Home › Posts tagged simplu › Page 7

simplu

6 decembrie 2009 – cine a câştigat alegerile?

Posted on by — 26 Comments ↓

„Sublimă aberaţie, stare de graţie, nimeni nu ştie, dar am să-ţi spun ţie…”

Scorul foarte strâns, un echilibru aproape perfect, spune tot: să se schimbe, dar să rămână totul cum a fost!
Noi nu cu fantoma comunismului avem probleme ci cu această abordare – păguboasă – care ne-a falimentat la începutul anilor ’90 când majoritatea l-a girat pe iliescu şi sub paravanul „nu ne vindem ţara!” au jecmănit-o şi împărţit-o între activiştii de partid şi securişti. Acum se repetă istoria – trist – respectiv nu istoria se repetă, cum am mai spus, ci proştii repetă greşelile.
Lupta de data aceasta s-a dat în mod inedit între partid şi securişti.
S-au introdus tezele false gen „fantoma roşie” şi „mogulii”, adică bogaţii împotriva săracilor. Nefirească îmbinare, dar… a prins.
Există o apăsare mare, o teamă justificată: economia este la pământ, ziua de mâine este incertă, viitorul n-a fost poate niciodată atât de sumbru cum se prezintă acum. Mulţi au votat în speranţa că aparatul bugetar nu o să fie redus, alţii au votat speriaţi de revenirea la putere al comuniştilor. Realitatea – cred – este că reducerea aparatului bugetar este inevitabil şi comunismul este la fel de mort ca şi capitalismul. Paradoxul gândirii despre care vorbeam, să fie democraţie, dar totul să funcţioneze ca înainte – adică în sistemul comunist – este nu doar absurd, dar şi profund prostesc. Nu statul, dar nimeni nu poate garanta siguranţa locurilor de muncă, nu poate controla piaţa economică, nu poate garanta prosperitate şi echitabilitate. Nu suntem egali, nu există şanse egale, nu ne putem agăţa de utopii în vremuri şi aşa confuze şi dificile.
Duşmanul nostru cel mai mare suntem noi: metehne vechi… Să trăim bine, dar să nu facem nimic, pisica moartă şi treaba murdară să o aruncăm în curtea vecinului după ce, dacă se poate, să-i furăm iarba mai verde, capra mai grasă, varza mai zemoasă şi nevasta mai frumoasă.

„Noaptea frumoasă pentru democraţia românească” – cum s-a avântat geoană să spună, s-ar putea să se transforme în coşmarul fraudării, victoriei securiştilor şi triumful prostiei.
Fraude au fost de ambele părţi. Pe de o parte fraudele morale: mici, bere, canadiene, umbrele, bani şi… promisiuni, pe de altă parte fraudele autentice. Dacă despre revoluţii am spus că nu masele contează – carnea de tun – ci cine le controlează, la alegeri nu voturile contează ci cine le… fură (numără).
Băsescu a furat ieri startul, a ieşit „live” cu 5 minute mai repede şi s-a declarat câştigător, cam abătut şi cu un zâmbet forţat, apoi s-a retras rapid şi s-a dat startul la fraudă.
În partea cealaltă, ieri seară geoană inexplicabil de relaxat şi – aduag eu, prosteşte – plimba sticla de şampanie la sediul PNL.
Numărătoarea paralelă pd-l a venit pe la 1 noaptea şi a rezultat un scor de 50,29% la 49,71% în favoarea lui băsescu. băsescu la 4 dimineaţa era jovial: „e un fleac, i-am ciuruit”. Cam da, ne-a ciuruit – cu securitatea – din nou. Şi acest “i-am ciuruit” se referă la cel puţin 5 milioane de români… băse “mai vrea o dată”, cam jumătate din populaţie nu. Situaţia, indiferent cine “câştigă” este de blocaj şi conflict. Problema este că muie şi puli în cur nu o să ia doar cei care “mai vor o dată” ci noi toţi. Dar asta e… democraţia.
Răspunsul psd, numărătoarea lor paralelă arată asemănător: 50,3% la 49,7% în favoarea lui… geoană.

Sunt multe semne de întrebare şi mă tem că multe vor rămâne aşa. Nici după 20 de ani nu ştim „cine a tras în noi”, de ce să ştim cine a furat alegerile?
„Filmul” alegerilor şi al nopţii trecute are cel puţin câteva cadre blurate. Incidentele de la secţiile de votare „speciale” n-au lipsit. Doar în Bucureşti secţia din Gara de Nord a fost închisă de 4 ori, cea din aeroportul Băneasa de 3. Un vice-primar prins cu fraudă este şi acum dat în urmărire generală, s-au organizat tombole la secţiile de votare cu premii dacă votai un anumit candidat – băsescu evident – şi s-au cumpărat voturi ca de fiecare dată cu mici, zahăr şi ulei.  Şi incidente „mai mici” sunt cu sutele. Este o discrepanţă mare între sondaje şi rezultat, cei drept, geoană la confruntarea televizată de joi, dar mai ales ca urmare a vizitei la Vîntu, a pierdut foarte mult. Dar este cel puţin suspect şi numărul foarte mare de voturi din Republica Moldova şi procentajul comunist de peste 95% opţinut de băsescu. Sau ce căuta ministrul suspendat al internelor şi administraţiei publice, blaga, ieri la minister şi ce s-a decis în şedinţa ad-hoc convocată… ilegal.
Este suspect că 3 exit poll-uri au dat rezultate aproape identice şi doar cel apropiat preşedintelui a venit cu un scor confirmat de numărătoarea partidului prezidenţial. Băsescu nu cred că întâmplător a „furat startul”, a dat semnalul pentru începerea unei bătălii finale, anormale, dusă după închiderea urnelor. Dacă – pentru moment – alternativa manifestărilor, ieşitului în stradă a picat sau a fost abandonată, este inexplicabil cum tabăra pd-l a numărat de cel puţin două ori mai repede voturile. Aici nu se pune problema de organizare. Aburelile lui videanu, ieşirea lui la rampă foarte rapid, tot un semnal a fost. Este inexplicabilă şi relaxarea taberei adverse, nonşalanţa prostească a lui geoană: vorbeşti luni de zile despre fraude şi în momentul cheie, întorci spatele. Eu nu-mi explic nici prezenţa mai mare la vot, adică este uşor suspect. De furat, sunt convins că au furat ambele părţi, întrebarea însă rămâne: cine a furat mai mult?

Primele rezultate parţiale oficiale care reprezintă 95,4% din voturile exprimate îl desemnează câştigător pe băsescu cu 50,4%.  Jubilează ridzi, udrea, videanu, flutur… şi PROŞTII.


Şansele ca aceste rezultate să se modifice, sunt mici. La ora 11 se va termina numărătoarea voturilor. Republica Moldova l-a votat pe băsescu, maghiarii n-au votat sau au votat pentru băsescu, diaspora a votat predominant pentru băsescu… foate mulţi tineri au votat băsescu.
De unde diferenţa între rezultatele oficiale şi exit poll? Pe de o parte exit poll-ul are marjă de eroare şi nu include voturile anulate, pe de altă parte… da, frauda. Câteva procente „scapă” uşor.

Ce urmează?
În mod evident indiferent cine câştigă alegerile, ele vor fi contestate în instanţă.

Care sunt perspectivele?
Criză politică prelungită, criză guvernamentală prelungită, foarte probabil alegeri anticipate ce ne aduc încă 6-7 luni de campanie electorală şi haos, falimentul economic şi multe tensiuni sociale.
Cred că obţinerea unor noi tranşe de împrumut de la FMI şi U.E. – mulţumită lui băsescu nu avem guvern de peste 2 luni şi pentru o nouă tranşă până pe 10 decembrie guvernul – care nu e – ar trebuii să vină cu bugetul pe 2010 – care nu e –  este exclusă în viitorul apropiat, RON-ul o să cadă spectaculos, inflaţia o să crească la pas cu şomajul (preconizat de 10% pentru anul 2010) şi rezultatul se întoarce nu împotriva clasei politice ci iar împotriva noastră. După un deficit bugetar de peste 8% vine un an şi mai negru. De prin ianuarie nu o să mai vină poştaşu’ cu pensia şi plicul cu salarii ale bugetarilor o să fie gol. Da’ poate cu drogurile uşoare trecem şi peste asta. De curve… pula bani!
Asta am ales sau asta a ieşit din urnă, parcă nici nu mai contează.

