Home › Posts tagged societate › Page 17

societate

Ieri banană, azi mazăre, dar toţi cu morcovu’

Posted on by — 10 Comments ↓

Toată presa românească a privit cu amuzament gestul teribilist al şmecheraşului de Constanţa, primarul Radu Mazăre şi defilarea lui în uniformă militară germană din vremea celui de-al III-lea Reich. Presa internaţională însă a reacţionat vehement şi parcă trezită din mahmureala de week-end s-au mobilizat şi eticii şi moraliştii jurnalişti mioritici. După ce Centrul Wiesenthal a cerut demisia lui Mazăre, ieri Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse printr-un comunicat a catalogat gestul ca o provocare şi „aşteaptă o reacţie la nivelul comunităţii internaţionale faţă de acest gest”. Discuţia puerilă despre diferenţa dintre o uniformă militară al  Wehrmachtului şi o „uniformă nazistă cu însemne hitleriste” (?), este un fel de despicatul firului în 44 şi apă de ploaie.
N-a trecut foarte mult timp de când vorbeam despre necesitatea îmbunătăţirii relaţiilor cu Moscova şi lucrurile în loc să evolueze, se înrăutăţesc.
Scandalul venit din senin bagă la apă şi PSD-ul. Şifonaţi oricum de prestaţia doamnei Andronescu, avândul pe Adrian Năstase ca o piatră de moară în Raportul despre Justiţie, pesediştii se văd compromişi de proprii lor oameni, baroni locali, corupţi arătaţi ani de zile cu degetul, personaje pe care i-au protejat şi i-au scăpat de justiţie de câte ori a fost nevoie. Imaginea unui partid socialist, un partid popular şi deservit interesului cetăţenilor se destramă pas cu pas. Desemnarea unui „vulpoi bătrân” ca Hrebenciuc şef de campanie, dovedeşte încă o dată neputinţa PSD-ului în a se auto-reforma, incapacitatea de a face curat în propria ogradă.
Nu ştiu ce spun analiştii, dar discursul de ieri al lui Băsescu a fost o revenire-n forţă, a băut sau nu Red Bull, şeful PDL a prins aripi şi a captat atenţia. Asta nu salvează însă imaginea tot mai proastă a guvernului condus de Boc, Laura Kovesi a cerut începerea  urmăririi penale al lui Monica Iacob Ridzi, atât PSD-ul cât şi PNL-ul cer înfiinţarea unei comisii parlamentare şi pentru mininstrul Elena Udrea.
Ultimul sondaj, realizat de BCS, îl situează pe primul loc pe Băsescu cu 35,4%, urmat de Antonescu cu 21,5%, şi abia pe locul trei Geoană cu 19,1% – mult sub scorul partidului. Prinţu’ de muşama, Radu Duda este indicat doar cu 4,7% din intenţiile de vot. Eventualul candidat surpriză, Sorin Oprescu, are 5,4%, dar în continuare neagă posibilitatea de a-şi depune candidatura. Probleme ar putea avea Băsescu doar cu Antonescu, puţin probabil ca electoratul să-şi pună ştampila pe Geonă în cazul în care acesta ar ajunge-n turul doi.
Şansa este-n curtea PNL, dar cu toată simpatia mea pentru liberali şi dreapta, nu pot să nu continui să-l văd pe Crin Antonescu cu freza lui de şcolar chiulangiu, ca pe un mic secretar utecist…
Faptul că PNL-ul n-a intrat la guvernare a fost singura mutare inteligentă, dar cred că este nevoie de mult mai mult, măcar acest partid ar trebuii să dea dovadă de capacitatea de a se reforma, de a aduce tineri în faţă, oameni ne-compromişi şi capabili să aplice soluţii pentru ieşirea din situaţia de impas.

Asta s-ar întâmpla dacă am avea bun simţi, am fi civilizaţi şi am avea simţul responsabilităţii. Dar nu-l avem. Avem în schimb, mere, pere, caise, prune, pepene, banane de import şi… morcovul autohton în cur.

SUNT_VARZA_T_SHIRT

Banana românească

Posted on by — 9 Comments ↓

Spuneam că actuala guvernare aruncă banii pe geam – să-i fure sau să-şi servească clientela -, ziceam că nu are un plan viabil anti-criză şi în general un plan economic şi social de perspectivă şi afirmam că nu a luat nicio măsură concretă anti-criză. Ieri, premierul Boc boboc m-a contrazis. La şedinţa de guvern, premierul şi-a servit colegii de cabinet cu mere, pere, caise, prune şi pepene, achiziţionate de la ţărani de pe marginea drumului la sfârşitul săptămânii trecute şi şi-a invitat colegii să consume produse adevărate româneşti, asta fiind una din măsurile menite să scoată ţara din criză.
Este acelaşi premier Boc care săptămâna trecută se revolta că din foşti exportatori – interbelici – am devenit o ţară care importă 70% din produsele agricole.
Vă spun „io” o poveste din piaţă petrecută săptămâna trecută.
M-am dus în piaţa Rahova şi din puţinii bani pe care-i aveam am zis să-i cumpăr şi lu’ ăsta micul ceva fructe şi m-am orientat spre caise. Am dat o raită şi-n final m-am oprit la o ţărancă care avea nişte caise mai urâţele, mai că vedeai şi viermii în ei, cu gândul clar că sunt de grădină. Nu-s foarte vorbăreţ de felul meu, dar cumva treaba asta mi-a şi scăpat pe gură, la care femeia îmi spune:
– Româneşti pe dracu! Tot turceşti sunt domne, da’ ce? Nu-s bune? Nici bananele nu sunt româneşti, da’ ce, au ceva bananele?
😆 😆 😆
N-au nimic nici caisele, nici bananele. Treaba e că nu mai avem noi nici prea mulţi ţărani şi nici agricultură…
Nu o iau de la capăt cu povestea satelor abandonate din Bulgaria şi cu terenurile pustii şi pârjolite din ţara vecină, în cel mult 10 ani o să fim în aceeaşi situaţie, tinerii pleacă la oraşe, bătrânii mor, agricultură modernă – eficientă – n-ai cum să faci pe un hectar de teren… Ţăranii s-au mutat la oraş şi vând marfă turcească la tarabă, locuiesc la bloc… Dacă asta e tot ce poate guvernul Boc, e nasol, e naşpa rău…

Dar premierului îi arde de glumiţe, a mai scos o măsură din mâneca cămăşii la semnarea contractelor pentru investiţii mari din cadrul Programului Operaţional Sectorial privind creşterea competitivităţii economice, Boc a văzut pe lista firmelor beneficiare de fondurile UE şi o firmă din industria textilă şi făcând referire la firma proaspetei ministru al Tineretului şi Sportului, Luminiţa Plăcintă, a spus: „Să ne cumpărăm haine. Să nu ne cumpărăm numai de la doamna Plăcintă, să cumpărăm haine şi de la alţii”.
Nu vreau să-l supăr pe domnu’ Boc, dar tot în Rahova am văzut că vreo două firme de marfă second-hand au dat faliment şi au închis prăvăliile. Păi dacă nici acestea nu mai rezistă, o măsură salvatoare ar fi să încurajăm cultivarea de… frunze. 😉 Că tot ele vor devenii noua modă – retro – vestimentară…

Şi… că tot venii vorba,  guvernul (probabil tot preventiv 😆 ) stă şi… taie frunze le câini. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UWALdYlRsIk&feature=related]

Din presa de azi – fără să-mi sparg computerul şi să dau cu spray lacrimogen! 😆 … Gândul ne vorbeşte despre tachinarea dintre Hrebenciuc-Udrea în care doamna Udrea a afirmat că pesedist-ul a fost desemnat şef de campanie pentru Mircea Geoană fiindcă „ştie să strângă bani” iar Hrebenciuc – simţind aluzia la faptul că este un cunoscut „trăgător de sfori” – i-a răspuns: „Îi recomand doamnei Elena Udrea, sexy buzoianca, o apropiată a domnului preşedinte Traian Băsescu, să se ocupe de turismul ecumenic de care PD-L va avea nevoie în campanie electorală”. Nu îmi e dragă doamna Udrea, dar dacă discursul politic şi pseudo-argumentarea este coborâte de pe acum la acest nivel, prevăd o campanie „colorată”. Cu învăţământul în corzi, tovarăşul Hrebenciuc dă şi un bun exemplu de educaţie şi civilizaţie, au tinerii ce învăţa de la el!

