Introducing… CandlestickMaker!

CandlestickMaker este proiectul tânărului student din Craiova, Seidiu M. Alexandru care a început să mixeze pentru propria plăcere prin 2006. Lucrurile au progresat rapid şi au urmat performanţe live în cluburile din Craiova, Timişoara, Bucureşti şi Arad.
CandlestickMaker este un amestec auditiv de IDM,  Drill’n’Bass şi Breakcore, pe o arie de la Downtempo la Ambiental.
Pe profilul MySpace găsiţi 5 piese („Sun Rise” mi-a plăcut cel mai mult, o combinaţie interesantă de ritmuri alerte şi sunete plutitoare, o combinaţie asemănătoare „Summer Break” şi reconfortanta „Promise of the Fall in the Air”) şi aruncaţi un ochi şi pe pagina DeviantArt.

Pe YouTube am găsit o piesă mai zgomotoasă, dar la fel de proaspătă şi ambientală de pe acelaşi material „Seeds”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wu-bEZXTdHA]

Pe 20 octombrie CandlestickMaker lanseanză noul album, dar până atunci îl puteţi urmării în cadrlul festivalului Cybermental la Bucureşti!

Bring the Noise!

Cybermental.4

Introducing… Matze!

Recunosc, sunt un tip uşor arogant.
Sunt un punker metalist care se relaxează cu Miles Davis.
Sunt mai mult ca sigur defect, dar trupele de pe la noi nu m-au impresionat la lacrimi niciodată. În 99,9% din cazuri sunt doar imitaţii palide a unor lucruri făcute mult mai bine de alţii. Adică, mai mult maimuţăreală, la capitolul inspiraţie stăm cam subţire şi creaţia a fost înlocuită cu nonşalanţă de copiat.
Mi-a plăcut mult ce făcea nea Hoisan cu Tectonicul lui la sfârşitul anilor ’80, începutul anilor ’90, Liviu poate că este diliu, dar are fazele lui geniale şi eu – sincer – apreciez şi prefer oamenii dilii.
Trupa Neurotica au avut un album excepţional, „Bio” care din păcate a trecut destul de neobservat şi s-a risipit în neant şi nepăsare, mi-au plăcut din prima Şuie Paparude şi ZOB şi îmi plac Blazzaj… dar cam atât.
Nu mă luaţi cu „Mugur de fluier” că şi aşa vremurile-s suficient de haiduceşti!

Nu-s mare expert nici în Electro-Industrial, de ce să vă mint?
Pe la 7 ani am ascultat prima oară Kraftwerk şi „Man Machine” mi-a rămas în minte pentru totdeauna, apoi pe la 19 ani am descoperit VoiVod şi prin ’90 Nine Inch Nails, Ministry şi Malhavoc. M-am mai cultivat, ascult Einstuerzende Neubauten cum ascult şi David Bowie sau Peter Gabriel, îmi plac Cop Shoot Cop şi Consolidated, Ugly Mus-Tard şi o tonă de alte trupe mai mult sau mai puţin cunoscute din zona experimentală, dar înrudită cu Rock-ul şi Metal-ul. Îmi place Brian Eno, dar nu mă omor nici după minimalism, nici după ambiental. Sunt chill, sunt cool, sunt relaxante, dar mă relaxez cam rar.
În ceea ce priveşte scena autohtonă, habar n-am cine cântă, ce cântă şi de ce cântă. Mea „pulpa”, pe lângă faptul că sunt arogant, mai sunt şi ignorant.

De asta-i bine să mai fie câte un Cybermental, se cultivă şi ăştia din provincie ca mine. 😀
Nici pe MATZE nu l-am ascultat până astăzi. Din ce ţin minte, a cântat cu DJ Vasile în deschidere la Laibach, dar plăcerea de a-i vedea şi asculta pe Laibach după mai bine de un deceniu de aşteptare, nu puteam să-l amestec cu nimic altceva – cu siguranţă Hoisan ar fi fost mai potrivit să presteze în deschiderea acelui show – aşa că atunci am preferat să stau afară şi să fumez (ca turcul) cât timp au prestat cei doi artişti.
Pe undeva m-am ferit de DJ tot timpul… sechele de punker, probabil.
Azi mi-am luat inima-n dinţi şi am intrat pe MySpace la Matze.
Din cele 3 piese de acolo: „drag baditza cu tractorul”, „jalnika” şi „drag baditza cu tractorul”, cel mai mult mi-a plăcut a doua piesă.