Cine s-a căcat pe clanţă? Noi ne-am căcat pe clanţă. O să trăim la fel de bine: it’s the same picture, vorba preşedintelui! Jos patria, sus mafia!

Ce ne aduce moşu’?

Posted on by — 12 Comments ↓

Păi… nu vorbesc în numele altora, da’ eu clar n-am fost cuminte, nici ghetele nu le-am lustruit, am prea-curvit – ca de obicei -, am mai băut, am tot fumat, înjur tot mai des, pe la biserică n-am mai dat de peste 10 ani – da’ nici ăl bătrân nu m-a căutat -, nu m-am înscris în nici un partid şi i-am criticat pe toţi – fecioară cârcotaşă, ce să-i faci?! – şi… şi…şi.

Exclus să ningă, aşa că i-am dat drumul şi eu zăpezii artificiale de WordPress. Ţine până pe 4 ianuarie. 🙂

Mi-am amintit de Mălina şi sper că strădania ei să aducă un zâmbet pe faţa unor copii n-a fost zadarnică… Am experienţe multe şi amare vis a vis de caritate şi încercări eşuate de a ajuta copii. Suntem toţi captivi într-o lume prea mică, prea izolată, prea a noastră şi prea copleşită de propriile noastre nevoi şi satisfacţii, nu prea e loc pentru altcineva, nu ne pasă de ce este dincolo de un braţ distanţă. Am căutat la ea şi m-am bucurat şi eu pentru maşinuţa lui Florentin.

Oamenii „mari” sunt preocupaţi cu alegerile… Tot ce sper este ca în cazul înfrângerii marinarului să nu pună botul lumea la manipulare, să nu iasă în stradă, să nu se mai îmbete încă o dată cu mireasma falsei revoluţii. Dacă în decembrie ’89 s-a produs o schimbare de regim, ar fi stupid ca în decembrie 2009 să asistăm la o tentativă de menţinere a unui regim. Încă nu înţeleg cum de au prins toate manevrele lui băse, cum de au reuşit să introducă în circulaţie cu atâta abilitate atâtea teme false? Şi cum de toate acestea au prins la un electorat teoretic de dreapta şi predominant tânăr… A fost o manipulare pusă la punct de specialişti. Şi mă tem că nu s-a terminat. Dacă în ’90 era clar cine sunt „golanii”, cei care au (am) protestat aveau o faţă, acum „revolta” este dirijată din umbră de experţi, siturile zgomotoase nu au „faţă”, nu le-a asumat nicio persoană şi nicio organizaţie, se lansează chemări la manifestaţii din umbră. Ce s-a întâmplat la Timişoara a fost flagrant: organizare impecabilă, dotări – pancarte, steaguri, bannere – adică o maşinărie propagandistică impecabilă şi dirijată. Aşa ceva n-a fost nici în decembrie ’89 şi nici la manifestaţiile din „Zonă liberă de (neo)-comunism”. Îmi pare sincer rău pentru toţi care chiar cred în ideea „anti-comunismului” şi acum sunt victimele acestor manipulări. Însă aici nu se pune problema nici unei lupte reale anti-comuniste. Din păcate. E o fantomă falsă ce acoperă adevăratele probleme: dezastrul economic şi politic, criza morală şi financiară, lipsa de soluţii.
Nu sunt nici pe departe fan geoană şi cu atât mai puţin psd… dar asta e situaţia. Alianţa poate aduce o guvernare coerentă şi ţara – cred – că de asta are nevoie acum, nu de guverne intermediare, nu de alegeri anticipate, nu de luni şi luni de haos prelungit. Eu unul nu vreau un stat prezidenţial – mi-a ajuns ceauşescu – şi nu cred nici în Popey care se ia la trântă cu toată lumea şi le ştie el pe toate. Tot ceauşescu era la fel de meşter la toate.
Ieri dimineaţă – extra campanie – mi-a venit un mail de la [email protected]. Consider inacceptabilă implicarea unei facultăţi în campania electorală! Mailul conţine un apel şi îndrumă studenţii să-l voteze pe băsescu.
Cred că organele abilitate ar trebuii să cerceteze şi cine se află în spatele site-urilor care instigă acum la manifestări, cine trimite sms-uri şi astfel de mail-uri şi ar trebuii sancţionaţi. Ştiu, pare nedemocratic, pare o încălcare a dreptului la libera exprimare, dar în fapt este vorba de democraţia prost înţeleasă, mai grav, cum subliniam, despre o manipulare şi asta – zic eu – este o treabă penală. „Drogurile uşoare” încă n-au fost legalizate, din câte ştiu. Realitatea mi-a confirmat încă un lucru esenţial: la o revoluţie nu participanţii contează – aceia sunt doar carnea de tun – ci contează cine o controlează. Indiferent cât de dezamăgitor sună: nu este vremea revoluţiei. Votaţi cum vă duce capul… dar gândiţi-vă la ziua de mâine, la copii noştrii, la realitate: nu avem guvern,  putem pierde sprijinul extern şi nu cu fantomele trebuie să ne luptăm ci cu realitatea imediată. 2010 o să fie un an foarte-foarte dificil şi cu un guvern cu sprijin politic, dar fără guvern…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8HFyPoRGe00]

Da’ să nu termin în tonuri sumbre, una bună:

O băbuţă în cabina de vot… trec 5 minute, trec 10 minute, trec 15 minute, toată lumea o aşteaptă…
Scoate baba capul şi întreabă:
– Maică, futu-vă-n gură se scrie legat sau despărţit? 😛 😛 😛

Şi pentru toţi votanţii ameţiţi a lu’ băse marinaru’, sărbători fericite:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=S53Pl5mYzTM&feature=related]

Iubim România: huo!

Posted on by — 20 Comments ↓

1 decembrie, Ziua Unirii, Ziua Naţională a României devine de la an la an tot mai mult ziua Dezbinării.
De ceva vreme mă frământă această constatare: căutăm cu disperare conflictele, lucrurile care ne separă, ne deosebesc, ne dezbină, produc scandal, incită şi nici în ruptul capului nu vrem să tragem dracului o linie şi să încercăm să facem ceva împreună.

Hagi este mai iubit în Turcia, Nadia este mai respectată-n America şi dacă ne întoarcem în timp vedem că Brâncuşi şi mulţi alţi artişti şi intelectuali români au cunoscut aprecierea în Franţa sau în lume, dar nu acasă.
Acasă ne furăm căciula unul altuia, ne dăm în cap, ne împroşcăm cu noroi. M-a stârnit oarecum ce a spus ieri o prietenă: Încă sper în ziua când vom fi mândri că suntem români…
Am mai vorbit despre mituri şi mitocănii, despre discrepanţa dintre ce spunem şi ce facem. Acuzăm politicienii că vor să confişte fiecare sărbătoare în interes personal, în scop electoral, dar nici noi nu suntem mai breji. Dacă mulţi nu ştiu cu exactitate ce se sărbătoreşte de fapt pe 1 decembrie cum nu ştiu nici Imnul Naţional, asta nu ia împiedicat nici anul acesta să se îmbulzească la fasolea cu cârnaţi împărţită moca.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MNKInZjliLU&feature=PlayList&p=24C0EC83C843EE7B&playnext=1&playnext_from=PL&index=1]

Ce se petrece acum este nu doar încă o anormalitate fabricată şi întreţinută din umbră, dar şi un joc extrem de periculos. Campania mutată pe internet este un mod neasumat de a duce un război, de a intoxica şi a manipula oamenii, de a-i stârnii şi a-i incita unul împotriva celuilalt.
Peste noapte, în plină campanie au apărut situri ca NU Geoană şi „România Anti-PSD”. Oamenii sunt chemaţi la mitinguri, primesc steaguri, afişe, se pun bannere, este o desfăşurare de forţe ce necesită pe de o parte o organizare impecabilă, structuri funcţionale şi nu în ultimul rând bani. Mulţi bani.
Mă întreb ce făceau aceşti „bravi anti-comunişti” răsăriţi din neant în anii ’90 când FSN şi Iliescu câştigau autoritar alegerile şi minerii făceau „ordine” prin Bucureşti?
Şi apropo „noua revoluţie”: o fi un alt patent original românesc, ca democraţia lu’ Iliescu, dar cine a pomenit de o revoluţie ce vine în susţinerea actualei puteri şi al actualului preşedinte şi atacă… opoziţia?
De o săptămână tot repet că este o intoxicaţie, o manipulare ingenioasă şi grosolană pusă la cale de specialişti, de experţi şi mi-am luat şi eu porţia de muie şi huo. Oamenii sunt chemaţi la manifestaţii, la contra-manifestaţii, se incită la violenţă şi se exploatează – ca şi la referendum – un trend existent în opinia publică. Oamenii ies în stradă, s-a umplut internetul cu bannerele şi widget-urile anti-PSD, anti Geoană şi… portretele bravului cârmaci, băsescu. Internetul nu este televiziune, nu există un CNA, sub oarecare anonimat lumea manipulează şi este manipulată cu multă uşurinţă.

