Au fost câteva zile toride în capitală iar eu mă încăpăţânez să nu pornesc aerul condiţionat – detest invenţia!
Dimineaţa vă povesteam de Facebook şi încă nu-mi explic cum reţelele de socializare virtuală creează dependenţe. Este tragi-comic şi faptul cum unii reuşesc să exploateze şi slăbiciunile umane şi efectele crizei şi fac bani mulţi pe seama celor mulţi şi… fără bani. Dar asta e o altă poveste! E bine, încă nu este obligatoriu să ai profil Facebook şi să-l utilizezi zilnic cum o altă scamatorie financiară prin care unii fac avere pe seama celor mulţi şi pricăjiţi – asigurarea locuinţelor – a devenit prin lege obligatoriu. Dar şi asta este o altă poveste. 🙂
Ce vreau să vă spun este că dă-l dracu de internet, televizor, canapea şi telecomandă!
După ce mi-am terminat treburile ce vreau-nu vreau mă leagă de computer şi internet, mi-am pus aparatul foto de gât şi Read more Evadare în decor
Monthly Archives: July 2010
Facebook, cafea şi ţigări
Aveţi o cerere de prietenie: Adriana – 2 prieteni în comun. Confirmă sau ignoră…
Dacă confirmi te trezeşti în faţa unui test IQ, este o reclamă tip spam, ingenioasă, dar tot spam şi denotă interesul mare pentru Facebook şi numărul mare de utilizatori.
Facebook impune noi exigente pentru protejarea datelor utilizatorilor; Peste 30.000 de oameni au parasit Facebook in semn de protest; Facebook vrea sa aiba un miliard de utilizatori; Facebook a avut venituri de 800 de milioane de dolari in 2009; O treime dintre femei intra pe Facebook imediat ce se dau jos din pat; Seful Facebook ar putea sa fie condamnat la moarte in Pakistan; 2,5 milioane de musulmani ameninta ca isi sterg contul de pe Facebook; Fiecare al 13-lea roman e pe Facebook – sunt doar câteva titluri din mass-media care au atras atenţia legate de această reţea virtuală de socializare.
Criza a afectat tot globul şi pe fundalul Read more Facebook, cafea şi ţigări
Rotisorul de duminică
Toţi ne înecăm. La mal sau la… Mall. În siguranţa confortabilă a căminului – în general un spaţiu delimitat şi stingher – sau pierduţi în mulţimea anonimă, ne înecăm din când în când. O facem benevol sau inconştient. Am văzut un film, Cell 2, în care un criminal în serie îşi ucidea prin diverse metode victimele ca apoi să le readucă la viaţă şi printr-un alt experiment să repete şirul acesta morbid până la epuizare sau până la eşecul resuscitării. Viaţa noastră nu este atât de dramatică şi teatrală, ba, de cele mai multe ori este banală şi mult mai gri, dar ne înecăm câte puţin sistematic să respirăm mai cu sete câte o gură de aer.
Fiecare se descurcă cum poate.
Ne facem cu mâna pe Mess, dar nu ne privim niciodată-n ochi.
Oamenii nu prea se mai vizitează – trotuarele din faţa blocurilor s-au transformat în locuri de parcare cu plată rezervate exclusiv locatarilor – , cu vecinii nu ne salutăm din principiu şi prietenia ţine mai mult de o listă virtuală decât de o relaţie.
Auzim vocile, dar nu distingem mesajul.
Ascultăm sunetele, dar nu distingem melodia.
Arta a devenit un clişeu, un produs, ambalajul de cele mai multe ori este mult mai sofisticat decât conţinutul.
Toată lumea cântă, nimeni nu cumpără, descărcăm – să avem, să fie acolo – şi nici măcar nu ascultăm de foarte multe ori. Sau ascultăm şi nu auzim.
Sunt prea multe produse şi… prea puţină muzică.
Şi cine nu-i pe scenă este critic (jurnalist, blogger) sau bodyguard.
