul lu’ moshemordechai:

Adresăm participanţilor invitaţia de a surprinde personalitatea unui Bucureşti mai degrabă cald şi uman, paradoxal şi cu un farmec încărcat adesea de umor involuntar. Cele mai valoroase fotografii vor fi incluse în expoziţia „Luna Bucureştiului” organizată în luna septembrie la Praga de Institutul Cultural Român.
Concursul se adresează atât amatorilor, cât şi profesioniştilor. Un juriu de specialitate va acorda următoarele premii:
– PREMIUL I – 1500 euro
– PREMIUL II – 1000 euro
– PREMIUL III – 500 euro

Fotografiile acceptate în concurs vor fi în mod obligatoriu inedite şi exclusiv în format electronic, având următoarele caracteristici:
– format: jpg (fine) sau RAW (în diferitele formate specifice), eventual TIFF.
– dimensiuni: peste 8 megapixeli (nu se acceptă resamplarea fotografiilor mici).
Se acceptă şi fotografii provenind din scanarea clişeelor, la o rezoluţie de 300 dpi, mărite de cel puţin 10 ori (clişee 24-36) sau 6-8 ori (clişee mai mari).
În cazul fotografiilor digitale, MNLR solicită prezenţa EXIF, prin care imaginile se autentifică.
Imaginile vor putea fi expediate pe adresa [email protected] sau [email protected]. Ele pot fi de asemenea trimise pe CD sau DVD pe adresa MNLR, B-dul Dacia 12, sector 1, Bucureşti (cu menţiunea – pentru concurs foto). Imaginile trimise vor fi însoţite de un scurt CV şi de datele de contact.
Fiecare participant este acceptat în concurs cu un număr de minim 5 şi maxim 15 fotografii. Data limita de înscriere în concurs este 31 mai a.c. Rezultatele vor fi date publicităţii în data de 15 iunie.
Fotografiile premiate intră în proprietatea MNLR.  – ATENŢIE MARE LA PASAJUL FINAL!!! – Celelalte fotografii vor fi deţinute în coproprietate cu autorii pe o durată de 2 ani, orice eventuală tranzacţionare a acestora urmând a face obiectul unui contract separat.

Mi-am mai spus părerea şi o reafirm: la noi se hotărăsc câştigătorii, apoi se organizează un concurs să fie premiaţi cu eleganţă, da’ am trimis şi „io” 11 cadre să mă aflu în treabă.
Bucureştiul „meu” este chiar în tranziţie şi cred că am surprins exact tema propusă, dar asta este numai şi numai părerea mea subiectivă. Prin ochiul camerei mele foto eu asta am “simţit” ca fiind un Bucureşti mai degrabă cald şi uman, paradoxal şi cu un farmec încărcat adesea de umor involuntar.” 🙂 Dar eu sunt mai mult decât un simplu amator, sunt un profan… şi nu mă pun cu un juriu de specialitate.

În ceea ce priveşte pasajul de la sfârşit, nu ştiu dacă este perfect legal, dar este mai aberant decât comunismul….  Abia aştept să-mi văd fotografia undeva… pentru a strânge încă un imbecil de gât, ori ce motiv este suficient de bun! Ha ha ha! 😛

Baftă câştigătorilor! Ha ha ha! 😛

intre_prezent_si_trecut_01intre_prezent_si_trecut_02intre_prezent_si_trecut_03intre_prezent_si_trecut_04intre_prezent_si_trecut_05intre_prezent_si_trecut_06intre_prezent_si_trecut_07intre_prezent_si_trecut_08intre_prezent_si_trecut_09intre_prezent_si_trecut_10intre_prezent_si_trecut_11

Bucureşti cu iz de…?

Mai păstrez în două-trei borcane pietricele adunate de la mare. Am tot într-un borcan câteva pietricele dintr-un pârâu de munte dintr-un concediu îndepărtat. Apa de mare am aruncat-o, pun apă proaspătă de la chiuvetă, pietricelele au culoare mult mai sclipitoare păstrate în apă. Mai am şi o scoică undeva. Aveam şi nisip de pe plajă dar cu atâtea mutaturi…
La Berlin cu 4 euro poţi să-ţi cumperi o conservă cu „aer de Berlin, original, cu un parfum deosebit”. Dacă s-ar pune astfel de conserve în vânzare cu iz de Bucureşti, probabil pe etichetă ar ajunge Casa Poporului. Cu ce suveniruri poate pleca un turist din Bucureşti? Ce “gust” are Bucureştiul?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tH9Yuc98z_k]