S-a vânturat din nou Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
Documentul a fost redactat în urma manifestaţiilor anti-comuniste din Piaţa Operei din Timişoara în data de 12 martie 1990.
Punctul 8 spune aşa:
„Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor ţn viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. (…)”

Cei care fac acum referinţă la acest punct 8 şi-l arată cu degetul pe Geoană, trăiesc într-o gravă confuzie: aplicarea acestui punct din Proclamaţia de la Timişoara i-ar îngrădii accesul la preşedinţie nu lui Geoană ci exact candidatului susţinut cu atâta înverşunare, Traian Băsescu.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=J1NiSh7CpMU&feature=fvw]

Ieri la Timişoara alianţa politică formată în jurul candidatului Mircea Geoană a semnat ieri, împreuna cu primarul Gheorghe Ciuhandu, un parteneriat care prevede susţinerea liderului social-democrat în turul doi. Mulţi ne-am dorit ca liderul PNL, Crin Antonescu să fie în turul doi şi să ajungă preşedinte. Mulţi, dar nu suficienţi. Mă repet, cu Antonescu preşedinte, tot la o alianţă PSD-PNL se ajungea. Faptul că Klaus Johannis a fost desemnat ca viitor premier şi această alianţă promite o guvernare corectă, menită să ne scoată din criză, ne place sau nu, dar este singura şansă pe care se pare că o avem la ora actuală. Nu ştiu de ce, dar când cineva încearcă să scoată capul din cutie, la noi sar toţi să-i dea în cap…
Poate că nu a fost cea mai inspirată alegerea Timişoarei şi nici ziua de 1 decembrie. Zic poate, însă sunt convins că scenariul contra-manifestaţiei s-ar fi desfăşurat identic şi la Craiova, Iaşi, Cluj sau Braşov.
Disperarea din tabăra băsesciană a încercat devierea discuţiilor din zona reală într-o zonă abstractă şi… a reuşit.

Nu mai vorbim nici de criză, nici de un an imposibil de dificil care ne aşteaptă, nu se discută despre ce se poate face pentru ţară, ce putem construii împreună ci după 20 de ani în care foştii securişti şi activiştii partidului comunist au condus din umbră sau la vedere ţara, au jecmănit-o şi au îngropat-o, suntem iar învrăjbiţi sub apăsarea propagandistică a aceleiaşi maşinării pentru a menţine la putere un grup de interese.

Nu mă îndoiesc de sinceritatea unora care îşi afirmă temerile faţă de PSD şi opoziţia faţă de foştii comunişti şi securişti însă din nefericire sunt victimele manipulărilor acestora şi nu fac altceva decât pun umărul la prelungirea agoniei în care ne-a adus guvernarea portocalie şi setea nesăbuită de putere pe care o are băsescu ascunsă în spatele unor sloganuri şi vorbe goale…

…şi încă un film trucat cu băsescu!

Ieri, de Ziua Naţională am mai văzut un film trucat cu preşedintele băsescu, de data aceasta în direct: la terminarea manifestaţiilor de la Arcul de Triumf, băsescu a dat mâna cu membrii guvernului interminabil intermediar apoi s-a blocat şi şi-a întors spatele foştilor preşedinţi Constantinescu şi Iliescu.
Nu, n-a fost o chestie de nesimţire, nu, nu-i lipsesc cei 7 ani de acasă, nu, nu a fost o încălcare a protocolului ci încă un trucaj mizerabil al presei complotiste.

1 decembrie

Posted on by — 18 Comments ↓

Mă trezesc cu faţa la cearşaf, perna sub pat şi visele plictisite privindu-mă de pe dulap. Sunt zile în care n-aş vrea să mă trezesc, sunt alte zile în care abia reuşesc să adorm de nerăbdare să mă trezesc şi sunt zile când nici nu mă trezesc, doar umblu ca o umbră, mă împiedic de fiecare secundă, sunt buimac şi îmi doresc să fie mâine…sigur, o să fie o zi mai bună…
Este o fugă, eterna cursă contra-cronometru pe care o dăm cu noi şi o pierdem.
Viaţa este ciudată, întortocheată şi plină de surprize. Unele plăcute dar de cele mai multe ori neplăcute…Suntem atât de mici şi insignifianţi în raport cu universul, suntem atât de inconştienţi de puterea unei clipe, privim prea mult în viitor sau în trecut şi uităm să fim fericiţi de ceea ce avem în prezent.. de fapt uitam să trăim.
Sâmbătă şi duminică au trecut repede, prea repede dacă mă întrebaţi pe mine, este marţi din nou, un marţi fără urma celor trei ceasuri rele ci cu aroma unei duminici. Oraşul doarme întors pe o parte, o da, e 1 decembrie. M-am săturat de defilări şchioape, de patosul formal, de confiscarea sărbătorilor. Vreau lucruri simple, un strop de normalitate. Oare o să ningă de Crăciun?

Sap în buzunarul secret cu amintiri. Secretele care ne apasă, ne fac să tresărim, secretele pe care le ocrotim, micile bucurii care ne ţin pe linia de plutire, ne fac să zâmbim tâmp şi cei din jur să nu înţeleagă nimic. Ne uităm uneori la feţele oamenilor, la cupluri, la oamenii din jurul nostru şi ne gândim cât de fericiţi sunt unii, cât de frumoşi sunt împreună, cât de bine le merge… Ne-am cunoscut. Am ajuns să ieşim dintr-o joaca, ca atunci când te mănâncă şi laşi puţin timp înainte să te scarpini pentru plăcerea mai mare. Şi a fost… şi vreau să mai fie. Şi o să fie. Primeşti ce oferi. 🙂

La Mulţi Ani!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZhaHLoK3CF4&feature=PlayList&p=CA47D6E7F8F9879A&playnext=1&playnext_from=PL&index=11]

Ghidul alegătorului

Posted on by — 20 Comments ↓

Nu-s eu în măsură să spun cu cine să votaţi. Votul, ca şi alegerea sunt opţionale. Ce cred însă este că alegerile trebuie făcute în cunoştinţă de cauză şi în situaţia actuală, în pseudo-campania de care am avut parte, numai de informaţii n-am beneficiat.
N-am auzit nici programe, proiecte prezidenţiale, candidaţii au vorbit despre orice numai despre atribuţiile prezidenţiale nu şi am avut un referendum ad-hoc al cărui subiect a încins spiritele, dar nimeni n-a explicat populaţiei în fapt despre ce este vorba.
Am avut o campanie subversivă şi probabil nici ultima săptămână nu o să fie diferită.

Tot anul a stat sub semnul „Jos Băsescu!”, am criticat din capul locului că nu se căutau candidaţi adecvaţi funcţiei prezidenţiale ci contra-candidaţi apţi să-l învingă pe Băsescu. O premisă pe care am considerat-o falsă şi greşită şi poate şi din această cauză mult timp părea imposibilă înlăturarea marinarului de la cârma ţării. N-am făcut parte niciodată din cei care spuneau „oricine numai Băsescu nu”, dar nici nu consider că Băsescu s-ar fi dovedit un preşedinte bun şi că merită încă un mandat.

Băsescu.