Piesa de astăzi este un mix haios de manea cu ambiental…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EolRiG6Jotk]

Este haioasă şi “electrizarea” piesei “Oameni” a lui Aurelian Andreescu… 😆 Uneori când văd ce este în jurul meu nu ştiu ce să fac: să plâng sau să râd. În ultima vreme am ales să râd.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6oXioO7-IS4&feature=channel_page]

Am citit şi prezentarea făcută de organizatori pe pagina festivalului şi de acolo am aflat că Matze e unul din veteranii abordării Electro de pe la noi, evoluţia lui reflectă şi evoluţia genului şi al societăţii. Interesant. 🙂

Matze cântă în ultima seară a festivalului Cybermental,  pe 2 octombrie la Silver Church, merită să fiţi prezenţi.

Cybermental.4

Introducing… Noetic Purge!

Recunosc, despre Noetic Purge astăzi am auzit pentru prima oară şi nu ştiu nimic în plus faţă de ce am citit pe pagina CYBERMENTAL. Acolo scrie că „este printre puţinele proiecte de Rhytmic Noise din România şi, fără îndoială, printre cele mai bune.” Îi cred pe cuvânt pe organizatorii festivalului. Piesa postată astăzi este o combinaţie interesantă de clasic cu intervenţii ingenioase de Noise.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=p-gci2EkJK8]

„Pe 30 septembrie, la prima zi de Cybermental, Noetic Purge apare în premieră live. Sunt sigur că peste câţiva ani vor exista mulţi care se vor mândri că au fost la primul lui concert.” Aşa să fie, ne vedem în Suburbia!

Aaaa…. şi dacă tot e 11 septembrie, asta are legătură şi cu una şi cu alta…Este un video “ne-oficial” şi între timp numele proiectului s-a transformat în Mr. Pan[k]sament, piesa a rămas neschimbată şi deschide albumul “One Bullet Revolution” pe care îl voi prezenta şi “io” la Cybermental…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dryd8wafhdI]

Cybermental.4

Introducing… Brazda Lui Novac!

Brazda lui Novac este primul cartier in care s-au construit blocuri în Craiova.

Proiectul solo al lui Victor Popescu, pornit în 1997 pe vremea când era student la Arhitectură în Bucureşti, abordează un IDM înrudit cu Autechre şi Aphex Twin (conform propriilor declaraţi ale lui Victor), dar are şi o amprentă personală şi se resimt (şi aud) note distincte abordării europene şi zonei de Est (şi Balcani).

Din 2003 Victor porneşte propriul său studio numit „Square sound studio” şi treptat descoperă avantajele sintetizatoarelor autentice faţă de softwear-urile tot mai răspândite şi utilizate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=L9g5aiLp6jI]

Conform celor spuse de organizatori pe situl festivalului, trupele şi artiştii participanţi în fiecare an au venit cu ceva nou la festival şi chiar dacă acest lucru nu este o regulă, a devenit o obişnuinţă de bun augur. Astfel şi Brazda Lui Novac o să prezinte un set de piese noi.

Vizitaţi pagina MySpace şi nu rataţi showul de pe 1 octombrie de la CYBERMENTAL 4 în Silver Church!

Cybermental.4

Introducing… eKlipSe!

eKlipSe este proiectul lui Răzvan Petrescu din Piatra Neamţ. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Iaşi, Răzvan a descoperit pasiunea pentru compus muzică în 2000 atunci când a pornit proiectele eKlipSe şi Kafeine. În timp ce Kafeine este un proiect Chill-Out „tradiţional”, eKlipSe este un proiect fără limitări stilistice şi se aventurează în zona experimentală.

Cum ne prezintă organizatorii festivalului CYBERMENTAL în update-ul de astăzi, „Ideea de bază e să nu vă aşteptaţi la easy listening ci să înţelegeţi în profunzime direcţia şi identitatea muzicală a proiectului. Setul de la Cybermental se bazează pe exact aceeaşi paradigmă şi va fi un spectacol audio/vizual nu bazat pe tehnici complexe de mixaj sau pe muzică de dans, ci pe crearea unei atmosfere din care să se poată distinge intenţia şi fundamentul cultural al artistului.”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yEIvc0RaCvA]

Pe situl oficial eKlipSe Răzvan spune că muzica lui este pur şi simplu „muzică electronică” fără nicio constrângere artificială legată de gen sau abordare.
eKlipSe este un experiment interesant, o călătorie însorită pe un fundament electro-minimalist, dar nu superficial, o muzică ambientală cu accente simfonice, o muzică introspectivă şi meditativă, definitiv neadecvată bâţâielii, accentul fiind pus pe armonii şi sugestiile sonore ci nu atât pe ritm.
De pe site pot fi descărcate mp3-uri. Merită ascultate şi nu rataţi recitalul de la CYBERMENTAL!

