Club 27

3 iulie 1969, Brian Jones, chitaristul formaţiei Rolling Stones se îneacă în piscină. 18 septembrie 1970, Jimi Hendrix se îneacă-n somn cu propria vomă după o supra doză de droguri. 4 octombrie 1970, Janis Joplin moare în urma unei supra doze de heroină. 3 iulie 1971, Jim Morrison decedează la Paris, nu s-a făcut autopsie şi cauzele rămân necunoscute, conform versiunii oficiale, a avut o disfuncţionalitate cardiacă.
5 aprilie 1994, Kurt Cobain, chitaristul şi solistul formaţiei Nirvana, se sinucide.
Lista este lungă, alte nume, mai mult sau mai puţin cunoscute din lumea muzicii (Rock) au decedat, toţi la vârsta de 27 de ani.

brian_jones

Alan Willson, vocal în Canned Heat, Ron McKernan, clăpar al formaţiei Grateful Dead, Peter Ham, clăpar şi chitarist în Badfinger, Gary Thain, basistul din Uriah Heep sau Pete de Freitas bateristul formaţiei Echo & the Bunnymen.
Strict tehnic vorbind, „tăticul” clubului este Robert Johnson, chitarist de Blues, decedat pe 16 august 1938.
Cel mai misterios membru al clubului este Richey James Edwards, textierul şi chitaristul formaţiei Manic Street Preachers, dispărut fără urmă la date de 1 februarie 1995.
În 1969 chiar şi despre Paul McCartney s-a zvonit că ar fi murit în urma unei supra doze şi că ar fi fost înlocuit cu o sosie. În anul respectiv Paul avea evident 27 de ani.
Clubul 27 este o obsesie şi un coşmar în rândul Rockerilor, se tem de această vârstă, dar este şi un fel de oanoare să pătrunzi în… selectul club.

Nu, Club 27 n-are nicio legătură cu “Emo”…

Azi am avut şi eu un club 27. Douăzeci şi şapte de vizitatori au căutat „dame de companie”, „escorte şi dame de companie” sau „escorte Bucureşti”. Sper că n-au plecat dezamăgiţi de articol. 🙂 Pe mine nu mă dezamăgesc niciodată fetele. Mă omoară. Şi nu mai am nici 27 de ani…

club_27

club_27_căutare

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Y8xkuOQ3H9o]

Cuplul perfect

Într-o lume a evoluţiei fără evoluţionism, al E-urilor prin excelenţă, e-mail, Explorer (opt) şi emoticoane, o lume cu cât mai globalizată cu atât mai străină, dar unde mereu tot şi orice este la „doar un click îndepărtare”, lumea în care banii dezlănţuie cele mai fierbinte sentimente şi totul pare de vânzare sau de cumpărat,  o lume a ratelor la bancă, al leasingului şi al uzurii, o lume în care omul îi ţine locul lui Dumnezeu, dar maşinile create de om nu reuşesc să înlocuiască omul, o lume în care căsătoria înseamnă nuntă cu dar şi divorţul scandal şi partaj, o lume în care s-a erodat chiar şi erosul, ore mai există iubire şi dragoste dezinteresată? Oare există încă un cuplu fericit şi nepătat?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=S6fVhYTRVp8]

Ea, o suedeză blondă, cu pielea catifelată, sâni perfecţi, epilată şi mereu disponibilă, el un tip tăcut, viril, nu sforăie niciodată, nu bea, nu fumează şi nu urmăreşte nicio transmisiune sportivă.
Cuplul perfect?

Le plastique c’est fantastique!

Bang bang, t’as le cœur à l’envers
Juste avant de te rouler les mécaniques
Tu sais que pour lui faire l’affaire
Il vaudrait mieux sortir les élastiques…

Le plastique, c’est fantastique
Le caoutchouc, super doux
Nous l’affirmons sans complexe
Nous sommes adeptes du latex
Le plastique, c’est fantastique
Le caoutchouc, super doux
C’est une question de réflexe
Nous sommes adeptes du latex... 🙂

realdoll and pussypall

Ea este femeia cu scheletul perfect, flexibilă şi naturală, siliconată şi cu carnea fragedă şi proaspătă, pielea moale şi fină, mereu zâmbitoare. Nu te plictiseşti de ea niciodată: are 16 feţe şi poate fi adaptată conform cerinţelor.
El? O minune a tehnicii, cum s-ar spune. Ştie să facă de toate. Şi ce nu ştie, învaţă. Are un iepuraş vibrator adăugat la baza jucăriei şi este poziţionat în aşa măsură încât să ofere clitorisului cea mai puternică excitaţie pe care a avut-o vreodată. Oferă o stimulare delicată părţii exterioare a vaginului numită labia minoră folosind o serie de bile gen perle. Acestea se rotesc uşor în timp ce dispozitivul funcţionează masând această zona a vaginului. Deşi Punctul G este o zonă misterioasă a vaginului este conceput în aşa fel încât să-l găsească de fiecare dată. Capătul vibratorului se roteşte de jur împrejur masând Punctul G prin lovituri uşoare şi delicate astfel încât el nu provoacă durere precum alte jucării.