Am încercat să găsesc motive pentru care Băsescu merită menţinut în cea mai înaltă funcţie din stat, dar n-am găsit nici măcar unul.
N-am să reiau toate contra-argumentele, doar câteva ce cred că sunt importante:
– Relaţiile internaţionale ale României sau înrăutăţit simţitor. Nici cu celălalt machitor, Voronin, n-a reuşit Băsescu să o scoată la capăt, relaţia cu Rusia este tot mai rece, după incidentul ziariştilor răpiţi în Irak, axa Washington-Londra-Bucureşti a fost abandonată, nu ne-a vizitat nici un şef de stat important şi nici Băsescu n-a fost primit în nici un stat important în această perioadă, bilanţul este cel puţin un zero cu multe minusuri. Succesele – reuniunea NATO la Bucureşti, procesul pentru platforma marină – sunt proiecte de durată, începute înaintea mandatului actualului preşedinte şi sunt rezultatul muncii diplomaţiei româneşti, confiscarea lor de o parte sau alta este pur demagogică.
Cazul „Hayssam” pe lângă aspectele dubioase care au culminat cu plecarea din ţară a primului şi ultimului terorist al ţării are şi alte aspecte: au dispărut sume importante din bugetul de stat şi nu în ultimul rând averea lui Hayssam a fost împărţită la fel de suspect şi în toate acestea, numele preşedintelui apare constant.
– Istoria dezbinărilor coordonate de Traian Băsescu este lungă. Trebuie amintit faptul că aripa reformistă din PDSR a lui Petre Roaman a condus la formarea PD-ului lui Băsescu. Nu putem uita nici faptul că Băsescu a pus umărul substanţial la dezbinarea Convenţiei, dar mai cu seamă la îngroparea PNŢ-CD-ului. Pentru a câştiga voturile secuimii, Băsescu a încurajat aripa radicală condusă de Tokes din UDMR şi ruperea acesteia din partid. N-a reuşit să elimine UDMR-ul, dar a încercat. A urmat încercarea distrugerii PNL-ului din care cu aportul lui Stolojan a rupt o bucată.
Nici guvernările patronate de Băsescu n-au funcţionat. Cu Tăricianu s-a aflat într-un război permanent şi a încercat să controleze în mod nejustificat Palatul Victoria de la Cotroceni. Apoi şi-a realizat „marele vis”, o alianţă de guvernare cu PSD-ul care a eşuat la fel de lamentabil. PD-L-ul un partid care a trecut fără să clipească de la statutul de candidat al Socialiştilor la calitatea de membru al Popularilor Europeni, este un partid fără ideologie, fără platformă şi vertebră, are o singură funcţie: susţinerea preşedintelui Băsescu. În paranteză fie spus, de aici şi disperarea actuală: guvernarea au pierdut-o din mână, în parlament au statut de opoziţie şi pierderea Cotrocenilor îi scoate practic din orice calcul politic, mai mult, îşi pierd rostul existenţei.
Nu putem trece cu vederea nici actuala „guvernare”: un interimat prelungit şi expirat, de care preşedintele se agaţă cu aceeaşi disperare cu care nu vrea să piardă nici Cotroceniul. Pare incredibil cum cineva îşi forţează propria agendă şi o pune deasupra interesului naţional.
– La noi nu a produs aşa o vâlvă, dar cu atât mai mult în Europa, candidatura şi alegerea Elenei Băsescu în Parlamentul European. Este un caz unic când un preşedinte îşi trimite fiica în forul European.
– Condamnarea Comunismului. Uităm că a existat o presiune importantă pentru acest act, astfel a luat naştere comisia Tismăneanu şi raportul care este sublim, dar rămâne doar un simplu document de sertar, fără urmări, fără repercusiuni asupra activiştilor de partid şi securiştilor responsabili pentru atrocităţile perioadei. Astfel raportul este un act formal şi strict populist.
–  Referendumul. Un alt gest pe de o parte populist, pe de altă parte menit să-i sporească puterile prezidenţiale ale bravului conducător. Acuz în primul rând faptul că nu s-a dus o campanie de informare corectă legată de esenţa problemei, diferenţa dintre parlamentul bicameral şi cel unicameral, în al 2-lea rând acuz actualul preşedinte că a călărit în interes personal tendinţa generală de a blama politicienii şi mai cu seamă parlamentarii, lovind în instituţia parlamentară. Am tot spus că reforma sistemului şi clasei politice este vitală, dar nu se face nici prin restructurare, nici prin micşorarea numărului reprezentanţilor, deci încă odată problema s-a pus greşit, premisele au fost false.
– Unul din temele centrale ale campaniei de acum 5 ani a fost corupţia. Pe acest front nu s-a întâmplat nimic, mai mult, conform datelor furnizate de Comisia Europeană, lucrurile doar s-au agravat. Am evitat venirea la putere a lui Adrian Năstase, dar am avut parte de jaf pe bani publici şi corupţie până la cel mai înalt nivel, din partea celor apropiaţi preşedintelui. Cazul Ridzi, Udrea au fost doar vârful vizibil al icebergului. Nu putem trece cu vederea afacerile lui Mircea Băsescu – nelămurite nici până la ora actuală – dar nici afacerea Popoviciu şi Băneasa.
– Reforma statului şi al sistemului au rămas doar vorbe aruncate-n vânt.
– Am lăsat la sfârşit incidentele „ţigancă împuţită”, „găuzar” şi „palma”. Toate evidenţiază caracterul domnului Băsescu. Într-o ţară normală, civilizată, pretins europeană, demisiona oricare demnitar. Băsescu nu a făcut-o nici când a promis.

În lipsa realizărilor, campania s-a rezumat la eterna luptă cu mogulii ostili şi în contrapartida sintagmei „Jos Băsescu” a fost lansată teza „Nu Geoană” şi fluturată din nou ameninţarea roşie, diabolicul PSD.
Sunt de acord cu necesitatea clarificării dosarelor revoluţiei, a mineriadelor, cu clarificarea debandadei şi jafului patronat de acelaşi Iliescu în perioada 1990-1996, este târziu, dar niciodată prea târziu pentru mult discutata legea Lustraţiei. Întreb însă de ce în 5 ani de mandat, Băsescu n-a pomenit şi n-a mişcat absolut nimic în direcţia aceasta ci doar şi-a „spălat” dosarul „Flota”?

Am vorbit şi despre asta: actuala campanie a fost şi o ciocnire între grupuri de interese şi evident, între foşti şi actuali membrii ai serviciilor secrete. Faptul a devenit evident cu declaraţia preşedintelui conform căreia „serviciile nu s-au implicat”… ha ha ha! 😛
În locul dezbaterilor şi argumentelor, am avut război viral pe YouTube şi pe… bloguri. Îmi este clar că de ambele părţi s-au implicat şi specialişti, experţi plătiţi, dar intoxicările au atras în luptă şi oameni obişnuiţi, să zic aşa, de bună credinţă. Şi de pupimcurişti n-am dus şi nu ducem lipsă, slugărnicia face parte din comportamentul nostru. Din nefericire, nici în zona aceasta nu s-a dat o luptă argumentată ci am asistat la aceleaşi trivialităţi, împroşcări cu noroi şi avalanşă de dejecţii. De ambele părţi. Şi loviturile la ficat – a la Bute – nu vor lipsii nici în ultima săptămână…

Geoană.