Cybermental.4

Introducing… CYCLER!

Cybermental 4 e pe rol… Rock’N’Roll… 🙂  În fiecare zi găsiţi ceva nou pe noua pagină a festivaluliAzi – pentru cei care încă nu-l cunosc – îl puteţi urmării pe CYCLER (…şi merită vizitată şi pagina MySpace) în acţiune la ediţia de anul trecut.

The boys makes some noise… 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pYLYFDui27g]

Cybermental.4

CYBERMENTAL 4

CYBERMENTAL 4
festivalul international de muzica si cultura electro/industrial

AKM si partenerii va invita la festivalul CYBERMENTAL 4, care se va desfasura  in perioada 30 sept – 2 oct 2009 in Bucuresti, in doua din cele mai consacrate locatii: miercuri 30 septembrie in clubul SUBURBIA si 1-2 octombrie in clubul SILVER CHURCH.

CYBERMENTAL a aparut ca o necesitate in 2005 iar in prezent a ajuns cel mai important festival al culturii si muzicii electro/industrial din Europa de Est. Electro/industrial este un gen muzical relativ nou in Romania, aparut in anii ’90, in jurul caruia s-a dezvoltat o intreaga cultura – web, grafica, arte vizuale, fotografie, filme, accesorii, new media.
CYBERMENTAL a creat cadrul de exprimare si expunere al acestora si a fost o evolutie fireasca a comunitatii formate de newsletter-ul zilnic, devenit cult printre cunoscatori ([email protected]).

In urma mediatizarii editiei de anul trecut, festivalul a atras atentia unor case de discuri si a unor trupe din strainatate care si-au manifestat dorinta de a participa. Dovada sunt parteneriatele cu ANT ZEN si  AD Noiseam – doua dintre cele mai importante label-uri de profil din Europa – precum si invitatii speciali din acest an, ceea ce face editia internationala.

Anul acesta, organizatorii va propun o serie incredibila de concerte si live-performances, dar si manifestari culturale cu radacini in constiinta urbana a zilelor noastre sau mai noi, dar la fel de interesante, in cadrul unui eveniment-platforma: CYBERMENTAL 4.

Pe scurt, vor fi 3 zile de muzica, DJ, expozitii de arta grafica si fotografie, de tatuaje,  instalatii, visuals, pictura, campaniarda si altele, iar recitalurile live sunt reprezentative pentru scena muzicala de profil, oaspetii de seama din acest an fiind din Germania, Elvetia si Romania: KIEW, ROGER ROTOR, SOMAN, 13TH MONKEY SI CYCLER. Lor li se adauga multi altii.

Cybermental.4

Programul complet al evenimentului, precum si alte detalii, este afisat pe blogul exclusiv al festivalului: www.cybermental.wordpress.com

www.another.ro
www.cybermental.wordpress.com
[email protected]

Arta ca… un glonţ

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bOL5cpwTkes&feature=fvst]

Nu ştiu exact de ce, gândindu-mă ce să scriu despre artă, mi-am amintit de Kurt Cobain. După o viaţă tumultoasă, ceva şampanie, cocaină şi un glonţ, pe 5 aprilie 1994 a pus capăt nu doar vieţii, dar şi unei cariere artistice promiţătoare. Au rămas trei albume – putem să le numim geniale – Nirvana, plus discurile cu rarităţi, înregistrări live, bootleg-uri dezgropate în timpul vieţii, dar mai ales ulterior şi Unplugged-ul de la New York. Paradoxal sau nu, (şi) Cobain a produs mai mulţi bani mort decât a făcut-o viu.
Destin de artist?

Multă lume a uitat şi de Cobain, cum mulţi care plâng acum o să-l uite şi pe Jackson. Aşa este lumea în care trăim, aşa suntem noi construiţi, programaţi genetic, aşa… dracu ştie.

„…and I swear
that I don’t have a gun…”

Lucrurile trec pe lângă noi şuierând… uneori ca un glonţ. Dar nici atunci, nu ne pasă.

