Henceforth are another exciting band from Brazil, another nice surprise after MindFlow and The Tape Disaster. Formed in 1993, they released their first album (Full album on-line streaming) in Brazil in December 2005 via Voice Music, label owned by Silvio Golfetti, guitarist of the Brazilian thrash metal band Korzus. The current line-up is made up by singer Frank Harris, guitarist Hugo Mariutti, bass player Luis Mariutti, drummer Fabio Elsas and keyboard player Cristiano Altieri. Luis and Hugo were former members of the band called Shaaman, and Luis is a former member of power metal band Angra – as of 2007 they are no longer in Shaaman having left the band with singer Andre Matos in order to pursue new projects. Fabio has played in the past with bands Skyscraper and Firebox. Their experience is clearly mark positively the sound and compositions of Henceforth. Read more Henceforth – The Gray Album (2011)
progressive metal
Between The Buried And Me – The Parallax Hypersleep Dialogues (2011)
Expected to be released on April 12, 2011, through the band’s new label, Metal Blade Records, “The Parallax Hypersleep Dialogues” consist of three brand new songs and the material is over 30 minutes, so this extended play will mainly satisfy all the band’s fans for the two years of waiting. It’s true, meanwhile Tommy Giles Rogers Jr.- the lead singer and founder – of the band released his brilliant second solo album “Pulse” earlier this year, in February, also through Metal Blade.
Thomas and his band mates – Dan Briggs – bass guitar, Blake Richardson – drums, percussion, Paul Waggoner – lead guitars and Dustie Waring – rhythm guitars – made the conscious decision to preclude a studio album with an extended play in addition to being part of a concept album series, so probably we will hear other new materials from them pretty soon. Read more Between The Buried And Me – The Parallax Hypersleep Dialogues (2011)
White Walls – Mad Man Circus (2010)
Încep cu ce interesează cel mai mult. Albumul de debut al constănţenilor poate fi descărcat GRATUIT şi legal de pe site-ul Asiluum Arts.
Mereu este ingrat să scrii despre artiştii autohtoni, orgoliile sunt mereu exacerbate, sensibilitatea este mare, dacă ai „tupeul” să critici ceva inevitabil eşti bănuit de motive subiective, personale, mai cu seamă de invidie, dacă lauzi este pentru toată lumea la fel de limpede că eşti cel puţin prieten cu careva din gaşcă sau ai vre-un interes legat de ei. Adică poţi s-o dai cum vrei, nu e bine.
White Walls s-a format pe bazele a două trupe de la malul mării, Protest Urban, respectiv Fortuneteller, numele cum cei familiarizaţi cu Metal-ul contemporan pot să intuiască, l-au ales după titlul unei compoziţii Between The Buried And Me şi la doar un an de la primele repetiţii debutează cu acest „Mad Man Circus”, un disc ce conţine 8 piese originale.
Eugen Brudaru – voce, Alexandru-Eduard Dascălu – chitară, Şerban-Ionuţ Georgescu – bas şi bateristul Marian Mihailă abordează un Metal (Alternativ cum e moda să fie definit) modern, progresiv, complex şi de calitate şi cu siguranţă sunt cel mai bun produs din ultimele – şi nu numai – decenii ale scenei autohtone. Şi ştiţi, sunt zgârcit cu laudele.
Elemente Post Hardcore şi Nu Metal, riffuri zgomotoase şi ritmuri săltăreţe, se îmbină cu pasaje, elemente Progresive şi Alternative, regăsim în muzica lor reflecţii Rush (era modernă, mai ales albumele “Roll the Bones” (1991), “Counterparts” (1993) ), Tool, A Perfect Circle, filonul dur, Metalic, cu rădăcini Death Metal este completat ingenios şi inspirat de secvenţe acustice cu inserturi de Jazz, Eugen Brudaru reuşeşte să cânte în stilul lui Geddy Lee, dar este capabil şi de „hârâială” brutală, răguşită când tema, abordarea o cere.
Dacă e vre-un CD pe care să merită să daţi banii, cu certitudine „Mad Man Circus” este unul din ele.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=babEklQj6KA]
Materialul a fost lansat oficial (citeşte impresii, vezi video pe Asiluum) Read more White Walls – Mad Man Circus (2010)
Queensrÿche şi eşecul soldatului American
Acum o săptămână m-a anunţat Alin: au scos Queensrÿche album nou. Şi pe mine m-a luat prin surprindere evenimentul şi am dat repede iama pe internet să văd despre ce este vorba.
Şi încă o surpriză: după concertul din vara trecută de la Arenele Romane, pe 28 iunie, trupa revine din nou la Bucureşti tot la Arene, dată confirmată şi de site-ul oficial al formaţiei! (De când cu ţeapa AC/DC, verificatul pe site-ul oficial, a devenit obligatoriu! 😛 )
Spre surprinderea mea plouă cu materiale Heavy Metal ale veteranilor: Yngwie Malmsteen, Saxon sau mai tinerii Black Label Society şi Hammerfall sunt doar câteva din numele care s-au prezentat cu albume noi.
Bun, dar să rămânem deocamdată la Queensrÿche şi s-o luăm de la începuturi. Trupa a fost înfiinţată în 1981 la Bellevue, Washington (o suburbie al Seattle-ului) de chitaristul Michael Wilton şi bateristul Scott Rockenfield sub titulatura The Mob după o perioadă de rodare într-o formaţie care cânta prelucrări Cross + Fire. Lor li s-a alăturat chitaristul Chris DeGarmo şi basistul Eddie Jackson. Neavând vocal, au apelat la serviciile lui Geoff Tate, la aceea vreme membru al formaţiei Babylon. În această formulă este imprimat un demo ce conţinea patru piese şi trimis la casele de discuri însă fără nici un succes. Trupa Babylon se destramă, dar Tate care nu dorea să cânte Heavy Metal se alătură formaţiei Myth. Restul formaţiei decide schimbarea numelui din The Mob în Queensrÿche după titlul primei piese de pe demo, „Queen of the Reich” şi în urma unei recenzii extrem de pozitive din prestigioasa revistă Kerrang! scot demoul în formă de E:P. pe cheltuială proprie în 1983. În final primesc şi mult doritul contract de disc de la E.M.I. şi reuşesc să-l convingă şi pe Tate să se alăture grupului. Read more Queensrÿche şi eşecul soldatului American
