Home › Posts tagged muzică › Page 4

muzică

Mediocracy – Human Progress – Endless Regress (2010)

Posted on by — 14 Comments ↓

Băieţii sunt din Bucureşti şi albumul lor de debut îl puteţi descărca de pe Asiluum Arts cu binecuvântarea lor.
Trupa – ca mai orice în românica… – s-a închegat mai greu, a durat patru ani ca să se ajungă la formula actuală, în jurul solistului Viez s-au adunat Radu (Cap De Craniu) – chitară, Para (Rain District) – tobe, Dop (Deviant) – bas şi Costin (Nightpray, Cap de Craniu) – chitară.
Albumul de debut, „Human Progress – Endless Regress” conţine 9 piese imprimate „din încheietură”, la grămadă – adică live – probabil în sala de repetiţii, pentru a capta energia, forţa muzicii, astfel sunetul nu este cel mai şlefuit, cel mai sofisticat, însă dinamica este cea naturală, redă cu precizie spiritul muzicii.
Mediocracy abordează un Metal contemporan, undeva-n zona Metalcore, elemente Post-Hardcore, sonorităţi Death, Thrash, Sludge şi Groove Metal se îmbină dinamic şi rezultatul este un manifest furios-zgomotos.
Temele abordate sunt corupţia, declinul, ura, discriminare, disperarea, lipsa perspectivei şi aceste subiecte negative oarecum şi-au pus amprenta şi pe atmosfera trupei, au oarecum o vibraţie joasă care induce la un moment dat o stare neplăcută, este ceva apăsător dincolo de momentele incisive, pasajele rapide, riff-urile tăioase.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=42mHdzjDuak]

Cele 9 piese adunate pe „Human Progress – Endless Regress” Read more Mediocracy – Human Progress – Endless Regress (2010) ›

The Fall – Your Future Our Clutter (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M660GZSS3E8]

Mark Edward Smith are respectabila vârstă de 53 de ani, probabil nu este la fel de celebru şi faimos ca John Joseph Lydon aka. Johnny Rotten, dar a înfiinţat trupa sa The Fall la vârsta de 19 ani astfel dând cu piciorul la o frumoasă carieră de muncitor în docurile Salford din Manchester, asta acum mai bine de 30 de ani, mai exact în 1976.
Mark are cam acelaşi stil flegmatic ca Rotten, trupa The Fall abordează un Punk-Rock zgomotos cu mici infuzii Psihedelice şi cu timpul şi-au făcut loc şi nuanţe de Rock Alternativ, însă în esenţă este un Rock murdar, neşlefuit, zgomotos, basul bârâie, toba bubuie obsesiv, chitarele distorsionează prin staţiile date cu blana la maxim şi suprasaturate, The Fall cu siguranţă nu sunt o trupă foarte complicată, dar dacă termenul „Rock de garaj” poate fi atribuită unei formaţii, The Fall o merită cu desăvârşire.
Mr. Smith pare pilit tot timpul şi n-aş băga mâna-n foc că lucrurile nu stau exact aşa, însă sictirul acesta britanic cu abordarea frontal-zgomotoasă are un şarm aparte, ceva autentic care în cazul celor din The Fall pare şi absolut natural şi autentic, acel ceva pe care mulţi încearcă să-l copieze şi implementeze, dar dacă nu vine de la sine, dă în penibil. Bollocks ai sau n-ai. Şi vorba unui prieten: „ce credeaţi băi, e uşor să fi vedetă?!” 😆
Matoli sau nu, The Fall n-au pierdut deceniile degeaba, începând cu 1979 au scos 28 de albume, eu i-am cunoscut abia cu „Bend Sinister”-ul Read more The Fall – Your Future Our Clutter (2010) ›

Black 47 – Bankers and Gangsters (2010)

Posted on by — No Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GFsTrvJGiDc]

