Slash – Slash (2010)

Slash Rocks!

Sunt câteva fețe, personaje care întruchipează inevitabil și inconfundabil Rock-ul. Lemmy, Angus Young, Page și Plant, Richie Blackmore, Ozzy și lista este lungă, deschisă, fiecare are favoriții săi. Ville Valo icoană Rock… Shit man!

La sfârșitul anilor 80 au apărut 2 chitariști care degajau Rock: Jim Martin (Faith No More) și Slash (Guns N’ Roses). Mi-l amintesc pe Jim stând la masă separată de colegii săi cu berea-n față în timp ce Billy Gould și ceilalți cuminți cu sucuri și cafeluțe îl priveau lung pe chitaristul „ciudat” iar Slash în permanență apărea cu un Marlboro în colțul gurii, joben, păr cârlionțat intrat peste ochi, la bustul gol și cu Gibson-ul în brațe. Cred că și dormea cu Gibson-ul dacă nu o face și acum… 🙂

„Hail the ghost that hide in your soul: Rock And Roll!”

Au trecut Read more Slash – Slash (2010)

Cathedral – The Guessing Game (2010)

„dacă aceasta este realitatea, vâră-ţi-o…
eu mă duc să pictez ceva în beznă…”

Au trecut 19 ani, dar parcă ieri am ascultat „Forest of Equilibrium”, albumul de debut al proiectului Cathedral pus la cale de Lee Dorrian care tocmai părăsi-se Napalm Death-ul şi s-a combinat cu Garry ‘Gaz’ Jennings (ex-Acid Reign) şi Mark ‘Griff’ Griffiths (fost rodie al trupei Carcass). Între timp s-au vânturat mulţi prin trupă, alături de Dorrian a rămas doar Jennings…
Recunosc, la aceea vreme ascultam alte muzici, era momentul de glorie al Grunge-ului, descoperisem trupele Electro-Industriale, Doom/Stoner-ul produs de proaspăta gaşcă al lui Dorrian nu era printre preferatele mele, muzica lor era extrem de lentă, apăsătoare, aproape sinistră.
Ieri mă văicăram că nimic din ce am ascultat din produsele noi nu m-a convins, am „săpat” după noutăţi şi am găsit câteva discuri cel puţin interesante. Şi fiindcă tot suntem la „guessing game”, aţi ghicit, noul Cathedral Read more Cathedral – The Guessing Game (2010)

Archive – Controlling Crowds (2009)

M-am tot foit (coit 😀 ), am ascultat mai pe sărite, mai pe îndelete tot felul de discuri scoase anul acesta și oi fi eu de vină, să dau vina pe primăvară, pe băieții care sparg cu pickhammerele asfaltul din spatele blocului sau pur și simplu să o las așa, dar nimic nu mi-a plăcut. S-a umplut raftul (sertarul) cu discuri de duzină, produse de doi bani, majoritatea nici descărcate (ilegal și „moca”) nu-și fac banii…Așa că am săpat în… arhivă. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KfZpbWLl0Ew]

Pe Archive Read more Archive – Controlling Crowds (2009)

bulă și joia de week-end

hai că poate-poate revin și „io” la normalitate!

asta este clar o tâmpenie fiindcă:

1. urăsc și ideea în sine de „normalitate”.

2. ce altceva credeți că mai revine la „normalitate” în țărișoara aceasta?

bun. am inclus în programul pentru azi încă o rundă de bătut câmpii, subiectul fierbinte politico-mediatic și 2 alternative de program (de week-end) începând cu seara aceasta (în București): a doua serată s.m.s. și lansarea noului album Vița De Vie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kGRdaRujDKg]

Nu se mai trăiește de pe o zi pe alta, nu ne mai agățăm de „ultimul pai” în speranța că n-ar fi ultimul, nu se mai zboară din floare-n floare ci sărim de pe o bulă pe alta. Read more bulă și joia de week-end