Tot ştiri legate de doamna Udrea am găsit şi-n Jurnalul Naţional. Ştiri politice cumpărate pe bani publici. Pe de o parte doamna Udrea aruncă pe fereastră sume substanţiale pentru un an de criză, pe de altă parte este prezentă în mod suspect de mult în presă, predominant la televiziuni. Doar „În perioada 9 ianuarie-19 iulie, acţiunile Elenei Udrea au fost prezentate asiduu de posturile de televiziune, potrivit unei analize rea­lizate de Jurnalul Naţional, în urma consultării scripturilor furnizate de o agenţie de monito­rizare a presei. Realitatea TV a prezentat 109 ştiri unice în care apare numele ministrului Elena Udrea, din care 44 au fost pozitive, 62 neutre şi doar trei negative. Antena 1 a difuzat 34 de ştiri, din care patru pozitive, opt negative şi 22 neutre, TVR1 – 32 de ştiri, reprezentând 15%, din care şase pozitive, nouă negative şi 17 neutre.” Dacă stau bine să mă gândesc, pe bani publici cred că şi eu aş putea fi sexy. Sexy braşoveanu’! 😆

Şi tot Udrea – ce mai, am o slăbiciune evidentă pentru blonde! 😆 – aflăm din Evenimentul Zilei: „Ludovic Orban, este propunerea liberalilor pentru şefia unei eventuale comisii de anchetă parlamentare în cazul „Elena Udrea. Nominalizarea lui Orban a fost făcută ieri de preşedintele PNL, Crin Antonescu, la finalul şedinţei în care conducerea partidului a decis începerea demersurilor pentru formarea comisiei de anchetă.” Liberali speră într-un nou succes după modelul comisiei Ridzi şi evident mizează din nou pe sprijinul PSD. Mie tovărăşia aceasta PSD-PNL înfiripată încă de pe vremea guvernării Tăriceanu îmi displace profund. Speram ca prin venirea unei persoane tinere în fruntea PNL-ului, cumetria dreptei cu stânga să dispară, dar domnul Crin Antonescu dă dovadă de tot mai multe afinităţi cu stânga şi liderii acesteia şi astfel compromite poate ireparabil ideea de dreapta şi liberalism…Nu că n-ar trebui doamna Udrea anchetată.

În Ziua am remarcat un articol legat de supermarketuri, în speţă filiera franceză: Carrefour-Auchan. „Politicienii francezi au făcut intervenţii pe căi politice la Bruxelles în sprijinul supermarke­turilor cu capital francez, pentru ca acestea să capete avantaje compe­tiţio­nale în România. Guvernul României a cedat presiunilor şi, în urma unei scrisori primite de la Directoratul General pentru Competiţie (DGC) din cadrul Comisiei Europene a renunţat să mai publice în Monitorul Oficial o Ordonanţă deja adoptată. OG reglementa activitatea supermarketurilor şi adopta “Codul bunelor practici”, convenit de supermarketuri ţmpreună cu producătorii, furnizorii şi sindicatele din industria agroalimen­tară. Textul va fi probabil modificat după dictarea Carrefour.” – afirmă publicaţia, care mai publică şi un fragment dintr-o scrisoare de la DGC către guvernul – la aceea vreme Năstase – din care se sub-înţelege  că „Guvernul s-a angajat informal” să susţină poziţia supermarketurilor vis a vis de producătorii interni şi să faciliteze în dauna acestora importurile. „Angajamentul informal” se referă evident la o înţelegere „off the record”, ne-oficială şi se pare păstrată şi transferată de la guvernare la guvernare.
Cum rămâne cu caisele româneşti domnule Boc?

Cotidianul publică în format PDF raportul complet de monitorizare al Comisiei Europene. Nu ştiu dacă era necesar să pună pe toate cele 8 pagini scrisul cu Cotidianul.ro pe care în Acrobat Writer îl şterge oricine oricum dintr-o mişcare, dar în fine, e doar un detaliu uşor enervant!
Una din motivele menţinerii monitorizării este marea corupţie despre care Ponta mai-mai afirma că nici nu este aşa mare şi referiri directe se fac în primul rând la cazul (cazurile, dosarele) lui Adrian Năstase (n-şpe case, de nici el nu mai ştie…câte ouă).
Nu vreau să trag de subiect, foarte pe scurt: cea mai importantă problemă ridicată de Comisia Europeană este că în ultimii 3-4 ani s-a modificat, dar nu s-a schimbat nimic în Justiţia noastră. În raport parcă nu apare explicit, dar de exemplu CEDO are mari probleme şi riscă să-şi blocheze activitatea din cauza invaziei de dosare din România.
Mai mulţi politicieni au dat glas ieri ideii că această monitorizare nu se justifică şi ar trebuii ridicată. Nu vreau să-i supăr pe dragii noştri aleşi, dar fără această monitorizare, lucrurile erau şi mai grave, corupţia – inimaginabil cum – dar ar fi fost şi mai profundă. Nu doar „măsurile” luate-n privinţa Justiţiei sunt total ineficiente ci – părerea mea – şi Comisia Europeană ar trebuii să găsească măsuri mult mai drastice decât simpla monitorizare fiindcă este evident că fără constrângere noi de la sine voie nu vom face curăţenie niciodată în ograda proprie… Next case!

fabricat_in_romania

Cine aruncă primul… piatra?

Posted on by — 43 Comments ↓

Sâmbăta mă distram pe seama premierului Boc, fiind ţinta unui atac cu ouă, unde altundeva decât la Timişoara. Spuneam că încă e bine, omu’ mai avea ouă (şi boaşe! 😆 ), din toamnă s-ar putea să trecem la pietre.
Lucrurile n-au rămas aşa. Sâmbăta Traian Băsescu într-o mişcare electorală menită să atragă voturile românilor din Transilvania i-a provocat la huiduieli pe ungurii adunaţi la Tuşnad iar tot sâmbăta seara, Elena Udrea şi-a luat şi ea porţia de huiduieli la festivalul de Jazz de la Gărâna. Nu ştiu dacă mai este vre-un guvern/preşedinţie cu asemenea performanţă în nici 24 de ore. Cei din PSD îşi freacă mânuţele stângi, dar la ce „simpatii” a atras şi doamna ministru Andronescu tot anul acesta culminând săptămâna trecută cu balamucul Spiru Haret, aş fi mai rezervat.
E brambureală şi-n PSD: dacă şefu’ mare, Geoană susţine că absolvenţii n-au nicio vină şi n-ar trebuii să dea examene de re-evaluare şi licenţa din nou, doamna Andronescu se mai încăpăţânează să-şi susţină poziţia anterioară. PSD-ul a realizat riscul de pierdere a unor voturi importante şi-n final doamna ministru o să ajungă pe făraş. Trist este că nu datorită dezastrului la care în mare parte a pus umărul şi pe care l-a perpetuat în învăţământ ci strict din calcule politice, dar până la urmă, rezultatul scuză motivaţia… 😆
Anul electoral îşi pune amprenta nejustificat de puternic pe actuala guvernare mimată. Este aproape fascinant cum cu o mână se aruncă banii pe fereastră iar cu cealaltă nu mai ştiu de unde să mai adune mărunţişul. Ar fi fascinant dacă nu ar fi banii noştri şi nu viitorul nostru ar fi miza. Este uşor nefiresc să afirmi că te-a scârbit politicul, că nu te mai interesează ce se întâmplă, atâta timp cât la mijloc este viaţa şi viitorul tău… ❗ Şi nu al meu mă îngrijorează ci al copilului meu.
Nu-mi iese din cap nici cele spuse de taximetrist săptămâna trecută, ideea că era mai bine înainte de ’89 şi indiferent de ce se mai întâmplă, de acum încolo votează PSD-ul. Păi PSD a guvernat indirect şi în ultima eră Tăricianu/PNL, este şi acum la guvernare alături de PDL… Jocul duplicitar pe care-l fac se pare că dă rezultate, clasa politică în continuare se bazează pe votul negativ al populaţiei care a condus la toate schimbările din fruntea ţării de până acum şi în continuare nimeni nu are nici program, nici nu se gândeşte la soluţii.
Ne tot lamentăm că nu avem nici noi soluţii. Pe de o parte tot aud aceleaşi clişee cu ne-am născut poeţi, suntem primitori, harnici şi inteligenţi, pe de altă parte persistă datul din umeri şi veşnicele scuze cu „nu ştiu, nu pot, n-am ce face”. Să înţeleg că de fapt suntem nişte proşti conduşi de proşti? Am tot auzit-o şi pe asta cu „avem conducătorii pe care îi merităm”…  ❓  Eu merit altceva, copilul meu merită altceva.
Nu-s eu nici mai frumos, nici mai deştept, nici fără păcate – din fericire! 👿

Dar dacă nimeni nu se simte suficient de bărbat, cu mare plăcere arunc eu primul cu piatra.

2009 Jun 11_9219

Mi-a plăcut ce a spus rifeor legat de ţepe: „toţi suntem înţepaţi …vrei nu vrei …unii cu excursii la ierusalim alţii cu altele…..suntem o naţie de înţepaţi ….
cred că face bine la psihic să fi înţepat din când iîn când …..e ceva necesar …ce te trezeşte ….
şi sunt convins că şi ţeparii au fost înţepaţi la rândul lor şi de aia au devenit ţepari …….au învăţat …..din greşeli.”