Fanii serialului „Sons Of Anarchy” au remarcat piesa „The Big Fellah” al celor din Black 47 la începutul episodului „Lochan Mor” (episodul 34 – respectiv 8 din sezonul 3). Eu am avut bulanul să dau peste CD-ul „Home of the Brave” (1994) prin 1996 în consignaţia de la Braşov unde o pensionară a adus la vânzare la un preţ derizoriu un morman de CD-uri originale – promtional use only – primite – cum am aflat ulterior – de la băiatul dânsei, radio DJ în Canada. Mi-am pus labele atunci pe o grămadă de discuri interesante ale unor formaţii absolut anonime, am cumpărat aproape tot, pe neauzite.
„Hey big fella, where the hell are you now, when we need you the most?”
Albumul poate fi ascultat on-line AICI. The Big Fellah, Different Drummer, Paul Robeson (Born to be Free), Losin’ It, Who Killed Bobby Fuller?, Oh Maureen sau American Wake sunt câteva din piesele colorate ale celor din Black 47 care amestecă rădăcinile tradiţionale irlandeze cu Raggae, Hip Hop, Rock, Punk şi ceva Jazz.
Pentru mulţi această abordare multi-culturală şi extrem de colorată n-a fost pe plac, critica şi consumatorul este obişnuit cu standardele, cu tradiţionalul, cu lucrurile clare şi etichetabile, convenţionale. Şi tot majoritatea asimilează zona Celtic-Punk exclusiv cu numele celor din The Pogues.
Povestea celor din Black 47 se leagă şi de The Pogues, Frank Murray Read more Black 47 – Bankers and Gangsters (2010) ›

Tactus A – ByDesign (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Tactus A sunt dovada că sunt mii de muzicieni talentaţi, mii – poate „N” – trupe excelente şi pe cât de bune, pe atât de anonime sau cunoscute doar unui public restrâns. Trioul Tactus A sunt din Regatele Unite, s-au înfiinţat prin 2008 şi albumul lor de debut „Mechanical Demons” poate fi descărcat gratuit via Rapidshare cu consimţământul dat de trupă pe pagina lor MySpace. Materialul a fost lansat în 2009, conţine circa 41 de minute de muzică împărţită în 6 piese, muzica celor din Tactus A fiind un amestec de Heavy şi Death cu nuanţe Progresiv şi Post-Hardcore în maniera actuală de Metal Alternativ, respectiv Mathcore. Trupa era compusă la aceea vreme din Jory Griffin – chitară, Dave Kersh – bas şi solistul Raayl care faţă de colegii săi locuia în State şi colaborau via internet.
Interesant materialul lor de debut, chiar promiţător, dar cu atât mai bună este continuarea, acest „ByDesign” lansat de curând.
Cam abandonată pagina lor MySpace, acolo figurează încă doar albumul de debut însă ca solist este pomenit un oarecare Liam, ascultând cele două materiale nu pare una şi aceeaşi persoană, presupun că pentru a putea activa şi live băieţii au fost nevoiţi să-şi găsească un solist mai aproape de casă. Cred că şi-au găsit şi un tobar, în orice caz cel care a bătut pielile pe noul disc a făcut o treabă excelentă!
Fără informaţii de „fundal”, rămâne muzica, respectiv cele 7 piese proaspete. Read more Tactus A – ByDesign (2010) ›

Radio Friendly FM and…MF

Posted on by — 2 Comments ↓

[soundcloud url=”http://api.soundcloud.com/tracks/7406977″]

Asta este rezultatul primei confruntări dintre trupa Oedip Piaf şi mine, eveniment desfăşurat sâmbăta trecută. Doar ca o consemnare pentru istorie, n-am băut decât cafea şi ceai, n-am fumat decât tutun. “Piesa” originală are peste 17 minute – să fie realmente… Mother Friendly 😀 -, am tăiat-o la 4.30. 😀 Ce-i mai rău abia urmează, promitem. 😀

TehnoLogik, Club A – Hoisan şi (avan)garda

Posted on by — 4 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ppiU76be8eY]

Citez de pe pagina Club A: “Conceptul Tehnologic este prima dată prezentat în Club A în 2006 sub titulatura: TehnoLogik. Tehnologie din epoca Revoluţiei Industriale de la Maşini-Unelte până la Arme Secrete. O prezentare în vizunea lui Liviu Hoisan prin muzică şi visuals a luptei umanităţii către perfecţionarea tehnicii şi tehnologiei.