Prin ieşirea din cursă a lui Antonescu suntem puşi în situaţia ingrată de a alege între Geoană şi Băsescu. Băsescu fost nomenclaturist în PCR, Geoană reprezentantul unei stângi ce se doreşte modernă şi reformată.
Dacă am ceva să-i reproşez lui Geoană este faptul că n-a reuşit reformarea partidului socialist, feţe ca Vanghelie şi Mazăre au prins prim-planul, Hrebenciuc, Năstase sau Iliescu nu au dispărut.
Geoană a prins şefia partidului, l-a detronat pe Iliescu printr-un joc de culise, o lovitură de palat pusă la cale din umbră de baronii partidului. Nimeni nu i-a acordat nicio şansă lui Geoană şi cred că toată lumea l-a privit ca pe o marionetă manevrabilă. Urmând această ordine de idei, Geoană a fost împins şi la candidatura pentru preşedinţie şi în cazul eşecului – care la aceea vreme părea iminent – ar fi fost înlăturat de la conducerea partidului. Jocul s-a schimbat, Geoană pleacă, dar probabil la Cotroceni ca la primăvară să miroasă pe pajiştea palatului ghioceii (n-am uitat!). Lasă în urmă un partid în care există aripi, tensiuni şi o să urmeze o luptă înverşunată pentru preluarea conducerii. Aici văd şi cel mai mare pericol pentru alianţa PSD-PNL-UDMR şi noul guvern. Un PSD condus de Vanghelie – doamne fereşte! – nu o să fie nici un partener uşor, nici unul de încredere pentru alianţa menită să scoată ţara din criză. Situaţia era altfel cu Antonescu preşedinte şi Geoană – eventual – rămas la conducerea PSD-ului. Dar… poporul a ales altfel.
Însă dacă privesc eşecul guvernului Boc şi derapajele comportamentale a lui Băsescu, disperarea cu care se agaţă de putere, prefer să risc şi să acord o şansă alianţei. Guvernul Tăriceanu III a funcţionat cât de cât bine cu susţinerea PSD-ului, există totuşi o şansă – cât de mică – şi pentru guvernul Johannis să funcţioneze şi – din nefericire – este şi singura opţiune viabilă pe care o avem.

Nu dramatizez cum o fac cei care strigă „vai de noi dacă nu iese Băsescu, ne mănâncă roşii!”. Roşu este şi Băsescu, nu putem fi atât de naivi să ne lăsăm păcăliţi de vorbe şi culori. Sau..?
Ţara este-n râpă şi admitem sau nu, Băsescu şi gaşca nu reuşesc să o guverneze, tot ce au făcut a fost să o jecmănească şi asta fac şi acum pe ultima sută de metrii.

Situaţia de acum seamănă într-o mare măsură şi cu 1996 când ţara era tot la un pas de prăpastie, seamănă şi cu 1989, avem ocazia să tragem linie şi să construim ceva. Finalmente. Repet, nu cred că este momentul răfuielilor politice, nu suntem în poziţia în care să ne permitem să căutăm lucrurile care ne diferenţiază şi ne separă ci trebuie găsite soluţiile care pot scoate ţara din criză şi impas.
Dacă Johannis sprijinit de PSD şi PNL reuşeşte asta, putem răsufla uşuraţi şi să o luăm de la capăt. Dacă eşuează şi acest proiect, măcar putem spune că am încercat. Ce riscăm? Nu istoria se repetă ci proştii repetă greşelile lecţiilor neînvăţate…

Plimbări cu Oblio

Posted on by — 8 Comments ↓

M-am trezit într-o baltă de apă. Am avut un vis ciudat care s-a tot repetat până ce m-a izgonit din pat. Nu, nu fac mişto, chiar asta am visat.
Premierul alungit-interimar Emil Boc ţinea tot felul de conferinţe de presă. Era nebărbierit, cu cămaşa descheiată, fără cravată şi mult-mult mai scund ca-n realitate. Sorin Miscoci îi tot adresa nişte întrebări destul de agresive, era mult mai înalt ca-n realitate şi semăna cu… Ovidiu Ohanesian. La ultima rundă de vis, Miscoci l-a abordat pe Boc după conferinţă în faţa pupitrului de unde a vorbit premierul în disfuncţie şi l-a întrebat iar ceva, Boc i-a răspuns vizibil stresat, dar politicos, apoi i-a întors spatele moment în care Miscoci l-a tras înapoi violent şi a început să-l scuture şi să-l învârtă ca pe un titirez şi-l întreba, tot întreba cu vocea tot mai ridicată, ţipată.
Din păcate fix ce era mai interesant n-am auzit sau nu-mi amintesc: întrebările.

Subiectul top rămâne şi azi „palma lu’ Băsescu” sau „caseta lu’ Patriciu”.
Eu zic aşa: Băsescu a dat palma, caseta e adevărată.
Ce este cel mai murdar în toată povestea este că şi presa şi politicienii – mai ales cei din PD-L şi PNL – din preajma lui Băsescu au tăcut 5 ani.
Atunci s-a muşamalizat incidentul fiindcă Băsescu era personajul menit să ne salveze de Năstase şi „hoarda roşie”, acum s-a scos povestea pe tarabă fiindcă PSD-PNL sunt determinaţi să câştige bătălia, în fapt tot anul acesta şi toată campania s-a aflat sub sloganul „Jos Băsescu”.
Nu mai vreau să pierd vremea pe analiza subiectului, dar sunt câteva argumente relevante: reacţia lui Băsescu la vizionarea în premieră a imaginilor: i-a căzut faţa la propriu şi tot ce a putut să spună a fost „m-a înjurat copilul?” Adică ştia exact despre incident şi context.
Analiza imaginilor de pe internet nu valorează nimic. O experitiză corectă poate fi realizată exclusiv pe imaginea brută şi având şi camera cu care s-a efectuat înregistrarea. Cu toate acestea, imaginile par corecte. Mai este şi mărturia copilului. Cu toate presiunile făcute pe săracul din toate părţile. Mărturia femeii care susţine că 1. Băsescu i-a rezolvat probleme, 2. Băsescu nu l-a lovit pe copil, explică tot: dacă nu-l lovea pe copil, nu se implica să rezolve problema… ha ha ha! 😛 Iar femeia nici nu are cum să spună acum, da domne, l-a pleznit pe mucosu’ ăla.
E simplu.
Însă revin la ideea de la care am pornit: atât politicienii cât şi cei din presă s-au mai descalificat încă o dată.

Încă o dată constat că lucrurile se cântăresc mult prea emoţional şi deloc raţional.
Şi uităm că politicienii după alegeri o să uite iar de noi cu aceeaşi candidă nonşalanţă…

E duminică, visam aşa frumos, la dracu! Ha ha ha! 😛

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=At2IIzug0WQ&feature=related]

Dacă ieri v-am amintit de sfârşitul iminent al omenirii pe 21 decembrie 2012, astăzi vă propun un articol pe care l-am citit pe HotNews:
„Restricţionarea accesului la internet a celor acuzaţi că descarcă în mod ilegal conţinut de pe internet se va putea face din iunie 2011 în toate ţările UE numai după „o procedură prealabilă echitabilă şi imparţială” care va include dreptul de a fi ascultat şi dreptul la o cale de atac eficace şi ţn timp util, după ce Parlamentul European a adoptat marţi pachetul de reforme telecom din UE. Ce va însemnă în practică această procedură corectă şi imparţială este încă neclar, notează BBC, care aminteşte că forma anterioara dar respinsă a acestui amendament cerea explicit obligativitatea unei decizii judecătoreşti înainte de restricţionarea accesului la internet.

Subiectul este delicat. Pe de o parte pentru a constata că un utilizator descarcă materiale ilegale, acesta trebuie urmărit şi asta, implică violarea intimităţii utilizatorului. Pe de altă parte, da, cred că într-un fel sau altul trebuie stopată sau măcar limitată piraterie. Dacă un artist doreşte să îşi ofere creaţia în mod gratuit este opţiunea lui, însă cei care vând produsul, trebuie protejaţi. Producţia unui film ajunge la milioane de dolari, producţia unui album muzical poate ajunge şi acesta la sume considerabile, cred că este corect ca cei care investesc în astfel de produse să fie protejaţi la fel ca oricare alt investitor într-o altă afacere.
Subiectul este totuşi fierbinte şi alunecos. Şi la noi sunt persoane care se tem de posibile abuzuri, există într-adevăr posibilitatea ca în spatele acestui articol să se comită şi eventuale abuzuri, să fie sancţionaţi „utilizatori incomozi”. Apologeticum spune: „Gata, din 2011 s-a zis cu internetul”. Cred că o astfel de abordare este la fel de abruptă şi lascivă ca toate celelalte teorii ale conspiraţiei şi sfârşitul lumii fix pe 21 decembrie 2012.
Băieţi: dacă nu descărcaţi filme (porno) şi mp3-uri de pe net, nu cred că vine nimeni să vă verifice la batistuţă şi unghiuţe curate!

