All The “Punk” Things Fest

Regimul dinainte de ’90 din România a fost cel mai aspru. Dacă în toate fostele ţări din blocul estic, Ungaria, Iugoslavia, Cehia, Polonia, Germania de Est şi chiar şi-n Rusia au fost trupe de Rock, Punk, New Wave, Metal(e), a existat o coerenţă şi un underground viabil de rezistenţă, la noi: pauză. Ca şi în multe alte cazuri şi domenii, cele câteva nume care totuşi au fost, sunt umflate excesiv cu pompa, mai mult din prostie decât din patriotism.
Speram ca după ’90 lucrurile să fie cât de cât corectate şi să intrăm şi noi în rând cu lumea. Aparent a existat o oarecare liberalizare şi revigorare în primii ani de după ’90, dar încet-încet vechile găşti au răsuflat liniştit, Iliescu pe toate planurile a asigurat liniştea şi nu doar industria, agricultura, economia, dar şi societatea şi cultura, implicit frageda scenă underground, au fost bine îngropate.
Dacă totuşi pe felia Rock/Metal ceva-ceva s-a mai mişcat, o adevărată mişcare Punk n-am avut niciodată. Punkeri da, trupe nu prea.

Mie îmi plac Z.O.B. chiar dacă au luat-o pe linia americană, mai „pieptănată” şi radio friendly. N-a fost rău nici ce făceau băieţii din Ura De După Uşă, amestecul acela de Nirvana cu Thrash/Heavy Metal simplist, minimalist, dar direct şi eficient a fost poate cel mai Punk act de pe scena românească, dar ca multe alte proiecte bune de la începutul anilor ’90 şi UDDU – din varii motive – s-au dispersat şi au dispărut treptat din lumina reflectoarelor. Trupa activează din nou şi sper să aibă aceeaşi vână ca acum 20 de ani şi să se lege lucrurile pentru ei.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VT3oSGuFubY]
Fireşte, proiecte interesante au fost şi poate Read more All The “Punk” Things Fest

Mesaj pentru Olguţa Vasilescu

Sugi pula. Nu tu, fă, mie.
Înjurăturile, obscenităţile şi ameninţările ar putea deveni o amintire pe internet. Cel puţin aşa îşi doreşte senatoarea social-democrată Lia Olguţa Vasilescu, cea care vrea să iniţieze un proiect de lege prin care asemenea practici, extrem de frecvente pe site-urile agenţiilor de ştiri, ale televiziunilor şi ziarelor, dar şi pe bloguri, să fie sancţionate sau curmate, prin moderare. Olguţa Vasilescu se gândeşte să pună această misiune pe umerii CNA, dar precizează că nu e încă fermă asupra acestui aspect – scrie pe Realitatea.Net
Nu-s portiera din spate la jeepanu’ vre-uni preot, mai înjur şi da, am limbaj colorat uneori, da’ când sesizez prostia, mă ia cu ameţeală. Nu susţin limbajul trivial, ca administrator direct al propriului meu blog şterg comentariile care conţin exclusiv înjurături şi nici o idee, dar de aici până să „bagi” CNA-ul şi peste on-line Read more Mesaj pentru Olguţa Vasilescu

Creativitate

Vorbeam azi cu cineva şi am realizat că nu cred că ar mai fi mulţi care să stea cu scobitoarele în ochi până la 1 noaptea să-l aştepte pe Magdin cu „Întâlnirea de la Miezul Nopţii”. În schimb cred că-s suficient de mulţi cei care stau cu ochii bulbucaţi la „Taraful de la Miezul Nopţii”.
În fine! Nu asta era ideea. 🙂
Poţi să înveţi să cânţi la un instrument, să citeşti şi să scrii partituri, poţi exersa conştiincios zi de zi şi poţi face performanţă profesionistă din cântat însă creativitatea nici nu se învaţă, nici nu se dobândeşte.
De multe ori pare că am explorat toate limitele, nu mai este nimic de făcut, nu mai sunt orizonturi noi şi experimentele sunt simple copii sau repetiţii ale unor lucruri de mult făcute.
Eu nu cred că-i aşa. Omul dincolo de băşini şi multă apă este în primul rând un spirit. Şi unul surprinzător, creativ.
Filmuleţul acesta merită văzut şi este şi amuzant. Read more Creativitate