La cuptorul cu microunde (sonore) am „prăjit” cele mai recente produse semnate: This Drowning Man, Inside Again, Edge Of Dawn, Not Breathing, Veell şi The Paradise Motel. Read more Rotisorul de duminică
ferestre
Vita e servită!
Nu înjur, mă, am gătit. O supă de vită şi vită pe varză. 😀
Adevărul este că am tot gătit, n-am făcut nici foame-foame, nici greva foamei, dar fiind prins cu tot felul de treburi, n-am mai şi fotografiat procedeul de gătire. Ce-i drept, am bucătăria minusculă şi gătesc de obicei concomitent felul unu şi felul doi, să mai şi tot fac poze uneori este peste mână.
Acestea fiind spuse, să fiu concis! Am cumpărat un kg de carne de vită, două pungi de legume congelate – amestec de morcovi, mazăre şi unul de ardei roşu şi verde, o varză, cartofi, ceapă, usturoi şi verdeaţă (pătrunjel, mărar, leuştean). Am mai folosit condimente, smântână, pastă de ardei, Delikat şi puţină sare. Read more Vita e servită!
Yuka Honda – Heart Chamber Phantoms (2010)
Îmi place fata asta, albumul ei proaspăt, „Heart Chamber Phantoms”, mi-a amintit de trompeta lui Miles (Davis) – anii de după 1985, era Warner Bros., colaborările cu Marcus Miller, coloana sonoră a filmului „Siesta” şi mi-a amintit şi de un alt trompetist de seamă, Terence Blanchard, „responsabil” pentru coloana sonoră a aproape 50 de pelicule şi numeroase discuri de Jazz modern, Hard Bop.
Nu vreau să vă speri cu treaba asta cu Jazz-ul, ce face Yuka este destul de lejer, dar de calitate, cred că şi pentru cei nefamiliarizaţi cu genul este o oportunitate de a se apropria puţin de această zonă muzicală.
Cele 10 piese sunt un trip sonor de la momente de acalmie şi relaxare până la răbufniri furtunoase condimentate cu ceva Funk , Acid Jazz şi Bebop.
Mie îmi plac piesele mai ritmate, mai cu nerv (Hydrosphere, Waters On Mars), dar şi experimentele mai Chill sau stranii sunt vii, au atmosferă.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mK1Ua7Kpnag]
La trompetă Read more Yuka Honda – Heart Chamber Phantoms (2010)
Presa pe preş – 16.07.2010.
Nu-i număr poşetele Elenei Udrea şi nici metri pătraţi al vilei lu’ Videanu. Totuşi nu pot să nu-mi pun întrebarea cum familia unui bugetar ca Băsescu a devenit una de miliardari. Şi nu-i nimic rău în faptul că avem miliardari, ba, chiar ne-ar prinde bine să avem cât mai mulţi, însă nu ştiu cum se face, dar ai noştri ca brazii, toţi s-au îmbogăţit peste noapte în mod suspect şi majoritatea în urma unor afaceri (ţepe?) cu Stat-ul.
Nu-i vorba doar de cei aflaţi azi la putere – unii tind să uite că PDL-ul actual e bucăţică ruptă din PSD şi consolidată cu scursuri din PNL -, ci de toţi îmbogăţiţii din ultimii 20 de ani de la Năstase la Patriciu, de la Copos la Becali şi lista e lungă, poate mult prea lungă şi plină şi de personaje obscure, multe din ele apar rar sau niciodată în faţa opiniei publice.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, în schimb mă întreb cum de ea, colegul şi prietenul ei, domnul Boureanu şi mulţi alţii din distinsul anturaj au credite de milioane de euro de rambursat şi oricât ai socoti, nici garanţiile, nici veniturile lor (declarate) nu acoperă sumele respective.
