Filter – The Trouble With Angels (2010)

Filter – Site Oficial
Filter – Pagină MySpace

Patrick după lansarea remixului la albumul „Anthems for the Damned” (2008) „Remixes for the Damned” de acum doi ani, ne-a promis un nou material cât de rapid şi tot odată o întoarcere la sonorităţile mai grave, mai agresive, mai industriale ale primelor albume. Am vorbit atunci pe larg despre FILTER.
Anul trecut ne-a delectat cu un „Happy Together” strecurat pe coloana sonoră a filmului „Stepfather” şi mâine oficial se lansează noul album: „The Trouble With Angels”.
Pe lângă Richard Patrick – voce, chitară şi bateristul Mika Fineo alăturat proiectului din 2008, au sosit anul acesta chitaristul Rob Patterson (a cântat live cu cei din Korn şi a trecut şi prin Fear Factory) şi basistul Phil Buckman (ex-Tribal Sex Cult).
De cum începe discul cu primele acorduri ale primului extras single „The Inevitable Relapse” este evident că Patrick nu ne-a amăgit/păcălit cum foarte mulţi artişti o fac şi noul disc este întradevăr o întoarcere lo sonorităţile zgomotoase de la începuturile trupei, are un groove sănătos şi este acel Filter de care de ceva ani îmi era dor şi – sincer – mi-am luat gândul de la el. Read more Filter – The Trouble With Angels (2010)

Boris and Ian Astbury – BXI (2010)

Boris – Site Oficial
Boris – Pagină MySpace
The Cult – Site Oficial
The Cult – Pagină MySpace

Ian Astbury este fondatorul formaţiei (Punk) Southern Death Cult (1981), transformată în Death Cult (1983) şi-n final în The Cult, una din trupele de succes ale scenei Rock britanice de la sfârşitul anilor ’80, începutul anilor ’90. Al doilea şi al treilea lor album, „Love” (1985), respectiv „Electric” (1987) sunt discuri absolut clasice şi de referinţă.
Ultimul material The Cult, „Born Into This” datează din 2007 şi pentru anul acesta au anunţat lansarea noului material. Deocamdată au scos doar single-ul „Everyman and Woman is a Star” în data de 31 iulie şi au cântat la Sonisphere-ul britanic în aceeaşi zi.
De pomenit şi măcar două din colaborările majore al lui Astbury. În 2002 a fost alegerea cea mai potrivită pentru proiectul de re-asamblare al trupei The Doors „The Doors of the 21st Century” alături de doi supravieţuitori Robby Krieger şi Ray Manzarek. Iar anul acesta Astbury a colaborat la piesa „Ghost” pe noul material semnat Slash.
Dacă pretinzi că eşti rocker şi îţi place, te interesează fenomenul, măcar atât trebuie să ştii despre cine este Ian şi The Cult.
Dar….who the hack is Boris?! Read more Boris and Ian Astbury – BXI (2010)

Soundgarden – Black Rain, single 2010

Soundgarden – Site Oficial
Soundgarden – Pagină MySpace

Chiar dacă anul trecut Ben, Chris, Kim şi Matt ne-au promis un nou album pentru 2010, tot cu ce au putut să vină este acest single „Black Rain” lansat în data de 2 august ce prefaţează albumul „Telephantasm” ce urmează să fie scos pe piaţă în data de 28 septembrie şi conţine nu piese noi, ci o retrospectivă cu piese de pe toate materialele de până acum scoase de trupă. Şi acest „Black Rain” este o piesă imprimată şi rămasă la sertar din sesiunea „Badmotorfinger” (1991) şi ca atare sună suficient de Heavy.
Materialul din toamnă va fi lansat şi-n parteneriat cu noua serie (6) a jocului Guitar Hero  iar trupa se află-n turneul american Lollapalooza, deci nu există nici un plan apropriat pentru imprimări noi.