La Junkb0x am găsit „Ghidul barbatilor – capitolul 1”: Fustangiul online. Citez de făcut poftă:
„- Fustangiul online este o petunie. O petunie suava, frumos mirositoare, desprins parca din cartile lui Beigbeder – literatura facila, pe care este posibil chiar sa o fi citit si sa fi tras invataminte din ea. (…)pre deosebire de fustangiul clasic (atentie, fetelor) peste care dati prin cluburi si baruri la ore mici (…),pe fustangiul online il puteti intalni cu preponderenta pe retelele sociale, preferabil cele cu poze.
Dupa ce a pus ochii pe tine, fustangiul online o sa se infiltreze in viata ta, ca mucegaiul intr-o camera proaspat zugravita…”

Mălina vine cu o propunere frumoasă menită să aducă puţină bucurie Pentru copiii din C. P. R. U. Centrul de Copii ai Străzii Cireşarii II, sector 5, Bucureşti.
„Peste o saptamana si un pic, pe 6 decembrie, vine sau ar trebui sa vina Mos Nicolae: la cei cuminti cu dulciuri si tot felul de cadouri, iar la cei obraznici cu o nuielusa. Si cum o vorba veche romaneasca zice “De Craciun, fii mai bun!”, ne-am gandit si noi sa organizam un “eveniment” caritabil pentru cei mai amarati dintre copii: copiii strazii.”
Mă bucur că mai sunt oameni care se gândesc la alţii, la copii şi pentru care 6 decembrie nu este… ziua alegerilor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h2O3cUN8yWk&feature=related]

Este o duminică blândă, soarele ne zâmbeşte ademenitor, parcă-i păcat să rămânem blocaţi în faţa monitorului, captivi în abstract, într-o lume strălucitoare, dar – paradoxal – sterilă. Mai bine ne plimbăm, să rătăcim aiurea şi poate ne regăsim. Atunci când nu îmi permit să visez sau realizez că sunt pe drumuri… mereu pe drumuri. După cum spuneam mai demult: mai bine obosit(ă) decât plictisit(ă).

Vorba lui David: am fugit!

Dreapta lu’ Băsescu

Posted on by — 19 Comments ↓

Băsescu loveşte un copil… Discuţia s-a aprins (din nou) aiurea: imaginile sunt trucate?

Nu contează. Părerea mea. Reacţia lu’ Băse spune tot: “ce a spus copilul?” Contează ce a spus copilul? Şi cum vine asta… nu ţine minte, se gândeşte până mâine?! Eu nici o secundă nu aş fi avut la ce să mă gândesc. N-am lovit un copil în viaţa mea. Nici pe al meu şi cu atât mai puţin copilul altcuiva. La o astfel de treabă, un bărbat normal nu ar fi avut ce să se gândească. Faza – din punctul meu de vedere – se încadrează în seria “ţigancă împuţită”, “găuzar” al domnului Băsescu şi nu prea cred că cadrează cu comportamentul unui preşedinte de stat european.

Sau asta-i dreapta pe care tre’ să o votăm?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qXXHj0ShI00]

P.S. La miezul nopţii, într-o conferinţă de presă preşedintele a venit cu dezminţirea: niciodată n-a lovit nici un copil. S-a gândit mai bine de patru ore… cine-l crede?

Este o înregistrare din 2004… unde a fost înregistrarea până acum? Cum de Patriciu ieri a amintit de incident pentru prima oară şi azi a şi apărut imaginea? Şi asta în plină campanie… murdar-virală.

Asta, totuşi nu schimbă reacţia preşedintelui, faptul că nu a negat pe loc incidentul. Rămân seme de întrebare şi ne aşteaptă încă cel puţin o săptămână de mizerii…. Sper că doar o săptămână. Nu încă 5 ani…

Votaţi-mă pe mine!

Posted on by — 14 Comments ↓

O să râdeţi sau nu, dar când scriu despre ceva, chiar mă preocupă problema. Da, da, îmi este jenă, asta este situaţia, admit, mi-a rămas – nu mâna – şi mintea la subiectul de azi dimineaţă (este baza platformei program, trebuie CITIT!). Am obosit de la cât m-am gândit azi, mă doare şi capul. Capul cap, să nu vă gândiţi la altceva!
Bun. Niciodată nu este prea devreme! M-am gândit, am întors-o pe toate părţile, mi-am măsurat – gândurile – ce altceva? şi într-un final, ceas de seară, nimic la aşternut, m-am decis:
Vreau să fiu preşedinte!
Mai sunt 12 zile, se termină cumva actuala campanie şi pot să dau startul pentru cea mai înaltă funcţie din stat pentru anul 2014. Ştiu, lumea se sfârşeşte – îmi place cum sună – în 2012, dar la ce ghinionişti suntem, nu m-aşi baza pe asta, altfel făceam de mult un împrumut masiv la bancă! Ha ha ha!
Deci, pe 7 decembrie, la o zi după ce Moş Nicolae ne îndeasă facturile în cizmuliţe, mă lansez în campanie.
Ca independent.
Poate fac totuşi şi un partid, dar asta mai rămâne de analizat. Poate că nu o să am foarte mulţi membrii, dar sunt convins că cu atât mai mulţi simpatizanţi. Sloganul spune tot: Fă-ţi-o pentru tine!
E? Nu ştiu cum nu s-a gândit nimeni sau cum de nu m-am gândit „io” mai repede? Probabil că treaba era prea la îndemână. 😀
În sondaje cu siguranţă nu voi avea cifre impresionante, dar alegătorul, singur în cabină, relaxat, rupt de inhibiţii şi dornic de plăcere, cu siguranţă o să pună ştampila unde-l trage… inima (mâna?).
Dacă nici acum nu v-aţi dumirit pe cine mă bazez, vă spun: pe cei 98% dintre adulţi care ca şi mine ne-am masturbat măcar o dată-n viaţă! LABA LA VEDERE! 😛
La ce benefică este treaba-n cauză, clar o să trăim bine, o să fim relaxaţi, o să dormim bine. 😛
Sloganuri pot să mai schimb pentru efect maxim pe parcursul campaniei:

– Ultima soluţie, încă o masturbaţie!

– Cu mâinile curate!

– Să aveţi mâna sănătoasă!

– Dreapta mea e stânga ta!

Etc – mai găsesc cu siguranţă pe parcurs.

Suntem mulţi, trebuie să fim reprezentaţi pe faţă! Sus mâinile, jos tabuurile! Sau invers. Ha ha ha! Promit, nu o să mai fie nicio sămânţă de scandal, toţi o să umblăm cu rânjet larg pe faţă şi… pe faţă!
Am ales rapid şi un imn adecvat, vă aştept la vot în 2014!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1YE_j0xIsJA]

Ein Mensch, ein Ziel,
und eine Weisung.
Ein Herz, ein Geist,
nur eine Loesung.
Ein Brennen der Glut.
Ein Gott, Ein Leitbild.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Ein Ruf, ein Traum,
ein starker Wille
Gibt mir ein Leitbild.

Nicht falsch, nicht recht.
Ich sag’ es dir das Schwarz
und Weiss is kein Beweis.
Nicht Tod, nicht Not.
Wir brauchen bloss
ein Leitbild fuer die Welt.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Eine Rasse und ein Traum,
ein starker Wille.

So recht mir eure Haende,
und gebt mir eure Herzen.
Ich warte.
Es gibt nur eine Richtung,
eine Erde und ein Volk.
Ein Leitbild.

Nicht Neid, nicht Streit.
Nur die Begeisterung.
Die ganze Nacht
feuren wir Einigung.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Ein Ruf, ein Traum,
ein starker Wille

Gebt mir eine Nacht.
Gebt mir einen Traum.
Nichts als das:
ein Mensch,
ein Mann,
ein Gedanke,
eine Nacht,
ein-mal.
(Jawohl.)
Nur gebt mir
gebt mir gebt mir
ein Leitbild.

Masturbarea

Posted on by — 12 Comments ↓

Avem viaţa condimentată de tot felul de tabu-uri. Despre prea multe lucruri nu se cade să vorbim, sau o facem cu perdea, fără subiect şi predicat, în termeni abstracţi sau în plan strict teoretic, nu vorbim despre ele la persoana a-ntâia. Cum am putea să admitem că ne masturbăm? Vai!

Deşii îmi place să spun că nu sunt genul meu, da, dă bine, sună amuzant, eu recunosc (public): m-am masturbat. Nu o dată. Nu sub egida strigăturilor fecioreşti: „cât am mâna sănătoasă, nu-mi intră femei-n casă”, ci în urma unor situaţii „extreme” de circumstanţă. Eu ţin minte însă o altă vorbă spusă de un prieten mai bătrân: cine nu admite că se masturbează, cu mare probabilitate este un labagiu.