O explicaţie desigur ar fi. Fostul „şef al mafiei personale” – ca să-l citez pe preşedinte – al fostului premier Năstase acuzat de grave fapte de corupţie a ajuns Ministrul Apărării. Militar înnăscut dacă ne gândim că în câţiva ani din plutonier a ajuns general…
Avem „Regii Asfaltului”, dar nici urmă de şosele, nici pomeneală de autostrăzi.
Şi exemple sunt fără număr, fără număr…
S-a furat şi se fură. Dar nu s-a pus niciodată nimic în loc.
Nu vreau să reiau discuţiile economice, dar sunt două mijloace prin care criza poate fi combătută: investiţiile în infrastructură şi dezvoltare şi o cât mai mare ocupare a forţei de muncă.
„Măsurile” luate de actualul executiv au rezultate – recul – fix inverse: investiţii zero – au spus-o chiar ei: nu-s bani, disponibilizări, firme falimentate, adică creşterea şomajului şi prin reducerea veniturilor şi creşterea taxelor o scădere a consumului şi implicit a producţiei şi – hai că nu-i aşa greu de anticipat! – noi falimente şi disponibilizări.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, sper să-i număr zilele.
Acesta este un pamflet şi Udrea un personaj generic, fictiv. („Învaţă-mă să suport mirosul de porc în haine de import”) Read more Presa pe preş – 16.07.2010.
Captain Ahab – The Propagation of the… (download!)
Cu toate că de anul trecut m-am reactivat şi am oarecare legătură cu (pseudo) scena Electro, admit, nu sunt expert şi nici cel mai în măsură să-mi dau cu părerea despre muzica Electro de factură modernă, despre stiluri şi sub-categorii, despre artiştii ce activează-n această zonă.
Mare lucru nu ştiu nici despre acest duo din L.A., Captain Ahab, dar având în vedere că noul lor material e la liber pe site-ul lor – Get It from Here – m-am aruncat să-l descarc şi ce am primit a fost o surpriză extrem de plăcută.
Şi e bine că mai sunt artişti care-şi pun “marfa” la “vedere” şi gratis pentru cei interesaţi, că parcă avem tot mai mulţi “artişti” şi tot mai puţini oameni interesaţi…
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=eNt0_uSAJ24]
E muzică de club, de chef Read more Captain Ahab – The Propagation of the… (download!)
Presa pe preş – 15.07.2010.
Putem pretinde că trăim în lumea noastră, un pseudo glob de sticlă, că nu ne interesează politica, economia, evenimentele din jur, că nu deschidem televizorul, nu citim ziare pe net, n-avem radio şi în general când ieşim pe stradă nu vedem, nu auzim nimic. O doză de autism este utilă şi chiar necesară, dar ignoranţa nu este o binecuvântare niciodată.
Şi indiferent cât de rupţi de realitate am pretinde că suntem, TVA-ul mărit se regăseşte şi-n uleiul, zahărul şi berea noastră, deciziile politice ne afectează direct vrem-nu vrem. Read more Presa pe preş – 15.07.2010.
Dincolo de nor(o)i
Fără a generaliza, omul este om cu defectele, calităţile sale.
Lăsând la o parte patriotismul, adevărul este că nu suntem mai buni, dar nici mai răi, nu suntem poeţi, nu suntem cine ştie ce ospitalieri şi nici hărnicia nu dă pe afară, adevărul este că suntem superficiali, comozi şi nepăsători ca omul la modul general.
Spun asta fiindcă trăim într-o lume în care clişeele şi mentalităţile, ideile preconcepute şi apucăturile domină în faţa raţiunii şi a evidentului.
Neamţul – de exemplu – n-a fost corect, nici civilizat şi a fost constrâns să fie astfel.
Este o chestiune de educaţie şi constrângere.
Un exemplu: dacă aruncai gunoiul pe jos erai amendat cu câteva sute de Mărci – factor constrictiv – şi evident părinţii te învăţau de mic să nu faci asta fiindcă amenda îi ustura pe ei la buzunar.
Dar nu despre nemţi şi nici despre gunoaie vreau să Read more Dincolo de nor(o)i