Iron Maiden – The Final Frontier (2010)

Iron Maiden – Site Oficial
Iron Maiden – Pagină MySpace

Joia trecută mă plângeam de căldura sufocantă din Bucureşti şi am scris: ce n-aş da pe o ploaie în secunda asta! Aveam o treabă în zona de Nord a oraşului, m-a prins furtuna şi ploaia torenţială, în nici 5 secunde aveam şi chiloţii uzi pe mine. Ieri spuneam că „abia aştept să ascult tot materialul” referindu-mă la noul Iron Maiden, e 5 dimineaţa şi ascult „The Final Frontier”. Cele 6 norocoase din cele 49 nedibuite nu mi-au ieşit niciodată, dar inevitabil mă gândesc: ai grijă ce-ţi doreşti…
Cu acest al 15-lea material discografic (album de studio) britanicii punctează şi câteva recorduri: cu cele 76 de minute şi 34 de secunde, acesta este cel mai lung album Maiden până-n prezent şi având în vedere cei 4 ani scurşi de la precedentul material discografic – album nou de studio, excluzând live-ul „Iron Maiden: Flight 666” –  „A Matter of Life and Death”, este cea mai lungă perioadă scursă între două discuri din istoria trupei. Şi dacă stau să mă gândesc bine, nici nu ştiu vreo altă formaţie cu trei chitarişti (Dave Murray, Adrian Smith şi Janick Gers).
Pe de o parte este reconfortant să ştii că sunt câteva trupe (AC/DC, Iron Maiden, Manowar, etc) de la care mereu ştii cu precizie aproape chirurgicală ce primeşti, la ce să te aştepţi. Pe de altă parte Read more Iron Maiden – The Final Frontier (2010)

Them Bird Things – Wildlike Wonder (2010)

Them Bird Things – Pagină MySpace
Them Bird Things – Site Official

Totul este „indie”, „alternativ” şi neapărat „post” ceva. Numai când văd scris sau aud cuvântul „indie” mi se face rău, mă apucă greaţa. N-am numărat, dar cred că am ascultat peste 200 de albume deja numai anul acesta etichetate „indie” sau „alternativ” şi nu ştiu dacă au fost 10 cât de cât interesante.
Am ajuns să ascult câteva zeci de discuri până să mă hotărăsc să scriu despre unul şi de multe ori nici acela nu e ceva chiar demn de pomenit. Toată lumea cântă, vrea acele 15 minute de faimă, să de-a pe spate o gagică sau să primească o bere moca într-un pub, dar parcă nimeni n-are nimic de spus, de exprimat, de transmis.
Şi muzica numită generic Rock a devenit un morman de „patternuri”, o adunătură de clişee previzibile.
Mulţi din artiştii consacraţi dezamăgesc, livrează produse pe placul publicului, se conformează aşteptărilor şi nu riscă să se mai exprime, să caute, Read more Them Bird Things – Wildlike Wonder (2010)

Black Label Society – Order of the Black (2010)

BLS – Site Oficial
BLS – Pagină MySpace
Zakk Wylde – Site Oficial

Pe Zakk Wylde l-am remarcat – probabil ca mulţi alţii – în 1991 cu unul din cele mai bune albume Ozzy „No More Tears”. Ozzy l-a smuls din slujba sa de la o benzinărie din New Jersey şi pentru Zakk au urmat două decenii de faimă şi glorie alături de una din icoanele Rockului şi s-a transformat şi el însuşi într-o icoană, a devenit unul din noii Guitar Heroes.
În perioada 1988-2007 a imprimat cinci albume alături de Ozzy, dar din 1994 în paralel cu această activitate a pornit şi pe propriul său drum. Primul disc, „Pride And Glory” ne-a arătat un amestec de Southern Rock, Blues şi Heavy Metal, dar succesul a fost moderat. „Book of Shadows” a fost lansat în 1996 şi este un material acustic ce a trecut aproape neobservat. În 1998 Zakk şi bateristul Phil Ondich imprimă un nou material care în cele din urmă este lansat un an mai târziu şi devine primul disc semnat Black Label Society: „Sonic Brew”. „Trupa” n-a fost gândită ca o formaţie pe termen lung, ci mai de grabă proiectul solo al lui Zakk, pe primile patru albume acesta imprimând toate instrumentele şi partitura vocală apelând doar pentru tobe la profesionişti. Cu toate acestea de la bun început este cooptat şi chitaristul Nick Catanese, amicul lui Zakk din turneul de promovare al materialului „Book of Shadows”, acesta fiind de altfel şi singurul menbru constant alături de Zakk.
Prin BLS trec nume sonore. La bas s-au perindat şi Mike Inez (Ozzy, Alice In Chains, Slash) , Robert Trujillo (Suicidal Tendencies, Infectious Grooves, Ozzy, Metallica), Steve Gibb şi James LoMenzo iar la tobe Phil Ondich şi Craig Nunenmacher.
În formula actuală pe lângă Zakk şi Nick activează Read more Black Label Society – Order of the Black (2010)