S-a mai vorbit despre brandul de ţară, s-au mai aruncat sume fabuloase pe fereastră pentru clipuri ce teoretic ar fi fost menite să promoveze turismul, dar s-au dovedit doar ţepe fabuloase trase bugetului de stat. Şi poate mai ţineţi minte şi episodul nici acum clarificat în faţa justiţiei cu „Eterna şi fascinanta Românie”…
De 1 mai pe litoral s-a lansat „imnul turistic al României”, o piesă compusă de inevitabilul Marius Moga şi interpretată de adunătura de pseudo-all stars: Loredana Groza, Smiley, Felicia Filip şi Aurelian Temişan. Iniţial figura cu un intro de nai şi maestrul Zamfir, dar din lipsă de fonduri în urma unui mini scandal, a fost exclus. Piesa sub mediocră a costat 10.000 de Euro. Puţin dacă mă gândesc că ultimul album Guns’N’Roses a costat aproape 16 milioane de dolari, foarte mult dacă ascult ce a ieşit.
Dar nici măcar nu asta e problema. Mi-am amintit de fostul meu loc de muncă, unde şefu’ era un mic Napoleon şi un mare Ceauşescu: se pricepe la toate. Numele brandului este total neinspirat şi contra-lucrativ, sigla a realizat-o la indicaţiile lui preţioase un arhitect în 3D Max şi este combinaţia perfectă a kitchului capitalist cu socialismul primitiv ca expresie vizuală şi a fost o mică aventură transformarea ei în imagine vectorială. Dar nici asta nu e subiectul discuţiei ci ideea este de abordare: când vine vorba despre branding sau re-brandig trebuie respectaţi anumiţi paşi, lucrurile se fac într-o anumită ordine şi etapele nu pot fi nici sărite, nici înlocuite ulterior.
Ţara nu este foarte diferită de o firmă oarecare: ai nevoie în primul rând de un concept solid pe baza căruia să construieşti aşa numitul „manual de identitate”. Brandul – numele – este dat. Apare inevitabil referirea la Transilvania, Dracula, vampiri, dar trebuie să recunoaştem că Hollywoodul a explorat şi stors subiectul la maxim.
Am auzit vorbindu-se şi despre turismul sexual, dar să fim serioşi! „Fetiţe dulci ca-n Bucureşti” găseşti şi la Budapesta, Praga sau Varşovia şi pe lângă fetiţe, găseşti şi multe alte atracţii şi tentaţii…
Dar noi avem un material bun, nu doar fetiţe dulci: avem mare, munte, deltă, un turism teoretic potent în fiecare sezon, lucru pentru care putem fi invidiaţi oricând şi de oricine. Ne lipseşte conceptul, ne lipseşte exploatarea eficientă a resurselor şi a potenţialului. Doamna Udrea s-a apucat şi ea de scărpinat invers: am început cu sfârşitul: imnul turismului, atâta timp cât subiectul, turismul propriu zis este praf.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1FYl9p3VYNg&feature=related]

Mânat şi de gândul unor concursuri foto găsite pe net, ieri am luat la picior Bucureştiul cu aparatul foto atârnat de gât. Am câteva sute de fotografii cu Bucureştiul şi zilele următoare am să mai fac. Despre concursuri am mai spus: cred că prima oară se desemnează câştigătorii, apoi se organizează concursul, suntem atât de previzibili şi transparenţi! Ha ha ha! 😛
Dar fotografiatul mă rupe de griul care s-a înşurubat în retinele şi sufletul meu în ultima vreme, mă relaxează şi… vă invit să descoperiţi Bucureştiul. Şi cu alţi ochi. 🙂

„Bucureştiul în tranziţie”
Digi Photo – concurs

09-05-04_431109-05-04_441309-05-04_445409-05-04_446009-05-04_445609-05-04_448809-05-04_449209-05-04_440209-05-04_439009-05-04_438909-05-04_438509-04-16_301709-05-04_437509-05-04_436009-05-04_434909-05-04_433809-05-04_433309-05-04_432109-05-04_431509-05-04_429609-05-01_390009-05-01_388809-04-24_350309-04-19_343309-04-17_317209-04-17_317409-04-16_301209-04-09_176609-04-09_170009-04-09_169609-04-09_163409-04-08_191809-04-03_081009-04-03_078509-04-03_078309-05-04_451109-05-04_4509