„El a fost creat de o femeie pentru femei şi testat de mii de ori pentru a se asigura plăcerea maximă.” Ha ha ha ha!

Nu-mi rămâne decât să le urez: “Casă de…plastic!”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=eHkanM4TVn8&feature=related]

Avem sex, da’ ce facem cu el?

Puteam să pun problema şi altfel: avem sex, la ce să ne mai folosească şi un creier?
Când ai o problemă, o rezolvi sau te adresezi unui specialist. Sau postezi întrebarea pe un forum
Povestea e veche, dar de tăvăleală!

“Vă salut pe toţi.
Am şi eu o întrebare, mai „specială” şi poate ciudată dar la care aş vrea să îmi daţi un răspuns cât se poate de serios.
Eu şi prietena mea ne-am „jucat” (frecat unul de altul), îmbrăcaţi amândoi cu pantaloni pe noi şi chiloţi. Eu am ejaculat, am simţit că vine, i-am spus să se dea la o parte, s-a dat iar eu am ejaculat în chiloţi. A curs un pic pe pantaloni când mă ţineam cu mâna. Amândoi eram tare transpiraţi, este posibil, sau este vre-un risc să fi ajuns un pic de spermă prin pantalonii noştri (eu trening ea blugi)?
Din catâ ştim nu a avut nici o pată pe pantaloni, dar ne gândim că fiind aşa transpiraţi …
Vă rog foarte mult .. dacă se poate un răspuns serios!
Mulţumesc anticipat!”

Comentarii:

– „oare cât timp mai trece până voi găsi şi întrebarea “eu eram la mare, ea la munte, am ejaculat gândindu-mă la ea, aşa-i că-i al meu copilu’?”

– „am făcut sex in 3 cu iubita şi prietena ei. am ejaculat în gura iubitei care i-a făcut sex oral prietenei ei. copilul o să fie al meu sau a lor?”

– „e posibil să rămână însărcinată, de la distanţă, dacă te masturbezi, şi ea e la nudişti, la plajă. apoi restul de treabă o fac muştele.”

– „Am si eu o problema asemănătoare, acum o lună eram la ski cu prietena şi am început să ne jucăm în zăpadă şi am alunecat peste ea şi am avut o erecţie şi un orgasm spontan în chiloţi, ţin să precizez că pe lângă salopeta de iarnă aveam şi izmene pe mine, ea fiind îmbrăcată la fel (salopeta de iarnă şi ştrampi numa’ că avea 2 perechi de chiloţi). Dezamăgirea a venit acum după o lună când am aflat că ea nu a rămăs însărcinată după acea experienţă deşi era la ovulaţie când s-a produs incidentul (vreau să vă spun că ne dorim mult un copil). Întrebările mele sunt următoarele: Avem vreo şansă să ducem o viaţă normala şi să avem şi noi un copil al nostru? Puteţi să-mi recomandaţi nişte medicamente cu care să o îndop pe prietena mea ca să fie mai fertilă? Este cazul să o părăsesc şi să caut altceva? Oare dacă n-ar fi avut 2 perechi de chiloţi rezultatul ar fi fost altul? Am multe nedumeriri şi sincer nu ştiu ce să mai fac…Vă rog din suflet să-mi răspundeţi cu cea mai mare seriozitate la aceste întrebări.”

– „tot masturbarea rămâne cea mai sigură soluţie. cu terminare în zăpadă. apoi, cu un bulgăre bine ţintit, şansele cresc!”

– „Şi totuşi dacă bulgărele respectiv nu poate ţinti una bucată ştrampi pe sub care sunt îndesate 2 buc perechi chiloţi tip gogoşar (a la bunica ?)  . Ne masturbăm degeaba ?”

Mi-am amintit de povestea glonţului magic care a perforat testiculul unui soldat sudist şi s-a oprit în pântecul unei femei aflată la câţiva metri… 🙂 (Varianta Tom Waits 🙂 )

Părerea mea, serios vorbind, acum că m-am adunat cu greu de sub birou este că sunt şanse mari să rămâi gravidă pe această cale şi să dai naştere unui copil perfect sănătos şi apt să te urmeze, ba chiar să te şi depăşească, DACĂ blugii sunt turceşti, nu americani originali şi chiloţii chinezeşti din en-gros-ul Europa…

Dar sunt absolut deschis la orice altă sugestie ce ar putea ajuta copii…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qzfo4txaQJA&feature=PlayList&p=6BA5E31D52FABC1C&playnext=1&playnext_from=PL&index=38]

P.S. andreeako şi BlueAngel m-au convins. Chiar dacă într-o primă fază ne amuzăm, subiectul este alarmant. Avem – dacă mai era nevoie – încă o dovadă a educaţiei defectuoase, a abordării greşite care se face cu atâta încăpăţânare în şcoli, dar şi un semn de alarmă pentru părinţi în ceea ce priveşte comunicarea şi relaţionarea cu proprii lor copii.
Exemplele sunt elocvente. Din păcate.

