Home › Posts tagged rock › Page 37

rock

White Walls – Mad Man Circus (2010)

Posted on by — 20 Comments ↓

Încep cu ce interesează cel mai mult. Albumul de debut al constănţenilor poate fi descărcat GRATUIT şi legal de pe site-ul Asiluum Arts.
Mereu este ingrat să scrii despre artiştii autohtoni, orgoliile sunt mereu exacerbate, sensibilitatea este mare, dacă ai „tupeul” să critici ceva inevitabil eşti bănuit de motive subiective, personale, mai cu seamă de invidie, dacă lauzi este pentru toată lumea la fel de limpede că eşti cel puţin prieten cu careva din gaşcă sau ai vre-un interes legat de ei. Adică poţi s-o dai cum vrei, nu e bine.
White Walls s-a format pe bazele a două trupe de la malul mării, Protest Urban, respectiv Fortuneteller, numele cum cei familiarizaţi cu Metal-ul contemporan pot să intuiască, l-au ales după titlul unei compoziţii Between The Buried And Me şi la doar un an de la primele repetiţii debutează cu acest „Mad Man Circus”, un disc ce conţine 8 piese originale.
Eugen Brudaru – voce, Alexandru-Eduard Dascălu – chitară, Şerban-Ionuţ Georgescu – bas şi bateristul Marian Mihailă abordează un Metal (Alternativ cum e moda să fie definit) modern, progresiv, complex şi de calitate şi cu siguranţă sunt cel mai bun produs din ultimele – şi nu numai – decenii ale scenei autohtone. Şi ştiţi, sunt zgârcit cu laudele.
Elemente Post Hardcore şi Nu Metal, riffuri zgomotoase şi ritmuri săltăreţe, se îmbină cu pasaje, elemente Progresive şi Alternative, regăsim în muzica lor reflecţii Rush (era modernă, mai ales albumele “Roll the Bones” (1991), “Counterparts” (1993) ), Tool, A Perfect Circle, filonul dur, Metalic, cu rădăcini Death Metal este completat ingenios şi inspirat de secvenţe acustice cu inserturi de Jazz, Eugen Brudaru reuşeşte să cânte în stilul lui Geddy Lee, dar este capabil şi de „hârâială” brutală, răguşită când tema, abordarea o cere.
Dacă e vre-un CD pe care să merită să daţi banii, cu certitudine „Mad Man Circus” este unul din ele.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=babEklQj6KA]

Materialul a fost lansat oficial (citeşte impresii, vezi video pe Asiluum) Read more White Walls – Mad Man Circus (2010) ›

Marc Ribot – Silent Movies (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Dacă numele lui Marc Ribot nu vă sună familiar, poate unele din aceste nume da: Tom Waits, John Zorn, David Sylvian, Robert Plant, Elvis Costello, Allen Ginsberg, Foetus, The Black Keys, McCoy Tyner, Cassandra Wilson, The Jazz Passengers, Cyro Baptista, Akiko Yano, John Medeski, Jack McDuff, Wilson Pickett, The Lounge Lizards, Marianne Faithfull, Arto Lindsay, T-Bone Burnett, Martin and Wood, Cibo Matto, Elysian Fields, Sam Phillips, David Poe, Susana Baca, Stan Ridgway, Vinicio Capossela, Alain Bashung, Hector Zazou,  Madeline Peyroux,  Leonid Fedorov, Tonio K – aceştia fiind o parte din artiştii cu care Ribot a colaborat ca producător, compozitor, chitarist, trompetist şi… vocal. Ce-i drept, nici pe „ăştia” nu cred că i-aţi auzit la Radio Zu – puteam înşira oricum toate posturile radio, Guerilla, Radio 3, Romantic sau Antena Satelor – şi nu-i prea vedeţi nici pe MTV 2…
Ribot este un muzician multi-instrumentist implicat în stiluri diferite de la Rock Alternativ – şi experimental – la Jazz, muzică electronică (No Wave), muzică cubaneză şi Hardcore Punk.
Având preocupări – artistice – atât de colorate şi – aparent – divergente, Read more Marc Ribot – Silent Movies (2010) ›

Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Născut Roger Keith Barrett, Syd Barrett a fost partea întunecate, nebunul – sau geniul – strălucitor („Shine On You Crazy Diamond”) din trupa Pink Floyd – perioada 1965-1968 -, de numele lui se leagă piese ca „Arnold Layne” şi „See Emily Play”, dar el este responsabil şi de conceptul albumului „The Piper at the Gates of Dawn” îmbibat cu Psihedelism vizionar, dar amprenta sa este pregnantă şi pe următorul „A Saucerful of Secrets”.
Mai ales datorită consumului excesiv de LSD, comportamentul lui Barrett devine tot mai impredictibil la sfârşitul anului 1967, cântă tot mai des cu chitara dezacordată şi nu ţine cont deloc de dificultăţile de a se armoniza cu ceilalţi membrii ai trupei şi astfel este adus în trupă şi prietenul şi elevul său, David Gilmour să-l „acopere” pe Barrett. Planul iniţial a fost păstrarea lui Barrett ca membru neparticipant la live-urile trupei – după modelul Brian Wilson şi The Beach Boys – însă au apărut şi inevitabilele conflicte creative şi în final Barrett a fost debarcat în 1968.
Pink Floyd-ul cu Gilmour a luat o cu totul altă cale iar Barrett a rămas în urmă ca o figură excentrică a muzicii.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=F94vHO7okZQ]

Barrett a scos şi două albume Read more Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010) ›

Frank Zappa – Greasy Love Songs (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

Frank Vincent Zappa a murit – răpus de cancer prematur – la vârsta de 52 de ani pe 4 decembrie 1993. A rămas în urma sa un patrimoniu considerabil: 56 albume de studio şi 29 de live-uri, au fost scoase oficial 14 compilaţii şi după decesul său au mai fost lansate tot felul de discuri cu materiale inedite, remixuri, imprimări recondiţionate, etc. „Greasy Love Songs” a fost lansat anul acesta la începutul lunii aprilie şi este o imprimare din… 1968 al lui Zappa cu the Mothers of Invention. În fapt este prima ediţie pe CD al materialului original al albumului „Cruising with Ruben & the Jets”, cu basul şi tobele imprimate iniţial, plus ceva mixuri inedite cum este şi versiunea mono la „Jelly Roll Gum Drop”.
Discul reflectă interesul din acea vreme al lui Zappa şi colegii săi în muzica Doo-Wop – hai că v-am băgat în ceaţă! 😆 😆 😆 – cu care toţi au crescut şi în buna practică Zappa, umorul, parodiile se îmbină impecabil cu găselniţele muzicale gen schimbările de acord a la Stravinsky, faze favorite ale lui Zappa.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=R6h2PnsA6Z0]

Despre Zappa n-ai cum să scrii un blog, eventual Read more Frank Zappa – Greasy Love Songs (2010) ›

somnul soră cu moartea

Posted on by — 20 Comments ↓

[bandcamp album=4188120728 size=grande3 bgcol=FFFFFF linkcol=e64a05]