Despre sex se scrie mult, sexul vinde, sexul aduce trafic pe blog, o fac mulţi, sub anonimat, sub o mască, în mod misterios, dar rar asumat. Îmi amintesc de ce nebunie era când a apărut Curvette (care s-a săturat să fie curvă), eu o apreciez pe Thanata pentru francheţa cu care povesteşte lucruri tulburătoare, cum reuşeşte să ambaleze sentimentele şi trăirile profunde în spatele vulgarităţii dezinhibate, o avem pe Asaseya (care nu e Curvette!) ascunsă după o mască şi subiecte verticale, îmi place cum pune problema de multe ori Ana din Meşterul Manole şi mai sunt bloguri interesante, picante.
Surprinzător – sau nu? – majoritatea autorilor sunt femei – sau bărbaţi care se pretind femei – şi o fac sub voalul anonimatului misterios. Bărbaţii se dovedesc mai sfioşi sau mai ipocriţi. N-are legătură directă, dar nu pot să nu o amintesc, este ca atunci când un bărbat spune despre o femeie că ar fi curvă, de obicei ascunde faptul că şi-a dorit, dar n-a reuşit să i-o tragă. Ha ha ha! 😛

Despre „treburile murdare” nu se vorbeşte… Use your fist and not your mouth…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZooQ91q1wFg&feature=fvw]

Masturbarea este un act de auto-satisfacere sexuală. Amuzant găsesc faptul că tema apare mai frenetic pe pagini sfinte gen Orthodox Photos decât la păcătoşii muritori.
Acolo am găsit şi răspunsul la frământările multora: este sau nu dăunătoare masturbarea?

„Masturbarea este anormală şi dăunătoare sănaţatii omului – atât în cazul bărbaţilor, cât şi a femeilor. Există cazuri reale de oameni care au practicat această formă de auto-satisfacere sexuală şi care au avut de suferit din pricina unor boli şi afecţiuni provocate de ea. Lucrul acesta este cea mai mare dovadă că masturbarea nu numai că nu este normală, ci că are şi repercursiuni grave asupra sănătăţii omului, cu cât ea este practicată mai des şi pe o perioadă mai lungă de timp.”

Am citit cuminte tot, dar n-au exemplificat nici cu „cazuri reale de oameni” şi nici n-au precizat bolile şi afecţiunile precis.
Ce am mai reţinut – deh, se pare că nu mă masturbez suficient de des şi pe o perioadă mai lungă – a fost asta: „Masturbarea duce la probleme ale memoriei, ale puterii de concentrare şi ale ‘ascuţimii’ minţii.”
Totuşi mai este ceva genial: „Cum se poate stopa masturbarea? În primul rând trebuie voinţă şi perseverentă.” Perseverenţa e mama masturbării! Asta, dacă lăsăm treaba pe mâna bisericii… ha ha ha!

M-am mutat cu o pagină mai în-colo şi la New Girls m-a izbit direct asta: „Da, poţi să o faci!”
Acum – sincer – sunt derutat. Să mi-o (mai) fac, să nu mi-o… fuck?!
„Data viitoare când cineva îţi va spune că numai rataţii se masturbează adu-ţi aminte de mărturisirea pe care ţi-o facem noi acum: conform majorităţii studiilor şi sondajelor, 98% dintre adulţi s-au masturbat măcar o dată sau continuă să o facă.
Masturbarea nu-ţi face rău din punct de vedere fizic, sexual sau emoţional, ci este chiar un lucru bun pentru oricine.”
Partea cu ratatul am bifat-o de mult, unii ţin morţiş să-mi reamintească, adult sunt, vreau-nu vreau şi de prima oară am trecut de mult. Nu-mi face rău şi chiar este un lucru bun? Sigur nu le-a scăpat nimic scris mărunt ca la contractele cu banca? Ştiam că tot ce este bun este măcar nesănătos şi imoral…

După principiul una caldă, una rece, următorul popas m-a aruncat pe pagina Profetul adventiştilor de ziua a şaptea Ellen G. White. Cuvintele m-au izbit drept în figură: „abuzul de sine”!
„Copiii care practică masturbarea înainte de pubertate sau de perioada de tranziţie spre maturitate, trebuie să sufere pedeapsa pentru că au încălcat legile naturii în această perioadă critică.”
Păi tot în tranziţie mă aflu – şi cu mine încă 22 de milioane de români – şi da, acum îmi este clar: suntem pedepsiţi! Nu ştiam că de la labă ni se trage. Ha ha ha! 😛

Treaba e groasă! „A practicat abuzul de sine până a ajuns o epavă umană. Mi s-a arătat că acest viciu e o urâciune în ochii Domnului. … Rezultatele pe care le are abuzul de sine asupra lor apar sub forma diferitelor boli, cum ar fi cataracta, inflamaţiile generale, durerile de cap, pierderea memoriei şi a vederii, slăbiciuni ale spatelui şi şalelor, afecţiuni ale coloanei vertebrale iar creierul se deteriorează adeseori. Umorile canceroase care rămân latente în sistem în timpul vieţii se inflamează şi îşi încep lucrarea distructivă. Mintea se deteriorează şi îi ia locul nebunia.”

Simt că o iau razna! Mă doare capul, şalele, nu văd bine.

Sper să-mi găsesc salvarea – nu, nu în mâna stângă ci – în SexDex, tre’ să aibă orice şi o explicaţie ştiinţifică!

„Definirea: Masturbarea constă în atingerea, mângâierea sau frecarea uşoară a organelor genitale, indiferent că aparţin fetei sau băiatului şi este un comportament extrem de întâlnit la copii, adolescenţi sau adulţi.”

Bun. Acum dacă stau să mă gândesc, prefer să ating, mângâi sau să frec uşor organul genital al unei fete. Dacă tot e pe alese… În schimb foarte precisă stabilirea segmentului de vârstă: „copii, adolescenţi sau adulţi.” Ha ha ha! 😛

”Un bărbat se va masturba frecându-şi penisul, mângâindu-şi scrotul sau atingând alte părţi ale corpului său. O femeie se va masturba prin mângâierea vulvei, prin frecarea clitorisului, iar uneori prin introducerea degetelor în vagin. Masturbarea este cel mai adesea însoţită de o fantazare intensă (concentrare asupra unor gânduri sexy).”

Cam tehnic şi „io” sunt profund atehnic. Niciodată n-am ştiut dacă femeilor le place sau nu să le bagi degetul în vagin. Cumva mereu mi s-a părut o chestie brutală, o violare a intimităţii. Da, ştiu, să-mi introduc penisul n-am nicio jenă… Ha ha ha! Însă ceva tot am învăţat: fantazare. Eu – ca prostul – îmi puneam un film porno.

Ajungem la partea proastă, căci de partea proastă nu scapi niciodată. Never!

„Consecinţe negative :
Atunci când masturbarea are loc fără a mai exista şi alţi martori, nu există nici un fel de consecinţe fizice negative sau de pericole. Ar putea apărea uneori nişte urmări mentale negative, mai ales atunci când părinţii sau biserica i-au inoculat ideea că masturbarea este un păcat. Totul se rezolva însă când tinerii află că de fapt majoritatea oamenilor practică acest gen de autosatisfacere. Masturbarea te poate pune într-o postură jenantă dacă ai ghinion şi eşti surprins sau întrerupt.”

„Fără a mai exista şi alţi martori”? Woau! Acum, treaba stă aşa: toţi o facem, dar nu recunoaştem nici în ruptul capului, dar să mai avem şi martori! Însă. Mi-am amintit că o dată mi-am rugat prietena să se masturbeze puţin parte a preludiului şi vă zic eu a fost ceva aproape la fel de intens ca atunci când priveşti două femei iubindu-se!
Tare asta cu „dacă ai ghinion şi eşti surprins sau întrerupt”!

Ruşine! Ruşine! Ruşine să ne fie! Ha ha ha!

Ei, dar de asta ce să mai zic?

„Consecinţe pozitive :
Se pare că dintre toate comportamentele sexuale, masturbarea are cea mai lungă listă de beneficii….”