„Nu mi-am dorit acest copil”. Aceasta a fost declaratia unui copil de numai 12 ani, care in noaptea de 2 spre 3 august 2007 a nascut la Maternitatea Cuza Voda din Iasi o frumusete de fetita perfect sanatoasa. Deocamdata, micuta de 3,5 kilograme nu are un nume si mama inca nu si-a vazut pruncul. Deja a renuntat la copil inca din prima zi de viata a acestuia. Tatal fetitei are 14 ani.” (BZI )

„Alfie Patten, un băiat în vârstă de 13 ani din Marea Britanie, a devenit tată, după ce prietena sa, în vârstă de 15 ani, a născut o fetiţă.” (MEDIAFAX )

Săptămâna-n retrovizor

Asta-i fierbinte! Bute şi-a apărat titlul în faţa columbianului Zuniga fără multă bătaie (de cap sau la cap) prin K.O. în runda a IV-a.

Buuuun!

aphrodite's veil
Am avut 8 martie şi flori pentru doamne şi domnişoare dar am şi dat sau luat plase. Era să mi-o ia gura înainte şi să zic…mu…  mh… 🙂
Plasa cea mai mare este cea legată de prostituţie: un fel de ia-ţi-o, dă-mi-o, să nu o zic pe aia dreaptă – muie. Sau cum spunea o prietenă „mă întreabă o gagică dacă vreau puţină muie şi i-am zis să o ţină ea pe toată…” Ha ha ha! Aşa cu gura plină (sau pungă?) nici nu-mi dau seama unde-i marfa… Treaba este în felul următor: prostituţia nu se mai pedepseşte cu închisoare, dar a rămas infracţiune contravenţională. Adică nu vor fi impozitate ci amendate fetele! Când vine vorba cum să ne ia banii şi pielea de pe noi, guvernanţii se dovedesc mereu „băieţi deştepţi”! N-au legalizat prostituţia să nu-şi pună biserica în cap şi probabil s-au gândit că le este imposibil să contorizeze traficul făcut de fete, dar aşa, nu le scot nici din trafic, dar cu amenzile le iau şi banii! Bravo stimabililor, jos…nu pălăria, nici chiloţii ci guvernul!
Dar şi curvele ne-au tras-o din nou pe stomacul gol şi l-au scos pe tataia Iliescu cu batistuţa şi unghiuţele curate.
Şi dacă copii noştri sunt tot mai obezi, de ce n-ar fi şi proşti? Dacă ba-l scot, ba-l bagă pe Darwin în programa şcolară, dacă tot reduc orele de sport, eu zic să scoată şi orele de istorie. Nu istoria se repetă ci repetăm noi aceleaşi greşeli şi nici nu poate fi altfel atâta timp cât istoria este re-scrisă şi falsificată constant sub nasul nostru. Este exact aşa cum scria la gazetă prin 1996 : „răspundeţi cu da sau nu: Iliescu este un preşedinte bun şi porcul un animal comestibil”. Ha ha ha!
Ei da, şi am avut şi RoBlog…Fâs unde cea mai populară microbloggeriţă a fost nu BadPitzi cum aţi fi tentaţi să credeţi ci mama lu’ VisUrât aclamată la scenă deschisă! Dacă despre mama lu’ Ştefan Cel Mare de bine, de rău mai ştim câte ceva, mama lu’ VisUrât e o tânără speranţă-n devenire. La sugestia unei alte prietene încă-i caut pe cei 500 de votanţi a lu’ VisUrât, dar deocamdată numa’ vorbe “dulci” am găsit pe tot internetu’… Şi tot la prietena amintită găsiţi şi un contra-concurs ca să nu-l numesc chiar cum a făcut-o ea cu tandreţe… ha ha ha!
Cum n-am nimic mai bun de făcut, aştept bătaia-n noroi între blonda Elena Udrea şi bruneta Magda Bistriceanu.

Update-uri.

F.M.I. cere mărirea fondului de şomaj şi reanalizarea domeniului asistenţei sociale. Adică ne-am aşteptat să fie rău, da’ o să fie şi mai rău! Sper să vină primăvara mai repede, apar urzicile, ştevia şi trecem şi peste criză. Nu avem de ales.
Gigi Becali a anunţat că este sărac şi că averea lui s-a dus. Dacă vine cu oile peste urzicile mele, chit că n-am avut relaţii foarte bune cu Miliţia, îmi pun fular alb/roşu şi dau drumul la câini! Ha ha ha!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=F58P1QTmBC4&feature=related]