Nu prea învăţăm, părerea mea. Dar până să dăm cu pietre, până să tragem şi noi ţepe, hai să tragem un… playlist comun. 🙂

Bun. Cititorii mei sunt tot timpul mai inteligenţi decât mine, afirm şi reafirm asta cu mare plăcere. Şi merg (din nou) pe mâna lui Un Soricel:
„Şi că tot veni vorba de playlisturi … poate am putea face una la comun cu toţii pe aici .. la criză şi de criză. (songs for … when the shit hits the fan)… şi după aia votăm nr 1…”
OK. Am săpat în setările site-ului şi am activat posibilitatea de a nota/puncta comentariile. Şi postările fiindcă altfel pare treaba uşor unilaterală şi cu toate că devin pe zi ce trece tot mai fascist, undeva în adâncul sufletului meu întunecat mai există un sâmbure rătăcit de liberalism şi o speranţă mică-mică de societate liberă şi democratică. Ştiu, sunt mulţi idioţi care se distrează de minune cu depunctatul în lipsă de argumente, dar îi dezamăgesc de pe acum: mă distrează atitudinea asta de anonimi care aruncă cu pietre de după gard. Între “steluţe” şi metoda “Nero”, am ales varianta a doua… aşa se pot contoriza exact voturile.
Acum treaba e simplă: fiecare poate să propună o piesă, o caută pe YouTube şi o postează la comentariu pe această pagină. Este simplu: tastezi [ youtube =  introduce adresa url:  http://www.youtube.com/watch?v=WVQhfDwqifY şi adaugi paranteza de închidere ] – fără pauză (space) între ele. Dacă apar totuşi erori, intervin şi corectez. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WVQhfDwqifY]

Dacă-i criză, merg pe mâna celor din Faith No More: Midlife Crises. Ca idee, este “jocul” vostru, eu nu particip.  🙂
Apoi puteţi vota fiecare piesă propusă şi vedem ce iese. Sincer sunt uşor sceptic, dar poate de această dată mă contraziceţi. 😆 Mă tem că rămân (iar) singur ca prostu’ şi cu piatra-n mână… 😆 😆 😆

Scamatorii şi ţepe de criză: 7 zile-n Tenerife

Posted on by — 11 Comments ↓

Cu toate că a fost primul sfârşit de săptămână cu litoralul românesc plin ochi, realitatea este alta: cei mai mulţi români nu-şi permit un concediu, nu doar de anul acesta, concediul pentru cei mai mulţi înseamnă zugrăvit, eventual o vizită la ţară sau… un grătar în parcarea din faţa blocului.

Şi stai acasă şi o freci. O freci rău de tot fiindcă o freci la rece, n-ai nici măcar lampa lu’ Aladin. Şi ca prin minune – sau vis ❓ – sună telefonul:
– Aţi câştigat o vacanţă de vis de şapte zile în Tenerife.  Sau cinici zile. Sau îţi spun insulele Canare. Fiindcă sunt şapte. Sună mai bine. Te ia cu ameţeală. Te şi vezi (visezi 😆 ) la Santa Cruz sau Las Palmas!

insulele_canare

Dar – se aprinde beculeţul 💡 – în viaţa ta n-ai câştigat mai mult de 3 lei – şi ăia rar – la Loz în Plic, cum de a dat norocul peste tine? Tipa cu voce suavă la telefon îţi explică despre o extragere electronică şi te asigură că nu este ţeapă. Nici nu-ţi mai trece prin cap că n-ai trimis nici un e-mail, n-ai sunat la ei în viaţa ta, nu te-ai înregistrat niciodată pe situl lor sau la vre-o scrisoare de informare (news letter) sau n-ai completat vre-un chestionar…

(Cu siguranţă ar merita o discuţie şi acest aspect: cum unele firme împart bazele de date (confidenţiale) sau au apărut mii de situri cu nume diferite, predominant pure făcături, cu diferite anunţuri, oferte şi intermedieri şi în spatele lor în fapt este o singură firmă care urmăreşte cu totul altceva: să te facă de lovele prin diferite mijloace.)

Bun. Te poţi bucura de câştig în termen de doi ani, ai cazarea asigurată, tot ce trebuie să faci este să-ţi plăteşti drumul (te asigură că nu te costă mai mult de 200 euro avionul) şi mâncarea. Dacă totuşi ai dubii – ❗ – îţi spune că este metoda lor de promovare, te trimit pe tine gratuit acolo, cu siguranţă o să-ţi placă şi vei fi încântat, faci fotografii, povesteşti şi la alţii şi astfel le aduci clienţi noi, ei având super oferte. Bună idee de marketing, sună convingător şi dacă spui „da” urmează să te programezi la o prezentare şi să-ţi alegi hotelul şi perioada în care doreşti să efectuezi concediul.

Mi-am amintit de o fază haioasă petrecută pe plaja din Kemer. A venit o tipă de la firma care oferea diverse distracţii nautice şi mi-a spus că în ziua cu pricina au o promoţie gratuită să te ducă cu barca-n larg să vezi delfinii, care şi ei în mod excepţional sunt ceva mai aproape de ţărm apoi te duc să înoţi la o stâncă cu peşteri şi grote acvatice, ce mai, o mică excursie şi o distracţie de circa două ore. Am întrebat de două ori şi mi-a răspuns de două ori că este gratis. Cu toate că – cică – nu vorbea bine engleza. La finalul conversaţiei mi-a spus că în mod normal treaba costă 30 de euro, dar fiind promoţie e numai 20, dar dacă negociam ajungeam la 15 (poate chiar 10)  şi gratis e băutura şi mâncarea la stânca despre care vorbea. 😆
Ideea este alta: excursia cu barca făcea banii, cam acesta este preţul corect, nu te duc cu preşul 😆 , plăteşti şi beneficiezi de un serviciu pe loc, dar ce este-n spatele „câştigului” prin telefon, care este scamatoria, încă n-am reuşit să aflu exact.

Am citit pe forumul iTurism 66 de pagi cu comentarii. Nu s-a găsit nicio persoană să fi fost în excursie, „câştigători” cu atât mai mulţi. La fel am găsit discuţii şi pe Sofpedia sau pe Forumul Acasă. Am citit peste tot. 🙂
Un blog interesant legat de această temă  găsiţi şi la 48h.ro. Am făcut şi o scurtă sondare prin telefon: am sunat 5 cunoştinţe şi nu mică mi-a fost mirarea că 3 dintre ei erau şi ei “câştigători” de concedii de vis! 😆

Firma cu pricina poate fi First Choice SRL, First Choice Marketing SRL,  Atlantic Promotions SRL, etc. Apar sub diferite forme, nume,…clone. Unele din aceste firme au fost închise deja de OPC, dar apar altele sub altă denumire, în altă localitate. Cele mai multe ţepe s-au dat în Timişoara şi la Bucureşti. Se mai schimbă şi schema, se schimbă şi abordarea…

Ideea de „timeshare” nu este nouă şi este un concept bun şi funcţional. Cumperi acţiuni sau devii membru într-un club şi beneficiezi de o perioadă de timp stabilită anual cu dată fixă sau programată în prealabil sau de reduceri substanţiale la diferite locaţii (în cazul cluburilor). Aici însă este vorba de… altceva.

V-am povestit despre experienţa „all inclusive” în concediul din Turcia de anul acesta şi în postare am introdus şi link-ul la agenţia din Antalia prin care am făcut rezervările şi link-ul direct la hotel (şi multe-multe fotografii 🙂 ). Dacă vă cumpăraţi biletele în perioada pre-sale (adică din timp, februarie-martie), beneficiaţi de reducere substanţială, găsiţi pe internet agenţii locale şi astfel puteţi economisii şi adausurile destul de mari ale agenţiilor din România şi vă asigur că serviciile oferite de turci sunt ireproşabile, condiţiile şi peisajul de vis, oamenii primitori şi prietenoşi „pe bune”.
În ceea ce priveşte banii, am cheltuit mult mai puţin decât cu un hotel sau o cazare pe litoralul românesc… Nu o fi sunând foarte patriotic ce spun, dar asta este realitatea.
Dacă nu vă descurcaţi cu internetul, nu aveţi card să efectuaţi plăţile, apelaţi la un prieten sau căutaţi o ofertă rezonabilă la o agenţie românească cunoscută. Dai nişte bani, dar măcar ştii pe ce îi dai!

Spun asta fiindcă m-am speriat cât de multă lume se plânge pe diferite forumuri că a fost păcălită…

Cum n-am nicio cunoştinţă să fi câştigat la 6 din 49 o sumă importantă, n-am găsit nici măcar pe net pe cineva să fi plecat „gratis” cu una din aceste firme-n Tenerife.
Dar dacă are cineva covorul zburător, mă angajez şi eu să găsesc lampa lui Aladin. O frecăm împreună şi având covorul zburător, economisim şi banii de biletele de avion!  😆

2009 Jun 07_9596

Mai pune cineva botu’ la scrisoarea nigeriană? Din moment ce este-n circulaţie din anii ’80 şi eu încă o primesc sub diferite forme regulat, se pare că da.

„Dear,
I am introducing my self as Miss Catharine Alexander, the only Daughter of late Chief and Mrs Nicolas Cobenan  Alexander , I wish to request for your assistance in a financial transaction., And I wish to invest in Manufacturing and real estate management in your country.

I have five million Two hundred thousand united states dollars.USD ($ 5.200, 000) to invest in your country.    And I will require your assistance in helping me stand as my late father’s foreign business partner who he deposited the consignment on his behalf into the security,   the consignment was deposited in Africa and was letter lifted to Europe where the consignment is now under the care of the security company diplomat in Europe.

I will be gladly to give you 25% of the total sum for your assistance.

Please it is very important you contact me immediately for further explanation on the whole entire work plan.”

Ideea e simplă, în scrisoare se solicită asistenţă pentru transferarea unei sume mari de bani dintr-o ţară africană. Uneori se vorbeşte de investiţia banilor, dar nu obligatoriu, alteori despre o moştenire. Pentru presupusul tău ajutor ţi-se oferă 25% din sumă şi în primă fază să-ţi deschizi un cont în valută la o bancă. Dacă intri în joc, pe parcurs tot apar complicaţii, mici taxe şi diverse cheltuieli până te saturi sau rămâi fără bani sau… ambele. Ţeapă.

Sunt tot felul de „variante”, tot la o astfel de scrisoare a pus botu’ Nati Meir acum câţiva ani (atunci vroia să cumpere cu banii “câştigaţi” clubul Steaua de la Gigi Becali, acum vrea să fie preşedinte 😆 ) de s-a făcut de râsul curcilor.