Coca-Cobain T-Shirt by Brushvox
Coca-Cobain T-Shirt by Brushvox

Dar nu despre Kurt Cobain vreau să vorbesc şi nu toţi artiştii termină socotelile la fel de dramatic. Puţină lume ştie de exemplu că temutul Marilyn Manson nu este doar o icoană Rock modernă ci este şi un pictor cu talent, chiar dacă şi pictura sa are aceleaşi caracteristici groteşti.

manson_painting
Marilyn Manson

Dar la fel, David Bowie nu este doar un muzician de excepţie, este şi pictor, sculptor, fotograf şi actor. Sau fostul Beatles, Paul McCartney .

odette
Odette

Arta nu ţine de foame chiar dacă mulţi idioţi susţin că artistului îi şade bine cu stomacul gol… sau mort. Toată nebunia, reală sau nu, din jurul nostru de zi cu zi şi-a pus amprenta pe viaţa noastră, la cum ne raportăm la ce este în jurul nostru, la ce este şi ce nu este important pentru noi. Lucrurile sunt date peste cap, ne raportăm la „valori” uneori dubioase şi admitem sau nu, am devenit dependenţi de bani şi de… plastic.

Equilibrium_by_SfinxMagnum
Andrei Pavel

Cu toate acestea, arta nu dispare, artişti noi, proaspeţi, apar zi de zi chiar dacă nu răzbat prin hăţişul mediei, nu sunt mereu strident de vizibili în ochiul public cum sunt multe alte baliverne ce – în opinia mea – n-are avea ce să caute acolo.
Sunt artişti tineri ca Odette, Andrei sau Dragoş care merită atenţia noastră. Şi mulţi-mulţi alţii, sunt convins de acest fapt.

silver_church

Un nou proiect este promovat de Clubul Silver Church şi poate fi o portiţă, o oportunitate pentru mulţi tineri artişti care în mod frecvent dau cu nasul doar de porţi şi uşi închise…

Promovaţi-vă valorile artistice! Propuneri de proiect

Arta trebuie promovată!!! În România sunt foarte mulţi artişti din diverse domenii cărora nu li se acordă şansa de a-şi exprima şi demonstra valoarea. Cum să te faci remarcat ca artist, cum să te faci auzit?
Aveţi un spectacol de teatru, un performance de dans, o trupă de muzică, sunteţi artist vizual şi doriţi să realizaţi o expoziţie. Aveţi un proiect individual sau de grup pe care doriţi să-l faceţi pe scena noastră.
Scena noastră este o rampă de lansare pentru tinerii promotori al valorilor culturale.
Trebuie doar să aflăm că existaţi şi că aveţi nevoie de sprijinul nostru .
Ajutaţi-ne să vă ajutăm în promovarea imaginii dumneavoastră ca ARTIST postâtand un nou topic la această categorie ( specificaţi genul artistic: proiect teatral, proiect muzical, proiect dans, etc:
– O scurtă descriere a proiectului propus
– prezentarea dumneavoastră şi al echipei
– Portofoliul artistic incluzând materialele (de preferat linkate) care să fie reprezentativă pentru imaginea dumneavoastră.
– Pentru a beneficia de o vizibilitate mai mare postaţi şi linkul blogului în care să putem vizualiza activitatea dumneavoastră profesională atât noi cât ăi potenţiali investitori interesaţi de susţinerea tinerilor artişti.

Fă-te auzit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fHq-soyNhSo]

“Come as you are
As you were
As I want you to be
As a friend
As a friend
As a known memory
Take your time
Hurry up
The choice is your…”

Arta este o armă: poate că este ultimul şi singurul glonţ pe care-l mai putem trage şi nu merită irosit.

pric_001pric_002pric_003pric_004pric_005

Ţaca-paca

„În ţara asta nu ai cum să te plictiseşti. Fie că aştepţi pe o bancă, fie că tai frunză la câini, fie că zaci în faţa televizorului. Realitatea reuşeşte să-ţi contrazică mai toate convingerile de cu jumătate de oră înainte. Recunosc, astea sunt platitudini din seria: “Fată, ce trece timpu’, fato!”.” – spune Flavius, e din alt film… Mai sunt bilete disponibile? Dacă stau – deh, ce să fac şi eu, casc gura – şi mă gândesc niţel, suntem vreo 20 de milioane din acel alt film pomenit. Figuranţi.