Dreptul la plasă

Nu-mi place definiţia aceia de “pitzipoancă” . Sună vulgar. Eu o numesc “cosmopolitană”.
Sunt fete naive sau prostuţe care-n dorinţa lor de afirmare îşi pun poze mai deocheate pe diferite site-uri. Nu neapărat deocheate, uneori doar de prost gust. Ştiţi despre ce vorbesc! Poză cu cracii în raftul de la biblioteca ticsită nu cu cărţi ci cu ursuleţi sau bibelouri…
Şi este tipul de fată cu zâmbet perfect şi decolteu asortat. Este studentă sau a terminat ASE sau Drept. Sau a terminat una şi este la Master sau a doua facultate. Jurnalismul nu mai este aşa la modă, dar mai sunt şi fete de modă veche. Acum se poartă Relaţii Publice şi Comunicare.
Nu se dau în spectacol, dar ştiu să se facă remarcate. Sunt conştiente de avantajul conferit de aspectul fizic şi suficient de inteligente să nu vorbească prea mult, să-şi cântărească cu grijă vorbele. Cochetează cu ideea unei cariere politice sau vrea o slujbă cu “funcţie”. Se orientează sau spre o corporaţie sau spre zona administrativă, eventual un job la un minister. Îi plac bărbaţii cu prestanţă, cu aură, genul care „dă bine”. Nu se acceptă rataţii, cei fără maşină, fără studii superioare şi un venit sigur. Nu contează de unde este acel venit. Vorbesc la mişto despre Bamboo şi celelalte locaţii de fiţe şi fente, dar din când în când le place să se afişeze acolo, contează să se ştie văzute.
Sunt fete emancipate, dar în mod paradoxal, consevatoare. Îşi urmăresc cu consecvenţă interesul.

Ce a însemnat emanciparea femeii în fapt? Femeile au câştigat dreptul la PLASĂ. Da, la plasă: să care plasa şi să ia plasă.

plasa

Multă vreme femeile au trăit într-o lume guvernată de bărbaţi, în totală supunere, neavând drepturi,ci numai obligaţii. Femeia avea datoria să fie soţie şi mamă bună, să satisfacă mofturile bărbatului şi să se îngrijească de acesta şi de gospodărie.
Pornind chiar de la povestea biblică a creării omului, femeile au fost considerate fiinţe secundare, menite să servească şi deservească bărbatul. Această mentalitate nu a dispărut nici acum şi este greu de crezut că o să dispară vreodată.

Volumul Simonei de Beauvoir Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949) este prima încercare de structurare teoretică exhaustivă a tematicii feministe. Cartea, o riguroasă analiză istorică, antropo-sociologică şi tipologică a condiţiilor sociale şi psihologice de inferioritate la care femeia este constrânsă.
Primele structurări ale mişcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluţiei franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural şi ale egalităţii în drepturi şi libertăţi. Scriitoarea revoluţionară Olympe de Gouges, inspirată de Declaraţia drepturilor omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmînd egalitatea ei juridică.

“În timpul vieţii oamenii învata să reacţioneze şi sunt condiţionaţi de diferiţi factori […] La o anumită vârstă băieţii suferă o schimbare atunci când cunosc „modelul masculin” în care încrederea în sine, curajul şi independenţa sunt condiţii esenţiale pentru succes. Femeile sunt încurajate să fie dependente si emotive, pe când bărbaţilor li se cere să se comporte raţional şi independent. (Claudia Ana Moarcas, Comunicarea si comportamentul in negocierea contractelor)

Acest mod de gândire şi educare face imposibilă schimbarea în esenţă a situaţiei femeii. Sunt automatisme de care nu o să scăpăm niciodată: fetiţele bluziţe roz, băieţeii bluziţe albastre.
Femeia la…cratiţă.

“Ce înseamnă să fii femeie emancipată?

Să ai un job bun, un salariu motivant.
Să ai o familie, copii, să fii gospodină şi menajeră în casă.
Să ai viaţă socială, să ai prieteni, să ieşi în lume, să frecventezi cercuri exclusiviste.
Să te îmbraci bine, să te îngrijeşti, să te respecţi.
Să călătoreşti, să vezi lumea, să-ţi trăieşti viaţa.

Credeţi că e posibil să le faci pe toate?” (cocochannel)

Cred că ideea e să respectăm femeia şi să acceptăm faptul că ea este cea care alege. Şi ne alege, ne acceptă. Asta cred că este esenţa emancipării. Emanciparea femeii fără emanciparea bărbatului nu este posibilă.

Este aproape firesc să afirmi despre o femei sexy şi tânără, care se dă jos dintr-o maşină scumpă, că este curvă. O femeie ajunsă într-o funcţie de conducere, tot o curvă este.
Bărbaţii nu concep succesul femeilor, altfel decât prin performanţe şi prestaţii sexuale.
Aceasta este lumea în care trăim. Acestea sunt mentalităţile care ne guvernează subconştientul şi acţionăm, reacţionăm ca atare. Prejudecăţile acestea, nouă bărbaţilor, ne rezervă privilegii deosebite. Posibilitatea de a abuza.
Când un bărbat spune despre o femeie că ar fi „curvă” în 99% din cazuri asta înseamnă că femeia respectivă n-a vrut să şi-o tragă cu el.