Suntem prea săraci să ne permitem luxul să ne lăsăm înşelaţi!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JNctofCOGbY]

Spiru Haret : specializările care nu au acreditare

Posted on by — 20 Comments ↓

Pofta şi diploma mai că au devenit sinonime. Amândouă sunt numai bunde de pus în cui. Dacă în ceea ce priveşte pofta ne descurcăm fiecare cum putem după posibilităţi şi (deocamdată) fără reglementări şi ordonanţe de urgenţă din partea Guvernului, diploma este bună numai de pus în cui. Şi numai de asta.

Dacă într-o primă fază a scandalului legat de Universitatea Spiru Haret (USH) s-a pus în discuţie doar înscrierile pentru noul an, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării (MECI), după modelul permiselor de conducere retrase şi anulate, a anunţat o acţiune similară şi legată de absolvenţii facultăţilor neacreditate.

Astfel diplomele obţinute la specializările fără aprobare sau acreditare nu vor fi anulate, dar toţi absolvenţii vor fi obligaţi să susţină un examen prin care se vor testa cunoştinţele apoi vor susţine un examen de finalizare a studiilor la o universitate care pentru specializările parcurse de aceştia are acreditare. Se estimează că în această situaţie sunt circa 100.000 de absolvenţi din ultimii 7 ani. Ministrul Ecaterina Andronescu a mai precizat că toate detaliile privind testările speciale vor fi cuprinse într-o ordonanţă de urgenţă.

Diplomele nu se anulează, dar nici nu mai sunt valabile.

Din ce a mai spus doamna Ministru, termenul în care absolvenţii vor putea să-şi valideze diplomele o să fie de 5 ani şi cheltuielile de re-examinare vor fi acoperite de USH. Aşteptăm ordonanţa să lămurească toate detaliile…

„MECI face publică lista specializărilor, a programelor de studii, formelor de învăţământ (zi, învăţământ cu frecvenţă redusă – FR sau învăţământ la distanţă – ID) şi a locaţiilor (Anexa 1 ) care funcţionează la USH şi care au fost autorizate/acreditate în baza evaluărilor Consiliului Naţional pentru Evaluare şi Acreditare Academică/Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior.
Pentru programele de studiu şi formele de învăţământ (zi, învăţământ cu frecvenţă redusă – FR sau învăţământ la distanţă – ID) cuprinse în Anexa 2 nu există bază legală de funcţionare.
MECI atrage atenţia candidaţilor, părinţilor sau altor persoane interesate, să verifice cu atenţie listele din anexe înainte de a depune dosarul de admitere la această instituţie.

BIROUL DE PRESĂ” (MECI)

Specializările la ID care nu au aprobare sau acreditare sunt: limbi străine, drept, administraţie publică, educaţie fizică, afaceri internaţionale, management, filosofie, studii culturale, jurnalism, comunicare, sociologie, psihologie, pedagogie muzicală, geografie, geografia turismului, matematică, informatică, management (Braşov), administraţie publică (Braşov), drept (Braşov), contabilitate (Constanţa), finanţe şi bănci (Constanţa), management (Constanţa), contabilitate (Craiova), finanţe şi bănci (Craiova), afaceri internaţionale (Craiova), drept (Craiova), administraţie publică (Craiova), contabilitate (Câmpulung Muscel), finanţe şi bănci (Câmpulung Muscel), administrarea afacerilor (Câmpulung Muscel), drept (Constanţa), administraţie publică (Constanţa), psihologie (Braşov), pedagogie (Braşov), drept (Râmnicu Vâlcea), contabilitate (Râmnicu Vâlcea), finanţe şi bănci (Râmnicu Vâlcea), finanţe şi bănci (Blaj), administrarea afacerilor (Blaj) şi informatică (Blaj). Pe lângă acestea, alte 29 de programe la frecvenţă redusă din cele 47 oferite de USH se află în aceeaşi situaţie. Anume: limbi străine, administraţie publică, educaţie fizică, marketing, afaceri internaţionale, contabilitate, management, finanţe şi bănci, studii culturale, comunicare, sociologie, psihologie, geografie, geografia turismului, matematică, informatică, contabilitate (Constanţa), management (Constanţa), administraţie publică (Constanţa), drept (Braşov), psihologie (Braşov), pedagogie (Braşov) afaceri internaţionale (Craiova), drept (Craiova), administraţie publică (Craiova), administrarea afacerilor (Câmpulung Muscel), drept (Râmnicu Vâlcea), administrarea afacerilor(Blaj) şi informatică (Blaj).

90% dintre programele de învăţământ la distanţă şi frecvenţă redusă se află  în afara legii, astfel 41 dintre cele 47 de specializări la ID şi 29 din 47 de specializări la fără frecvenţă nu au autorizare sau acreditare.

Având peste 300000 de studenţi, USH este cea mai mare instituţie de învăţământ superior din lume. În fiecare an USH scoate tot atâţia absolvenţi cât toate universităţile româneşti de stat la un loc. Este şi cea mai mare şi mai bogată universitate privată din România, implicată în unul din cele mai puternice scandaluri din învăţământ din ultimii ani – a avut venituri de 246 mil. lei (74 mil. euro) în 2007 şi un excedent de 110 mil. lei (33 mil. euro).
Dacă acum 10 zile puneam în discuţie calitatea îndoielnică a învăţământului acum avem clar confirmarea acesteia.
N-am discutat cu un avocat, dar cred că ar trebuii să o fac – să o facem. Fabrica de diplome pe bandă rulantă este numai bună de plată pentru despăgubiri. Banii luaţi, anii pierduţi… examene şi emoţii inutile.

P.S. “Povestea” este mult mai complexă, la mijloc sunt mulţi-mulţi bani şi unde sunt bani inevitabil intervine politicul… Başca, suntem în plină criză şi an electoral. Asistăm la un război între Stat şi zona privată, război al cărei victime deocamdată sunt absolvenţii şi studenţii…

The Land of Choice?

P.S. Ultimele noutăţi (20.07.2009) şi un sondaj legat de oportunitatea anulării diplomelor găsiţi AICI.

şi citiţi COMUNICATUL USH

DECLARAŢIE de PRESĂ – Leonard Oprea

Posted on by — 40 Comments ↓

Leonard Oprea este un scriitor – părerea mea, cu talent şi har – destul de necunoscut, adaug eu, din păcate.
L-am cunoscut pe Nardi prin 1993 şi am păstrat legătura şi după plecarea lui în America şi în ciuda faptului că a luat-o pe calea – abruptă – a religiei şi nu o dată ne-am mai ciondănit. Ba, la un moment dat i-am trecut adresa de mail în lista de spam că mă săturasem până peste cap de „Isus jos, Isus sus, Isus te iubeşte”…

Scriitorul Leonard Oprea a debutat în 1981 cu proză scurtă şi primul succes vine în 1984 cu volumul de nuvele fantastice „Domenii interzise” (Ed. Albatros). Volumul de proză scurtă „Radiografia Clipei” este interzis în 1987, este publicat abia în 1990 de Editura Dacia şi re-editată în 2003 de Editura Curtea Veche.
Romanul interzis în 1988 „Cămaşa de forţă” apare la Editura Nemira în 1992 şi re-editată de Editura Curtea Veche în 2004.
În 1999 emigrează în America unde continuă să scrie şi începe seria „Theophil Magus”, eseuri într-o abordare personală – originală – pe teme religioase. Asta foarte pe scurt despre scriitorul Leonard Oprea (vezi şi wiki).

Omul Leonard Oprea este mai complicat şi… zbuciumat. Am stat şi m-am gândit ce titlu să-i dau acestui post şi am aruncat pe rând toate ideile. Am avut discuţii fascinante cu el până-n zorii zilei la un pahar de vin (el votcă), de multe ori am stat pe poziţii diametral opuse, dar mereu am avut răbdarea şi plăcerea de a ne asculta reciproc. Poate că (şi) Nardi, ca mulţi artişti, este omul extremelor. Alcoolul şi Dumnezeu sunt extreme. Nu era un beţiv Nardi, dar îi plăcea băutura. Nu ştiu prea multe despre viaţa lui în America, rar mai trimitea un mail despre el şi familia lui, cum spuneam, mă bombarda cu texte religioase pe care recunosc, de cele mai multe ori le ştergeam fără să le mai citesc. Îl enervam cu citate din Nine Inch Nails şi Marilyn Manson… ha ha ha! Mereu am avut reţineri faţă de oamenii care „picau” în extreme: prea credincios, prea radical politic, prea nu ştiu cum… Nardi cred că făcea pasional tot. Din păcate şi băutul şi – din punctul meu de vedere – şi credinţa a dus-o la extremă. Cum se împăcau cele două, habar n-am. Dar Nardi mereu a fost un tip fascinant… ha ha ha! Cred că nu i-a fost uşoară adaptarea cu America, visul american cu greu se pupă cu realitatea americană…

nardi

Anul acesta-n luna mai brusc nu mi-a mai scris. Apoi un prieten mi-a dat vestea: a fost arestat. Nu ştiam multe detalii, am început să sap pe internet, am găsit în presa din Braşov acest articol:

„Scriitorul braşovean Leonard C. Oprea, arestat în SUA

Leonard C. Oprea, un scriitor şi disident român aflat în Statele Unite ale Americii, arestat la începutul acestei luni sub acuzaţia că şi-a bătut soţia, va fi ţinut în continuare după gratii, informează publicaţia Sun Journal. Scriitorul român în vârstă de 55 de ani, care trăieşte în Auburn, a fost pus sub acuzare pentru violenţă domestică, lovire, ameninţări criminale şi obstrucţionarea anchetei. Fiecare dintre aceste infracţiuni poate fi pedepsită cu până la 1 an de închisoare. Conform poliţiei din Auburn, Oprea şi-a lovit soţia, Brigitte Hristea, 42 de ani, în mod repetat în zona capului şi a feţei, i-a smuls părul şi a strâns-o de gât. De asemenea, scriitorul ar fi ameninţat-o cu moartea. Poliţia a intervenit în noaptea de 10 mai, după ce victima a solicitat ajutor la numărul de urgenţă 911. În momentul în care poliţiştii au ajuns la domiciliul celor doi, Oprea îşi urmărea soţia prin casă, iar femeia urla după ajutor. Conform relatărilor poliţiştilor, scriitorul agresor era în stare de ebrietate. El a recunoscut pe loc că îşi bătea soţia şi nu s-a opus arestării. Cei doi au împreună o fetiţă de 4 ani care nu a avut de suferit în urma incidentului. Soţia agresorului a fost internată la Central Maine Medical Center unde a fost şi consiliată cu privire la drepturile ei, ca victimă a violenţei domestice. Scriitorul agresor a apărut în faţa unei instanţe din 8th District Court şi a pledat nevinovat faţă de acuzaţii. Sursele americane îl descriu pe Leonard Oprea ca pe un disident anticomunist din perioada dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, în anii ’80. El a publicat un roman şi câteva nuvele apreciate de critică. Securitatea a blocat publicarea scrierilor sale în 1987, considerându-l un autor subversiv. După Revoluţia română Oprea a devenit un cunoscut jurnalist şi editor. El s-a mutat în SUA din anul 1999, locuind mai întâi în Boston şi apoi mutându-se în Maine. Născut la Braşov, Leonard Oprea debutează în 1981 cu proză scurtă în revista literara Vatra din Târgu Mureş. În perioada 1981 – 1987 publică proza în principalele reviste literare naţionale, pentru care primeşte premii literare naţionale pentru proza scurta în 1981, 1982, 1984 şi 1985. Între 1978 şi 1989 devine disident anticomunist şi participă la revolta muncitorilor din Braşov la 15 noiembrie 1987, eveniment după care este interzis ca scriitor.” (Gazeta de Transilvania)

Apoi am găsit câteva articole în presa americană,  unele cu ceva mai multe detalii, dar în esenţă toate spuneau acelaşi lucru: Nardi a băut, şi-a luat soţia la bătaie şi… s-a trezit arestat. Ce am aflat este că s-a stabilit o cauţiune de $1.200 $, bani pe care Nardi cu siguranţă nu-i are.
Ulterior un alt prieten mi-a spus că Brigitte ne-a rugat să nu-l ajutăm, n-am prea înţeles ce şi cum şi despre ce ajutor ar fi fost vorba, dar cum Nardi nu mi-a cerut ajutorul – nu că aş putea face mare lucru pentru el – şi nici prietenii comuni nu mi-au mai spus absolut nimic, subiectul s-a stins.

M-am gândit că faptul că a băut nu este o scuză şi strict legal chiar este un fapt agravant şi violenţa domestică în lumea civilizată este o infracţiune gravă şi se pedepseşte aspru. Undeva speram ca Brigitte şi Nardi să cadă la o înţelegere şi sincer, altă soluţie de „scăpare” pentru Nardi nici nu vedeam. Şi nici acum nu văd… N-am înţeles de ce a pledat “nevinovat” Nardi, dar este viaţa şi decizia lui, am să o respect şi nu vreau să comentez mai mult decât am făcut-o.
Repet, tot ce ştiu, ştiu din presă şi vag din auzite, nu sunt în măsură să-l judec pe Nardi, dar recunosc, ştiu că uneori de la băutură îşi ieşea din fire, pierdea controlul. Nu ştiu ce a fost în noaptea de 10 mai, dar ştiu că Nardi a rămas în arest.

Ieri – spre surprinderea mea – am primit un mail/apel de la Nardi. Nu ştiu ce speră Nardi de la Noi, m-am gândit şi în final am decis să-i public scrisoarea deschisă, în definitiv este punctul său de vedere şi poate, mesajul său o să fie citit şi de cineva avizat. Omeneşte îl înţeleg. De judecat, repet, nu pot şi n-am nici un drept să-l judec. Nu vreau să comentez în nici un fel conţinutul acestei Declaraţii de Presă.
Scrisoarea fără relatarea din presă nu cred că-şi avea rostul.

„Către: Preşedintele României, Dl. Traian Băsescu
Parlamentul României
Guvernul României
Ministerul de Externe al României
Ambasada Română din SUA / Washington DC
Ambasada Americană din Romania, Bucuresti
Cotidienle Naţionale ale României
Televiziune Naţională şi Televiziunile Private
Radio Naţional Romania
Mass-media Diasporei Române din SUA
Personalităţi culturale şi politice ale României

De la:
LEONARD OPREA, SCRIITOR şi ex-DISISDENT ANTI-COMUNIST, CETAŢEAN ROMÂN cu VISA TEMPORARĂ în USA
Cu respect , consideraţie, dar şi din punct de vedere cultural, politic şi uman, vă rog PUBLICAŢI şi DAŢI CURS următoarei DECLARAŢII de PRESĂ:

DECLARAŢIE de PRESĂ

ATAC RASIST în SUA asupra Scriitorului şi ex-disidentului român Leonard Oprea.
VIOLAREA DREPTURILOR CIVILE şi UMANE în SUA, de către Statul MAINE, ale CETĂŢEANULUI ROMÂN, cu VISA TEMPORARĂ în SUA, scriitorul LEONARD OPREA.