N-am mai stat la poveşti de ceva vreme, nici la modul general şi nici în particular. Poate vremurile sunt de astfel de natură, poate poveştile nu mai sunt ceea ce au fost, dar n-aş vrea să dau vina pe nimeni şi nimic.
Zero este mai mare decât nimic. Când ceva e gratis musai să fie o şmecherie undeva. Nu e nici una. Noul meu album, „Chasing Shadows” e gata, poate fi ascultat şi descărcat (gratis, moca, am făcut şi o probă, în format mp3 l-am dat jos în 8 minute, dar poate fi descărcat şi FLAC), şi am să vă spun una-alta şi din bucătăria lui, din dedesubturile materialului. Şi vă spun şi un secret: de azi faza cu zero este valabilă şi la celelalte materiale. 😉 Descărcaţi în voie, îmi fac eu griji pentru facturi. 😆
N-am planificat nimic, discul acesta pur şi simplu a ieşit la suprafaţă. Sunetele se nasc pur şi simplu, muzica nu este chirurgie pe creier, în definitiv n-ar trebui să fie ceva meşteşugit, ci este suma unor sentimente şi stări exprimate.
Ce am făcut este pur şi simplu muzică contemporană şi etichetele, clasificările, catalogarea ei este inutil şi puerilă. Ştiu, ce fac eu nu cadrează nici cum cu lumea în care trăim şi mai ştiu că dacă unii acum abia apreciază eforturile mele (noastre) cu Nation’s Slum la mai bine de 15 ani de când noi le produceam, probabil peste 10-20 de ani cineva o să aprecieze şi muzica mea de acum.
Şi care e lumea-n care trăim? Parafrazând una – aproape singura – mea piesă favorită R.E.M.: it’s the end of the capitalism as we know it and hell yeah, I feel goddamn fine. Dar despre disc vorbim mai târziu, ştiu că nu vă interesează.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tklxkg7TeRw]

A venit Angela Merkel. Dacă n-a fost Read more somnul soră cu moartea ›

Enslaved – Axioma Ethica Odini (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Am reascultat câteva din materialele Enslaved anul acesta când i-am descoperit pe Shining – pentru mine trupa şi discul anului -, trupă plecată de pe segmentul Jazz şi ajunsă în zona de fuziune al (Black) Metal-ului, Industrial-ului, Rock-ului experimental – psihedelic şi Jazz-ului datorită şi celor din Enslaved cu care au colaborat în 2008 pentru realizarea materialului „The Armageddon Concerto”.
Nordicii, scandinavii au ceva al lor, am mai spus asta, nu prea scot produse de duzină, indiferent despre ce muzică (sau filme) vorbim, fac „chestii” trăsnite, interesante, diferite. O fi clima, băutura scumpă, nici nu are relevanţă „de ce”, contează rezultatele.
Zilele trecute a pomenit şi prietenul Garm că a ascultat şi i-a plăcut noul „Axioma Ethica Odini”, ronţăisem şi eu discul, dar n-am apucat să scriu despre el. O fac acum.
Enslaved au plecat din zona Black Metal şi au ajuns undeva într-o arie de interferenţă dintre Black şi Metal-ul Progresiv cu infuzii sonore moderne.
În 1991 Ivar Bjørnson avea 13 ani iar Grutle Kjellson 17, Bjørnson cânta la chitară, Kjellson la bas şi voce. Cântau în trupa Death Metal numită Phobia, dar doreau să facă Black Metal, aşa a luat fiinţă trupa Enslaved, au debutat cu EP-ul „Hordanes Land” în 1993 şi imediat anul următor a fost lansat şi albumul de debut „Vikingligr Veldi”.
De la al treilea album, „Eld”, lansat în 1997, Enslaved au început experimentele muzicală, şi-au lărgit treptat orizontul, elementele Black Metal au rămas baza solidă, dar peste băieţii au adăugat Read more Enslaved – Axioma Ethica Odini (2010) ›

lecţia de Hardcore pentru începători

Posted on by — 4 Comments ↓

[bandcamp track=4243447730  bgcol=b55917 linkcol=083d68 size=grande]

Hardcore-ul nu este operaţie pe creier, mare lucru nu-ţi trebuie, doar să ai… coaie. Şi până la urmă asta-i problema: nu poţi să înveţi asta, nu merge să o copiezi, nu poţi să te prefaci. Te naşti cu boaşe ori ba. Unii sunt mai Hardcore decât alţii, toţi sunt tari. În clanţă… Dacă credeţi că doar fiindcă am trecut de 40 m-am înmuiat, vă înşelaţi amarnic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PC2GwUz8V9k]

Mortiis – Perfectly Defect (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