Prostituţia între DA şi NU

Să se sau să nu se? Adică legalizeze. Evident opinia cea mai zgomotoasă o să o aibă tot Biserica. Biserica se ocupă de paşapoarte, de învăţământ, la prostituţie clar o să aibă o pâine mare de halit. După o scurtă pieptănare a subiectului prin Google am şi găsit două site-uri contra: Anti-Prostituţie şi Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate pe – unde altundeva? – Creştinism Ortodox .
Este clar, şmecherii stau pe bară cu bordelurile gata amenajate şi aşteaptă mutarea politicienilor. Evident, bordelurile funcţionează bine merci la negru, clientul este mulţumit, nu există control medical, dar există prezervative, nu se plătesc taxe, dar toată lumea îşi ia partea. Pentru fete cred că este cel mai nasol, dar cine se gândeşte la fete? Aşa le trebuie, curvele dracului! – vor spune mulţi. Bleh!
Dacă noul Cod Penal trece de hăţişul Parlamentar ne-ciuruit cum păţesc mai toate legile, s-ar putea să avem şi prostituţia legalizată în doi-trei ani. Ideea ar fi pe de o parte să se recunoască prostituţia ca meserie şi să se reglementeze atât din punct de vedere medical cât şi financiar, pe de altă parte se doreşte eliminarea proxeneţilor. Pe hârtie sună bine, practica ne omoară!

[polldaddy poll=1439857]

(legat de vot, prefer să citesc şi argumente… eventual. chiar şi sub anonimat.)

Legalizarea prostituţiei nu elimină nici riscurile îmbolnăvirii, nu cred că toate fetele vor fugii să-şi plătească impozitele când la ce taxe şi impozite avem toată lumea jonglează cât poate legislaţia să plătească cât mai puţin şi nici proxeneţii nu ştiu cum vor fi identificaţi şi eliminaţi.
Cum se vând ţigările netimbrate în toate pieţele, aşa o să rămână şi fetele din faţă de la Gara de Nord…

Prostituţia nu este o meserie uşoară sau plăcută. Cine spune că se fac banii uşor cu curul, merită să încerce. Vai de curul lui! Ha ha ha!

Serios vorbind, cred că este o meserie riscantă: te expui şi unor posibile boli, nici nu ştie o fată ce client îi intră pe uşă sau unde nimereşte într-o deplasare. Astfel, peştele se transformă în bodyguard şi nu se schimbă nimic… De acest „nu se schimbă nimic” mă tem cel mai mult. Deja abordarea lui Emil Boc este cel puţin dubioasă…
Ce zice premierul? „Nu ştiu dacă un lucru care nu este sănătos pentru societate trebuie neapărat încurajat de dragul de a face bani. Societatea românească nu ştiu dacă este pregătită pentru o asemenea decizie şi nu aş vrea să preluăm formula lui Machiavelli «Scopul scuză mijloacele prin care trebuie să facem bani».” Boc nu doreşte legalizarea prostituţiei şi evident a găsit şi formula perfectă de a arunca castana fierbinte: v-a consulta Biserica Ortodoxă Română. Calule, vrei ovăz? Sau „nu-i aşa că nu…”
Şi când vorbim despre prostituţie, cred că discuţia trebuie pornită de la educaţie şi de la problemele sociale care împing o fată să calce pe acest drum. Ca şi în cazul infracţionalităţii, nu pedepsele, nu întărirea şi înmulţirea forţelor de ordine este soluţia ci ar trebuii să ne concentrăm asupra prevenirii fenomenului. Nu vorbesc despre eradierea ei… ci aducerea ei într-un cadru… normal. Ignoranţa nu conduce nici în acest caz nicăieri…

Domnilor, aţi fost vreodată la o prostituată? Eu recunosc, da, am fost.

anunturi_escortescort_job

Până una alta, internetul, mica publicitate şi cluburile sunt pline cu fete. Cauţi o escortă, mergi la un „masaj”, piaţa există şi funcţionează. Nereglementarea ei încurajează traficul cu fiinţe vii şi exploatarea unor fete care merită şi ele o soartă mai bună… şi în spiritul momentului, merită şi ele un zâmbet şi o floare.

Trăim în România şi asta ne excită. La maxim.

urban 02

vreau şi “io” un laptop!

De ce fugi nu scapi. Nu scap de mine niciodată. Şi mă enervează la culme! Persoana mea, nepăsarea mea, egoismul meu, problemele mele, cariile mele. Uneori mă enervează şi simplul fapt că-mi văd umbra sau că respir. Aş bea să uit de mine, să mă înec în mine, să-mi înec amarul sau aiurea să mă înec pur şi simplu. M-am săturat eu de mine aşa că-mi dau seama ce v-aţi plictisit voi de mine.
N-am deschis televizorul, n-am citit ziarele, nu mă interesează în ce zi suntem şi cât este ceasul. Ce am mai făcut? Vezi şi tu…

brush_09030601

Sunt trist că n-am prins finala la Blogfest. Că n-am slujbă, că soarele apare de după nori la 5-7 zile pentru 3 ore şi cerul gri parcă mi-a căzut în cap şi mi s-a lipit de retine şi s-a înşurubat în suflet , că n-am chef de nimic, că mi-au ieşit coşuri şi îmi cad dinţii, că nu câştig la loz în plic şi nici la 6 din 49, că nu mai beau, nu mai mănânc şi nu mai fut nimic şi toate astea n-au nicio legătură cu postul paştelui, nu are nicio relevanţă, dar că am ratat finala de bloage îmi sfâşie inima! Îmi vine să mor, noroc că-s mort copt de-a binelea de nici nu-mi mai simt mirosul de hoit.