Stau pe bancă. La azi-mâine 40 de ani, mai stă prostu’ şi pe bancă. Chiar, nu ştiu, am mai întrebat asta? Până la ce vârstă tot cedez locu’ în tramvai că m-am cam plictisit şi mă mai dor şi pe mine picioarele… plm!

Stau pe bordură sau mă trezesc într-un tramvai numit… disperare într-o dimineaţă şifonată cu firimituri dintr-un vis mestecat pe jumătate în colţul gurii. Nu mai zic nimic. Nu mai simt nimic. Şi nu aştept de la nimeni nimic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0g9PiEgYYUU]

Vine raoul şi spune: „@clubu-anti-fumat – Eu mi-am propus să NU mă las de fumat cât de mult timp voi putea, eventual niciodată, şi până acum AM REUŞIT !!! Mi se pare că în toată viaţa asta de rahat viciile sunt cele mai importante chestii şi trebuie să te ţii de ele cu tărie. Şi, oricum, campaniile astea feroce din ultima vreme împotriva viciilor, am senzaţia că, sunt doar o chestie care să mai scadă din costurile sociale şi intenţionează doar creşterea capacităţii de muncă a negrişorului fraier care alimentează prin munca lui fondu’ de Porsche-uri al “statului”. Da’ chestia e că negrişoru’ nici nu-şi dă seama de toată schema, se pare. Negrişoru’ _pune_botu_ la toată schema: munceşte de dimineaţă până seara (cică să câştige mai mult – aparent, că s-a inventat inflaţia), se lasă de fumat/băut/etc. ca sa poată să reziste, renunţă şi la viaţa personală ca să aibă timp, ba nici concedii nu-şi mai ia că dăunează la imagine.
Ei ! Asta-i viaţa ! Ne-o facem cu mâna noastră ! Vorba lui brushvox. ( – „Eu, încă o dată, am avut „noroc” – chestia aia pe care cică ne-o facem singuri şi – în mod excepţional – nu vorbesc despre labă” – )
PS: Şi când mă gândesc că sunt unii care se uită la noi şi râd …”

Eu nu m-am lăsat de fumat ci nu mi-am cumpărat ţigări vreo două zile. Nu-mi propun să mă las. Unicul lucru – pe termen scurt – pe care mi l-am propus este să-mi termin discul. Am un prieten care spunea că are tăria de caracter să NU se lase de fumat indiferent cât scumpesc „ăştia” tutunul, câte taxe şi accize mai pun la pachetu’ de ţigări. Mai tăiem din raţia de mălai, luăm cu 3 felii mai puţin salam sau renunţăm la pâine, dar nu la TUTUN! 😆
Apropo de negrişori: am băgat pentru aducere aminte un clasic Clawfinger. 😀
Sau pot enunţa sintagma: ţara te vrea prost. 😆
Parcă am mai povestit (şi) despre asta: dacă până-n secolul XX se purta ascunderea informaţiilor, era digitală a lansat o modă nouă: supra-doză de „informaţii”. E un haos complet şi inflaţie de informaţii. Multe false şi lansate inteligent din „surse diferite”. Este tot mai greu – dacă uneori nu imposibil – să separi „adevărul” de fals. Şi da, mulţi nici nu-şi bat capul şi iau „de bune” tot ce se serveşte… Nu-i poţi condamna. Sistemul a luat-o razna şi – tot spun asta – criza economico-financiară este doar de suprafaţă, adevărata criză este morală.
Neh, nu aştept ca-n 2012 să-mi treacă brusc durerea de cap şi ADN-ul meu să sară de la 2 spirale la 22… 😆 Nici reptilienii nu vin să ne scoată din rahat, aşa că… îmi aprind o ţigară. 🙂
Râsu’ e sănătos, nici nu ne-am îngrăşat şi da, cred că putem sta pe bordură şi să râdem şi noi de lumea nebună…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XIirmGHbLto&feature=PlayList&p=11E18DFA9AB7833F&playnext=1&playnext_from=PL&index=10]

Şi nu, nu pierd vremea, nu mă plictisesc, nu mă uit la televizor, nu ascult radioul… nu-mi schimb nici părerea nici atitudinea. 😆 Probabil că n-am să mai fiu popular, dar: Fuck that too! So, gata şi cu textu’ la şlagăru’ meu nou în primă audiţie (vorba unui idiot celebru la… televizor. 😆 ) :

Fuck the left and fuck the right
Fuck the black and fuck the white,
Fuck the church, fuck politics,
Fuck the system, fuck six six six.