Boris and Ian Astbury – BXI (2010)

Boris – Site Oficial
Boris – Pagină MySpace
The Cult – Site Oficial
The Cult – Pagină MySpace

Ian Astbury este fondatorul formaţiei (Punk) Southern Death Cult (1981), transformată în Death Cult (1983) şi-n final în The Cult, una din trupele de succes ale scenei Rock britanice de la sfârşitul anilor ’80, începutul anilor ’90. Al doilea şi al treilea lor album, „Love” (1985), respectiv „Electric” (1987) sunt discuri absolut clasice şi de referinţă.
Ultimul material The Cult, „Born Into This” datează din 2007 şi pentru anul acesta au anunţat lansarea noului material. Deocamdată au scos doar single-ul „Everyman and Woman is a Star” în data de 31 iulie şi au cântat la Sonisphere-ul britanic în aceeaşi zi.
De pomenit şi măcar două din colaborările majore al lui Astbury. În 2002 a fost alegerea cea mai potrivită pentru proiectul de re-asamblare al trupei The Doors „The Doors of the 21st Century” alături de doi supravieţuitori Robby Krieger şi Ray Manzarek. Iar anul acesta Astbury a colaborat la piesa „Ghost” pe noul material semnat Slash.
Dacă pretinzi că eşti rocker şi îţi place, te interesează fenomenul, măcar atât trebuie să ştii despre cine este Ian şi The Cult.
Dar….who the hack is Boris?! Read more Boris and Ian Astbury – BXI (2010)

Soundgarden – Black Rain, single 2010

Soundgarden – Site Oficial
Soundgarden – Pagină MySpace

Chiar dacă anul trecut Ben, Chris, Kim şi Matt ne-au promis un nou album pentru 2010, tot cu ce au putut să vină este acest single „Black Rain” lansat în data de 2 august ce prefaţează albumul „Telephantasm” ce urmează să fie scos pe piaţă în data de 28 septembrie şi conţine nu piese noi, ci o retrospectivă cu piese de pe toate materialele de până acum scoase de trupă. Şi acest „Black Rain” este o piesă imprimată şi rămasă la sertar din sesiunea „Badmotorfinger” (1991) şi ca atare sună suficient de Heavy.
Materialul din toamnă va fi lansat şi-n parteneriat cu noua serie (6) a jocului Guitar Hero  iar trupa se află-n turneul american Lollapalooza, deci nu există nici un plan apropriat pentru imprimări noi.

Iron Maiden – The Final Frontier (2010)

Iron Maiden – Site Oficial
Iron Maiden – Pagină MySpace

Joia trecută mă plângeam de căldura sufocantă din Bucureşti şi am scris: ce n-aş da pe o ploaie în secunda asta! Aveam o treabă în zona de Nord a oraşului, m-a prins furtuna şi ploaia torenţială, în nici 5 secunde aveam şi chiloţii uzi pe mine. Ieri spuneam că „abia aştept să ascult tot materialul” referindu-mă la noul Iron Maiden, e 5 dimineaţa şi ascult „The Final Frontier”. Cele 6 norocoase din cele 49 nedibuite nu mi-au ieşit niciodată, dar inevitabil mă gândesc: ai grijă ce-ţi doreşti…
Cu acest al 15-lea material discografic (album de studio) britanicii punctează şi câteva recorduri: cu cele 76 de minute şi 34 de secunde, acesta este cel mai lung album Maiden până-n prezent şi având în vedere cei 4 ani scurşi de la precedentul material discografic – album nou de studio, excluzând live-ul „Iron Maiden: Flight 666” –  „A Matter of Life and Death”, este cea mai lungă perioadă scursă între două discuri din istoria trupei. Şi dacă stau să mă gândesc bine, nici nu ştiu vreo altă formaţie cu trei chitarişti (Dave Murray, Adrian Smith şi Janick Gers).
Pe de o parte este reconfortant să ştii că sunt câteva trupe (AC/DC, Iron Maiden, Manowar, etc) de la care mereu ştii cu precizie aproape chirurgicală ce primeşti, la ce să te aştepţi. Pe de altă parte Read more Iron Maiden – The Final Frontier (2010)