Mortiis este proiectul norvegianului Håvard Ellefsen care şi-a început cariera muzicală ca basist în Emperor unde a zăbovit doar vreme de vre-un an după care de la începutul anilor ’90 s-a concentrat pe acest proiect şi alte trei proiecte paralele: Cintecele Diavolui, Fata Morgana, respectiv Vond.
În perioada 1993-1999 sub denumirea Mortiis a scos 7 albume, primele 6 fiind exclusiv create cu ajutorul sintetizatoarelor şi samplerelor şi conţin o muzică întunecată, ambientală. Turnura a reprezentat-o albumul „The Stargate” din ’99 pe care un aport semnificativ a adus şi solista Sarah Jezebel Deva (a furnizat voce şi pentru Cradle of Filth), dar şi introducerea mai multor instrumente între care şi chitara.
Următorul album, „The Smell of Rain” din 2001 are o orientare mai Electro-Pop, Ellefsen preia pentru prima oară şi microfonul iar în jurul său încet-încet se încheagă şi o formaţie chiar dacă cu excepţia lui nici un membru nu rămâne constant în trupă.
În 2004 este lansat următorul album, „The Grudge”, turnura finală din cariera grupului, Ellefsen se reorientează spre zona Rock-ului Industrial, riffurile solide Read more Mortiis – Perfectly Defect (2010) ›

Kings Of Leon – Come Around Sundown (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

I-am cunoscut pe băieţi cam la al doilea lor album, „„Aha Shake Heartbreak”, prin 2004-2005 şi atunci nu m-au impresionat cine ştie ce, erau încă o trupă americană care cânta Rock american, un fel de Dire Straits modern, dar dintr-o altă lume (sonoră), dar cu aceleaşi infuzii de Country şi cu un iz pronunţat de Southern Rorck. Am ciulit urechile la următorul album, „Because of the Times”, avea ceva special, se simţea ceva în aer. Şi „Only by the Night” lansat în 2008 m-a cucerit din prima şi a cucerit şi toată lumea, a făcut ravagii în clasamente şi trupa familiei Followill şi-au câştigat pe merit statutul de super-vedete. Într-o lume tot mai rece, distantă, alienată, „Only by the Night” a fost ca ultimul pai, mâna întinsă, o alintare şi o mângâiere, un disc cu mult suflet aşa cum rar mai apar în ultimul deceniu.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gnhXHvRoUd0]

Succesul înseamnă şi o presiune imensă. Când Read more Kings Of Leon – Come Around Sundown (2010) ›

Umbra et Imago – Opus Magnus (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Într-o prea frumoasă zi de sâmbătă, pe 20 februarie, la Silver Church au venit cu un show incendiar cei din Umbra et Imago, am pomenit atunci de eveniment, dar nu mai ştiu ce m-a ţinut departe de spectacol. Ascultând proaspătul „Opus Magnus” oarecum regret absenţa mea de la acel concert, Umbra et Imago dincolo de show-ul erotic cu accente BDSM (Bondage & Discipline, Dominance & Submission, Sadism & Masochism), fac muzică, muzică de calitate. Imagini din Silver Church găsiţi pe Realitatea.net.
11 piese plus un bonus („Wanderers Nachtlied”), noul Umbra et Imago este un material întunecat, o combinaţie extrem de nimerită între tendinţele Neue Deutsche Härte impuse în primul rând de Rammstein şi notele tradiţionale de Gothic Metal cu iz teuton.
Mozart (Manuel Munz) – voce, frumoasa Madeleine Le Roy – voce şi show, basistul Lutz Demmler, bateristul Michael „Migge” Schwarz şi chitaristul Sascha au reuşit să imprime un disc rotund, echilibrat, colorat şi foarte bine produs.
Dacă trecem peste balada obsesivă, laitmotivul NDH, „Ohne Dich” ce deschide albumul, riff-urile consistente, clapele îmbietoare, vocea gravă al lui Mozart şi partiturile muzicale sofisticate ale Madelinei ne călăuzesc într-o lume incitantă, bine nuanţată şi solid construită.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=HqXUDsFR-0s]

De la „Perfect Baby” la „Sonntagsandacht” discul Read more Umbra et Imago – Opus Magnus (2010) ›