Binecunoscutul scriitor şi ex-disident anti-comunist Leonard Oprea (autorul romanului “Camasa de forta” / interzis de ex-Securitatea ceausista/  si creatorul “Trilogiei lui Theophil Magus” / publicata cu succes si in Romania si in SUA), este tinta atacului RASIST al Statului Maine, al SUA. Statul Maine, din SUA, prin Politia sa si Tribunalul sau l-au arestat pe Leonard Oprea si l-au aruncat in inchisoarea “Androscoggin County Jail”, unde se afla si acum de peste 70 de zile, FARA dreptul de a comunica cu familia sa si cu prietenii sai.
Statul Maine este recunoscut in SUA, ca fiind cel mai “alb” stat al Americii (peste 90% populatie alba, anglo-saxona) si unul dintre cele mai RASISTE state americane (in Statul Maine, a fi putin mai “colorat” este un motiv suficient de puternic sa fii oprit de Politie – interogat, perchezitionat si chiar arestat).
Scriitorul  Cetaten Roman, Leonard Oprea traieste impreuna cu familia sa in oraselul Auburn, din Statul Maine (deoarece in acest oras sotia sa a gasit un contract de munca acceptabil pentru profesia sa, de medic). Dar, fiindca atit Leonard Oprea, cit si sotia sa sunt Cetateni Romani cu Visa Temporara in SUA, in foarte scurt timp au devenit, din punct de vedere rasist, INDEZIRABILI pentru vecinii lor si autoritatile din Auburn. Motivul fiind, odata cu Cetatenia Romana, faptul ca au indraznit sa aiba un standard de viata, deasupra standardului mediu american. Fireste, americanii din Auburn nu stiu, spre exemplu, unde se afla Romania pe harta lumii.
Astfel, dupa 2/doua/ tentative esuate de a elimina familia Leonard Oprea din Auburn, finalmente, la inceputul lunii Mai 2009, sub pretextul unui scandal in familia Oprea, ce deranja vecinii si incalca legeile Statului Maine, dar FARA nici o investigatie prealabile, dar FARA nici un martor, dar FARA macar sa ia o declaratie scriitorului Leonard Oprea, Politia oraselului Auburn, din Maine, l-a arestat pe Leonard Oprea si l-a aruncat in inchisoarea “Androscoggin County Jail”.
Imediat, a doua zi, dimineata, Leonard Oprea a fost dus in fata unui Judecator, care, reprezentind Statul Maine, l-a acuzat pe scriitorul, Cetatean Roman, cu Visa Temporara in SUA, de “Violenta Domestica” (delict minor in acord cu legea din SUA), i-a pus o cautiune (bail) de 1200 $ Cash si o Interdictie Totala de a comunica cu familia sa, aceasta interdictie fiind valabila si pentru sotia sa si copilul lor, in virsta de 4 ani si 9 luni. Sentinta inca nu a fost pronuntata si astfel, scriitorul Leonard Oprea se afla inca in Puscaria “Androscoggin County Jail” din oraselul Auburn, de peste 70 de zile. Singura marturie este raportul Politiei din Auburn. NU exista investigatie, NU exista martori, NU exista declaratia lui Leonard Oprea.
In virsta de 55 de ani, scriitorul roman si ex-disidentul anti-comunist Leonard Oprea (ale carui carti, recent, sunt subiect de studiu pentru studentii Universitatii din Okland, SUA) sufera de sindrom post-traumatic, anxietate, depresie cronica, atacuri-de-panica, claustrofobie, diabet, guta si prostata si, in aceasta conditie medicala se afla in Puscaria “Androscoggin County Jail” , unde este  SINGURUL detinut FARA CAZIER, intre peste 300 de criminali/omucidere/, traficanti de droguri, hoti si tilhari, proxeneti si pedofili, fiecare cu macar trei condamnari la activ. Fiind scriitor si Cetaten Roman FARA cazier, Leonard Oprea este supus zilnic la tot felul de agresiuni din partea detinutilor si din partea gardienilor inchisorii.
Statul Maine insa NU si-a oprit aici atacul sau RASIST impotriva scriitorului si Cetateanului Roman Leonard Oprea. Pentru a-l sili sa paraseasca oraselul Auburn si Statul Maine, Tribunalul din Maine “District Court of Lewiston” a inaintat impotriva lui Leonard Oprea doua actiuni CIVILE: divortul si protectia de abuz. Sotia scriitorului, Brigitte Hristea, si ea Cetateanca Romana, cu Visa doar Temporara, a fost obligata sa accepte aceste actiuni, fiind amenintata ca isi va pierde licenta de a practica medicina in SUA, isi va pierde serviciul si Visa Temporara, punind astfel in primejdie securitatea copilului.  Insa, prin aceste actiuni CIVILE, Statul Maine, respectiv “District Court of Lewiston” comite o ILEGALITATE si un ABUZ de PUTERE, deoarece Leonard Oprea si Brigitte Hristea sunt casatoriti LEGAL / de peste 20 de ani/ DOAR in Romania, fiind Cetateni Romani cu DOAR Visa Temporara in SUA. Deci, orice actiune CIVILA privind acest statut, casatoria legala in Romania, este sub Jurisdictia autoritatilor romane. Insa, pentru Statul Maine din SUA, se pare ca Romania nu exista.
***
In anul 1990, Congresul American il invita in America pe scriitorul si ex-disidentul anti-comunistroman Leonard Oprea, sa ii rasplateasca meritele luptei sale pentru libertate si democratie.
Astazi, aceeasi America “democratica” il sileste pe Leonard Oprea sa traiasca tragedia unei detentii inumane de de cea mai pura sorginte RASISTA americana, doar pentru ca este un Cetatean Roman care a indraznit sa aiba un standard de viata civilizat intr-un orasel, Auburn din Statul Maine, cu un standard de viata sub nivelul mediu al intregii Americi.
Scriitorul Cetatean Roman Leonard Oprea, admirat si pretuit in mod deosebit de presonalitati cum sunt Vladimir Tismaneanu, Norman Manea, Andrei Codrescu, Liviu Antonesei, Mircea Mihaes, Gelu Vlasin si altii asemenea lor,
autorul a doua carti interzise oficial de ex-Securitatea lui Ceausescu, astazi este O VICTIMA a RASISMULUI “liberalei” democratii americane.
***
Leonard Oprea considera ceea ce i se intimpla acum in Statul Maine, oraselul Auburn, Inchisoarea “Androscoggin County Jail”, ca fiind o FLAGRANTA INCALCARE A DREPTURILOR SALE CIVILE si UMANE, in calitatea sa de Cetatean Roman cu Visa Temporara in SUA.
Leonard Oprea declara ca, mai mult, decit aceasta tragedia ce o traieste este O INSULTA adusa Culturii si Natiunii Romane, O DESCONSIDERARE a Romaniei ca Stat independent si democratic.
***
Leonard Oprea roaga respectuos,
dar cu reala disperare ca,
Presdintele Romaniei, Dl. Traian Basescu,
Parlamentul si Guvernul Romaniei,
Mass-Media romaneasca,
dar si personalitatile Culturii si lumii politice romanesti
SA CEARA ELIBERAREA SA urgenta din puscaria “Androscoggin County Jail”, odata cu RETRAGEREA acuzatiilor si SCUZELE ce se impun din partea Statului Maine, SUA.
***
Leonard Oprea considera ca,
este o datorie de onoare, dar si un act politic absolut necesar APARAREA DREPTURILOR CIVILE si UMANE ale CETATENILOR ROMANI, impotriva actelor de RASISM AMERICANE, INTR-O DEMOCRATIE AMERICANA CE SE AUTO-INITULEAZA… CA FIIND IN CEL MAI INALT GRAD… DEMOCRATICA.

Leonard Oprea                                                 Iulie 11, 2009
“Androscoggin County Jail”
Auburn/ Maine/ SUA”

P.S.1

Nardi are prieteni în America, prieteni care sper să fie alături de el şi în momentul acesta dificil. Un exemplu este domnul Vladimir Tismaneanu care anul acesta (01/05/2009) îi mulţumea pentru: “un mesaj de solidaritate la un ceas cind acest lucru inseamna enorm”. Cred că moral este momentul ca acest ajutor să fie întors.

“Un text despre chin si regasire, despre starea de veghe si despre refuzul de a tacea atunci cind in jurul nostru sunt atitea focare de infectie (la propriu si la figurat). Ii multumesc lui Leonard Oprea pentru faptul ca mi-a dedicat aceasta minunata respiratie, un mesaj de solidaritate la un ceas cind acest lucru inseamna enorm.”

Vladimir Tismaneanu: Leonard Oprea: Veghe, suferinta, adevar

P.S. 2

Sunt curios câţi din prietenii mai mult sau mai puţin influenţi al lui Nardi o să-i întindă o mână acum…

P.S. 3 Update 30 iulie 2009: s-au deschis 2 conturi pentru ajutorarea lui Nardi, detalii AICI.

1 RON

Posted on by — 29 Comments ↓

Eram la mijlocul anilor ’90 în Germania la prima mea ieşire-n Vest după ’89. În una din primele zile m-am dus la supermarket pentru nişte cumpărături şi am primit rest ceva mărunţiş pe care l-am lăsat cu nonşalanţă pe tejghea. Casieriţa a fugit după mine şi mi-a pus în palmă restul.
Cred că a fost prima lecţie de respect pentru bani şi muncă.

Mă uitam ce poţi cumpăra de 1 RON. Mare lucru nu dacă trec peste chibrituri, praf de copt, zahăr vanilat sau „3 pachete de batiste la 1 Leu” – cum aud zilnic strigând în tramvai.
Ne enervează când vânzătoarea n-are să ne dea rest şi ne alegem cu o gumă sau ştiu eu ce bomboană, dar când primim restul în fise de 5 bani, de obicei nu-l mai luăm, nu ne „încărcăm” cu mărunţişul. De multe ori am auzit vorbindu-se despre „banu’ muncit”, dar cumva din cultura noastră lipseşte exact respectul pentru fiecare…ban.
Uneori pare ciudat când cunoştinţe – mai ales cei veniţi din Vest – strâng restul, iau fiecare bănuţ, avem tendinţa să-i etichetăm zgârciţi, başca, vin de „dincolo”, deci sunt şi “cu banii pe ei”, dar în fapt cred că este vorba de conştiinţa banului muncit, de respectul pentru muncă şi implicit bani, până la urmă respectul de sine.
La fel este şi cu ciubucul lăsat într-un bar sau restaurant. Cât să laşi? În Istambul pe o terasă în centru am băut o cafea şi un suc de portocale iar când mi-au adus nota, după cele două produse consumate era trecut şi ciubucul. M-a surprins puţin, dar în final este chiar corect aşa. Nu-ţi mai baţi capul cât să laşi sau dacă ai lăsat prea puţin sau prea mult.
Contează fiecare bănuţ. Chiar şi fisa de 5 bani aparent fără nicio valoare. Ai muncit şi pentru ei, dacă nu-ţi respecţi munca şi banii, cine să-i respecte?
Uitându-mă pe Ocazii ce aş putea cumpăra cu 1 RON am găsit…”doar” cărţi.

Despre ce vorbeam? Cultură? Respect? Doamne!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dlPjxz4LGak&feature=fvst]

pornO TV

Posted on by — 16 Comments ↓

„Aşa vor să ne „aibă” românii şi pe noi, cum  „a avut-o” consulul român de la Chişinău, Ion Nuică, pe o angajată de la consulat. Priviţi şi uniţi-vă, dacă doriţi!” – cu acest mesaj scris peste drapelul României şi în fundal cu imnul, începe filmuleţul montat şi postat pe un site din Moldova. Filmul nu este recomandat celor sub 18 ani!
Astăzi consulul României la Chişinău, Ioan Nuică, şi-a prezentat demisia în urma filmului postat pe pagina on-line al ziarului Curentul din Chişinău. Ştirea a făcut repede vâlvă în presa on-line, dar şi pe posturile de televiziune… Realitatea, (porn)OTV… Ne place sau nu, filmul este rezultatul politicii duse la Bucureşti vis a vis de Moscova şi Chişinău în ultimii 20 de ani.

Ion_Nuica

După ce am avut judecătoarea porno, profesoara porno, eleva porno şi elevul porno, ministrul porno, justiţiarul porno, preotul porno, a venit momentul şi diplomatului porno. Dincolo de deşertăciunea presei, în spatele trivialului şi al senzaţionalului de tip tabloid de care toată lumea se lepădă, dar face audienţe record şi vinde tiraje spectaculoase, aproape în fiecare din aceste cazuri avem de a face cu violarea dreptului la intimitate.  Un detaliu aparent minor care nu deranjează pe nimeni. Pornografia – în capul meu – înseamnă altceva. Filmul cu profesoara a fost extras din laptopul ei personal, actualul filmuleţ cu diplomatul român a fost realizat cu o cameră ascunsă…

În cazul diplomatului român este inevitabil să ne întrebăm cine, când şi cum a plasat camera video, cum a controlat-o. Intenţia este evidentă, altfel nu ajungea materialul în presă.