Them Bird Things – Wildlike Wonder (2010)

Them Bird Things – Pagină MySpace
Them Bird Things – Site Official

Totul este „indie”, „alternativ” şi neapărat „post” ceva. Numai când văd scris sau aud cuvântul „indie” mi se face rău, mă apucă greaţa. N-am numărat, dar cred că am ascultat peste 200 de albume deja numai anul acesta etichetate „indie” sau „alternativ” şi nu ştiu dacă au fost 10 cât de cât interesante.
Am ajuns să ascult câteva zeci de discuri până să mă hotărăsc să scriu despre unul şi de multe ori nici acela nu e ceva chiar demn de pomenit. Toată lumea cântă, vrea acele 15 minute de faimă, să de-a pe spate o gagică sau să primească o bere moca într-un pub, dar parcă nimeni n-are nimic de spus, de exprimat, de transmis.
Şi muzica numită generic Rock a devenit un morman de „patternuri”, o adunătură de clişee previzibile.
Mulţi din artiştii consacraţi dezamăgesc, livrează produse pe placul publicului, se conformează aşteptărilor şi nu riscă să se mai exprime, să caute, Read more Them Bird Things – Wildlike Wonder (2010)

Black Label Society – Order of the Black (2010)

BLS – Site Oficial
BLS – Pagină MySpace
Zakk Wylde – Site Oficial

Pe Zakk Wylde l-am remarcat – probabil ca mulţi alţii – în 1991 cu unul din cele mai bune albume Ozzy „No More Tears”. Ozzy l-a smuls din slujba sa de la o benzinărie din New Jersey şi pentru Zakk au urmat două decenii de faimă şi glorie alături de una din icoanele Rockului şi s-a transformat şi el însuşi într-o icoană, a devenit unul din noii Guitar Heroes.
În perioada 1988-2007 a imprimat cinci albume alături de Ozzy, dar din 1994 în paralel cu această activitate a pornit şi pe propriul său drum. Primul disc, „Pride And Glory” ne-a arătat un amestec de Southern Rock, Blues şi Heavy Metal, dar succesul a fost moderat. „Book of Shadows” a fost lansat în 1996 şi este un material acustic ce a trecut aproape neobservat. În 1998 Zakk şi bateristul Phil Ondich imprimă un nou material care în cele din urmă este lansat un an mai târziu şi devine primul disc semnat Black Label Society: „Sonic Brew”. „Trupa” n-a fost gândită ca o formaţie pe termen lung, ci mai de grabă proiectul solo al lui Zakk, pe primile patru albume acesta imprimând toate instrumentele şi partitura vocală apelând doar pentru tobe la profesionişti. Cu toate acestea de la bun început este cooptat şi chitaristul Nick Catanese, amicul lui Zakk din turneul de promovare al materialului „Book of Shadows”, acesta fiind de altfel şi singurul menbru constant alături de Zakk.
Prin BLS trec nume sonore. La bas s-au perindat şi Mike Inez (Ozzy, Alice In Chains, Slash) , Robert Trujillo (Suicidal Tendencies, Infectious Grooves, Ozzy, Metallica), Steve Gibb şi James LoMenzo iar la tobe Phil Ondich şi Craig Nunenmacher.
În formula actuală pe lângă Zakk şi Nick activează Read more Black Label Society – Order of the Black (2010)

Mr. Pan[k]sament – One Bullet [Resolution] EP 2010

Lucrurile au mers mai încet decât speram, însă merg. Aţi vrut Bandcamp, am făcut pagină Bandcamp, am remixat unele din piesele deja prezentate şi am mixat şi una din piesele dragi mie: Vio-lent – o piesă compusă din 3 părţi şi de aproape 10 minute, un experiment pe placul meu. 6 piese… Şi sunt moca. Deocamdată. 🙂 Şi se împrăştie. 😉

[bandcamp album=3815964024 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=4285BB]

Mai am de lucru, dar Read more Mr. Pan[k]sament – One Bullet [Resolution] EP 2010