Victorie! Sunt salvat!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6hzrDeceEKc]

„…prea multe pentru a putea intra în detalii aici. Pe scurt, masturbarea este modalitatea cea mai sigură de a face sex, şi este o excelentă supapă pentru tensiunile sexuale, pentru hormonii adolescenţilor şi pentru toate tensiunile în general. Mai este de asemenea şi foarte relaxantă şi îi ajută pe oameni să adoarmă mai repede şi să aibă un somn mult mai bun, mai odihnitor. Va permite unei persoane să devină mai intimă şi mai familiară cu propriul său corp, cu răspunsurile sale sexuale, cu ce părţi ale corpului sunt cele mai sensibile la atingeri şi va da posibilitatea obţinerii primului orgasm într-o atmosferă relaxată şi plăcută. La bărbaţi ea va asigura şi o împrospătare a spermei, făcând-o să fie permanent proaspătă şi aptă de a fertiliza ovulele.”

Acum fug la medicul de familie – e o ea, by the way – să-mi prescrie o reţetă dublă! Scap de griji, mă relaxez, am să dorm mult-mult mai bine, o să fiu mai odihnit şi măcar sperma o să fie proaspătă şi aptă!

„Riscuri specifice:
Ar putea apărea o stare de oboseală şi deprimare dacă este practicată în exces, vinovăţie dacă cineva a fost învăţat numai lucruri negative despre masturbare iar uneori poate apărea jena când persona este surprinsă asupra faptului. ”

Acum, dacă am recunoscut în mod public este ca şi cum aş fi fost prins asupra faptului şi ar trebuii să mă simt… jenat? Tocmai acum când m-am relaxat şi eu, am scăpat de tensiune şi mai că am alunecat într-un dulce somn? Naşpa… Naşpa că nu simt nicio vină. 🙂

Am făcut-o (iarăşi) lată. In a manner of speaking: labă pe tavă.

Pe Softpedia găseşti tot ce vrei. Şi ce nu vrei.

„Unii spun ca aceasta este solutia cand nu ai pe cineva langa tine sau can ti se scoala la cineva trebuie neaparat sa vi-o faceti.”
„Am incercat candva, dar nu a functionat (inhibitie corticala).” – Ratat!
„eu nu fac asa ceva.”
„La mine nu e cazul: sunt casatorit.” – Mincinos!
„O sa observi ca nu functioneaza cum trebuie, deoacece te-ai obisnuit cu”ritmul mainii”
„Am amici care o fac inainte de actul sexual, pentru ca sufera de ejaculare FOARTE precoce, caz in care masturbarea este … o solutie, daca nu cumva vrei sa superi fata.” – Cum să superi fata? Doamne fereşte! 😆 😆 😆
„Un intelept chinez spunea: Exista doua categorii de barbati: Unii care se masturbeaza si ceilalti, care nu recunosc.” – Prietenul meu nu era nici înţelept, nici chinez. Asta aşa, să nu avem discuţii!
„Eu cred ca asa ceva fac doar cei disperati.” – Care era procentul? 98%? Aha. Păi ce să-i faci, aşa e rasa noastră, suntem o specie de disperaţi! 😆
„care a incercat ceva gonflabil, ca am unu in clasa care ma tot abureste.” – Băi, nu fiţi mârlani, să nu o poştiţi!

Nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Nici să mergeţi la vot, nici să votaţi cu unul sau cu altul şi… nici să puneţi mâna. La treabă.

Trebuie să mai şi râdem fiindcă altfel o luăm la goană (din reflex era să scriu Geoană)… sau la labă? 😆 😆 😆

O zi bună. 🙂 (Şi spor la… treabă.)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=s7VI76aYtlo]

Divide et impera

Posted on by — 9 Comments ↓

Sau, să înţeleagă şi Gigi de la colţu’ blogului, „dezbină şi stăpâneşte”.
Asta ne-a dat domn’ Traian în locul zemosului „să trăiţi bine” şi asta ne dă şi acum. Eu aud aceeaşi melodie care sună tot mai fals… Disperare mare: dacă pierde funcţia, s-a scufundat şi partidul, se duc de râpă şi afacerile şi bate la uşă şi DNA-ul. Cine o mai salvează pe Ridzi, Udrea… cine mai muşamalizează debandada pe bani publici al clicii portocalii? Ei! Nu plângeţi, nu plângeţi! “Unde-i flota, nu e flota” (la a 3-a expertiză, produsă sub mandatul domniei sale, cum altfel?) s-a blindat cu dosare, nici el nu ajunge la mititica cum n-a prea ajuns nici un jupân de după ’89…

Nu-mi place nici politica, nu-mi plac politicienii, nu-mi place nici bâlciul care vreau-nu vreau îmi penetrează şi perturbează şi mie existenţa zi de zi, dar nici nu pot rămâne impasibil când toate acestea mie mi-au futut 40 de ani din viaţă şi tare mă tem că dacă o lăsăm aşa, o să le fută ani buni şi din viaţa copiilor noştri. Tot spun că nu mai scriu despre asta şi tot timpul apare ceva care mă scoate din pepeni, chit că n-am. Pepeni. Portocalii. 😀

Cu toate acestea am fost solicitat să-mi exprim părerea vis a vis de candidaţii rămaşi în cursă pentru fotoliul de la Cotroceni şi ca să nu mă repet, am scris ASTA şi l-am postat AICI.

Drept răspuns, Pappy mi-a spus asta:

„Dupa 20 de ani tot nu v-ati invatat minte. Orice numai comunisti capabili de crima sau educati de comunisti capabili de crima nu.
Daca ai interese personale e altceva. Dar nu o mai dati ca PSD e mai bun ca PD-L. PSD-ul a fost fondat pe crima. Si daca ii sustii esti la fel ca ei.
Mi-e rusine mie de rusinea celor care gandesc asa. Du-te pana la cimitirul eroilor. Te rog. Si daca ai un pic de constiinta cere-ti scuze. In mod public!”

În mod public mai spun odată: sunt foarte dezamăgit că demagogia lui Băsescu prosteşte cu succes în continuare, că în numele poporului oricine poate spune orice, că suntem ba mai egali, ba mai deştepţi unul decât celălalt, nu ştiu cum pula mea toţi sunt anti-comunişti de 20 de ani, chit că unii n-au nici 16 în buletin, toţi au păreri, dar la vot n-au fost nici jumătate – şi asta, vrem-nu vrem este profund democratic! –, în toţi fierbe sângele când e vorba de vorbe pe blog, dar – şi asta am spus-o de mii de ori – dacă e să o punem de o bubuială, nu ştiu dacă ne adunăm 100 în faţa guvernului…
Aşa că: mucles!
După prosteala cu referendumul, Băsescu vrea să dezbine încă o dată tabăra liberală şi dreapta în general. Şi – evident – oameni fără coloană se găsesc, galbenii sau şantajul funcţionează.

Mai spun o dată: să gândim raţional şi nu emoţional. Vrem ca Băsescu să dezbine, să facă bâlci şi la umbra discursului populist să se pună la adăpost cu Ridzi, Udrea, Videanu, Blaga şi toţi ceilalţi, să fure şi să-şi acopere urmele încă 5 ani, vrem haos, vrem să facem pasul de la „democraţia originală” a lui Iliescu la „dictatura originală” a lui Băsescu sau să acordăm o şansă unui guvern susţinut de mai multe partide, partide cu majoritate parlamentară – deci legitimă, votată de acelaşi popor despre care tot aminteşte Băsescu -, unui guvern girat de Antonescu şi liberali.
Antonescu a afirmat înainte de turul întâi că dacă nu intră în turul doi, votează cu oricine, numai cu Băsescu nu. Deci este vertical. Lucru foarte rar în politica noastră şi eu apreciez verticalitatea. Dacă câştiga Antonescu alegerile, matematic şi cinic vorbind, tot această alianţă PSD-PNL se prefigura. Hai să nu fim nici ipocriţi, nici mai sfinţi ca papa!

Mai bine să-mi fie scârbă de mine 5 minute, decât să ne mai dispreţuiască Băsescu 5 ani. În cel mai rău caz, o să fie ca o labă, dar despre asta…. mâine. Totul e să nu confundaţi stânga cu… stânga. 😀