PORNOGRAFÍE, pornografii, s.f. Scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă. Atitudine, faptă, vorbă obscenă. – Din fr. pornographie. Interpretare obscenă şi imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. (DEX)

Situaţia diplomaţilor români din Chişinău se înrăutăţeşte simţitor, cum nici relaţiile dintre statele noastre nu reuşeşte să intre pe un făgaş de normalitate. Vina cred că este la Bucureşti. Relaţia noastră cu Rusia este inadmisibil de rece, indiferent de guvernarea din România, legăturile noastre cu Moscova au fost neglijate şi compromise. Ne-am îmbătat cu aderarea la N.A.T.O. şi integrarea europeană şi am scăpat din vedere influenţa Rusiei în zonă.
Aşa avem parte de gaz scump şi am pierdut şi o piaţă de desfacere uriaşă şi un partener cu care am avut relaţii bune. Şi vorbesc acum strict despre aspectele economice. Dar şi cele diplomatice meritau menţinute măcar într-o zonă cordială.

Chişinăul poate devenii o zonă de tampon neutră unde Rusia şi Europa să-şi dea mâna, cu exagerările de rigoare, un mic Istambul unde Estul şi Vestul să se unească. Sub tutela Moscovei şi cu sprijin European, Chişinăul poate devenii un mic paradis iar Bucureştiul (Iaşul) poate fi capătul de pod European către el.
Este foarte târziu, dar poate încă nu este prea târziu ca diplomaţia românească să-şi dovedească clasa şi calitatea, să întindem o mână spre Moscova şi una spre Chişinău, să acceptăm realitatea şi să salvăm ce mai poate fi salvat. Dar nu în pat. Şi nici la şpriţ cu Voronin.

P.S. La începutul acestei luni, un diplomat britanic a demisionat din postul pe care îl ocupa în Rusia, după ce un site de internet rusesc a difuzat un filmuleţ în care acesta apărea făcând sex cu două prostituate. Potrivit unor surse din Marea Britanie, filmul putea fi făcut chiar de serviciile secrete ruseşti…

Nu cred că viaţa particulară al oricărei fiinţe umane poate fi făcută publică (fără acordul ei, evident) şi catalogată drept pornografie. Am pus link la filmuleţ doar fiindcă nu cred că este un material pornografic – mare lucru nu se vede din el – dar genericul trebuie văzut şi montajul dovedeşte că s-au făcut mai multe filmăricu diferite ocazii iar fata ştia exact unde este camera…)

Fata chiar pare drăguţă, care bărbat i-ar fi spus „nu”? ( 😀 )

Era să uit, încă o zi de 13.

Încercaţi şi jocul propus de Alianţa Moldova Noastră: “Dă-le papuci comuniştilor!” (asta să nu fie totul absolut negru… 🙂 )

Săptămâna-n retrovizor (11.07.09)

Posted on by — 12 Comments ↓

Încep cu mine. Ieri seară m-am răsfăţat: după mai bine de o săptămână, a izvorât apa caldă. Nu este cel mai select cartier Rahova unde vreau-nu vreau vieţuiesc, dar parcă (încă) e pe hartă şi sectorul 5, indiferent ce nuanţă are primarul, este parte a Bucureştiului şi – surpriză! – Bucureşti este capitala României şi să mă ia naiba dacă vă mint, suntem în Europa. Măcar aşa, tot pe hartă. Înţeleg şi treaba cu revizia, dar să ştim şi noi şi, de ce revizie odată la două săptămâni câte o săptămână? Uneori este aproape imposibil să te conformezi condiţiei umane.
Bine. Ideea era că a fost tare fain să mă bălăcesc în apa fierbinte, am abuzat şi de răţuşca lui fi-meu, sărut-mâna!

Cel mai fierbinte subiect din agenda săptămânii este greva – spun unii analişti, ilegală – din Justiţie. În spatele vorbelor mari, al discului cu pocănituri şi fâşâituri al reformei, toată treaba se rezumă (iar) la bani, vizează sporurile pierdute. Nu mai este cazul să spunem că magistraţii, judecătorii, grefierii au tot dreptul la salarii mai mari. La fel şi profesorii, medicii, militarii sau funcţionarii publici. Toţi cei care muncesc au dreptul să fie plătiţi conform muncii depuse. Soluţia pare să fie acea mult discutată Lege Unică a Salarizării. Lege care nu vine şi lege pe care exact cei care ocolind legile actuale, nu şi-o prea doresc. Într-un an în care sacul nu doar că este gol, dar defilăm cu saci de împrumut, măririle salariale sunt imposibile. Mai este şi efectul domino, lanţul slăbiciunilor, dacă Guvernul cedează într-o parte automat va creşte presiunea şi în toate celelalte părţi şi ţara se scufundă mai rapid decât a făcut-o Titanicul. Mai este un aspect de care se pare, nu ţine cont nimeni: la noi toată lumea vrea să se facă economist, jurist, medic sau manager. Sau blogger. 😛 Nu cunosc pe nimeni să-şi dorească să devină oţelar, strungar, fermier sau sudor. Nu, toată lumea vrea să-şi câştige pâinea gândind, mutând hârtii din dreapta-n stânga, trăgând linii virtuale cu mouseul, teoretizând. Nimeni nu vrea să se „murdărească” muncind. E bine, dar atunci să nu ne mai mirăm că economia duduia doar pe hârtie şi după ce se termină actuala criză – când se termină, dacă se termină – creşterea o să vină tot doar pe hârtie.

Şi Guvernul pune umărul nemijlocit la dezastru: banii se duc pe cheltuieli şi-n buzunare obscure iar la capătul tunelului ne aşteaptă prăpastia. Ador două reclame: „viitorul îţi surâde” şi „viitorul sună bine”!

Dar dacă tot suntem în curtea din dos a Justiţiei, musai să-l amintim şi pe Don Costel, numit de presă „Demnitarul Interlop”, Costel Iancu. Justiţia l-a achitat. Mai exact Tribunalul Dolj. „Costel Iancu, fostul director al Agenţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare, a fost găsit nevinovat de Tribunalul Dolj în dosarul penal în care era acuzat de constituire de grup infracţional organizat, lipsire de libertate, ameninţări, loviri şi alte violenţe. În motivarea hotărârii, judecătorii au menţionat faptul că fostul director al ANIF Constantin Iancu nu l-a sechestrat pe omul de afaceri vâlcean Andrei Alexandru, conform unor alineate din articolul 10 din Codul Penal, potrivit cărora fapta nu există, iar faptele săvârşite de acesta nu prezintă elementele constitutive ale unei infracţiuni.” (Realitatea Net)
Presa a adus în faţa opiniei publice o grămadă de fotografii şocante cu bărbatul sechestrat şi umilit, s-au scris zeci, dacă nu sute de pagini despre acest caz scandalos. Adică presa sau a minţit sau a halucinat. Nu este prima oară când Justiţia ia astfel de hotărâri controversate într-o după-masă de vineri în ideea că aceeaşi presă nu mai apucă să informeze opinia publică şi subiectul scapă din centrul atenţiei. Eu nu cred nici în coincidenţe şi nu cred că ceva ar putea fi pur întâmplător în viaţă.
Don Costel în urma scandalului a fost exclus din PDL, acum, spălat şi parfumat de Justiţie, partidul ar putea să-l ia din nou în braţe şi – de ce nu? – să-şi reprimească şi funcţia de Secretar de Stat. Bravo Don Costel, bravo Justiţie!

Cazul Ridzi a ţinut prima pagină a ziarelor toată săptămâna, eu v-am povestit despre compromiterea unei generaţii. Comisia Parlamentară a găsit-o vinovată, urmează să vedem şi decizia DNA ca apoi dosarul să ia calea…Justiţiei. Sunt multe aspecte neclare. Ridzi cu siguranţă n-a acţionat de capul ei şi banii nu au intrat în buzunarul ei. De interesant, ar fi urmărirea traseului banilor: vor ajunge sau nu sub formă de sponsorizare în campania pentru prezidenţiale? Sau au fost achitate datorii mai vechi? Faptul că Ridzi a acţionat la comandă sau a fost lucrată la comandă, chiar n-are nicio relevanţă. Sau pur şi simplu sacrificată. An de criză, buget subţire, se dă o luptă acerbă pentru fiecare bănuţ, partenerii de guvernare se faultează reciproc de câte ori prind ocazia, başca, este şi an electoral, foamea şi nevoile sunt şi mai mari. Revin la ce mă doare cel mai mult: s-a mai compromis încă o generaţie. Cine nu intră în horă, nu are nicio şansă. Este valabil pentru toate partidele. Vorbim despre Ghişe, Udrea, Negoiţă, Antonescu, Ponta sau cine mai vreţi voi, sunt toţi o apă şi un pământ. Ba, chiar mai rău, tinerii parcă au şi mai mult tupeu şi mai puţin bun simţ. Despre responsabilitate nici nu poate fi vorba.