D’espairsRay – Monsters (2010)

D’espairsRay – Site Oficial
D’espairsRay – MySpace

Din Coreea migrez (sonor) spre ţara Soarelui Răsare, Japonia. La sfârşitul anilor ’80 am făcut cunoştinţă cu Loudness, a trecut ceva timp de atunci şi spre surprinderea mea trupa încă funcţionează, chiar au scos şi un disc nou anul acesta, „King Of Pain”, un disc bunicel, tradiţional, un Heavy Metal sănătos să zic aşa.
Anul trecut am găsit pe net – torrente 😛 – un „cârnat” de vreo 4 GB de trupe japoneze, nume arhi-necunoscute, dar multe din ele extrem de interesante. Dir En Grey – trupă din generaţia nouă – se bucură deja de apreciere internaţională, dar sunt şi multe alte găşti cu potenţial real. Japonezii din consumatori încet-încet s-au transformat şi în producători şi şi-au învăţat bine lecţia, fac treabă de calitate.
Zilele acestea am dat şi de D’espairsRay, trupă înfiinţată în 1999 şi cu acest „Monsters” ajunşi la al patrulea album.
Hizumi – voce, Karyu – chitară, Zero – bas şi Tsukasa – tobe abordează un Metal modern, Alternativ să-i zic – că-i cool şi trandy 😀 – , amestecă faze Nu Metal, Emo şi Screamo cu sonorităţi Industrial şi reuşesc să combine ingenios şi organic riff-uri grave cu construcţii armonice, pasaje melodice.
Piesele lor au dinamică, au şi o oarecare sclipire exotică, orientală ce le conferă culoare şi îi deosebeşte de miile de găşti predominant americane apărute pe acest segment ca ciupercile după ploaie. (Ce n-aş da pe o ploaie în secunda asta! 😆 )
Amintesc pe alocuri de turcii din maNga una din descoperirile mele plăcute de anul trecut deveniţi notorii anul acesta datorită participării la Eurovision.
D’espairsRay n-au cum să participe la Eurovision…sau cine ştie? 😀 Dar cred că Read more D’espairsRay – Monsters (2010)

Newcomers – Stuffstock 2010

Costineştiul s-a transformat în Mamaia săracilor, Vama Veche în Costineşti.
Mai ţineţi minte din „vremurile de tristă amintire” reclama aceea uriaşă care întâmpina trenurile în Gara de Nord: „nici o masă fără peşte”? Avem la peşti pe plaj! Morţi, cu burta-n sus… da’ sunt moca. 😀
La Costineşti am fost ultima oară în 1996 şi am fost aşa impresionat de n-am mai călcat pe litoralul românesc până-n 2007 când am fost 10 zile-n Vamă. A fost drăguţ, nu-s eu cine ştie ce fiţos, dar mulţumesc, de e să mai văd marea vreodată, prefer să o fac aici sau aici.
Dar nu despre vacanţe vreau să vă povestesc, ci treaba cu Rocku’. Read more Newcomers – Stuffstock 2010

Apollo 18 – Violet (2010)