M-a vizitat Thanata şi mi-a lăsat acest mesaj:   „Am ajuns în finală! Pe ei voinicii mei, sa-i nimicim! Te aştept cu un vot, mi-am pus şi buton pe site să fie mai simplu! Sunt în primii 20, alături de mircea badea , dono şi visurât la categoria blog personal! Contez pe tine!” Pe mine nici măcar eu nu mai contez şi eu tocmai mi-am şters butonul…ha ha ha! Cine-i dono, cine-i visurât? Fatoooooooo! Mă oftic de mor şi de când am aflat că n-am prins finala, am numai vise urâte chit că n-am închis un ochi! Vreau şi eu un laptop!

Văd că această competiţie încinge spiritele mai rău decât aş fi crezut. Se înjură lumea ca la uşa… şatrei. Am aflat că pot să mă consolez cu un laptop dacă fac campanie unuia din finalişti. Alţii îl înjură pe respectivul că dă un laptop. Alţii înjură pur şi simplu de dragul de a mai umple un rând sau o pagină. Iarăşi alţii îşi văd de viaţă şi de blog sau de viaţă sau… de blog. Sau de ploaie şi de cerul gri şi de anunţurile de la mica publicitate şi de capra de vecină că-s varză şi e postul mare şi nu-i permis cu… carne. Of!

O iau uşor, cu cafeaua-n mână, mă pun pe citit, pe răsfoit pagini în browser. Mă duc la Thanata. Blogjob – vorba ei. „Am inventariat puţinele-mi resurse şi am dat de câteva cuvinte simple pe care le plimb tacticos printre dinţi: pulă, spermă, supt, cuvinte, iubire. Cu atât am mai rămas.” Tot e ceva, eu am sentimentul că nici măcar cu fermoarul în mână n-am mai rămas, dar asta e o altă poveste!
Uneori se exprimă mai neortodox, dar îmi place. Are coaie fata faţă de mulţi din blogăraşii care poluează netul cu nesimţire. E dreptul lor, nu, nu mă fute grija de nimeni.  Mi-am dat seama că blogul este ca pe vremuri chitara: băieţii care vroiau să dea pe spate gagicuţele se apucau de zdrăngănit la chitară, acum se pun pe scris bloguri. Mi-e rău! Sau nu? Şi acum pe bune, prefer să votez o curvă decât să risc cu un tip frustrat care-şi face 500 de conturi de mail pe zi să se voteze cu mânuţa lui la o competiţie de o asemenea importanţă care are şi o trupă oficială: Hi-Q. Am zis importanţă sau impotenţă?

thanat_eros

Am trecut şi pe la Mircea dar mare lucru nu era de citit, o referire la genialu’ de Victor care o face troacă de porci pe Elena şi încă o însemnare despre o amendă încasată de la CNA pentru expresii precum „garoi” sau „ţigani borâţi”. Uneori şi mie îmi vine să înjur, Udrea nici mie nu îmi este dragă, da’ nu m-am gândit niciodată să o „fac” „ţărancă parvenită”, „chivuţă cu mâinile-n şold” şi nici să zic chestii genul „să-ţi plimbi tu curu’ mare”. Adică, domnilor, argumentele-s una, să fi grosolan este altceva. Înţeleg eu că netu’ e curte fără gard şi fiecare spune ce-l taie capul pe propiul său blog şi nici nu e cazul să-ţi asumi responsabilitatea, dar dacă unii se tot dau rotunzi şi pătraţi cu şcoli şi studii, am pretenţii. Presă, hă? Despre care deontologie profesională vorbim? Sau… e blog personal şi asta scuză orice?

Îmi văd de pictat, de fotografiat, de zdrăngănit la taste, de toate avioanele din capul meu şi de bărcuţele înecate din suflet, dar de toate astea o să vă povestesc mai târziu sau… mâine. M-am întors. 🙂

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=7qTUBBQfL5M&feature=related]

Valentine, n-o da de gard!