Mă gândeam să extrag săptămânal câte un personaj enervant. M-am oprit la Robert Negoiţă. La doar 37 de ani (născut în data de 29 martie 1972 la Ploieşti) are o avere estimată la 350 de milioane de dolari şi astfel este pe primele locuri în lista celor 300 de milionari ai României. Împreună cu fratele său Ionuţ Negoiţă deţin firma Pro Confort Group. Din 2003 este membru PSD şi a devenit vicepreşedinte al Tineretului Social Democrat şi este deputat în actuala legislaţie. Declaraţia sa de avere depusă la Parlament are nu mai puţin de 72 de pagini şi cuprinde 1603 case şi 52 de terenuri.
Faptul că mă enervează faţa lui, nu-i un motiv. Faptul că face parte dintr-un partid de stânga – pentru mine – deja este un motiv întemeiat să-l detest iremediabil. Dacă s-ar înscrie tata în PSD, nici la telefon nu i-aş mai răspunde! Dar obiectiv vorbind, nici asta nu e motiv să „premiezi” un personaj.
Cum îşi îndeplineşte datoriile de proaspăt ales în Parlament, nu ştiu: toată ziua este prezent la Realitatea TV. Este aproape mai activ  ca PNL-istul Ioan Ghişe. Acum nu ştiu dacă sunt acolo din sarcină de partid sau din propria iniţiativă, dar de plătit, sunt plătiţi din bani publici pentru totul alte activităţi. Negoiţă este enervant pentru obrăznicia, pentru tupeul cu care vorbeşte. De cele mai multe ori tonul vocii înlocuieşte argumentul, tupeul cunoştinţele. Este o gaşcă de măscărici care este prezentă constant la mai toate posturile de televiziune, sunt mereu disponibili pentru declaraţii de presă, le place şi vor să fie în luminile rampei. Indiferent de subiect, au constant o părere, sunt mereu abrupţi şi vehemenţi. Sunt enervanţi.
Mai este un aspect care nu-mi dă pace. Cum se face că toţi îmbogăţiţii au legătură cu sfera politicului? Ba firmele lor sponsorizează câte un partid, ba şi-au făcut firme imediat ce au intrat într-un partid?
Şi atunci ne mai mirăm unde s-au dus banii?
De 20 de ani banii publici sunt ingenios deturnaţi în zona privată, statul a falimentat şi un mic grup privilegiat s-a îmbogăţit cu nesimţire. Ce mă frapează de fiecare dată este că atunci când zic gata, nu mai e nimic de furat, realitatea mă contrazice.

Pe scurt.
„Octavian Bellu a depus, vineri, la cabinetul premierului Emil Boc un document în care solicită să fie eliberat din funcţia de secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului, invocând imposibilitatea de a mai lucra într-un sistem “blocat şi fără viitor”. (Mediafax)
„Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat că, pentru sesiunea din această vară, universităţile “Spiru Haret” din Bucureşti şi “Petre Andrei” din Iaşi nu pot organiza concurs de admitere în anul întâi, întrucât au nişte probleme.” (Mediafax)
Filme, teatru, concerte pentru weekend-ul 10 – 12 iulie
„Meteorologii au emis, vineri, o avertizare cod galben de ploi şi vijelii care vizează întreaga ţară, cu excepţia Crişanei şi a unei părţi din Banat, valabilă de sâmbătă de la prânz până duminică seară.” (Mediafax).

Fie vremea cât de rea, cel mai bine-i în ţara mea!
Să aveţi un sfârşit de săptămână cât mai plăcut!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TvC6VS4Np4U]

Călăreţul Ninja fără Cap

Posted on by — 17 Comments ↓

De ce acest titlu? Habar n-am. Mi-a venit aşa ca o adiere de vânt în minte şi mi-a plăcut cum sună. Mare lucru nu ştiu despre temuţii Ninja. Ştiu că erau folosiţi ca spioni şi asasini în Japonia medievală şi mai citisem că în 1581 Oda Nobunaga a trimis 46.000 de samurai să căsăpească 4.000 de ninja. Cei care au supravieţuit măcelului s-au refugiat prin munţi şi s-au amestecat între săteni. Stilul lor de luptă, Ninjitsu, este considerată o formă neconvenţională de Arte Marţiale. Despre pădurea Sleepy Hollow şi fantoma Călăreţului fără Cap care o bântuie nu ştiu chiar nimic şi nici filmul nu l-am văzut.
Da’ cu siguranţă nu despre Ninja sau Călăreţul fără Cap vreau să vă povestesc! Şi încă o dată pe ziua de azi sunt nevoit să folosesc un „abracadabra” contorsionat: habar n-am ce o să scriu.

Am intrat pe Zelist să văd cine ce mai face, scrie. L-am zărit pe Visurât (fără mă-sa ha ha ha! 😛 ) şi nu m-am abţinut, am dat o raită. Cel mai interesant lucru de citit a fost asta: „De exemplu, mie nu-mi place să spăl vasele. Nu mi-a plăcut niciodată şi, dacă ar fi să locuiesc singur (din nou) mi-aş cumpăra (aşa cum am mai făcut-o) farfurii şi tacâmuri de unică folosinţă. De ce? Pentru că urăsc să spăl vasele.” (Ce ţie nu-ţi place… ). Mie îmi place să spăl vase, cei drept, de când m-am întors din vacanţa din Antalia, parcă nu mai am aceeaşi plăcere… ha ha ha! 😛 Dar asta este valabil la cam tot ce fac, nu doar la spălatul vaselor. Ideea este alta: sunt ecologice vasele şi tacâmurile de unică folosinţă? Pe mine asta mă interesează… Am intrat şi la Zoso dar nici acolo n-am găsit nimic interesant. M-am prins, sunt eu defect! Să nu mă înţelegeţi (din nou) greşit! N-am nimic cu oamenii (blogării) aceştia, să fie sănătoşi şi să vândă pe cât mai mulţi bani cât mai mulţi centimetrii pătraţi de publicitate, dar zău dacă înţeleg ce draq găsesc unii de citit la ei.  Adică nu pot să-mi imaginez nici gospodina, nici puştiul emo care se scoală dimineaţa şi nerăbdător deschide computerul să intre pe internet şi să citească ce au mai scris unii şi alţii din aceşti Guru cyber… sau Cyber Guru? …  În fine!  Aş vrea să fiu invidios, dar n-am pe ce. Şi aşa revin – inevitabil – la Neil Young:

„Keep on bloggin’
‘Til the power goes out
Your battery’s dead
Twist and shout…”

(Bloguiţi până se ia curentul, aveţi bateriile moarte… Twist and shout! Ha ha ha!)

Bun. Tre’ să zic două vorbe şi despre mega ceremonia lu’ mega Jaco. Trist dar adevărat. După inegalabilul succes cu „Thriller”, cred că moartea este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat. Din tot ce am citit, auzit şi văzut, omu’ nu rezista nici la 5, nu la 50 de spectacole din cele programate şi era terminat şi fizic şi psihic şi… financiar. Organizatorii sunt fericiţi: lumea păstrează biletele drept amintire, nu trebuie să returneze nici un bănuţ şi economisesc şi costurile spectacolelor. Ha ha ha! Acum încearcă toţi cei implicaţi să ia şi pielea de pe mort, dar reţeta Elvis nu cred că o să funcţioneze. Peste şase luni – tot părerea mea – o să auzim: „Michael who?” Din curiozitate poate mai descarcă ilegal un milion-două de tineri „Thriller”-ul, se mai şi vând ceva CD-uri şi mai ales DVD-uri şi cu asta basta. Ceremonia anunţată ca fiind cea mai grandioasă, a fost un fâs. Şi de pe scenă şi din sală au cam lipsit vedetele momentului. Nici măcar Quincy Jones n-a apărut, „tăticul” succesului carierei solo a lui Jaco. Poliţia se aştepta la o histerie generală şi la circa un milion de fani în afara amfiteatrului şi nu s-au adunat nici 50.000… Era mega-starurilor şi implicit a lui Jaco s-a terminat cu sfârşitul secolului XX şi ultimul său album, „Invincible” din 2001 a fost deja un mare fiasco. Jaco has left the building. For good.

Am văzut şi un documentar interesant într-o seară pe un post de televiziune: Iarna demografică (Demographic Winter).
E un trailer pe YouTube:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IG2IZEzUmA0]

Din ce am înţeles, nu încălzirea globală ne trimite pe bară ci în mod paradoxal scăderea vertiginoasă a populaţiei. În mod bizar, paralel cu scăderea populaţiei creşte numărul de locuinţe şi gradul de poluare. Un alt aspect este cel financiar: scăderea populaţiei conduce în impas asigurările sociale, scade populaţia activă şi creşte masa celor inactivi, astfel n-are cine să asigure fondul de pensii. Ştiam că banii pe care îi dăm pe tot felul de asigurări se duc pe apa sâmbetei şi nu stau frumuşel nici într-un cont bancar, nici nu sunt investiţi să se înmulţească, dar se pare că situaţia este şi mai nasoală. Apelez tot la bătrânul Neil Young: „Where did all the money go?”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3yKV22_Dz4g]

Ridzi. Nu o iau de la capăt cu povestea, Comisia Parlamentară a găsit-o vinovată, aşteptăm şi mutarea DNA-ului, este an electoral, tre’ să cadă capete şi să curgă (cât mai mult) sânge. Înţeleg tot. Sau aproape. E clar, Ridzi n-a băgat banii în buzunar, oare de asta a picat? Altfel nu-mi explic cum toţi ceilalţi politicieni şi şmecheri lipiţi de indiferent care putere aflată la conducerea ţării de 20 de ani şi care au jecmănit nu cu 700.000 Euro bugetul ci cu milioane şi miliarde, stau bine merci şi aruncă cu pietre…

Asta este brambureala pe ziua de azi, am încălecat pe o şa… bla bla bla, bla bla bla!

P.S. Am adus la zi pagina cu fotografii şi am adăugat şi o pagină nouă cu favorite. 🙂

Şi că tot e “viucănd”… citiţi oferta pusă cap la cap pe Metalhead. Keep On Rockin in a free world.