Apollo 18 – Site Oficial 😆 😆 😆
Apollo 18 – MySpace

Misiunile spaţiale Apollo au început undeva prin 1962, cel mai notabil fiind misiunea Apollo 11 când în data de 20 iulie 1969 Neil Armstrong a păşit pe Lună. (Sau nu… 😆 ) Dar „Apollo 18” a fost şi titlul celui de al patrulea album al formaţiei de Rock Alternativ They Might Be Giants din 1992.
Apollo 18 sunt un trio din… Republica Coreea. Foarte tare!
M-am uitat la discografia lor şi mi-am amintit de Krzysztof Piesiewicz şi trilogia sa de filme „Trzy kolory” (The Three Colours) – „Blue” 1993, „White” 1994 şi „Red” 1994. Dar cu asta au – cred – şi mai puţină legătură băieţii din Coreea. 😀
Dar de scos, au scos trei albume: „Red” în 2009 re-editat anul acesta, „Blue” 2009 şi acest proaspăt nu „white” (alb), ci „Violet”.
HyunSeok Choi – chitară voce, Danny Kim – bas şi voce şi SangYoon Lee – tobe  „bagă” un amalgam tonic de Rock Progresiv, Rock Alternativ şi Post Rock cu infuzii de Jazz, Funk şi Ska, dar se aventurează şi spre zone mai incisive, au şi riff-uri Heavy şi sonorităţi moderne. Cu toată „varza” – sau „ciorba” – aceasta polifonică, Apollo 18 sunt extrem de cursivi, organici, lucrurile se leagă foarte bine, au nerv, au vână şi nu în ultimul rând culoare şi creativitate. Deşii atât HyunSeok Choi cât şi Danny Kim sunt nominalizaţi ca şi vocali, materialul discului „Violet” este instrumental.
Toate cele 7 piese al noului material sunt bine închegate, au dinamică excepţională şi se simte o poftă de cântat (şi transmite implicit şi o poftă de viaţă) cum rar mai auzi la trupele de azi. Discul sună Read more Apollo 18 – Violet (2010)

Univers Zero – Clivages (2010)

Univers Zero – Site Oficial
Univers Zero – MySpace

Pe belgienii din Univers Zéro – spre ruşinea mea – până acum o săptămână i-am ratat deşii cu o întrerupere între 1987 şi 1999 ei activează începând din 1974.
Trupa înfiinţată de bateristul Daniel Denis a debutat cu albumul „1313” în 1977 urmat de unul din discurile considerate printre cele mai întunecate create vreodată, „Heresie” din 1979. Un an mai târziu este lansat „Ceux du Dehors”, material mai luminos şi pe aceeaşi linie, grupul iniţial aproape în totalitate acustic devine tot mai electric şi sunt scoase încă trei materiale: „Crawling Wind” (1983),  „Uzed” (1984) şi „Heatwave” (1986).
M-am ferit să spun ce cântă belgienii. Este muzică de cameră modernă cu infuzii Jazz, Rock şi Dark, „dark” (întunecat) fiind şi oarecum cuvântul cheie. Printre influenţe primordiale pomenesc de Bartók şi Stravinsky, dar şi mai puţin celebrul compozitor belgian Albert Huybrechts.
La sfârşitul anilor ’70 se raliază mişcării Rock in Opposition (RIO) iniţiată de trupa britanică Henry Cow, alături de formaţiile Stormy Six (Italia), Samla Mammas Manna (Suedia) şi Etron Fou Leloublan (Franţa), mişcare avangardist-progresivă ce îşi propunea contracararea expansiunii muzicii comerciale şi al Punk-ului.
După 1987 Daniel Denis lucrează pe cont propriu, scoate două albume solo şi-n final se alătură formaţiei franceze Art Zoyd în timp ce foştii săi colegi în mare parte se grupează sub numele de Present.
Univers Zéro revin în 1999 cu albumul „The Hard Quest”, urmat de „Rhythmix” (2002), „Implosion” (2004) şi „Relaps” (2009), dar şi un material live scos în 2006.
Anul acesta au lansat noul album „Clivages” şi Read more Univers Zero – Clivages (2010)