Fuck the beauty and the beast
Fuck suicidal emo kids,
Fuck the olds and fuck the youth,
Fuck the weather, fuck the truth.

Pretty when I fuck you,
You’re pretty when I fuck you…

(şi am mai scris vreo 2 pagini cu “Fuck asta şi fuck ailaltă”, să văd câte rânduri încap în piesă că are numa’ 4 minute… 😆 )

Nu-mi pasă de comisia Udrea, de jafurile armate, de Spiru Haret,  de candidatura lu’ Oprescu, de studentele care se prostituază să-şi pună silicoane, de rezultatul meciului de fotbal, de încălzirea globală sau de îmbătrânirea rasei umane… Sunt aproape de mine, dar asta nu înseamnă că suntem şi apropiaţi… 😆

E vară domne’, nimănui nu-i pasă de nimeni şi nimic: ţaca-paca! (You’re pretty…. 😆 )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=C4VAv8y2hHM]

Iubiri Inaccesibile sau drama singurătăţii

De foarte multe ori spunem despre cineva că este nebun. Sau rezolvăm totul cu un dat din mână: ce lume nebună! Suntem toţi nebuni. Nebunie…. normalitate? Nu există nebunie la fel cum nici normalitatea nu există. Toţi avem o debara secretă cu schelete prăfuite, toţi ascundem ceva. Sub aparenţa nebuniei sau sub o fadă normalitate, în spatele unui zâmbet, amestecat într-un dialog banal, din colţ, în spatele veiozei, pitit după o umbră, nu ştim niciodată ce se ascunde.
Nu ştiu dacă sufletul unui om sau mintea lui este mai întortocheată? Cuvintele lui contează sau gesturile? Cine ar putea trage linia precisă dintre lumină şi umbră, dintre imaginar şi realitate? Ce transformă şoapta într-un ţipăt şi zâmbetul amar într-o lacrimă? O lume nebună plină de nebuni… priveşti pierdut spectacolul şi nu eşti cu nimic mai normal ca cel de lângă tine sau cel din faţa ta. Eşti la fel de singur şi la fel de… nebun.

IUBIRI INACCESIBILE

Ieri seară de la ora 21 s-a jucat piesa lui Paul Emond, „Iubiri Inaccesibile” la clubul-restaurant „La Scena”. Mutarea teatrului în spaţii neconvenţionale nu mai este un fenomen avangardist, devine… normalitate. Piesa jucată într-o încăpere mică, cu lumină proastă, dar în mijlocul publicului, are avantajele şi dezavantajele ei. Povestea sa derulat într-un bar, astfel punerea ei „în scenă” într-o încăpere de bar, n-a reprezentat o problemă. O mână de oameni a plătit biletul de 20 RON să urmărească drama celor trei personaje cărora le-au dat viaţă actorii Eugen Cristea, Carmen Ionescu şi Orodel Olaru în regia lui Răzvan Popa.
Într-o lume răvăşită, dominată de tensiuni sociale şi scandaluri politice, de nuditate şi nulitate, de ştirile de la ora cinci şi de fetele de la pagina cinci, lipsa de interes pentru orice fel de act cultural este tot atât de firesc şi normal pe cât este de nebunesc.
Drama celor trei personaje, o ospătăriţă trecută şi cu vise fragile, un măcelar tulburat şi copleşit sub povara moştenirii, dar aparent un om banal şi un artist expansiv şi exploziv îşi confruntă vieţile în jurul unei mese şi destinele interferează şi se ciocnesc într-un final uşor previzibil. Ca şi în cazul ştirilor de care pomeneam, nu faptele sunt determinante şi de ce-ul din umbra lor, semnele de întrebare agăţate-n fumul obscur din mintea şi sufletul omului. Enigma persistă: este mai determinant conştientul sau inconştientul, mintea sau sufletul? Uneori umbrele exprimă mai mult decât faţa de complezenţă afişată-n lumină. Adevărul ne înnebuneşte sau nebunia este adevărata normalitate? Se sting luminile şi suntem tot mai singuri…

(Cum spuneam, lumina difuză nu m-a ajutat deloc şi ca de obicei m-am încăpăţânat să lucrez fără blitz, mai ales fiind vorba despre un spaţiu mic, ar fi fost deranjant şi pentru actori şi pentru public, dar sper ca aceste câteva cadre să vă facă suficient de curioşi să vizionaţi spectacolul pe viu cu următoarea ocazie.)