Strict teoretic vorbind sunt ateu, în cel mai laic şi cenuşiu mod de a privi problema. Sf. Valentin sau Sf. Gheorghe îmi este tot una. N-am să pricep de ce pe 14 februarie ar trebuii să iubesc mai mult ca pe 16 aprilie sau pe 29 mai? De ce astăzi şi de ce nu ieri sau mâine? Este la fel ca bunătatea de Crăciun: la ce folos să fim mai buni la sfârşit de an ca primăvara sau toamna? Eu iubesc în egală măsură de Bobotează, de Dragobete şi de ce o mai fi, nu ţin cont de calendar. Valentine’s day? Este încă o zi dedicată Sfântului Shopping. Şi dacă dragoste nu e, o facem pe LOVEle. Flori, felicitări de dragoste şi ciocolată în formă de inimioare. Prezervative cu aromă de fructe. Toată lumea-şi bate capu’ cu ce să mai cumpere iubitei/iubitului, băieţii cu unde să o scoată-n lume pe porumbiţă, cuconiţele cu ce să se îmbrace… Un întreg şir de probleme! Şi dacă stau bine să mă gândesc, pentru ce?

porumbei_1porumbei_2

Nu mi-a căzut în cap nici piatra filozofală, n-am băut nici din fântâna înţelepciunii, n-am nici reţeta succesului în buzunarul din spate şi nici nu cunosc vre-o formulă secretă, dar eu zic să fiţi iubiţi şi să iubiţi în fiecare zi. Măcar câte puţin. Preventiv. Şi dacă o fi să fie mult, excesul nu dăunează grav sănătăţii! Jale! Vă zic eu!

Am în schimb o sugestie pentru cadoul perfect de Ziua Îndrăgostiţilor: aspirina. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r7aavVp450c]

foc fără fum?

Ador sexul. Nu contează cum îi spunem, sofismele lingvistice n-au nicio relevanţă, că facem dragoste, ne-o tragem, facem sex, ne cordim, o ardem, ne frecăm, sau doamne fereşte, ne f*tem direct, important este ca faptul să se petreacă, să se consume acest desfrâu energetic şi chimic, să se întâmple lucrurile conform celor mai normale necesităţi, cât mai des, cât mai mult, în beneficiul ambelor părţi. Îmi place să savurez coniacul de dinainte şi ţigara de după. Iubesc sexul şi am şi scuza să beau ceva înainte şi să fumez după.

Eram într-un băruleţ cochet din centrul Braşovului cu ceva ani în urmă, singur la o masă şi cu două mese mai încolo era o fată tot singură. După două-trei pahare de coniac mi-am luat inima-n dinţi şi ţigara-n colţul gurii şi am abordat-o abrupt: n-ai vrea să fumezi cu mine ţigara de după? Fata s-a uitat puţin nedumirită la mine, apoi a început să râdă şi am consumat o seară agreabilă împreună. Ei, dar nu viaţa mea amoroasă este subiectul zilei!

foc fără fum?

„Avem în vedere devansarea termenului de majorare a accizelor la tutun şi alcool”, a declarat ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea.

Eu la sex nu renunţ! Ha ha ha! 🙂

Pe scurt, Guvernul susţine că din majorarea preţului ţigărilor cu circa 50% îşi va acoperii găurile din buget. Treabă perversă, zic eu, harababură mare. Fumătorii – teoretic – sunt discriminaţi, dar pe spinarea lor vrea guvernul să o scoată la capăt. Abia acum înţeleg şi treaba cu barurile şi restaurantele. Dacă până anul trecut exista în fiecare local măcar un colţ pentru nefumători, conform noii legi, acel colţ a dispărut, pe majoritatea spaţiilor de pierzanie scrie frumos pe uşa de la intrare: „în acest local se fumează”. Sunt fumător, dar oarecum înţeleg frustrarea nefumătorilor. Chiar dacă ei niciodată n-au dat dovadă de toleranţă şi înţelegere faţă de un amărât vicios ca mine.

Dar să revin la Guvern. Cumva ne-a intrat în sânge – ca nicotina şi alcoolul – să considerăm Guvernanţii o adunătură de proşti. Acum, la cinci dimineaţa, după un strop de coniac în cafeaua inevitabilă şi cele trei-patru ţigări fumate, m-am dumirit că treaba nu stă chiar aşa. Prima mişcare a fost asta cu fumatul la liber în toate cârciumile, a doua vine acum cu creşterea accizelor. Dar treaba este mult mai profundă! Vă mai amintiţi de scandalurile „Ţigareta” 1,2 şi câte au mai fost? În mai toate pieţele din Bucureşti se vând mii de pachete de ţigări netimbrate. Afacerea este-n floare, un pachet de ţigări costă între 2,50 şi 3,50 lei, în condiţiile în care ţigările timbrate au toate preţul peste 5 lei. Ţigările netimbrate se vând pe faţă. La chioşc, la tarabă, pe trotuar din plasele de rafie, sub ochii vigilenţi ai oamenilor legii. Păi ce, ei nu fumează?

Legat de criză nu o dată s-au făcut referiri la marele crack financiar din 1930. Acum mi-am amintit şi de Prohibiţia din anii 20, premergătoare crack-ului. Că la noi lucrurile se fac cam pe dos tot timpul, nu mă miră. Problema cu prohibiţia este că n-a dat niciodată rezultate. Prohibiţia fiscală conduce inevitabil la evaziune. Cred că „băieţii deştepţi” stau cu baxurile pregătite şi-şi freacă mâinile satisfăcuţi.