Chitară Bass Live, Visuals Midi, Drum Machine, PC-uri şi Avangardă. 25 noeimbrie 2010 TehnoLogik-Die LUft- Kamikaze. Un spectacol care urmăreşte aviaţia cu imagini spectaculoase ale atacurilor kamikaze. Invitat: MAX (2).

Intrare liberă.” Read more TehnoLogik, Club A – Hoisan şi (avan)garda ›

Motorhead – The World Is Yours (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

You know I’m born to lose, and gambling’s for fools,
But that’s the way I like it baby,
I don’t wanna live forever,
And don’t forget the joker!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1iwC2QljLn4]

Dacă n-ai urlat din toţi plămânii – de fapt stomacul – versurile acestea niciodată, poţi să uiţi că ai fi rocker. Şi faptul că noul album Motörhead porneşte cu piesa intitulată „Born To Lose” spune tot: au trecut 30 de ani de la „Ace of Spades”, Lemmy este acelaşi.
Dacă Lemmy nu s-a schimbat, lumea a făcut-o, parcă nimic nu mai este ca acum două-trei decenii, ba, nici măcar ca acum doi-trei ani şi asta spune şi Lemmy:

„A heavy heart like a bag of nails, Stand up!
Show your face, another victim of the cold embrace.
Before too long, no more singers, no more songs.
Oh no, last call, you had a chance, you lost it all.
Got some, bad news, never learned to dance, born to lose!”

Despre Mr. Kilmister şi trupa Motörhead am scris pe larg înainte de concertul din Bucureşti în cadrul Bestfest-ul din 2009, vezi AICI.
„The Wörld Is Yours” este al douăzecilea album de studio Read more Motorhead – The World Is Yours (2010) ›

Şuie Paparude – E suflet în aparat (2010)

Posted on by — 10 Comments ↓

Dă-l dracu de „goagăl”, torrente şi (file)share-uri – apropo,  “io” ca bou’ l-am căutat în Real “pă” raftu’ de “sidiuri” 😀  – , mergi direct la sursă şi descarcă noul album Şuie Paparude fiindcă băieţii ţi-l dau moca. Şi eu zic, mai bine aşa decât supliment la ştiu eu ce ziar.
Greu la stomac, eclectic ca stil şi abordare, noul disc şi cele 16 piese cuprinse între un intro şi outro ne comută de la Hip Hop la House, de la experimente electronice la Rock/Indie Alternativ, de la piese nostim-amuzante cu iz ironic-cinic, la contorsiuni sonore, cum spuneam, un album eclectic, dar deloc ambiguu, Şuie se „joacă”, experimentează şi de data asta şi o fac la fel de bine, n-au făcut rabat de la calitate, livrează încă un disc „obişnuit”, mai exact cu ce ne-au obişnuit, dar – din păcate – o fac rar şi puţini artişti de pe la noi.
Şuie s-a format în toamna anului 1993 în Club A, ca o trupă tradiţională – tobe, bas, chitară, clape, voce – şi abordau un New Wave-Alternativ după modelul New Order.
Un an mai târziu trei din cei cinci pleacă, rămân doi Mihai, basistul Mihai Dobre şi clăparul Mihai Câmpineanu, se reorientează şi muzical spre zona Industrial sub influenţe ca Front 242, Laibach, Frontline Assembly.
În 1995 este cooptat şi DJ Vasile şi prind cântarea în deschidere la 2 Unlimited şi este scos şi primul album.
Trupa cântă intens live, de pomenit evenimente ca Assos Rave Party sau turneul Camel Planet.
Următorul material, „Salvează-te” este lansat în 1997 care conţine şi hit-ul „Iarba verde de acasă”, piesă pentru care în regia lui Tudor Giurgiu toarnă şi un video-clip.
Pe drum e pierdut DJ Vasile, intră-n scenă DJ Niky4, se filmează şi noi clip-uri la „Ajutor” şi „Mutatia”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=O_Abqp_fEQ4]