Prostituţia şi pornografia sunt şi ele ilegale. Cu toate acestea azi-mâine cred că nu mai este colţ de stradă, scară de bloc, fără un „salon de masaj” sau un „serviciu de escorte”. La toate chioşcurile şi tarabele unde se vinde presă, este plin de reviste pentru adulţi şi cd-uri, dvd-uri cu cele mai noi şi cele mai fierbinţi producţii autohtone. Starurile şi starletele pornografiei tronează pe toate coperţile ziarelor, defilează pe toate posturile de televiziune. Cum este posibil? „Băieţii deştepţi” ştiu răspunsul.

Safe sex şi fum fără timbru.

fixaţii şi sexaţii

Plouă cu încăpăţânare. Mă eschivez: de stropi, de gânduri, de priviri sau…atingeri. Îngeri rătăciţi cu feţe oglindite în băltoacele spumoase. Uneori un zâmbet te salvează, alteori te trimite direct în iad. Prea multe drumuri şi ocolişuri pavate cu bune intenţii! Dar rămân gropile şi mă înghite golul din mine. Fixaţii şi sexaţii. A cinci-a roată şi rămaşi de căruţă într-un pseudo-picknick prelungit la marginea drumului: ne întoarcem privirea. Imagini uşor mişcate, blur-ul marilor oraşe prin perdeaua de fum, agitaţie şi sirenele disperării. Totul pare uşor distant şi străin, tot mai departe de mine… Oraşul doar mârâie şi-l traversez cu nepăsare. Cai verzi printre betoanele gri. Graffiti. Cui îi folosesc piticii de grădină? Sau piticii mei? Am “pitici” să umplu tot oraşul! Dar nu şi golul… Off-side, cartonaş galben…lovituri la liber. Sunt varză călită frate!  ’neaţa. Încerc să-mi fac o zi bună, da’ nu cu mâna mea. Hahaha! Deschid umbrela…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TvC6VS4Np4U]

În Jurnalul Naţional Am dat peste subiectul meu de sezon preferat: Eurovision-ul. „Emovision” cum spun cei doi autori, Dana Andronie şi Miron Manega. E de rău, dacă pentru un amărât de articol a fost nevoie de doi jurnalişti. Dacă-i loveşte criza şi se trece la restructurări o să rămână ziarul doar cu poze şi semnătura unuia din cei doi? Poze cu „pitzi” re-ciordite şi ele… Zău că-i păcat pentru copacii tăiaţi!
Cel mai tare lucru pe care l-am aflat din tot articolul este că: „Apropo de Emo, e nevoie să precizăm că acest gen de cultură este perceput ca o sectă de copii mai “sensibili” cu gânduri sinucigaşe! Din punct de vedere muzical, consacrarea maximă a venit prin formaţia Nirvana care, în 1992, a vândut 10 milioane de discuri ale albumului lor de debut, “Nevermind”.” Să-mi trag scaunul de sub mine! Dau repede filmul înapoi, fix până-n anul de graţie 1989 şi-n sertarul Nirvana găsesc albumul „Bleach”. Pentru cei care n-au nici film, le lipsesc şi suspect de multe sertare, le recomand utilizarea Google sau Wikipedia . Sunt abia anul I la jurnalism, da’ pentru un examen citisem ceva legat de subiect şi documentare…aşa o fi? Dau filmul de data aceasta înainte şi mă opresc la cadrul numărul doi: „Nevermind” 1991. Bun. Mi-am verificat memoria: nu m-a lăsat. Un alt mic „detaliu” ar fi că trupa lui Cobain a fost etichetată „Grunge”, cum de au ajuns cei doi să-i cupleze cu mult mai proaspătul curent „Emo”, nu-mi explic. E drept, Cobain şi-a cam găurit căpăţâna cu vesta anti-glonţ pe el – vorba lu’ Eminem – dar dacă plecăm de la acest principiu, Hendrix săracu’ o fi fost şi el Emo ca şi Jim Morrison sau Ian Curtis…
Dau din curiozitate pe Wiki şi surpriză! La „Emo” – pagina românească – prima frază este: „Genul şi cultura EMO este o sectă de copii mai “sensibili” cu gânduri sinucigaşe!” Hahaha….tăvăleală frate! Retractez, oamenii s-au documentat…Hahaha! N-au ştiut despre verificarea din mai multe surse… Se mai minunează lumea blogosferei că mulţi dau simple copy/paste-uri şi habar n-au ce postează. Să nu zic de avertismentul de pe pagina Wiki: „Acest articol sau secţiune are multe probleme.” Staţi liniştiţi, nu este nici izolat, nici singular cazul! Hahaha!

Şi eu sunt Emo. Şi Metro(u)-sexual. De fiecare dată când mă “dau” cu metroul am emoţii cine cade peste mine sau cine se freacă de mine…Holly Shit! (Ca să nu zic “Holly Cow” că se interpretează! Hahahaha!)

P.S.
1. Credeam că n-am subiect pentru astăzi. Merci Dana, merci Miron.
2. N-am nici eu tot gardul pus… Sau l-am dat jos?

3. Are cineva ţigle de vânzare?