Al treilea album, „Urban” este lansat în 2000, invitată-n două piese Read more Şuie Paparude – E suflet în aparat (2010) ›

The Smashing Pumpkins – Teargarden By Kaleidyscope Vol. 1 and 2 (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Billy Corgan a fost o faţă – mutră 😀 – semnificativă a scenei Indie/Alternativ al anilor ’90 şi cu Pumpkins au furnizat câteva discuri interesante, pe mine m-au prins cu „Siamese Dream” din 1993, dar mi-a plăcut şi următorul „Mellon Collie and the Infinite Sadness” din 1995 şi chiar dacă treptat s-au îndepărtat de gusturile mele – sau m-am îndepărtat eu de acel spirit – , Pumpkins până la auto-dizolvarea lor din 2000 au avut o influenţă semnificativă asupra muzicii. Ultimul lor produs din aceea epocă, „Machina II/The Friends & Enemies of Modern Music” a fost scos de Corgan la propria sa casă de discuri după ce Virgin a refuzat să-l „comercializeze” sub forma descărcării sale gratuite via internet, astfel discul a fost scos în formă de vinil şi doar în 25 de exemplare numerotate şi oferite unor prieteni cu instrucţiuni precise pentru a fi copiate şi puse pe internet pentru descărcare gratuită.
După diferite experimente în 2005 Corgan sună goarnele şi repune-n mişcare Pumpkins-ul cu prietenul de nădejde, bateristul Jimmy Chamberlin şi astfel este scos albumul „Zeitgeist” în 2007 la o lună după lansarea filmului cu acelaşi titlu al lui Peter Joseph. Albumul – muzical – a fost o tentativă de penetrare a scenei Mainstream Rock, a debutat pe poziţia a 2-a în Billboard, dar a produs o cădere spectaculoasă. În ceea ce priveşte conceptul, toată faza „Zeitgeist” din punctul meu de vedere este un semi-bullshit pe băţ. Argumentaţia Read more The Smashing Pumpkins – Teargarden By Kaleidyscope Vol. 1 and 2 (2010) ›

After The Burial – In Dreams (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Am fost urecheat – prieteneşte – că „am trădat cauza” ( 😆 ) – a se citi Metal/Punk/etc – şi-mi caut „inspiraţia” în altă parte. Eu ascult muzică şi mă inspir din Soare. 😉 Prietenul meu glumea, dar cu siguranţă mulţi gândesc aşa la modul cel mai serios. Urmând principiul „ia de la…” – ştiţi voi cine -, îi scot pe tapet pe After The Burial şi acest al treilea lor album lansat ieri.
Băieţii din Minnesota au intrat în scenă în 2004 şi propun un amestec de Heavy Metal Progresiv, Hardcore şi Death Metal iar una din inovaţiile aduse este folosirea chitarei cu 8 corzi. Au construcţii complexe, cântă foarte tehnic, dacă vocea este brutală şi ritmurile alerte, incisive, chitarele aduc pe lângă riff-uri tăioase şi teme, pasaje armonice, melodioase.
Albumul de debut „Forging A Future Self” a fost lansat în 2006 pe cheltuială proprie, din 2008 au semnat pentru casa de discuri Sumerian şi sub sigla lor au scos următoarele albume: „Rareform” (2008), respectiv versiunea re-editată din 2009 „Rareform (Re-Issue)”.
În 2009 este adus un nou solist, Anthony Notarmaso, care este la fel de brutal şi consistent ca predecesorii săi, dar introduce şi pasaje mai melodioase (screamo), baza formaţiei constă în cei doi chitarişti Justin Lowe şi Trent Hafdahl şi basistul Lerichard “Lee” Foral iar la tobe îl avem pe Dan Carle.
Au fost în turnee alături de nume ca Disturbed, Killswitch Engage, Necrophagist şi Hatebreed, noul material este promovat în cadrul turneului american „December Decimation Tour” alături de Winds of Plague şi Carnifex.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EhYwTeRHNlw]

Combinaţia aceasta de Heavy Progresiv cu elemente brutale Death Metal/Hardcore sună revigorant, dar are Read more After The Burial – In Dreams (2010) ›