Disecție pe un cadavru viu

N-am dispărut premeditat, intenționat, s-a întâmplat pur și simplu. Din nou.
Mama lui David a plecat din oraș pentru câteva zile și evident băiatul a rămas în grija mea. Și un ștrengar plin de energie cum este (și) Micul Vrăjitor îți necesită toată atenția, îți consumă toată energia. Bunicii ca de obicei își iubesc nepotul doar prin telefon, în fotografii și eventual o oră-două la masa de prânz duminica. Dar nici nu mă plâng, nici nu asta este discuția. Și nici nu sunt eu „tăticul anului”… dar cum eu am petrecut cel mai mult timp cu micul ștrengar în ultimul an, este firesc să avem o relație (mai) bună.

Am și gătit ceva, „rețeta” și pozele le găsiți mai jos. 😀

Am intrant ieri să văd ce se mai petrece pe blog și am rămas surprins de un link lăsat de Șerban la o postare pusă (de el) pe Netlog.
Sincer m-a emoționat. Read more Disecție pe un cadavru viu

High On Fire – Snakes for the Divine (2010)

Trupa lui Matt Pike pare să fie noua protejată a mediei de specialitate mai ales din Europa, dar sunt intens susţinuţi şi de casa lor de discuri, E1 Music, fosta Koch Records, cea mai mare şi puternică casă de discuri independentă de peste ocean.
High On Fire abordează un soi de Thrash/Power Metal cu rădăcini Heavy, sunt catalogaţi Stoner, Heavy şi Sludge Metal şi cu siguranţă în anii 80 mi-ar fi plăcut mult mai mult ceea ce fac şi probabil dacă altele ar fi fost calităţile vocale ale lui Pike, să zicem ceva gen David Wayne (Metal Church) sau Jeff Scott Soto, probabil şi acum.

Matt Pike a devenit cunoscut din trupa Doom, Sleep Read more High On Fire – Snakes for the Divine (2010)

Liars – Sisterworld (2010)

Liars sunt o gașcă Post-Punk din New York (cu rădăcini în L.A.), înființați la finele anilor 90 și acest „Sisterworld” lansat în data de 9 martie este al 5-lea lor album de studio.

Cei trei (care au speriat Vestul) sunt filipinezul Angus Andrew – voce, chitară; Aaron Hemphill – chitară, sintetizatoare, percuții și bateristul Julian Gross.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FaMbPbFz8h0]

Au adunat o grămadă de etichete de la Art și Noise Rock la Post-Punk, Dance-Punk, dar probabil cel mai bine li se potrivește cea de Rock Experimental. Nu sunt o gașcă ușor de digerat, Dance-Punk-ul pare cea mai neadecvată etichetă, tare aș vrea să văd pe cineva dansând pe acest „Sisterworld” ha ha ha! 😛 Read more Liars – Sisterworld (2010)

Gonjasufi – A Sufi and A Killer (2010)

În spatele acestui nume exotic este în fapt Sumach Ecks, rapper, compozitor-interpret şi instructor Yoga, domiciliat actualmente în oraşul fără somn: Las Vegas.
Tipul amestecă cu nonşalanţă Hip Hop, Rock, Blues şi elemente de Jazz într-un mod minimalist, se împletesc arome din deşertul Mojave, incantaţii tribale cu pulsul străzii americane, urbanul cu misticul şi cosmicul iar liantul pentru tot acest mix inedit este vocea impunătoare/misterioasă al lui Ecks.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=m_N63b2Tk-A]

Pagina MySpace
Pagina artistului la Casa de Discuri Warp

Sumach Ecks este un personaj activ al Read more Gonjasufi – A Sufi and A Killer (2010)

Gorillaz – Plastic Beach (2010)

De la nepot la bunică nu cred că e multă lume care nu s-a bâțâit pe Clint Eastwood, piesa proiectului Gorillaz.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_Y5KAZgMUac]

Pentru o trupă virtuală născocită de creierul lui Damon Albarncompozitorul și producătorul din spatele formației Blur – în 1998, acest „Plastic Beach” lansat oficial pe data de 3 martie este doar cel de-al 3-lea album, așa că aș putea spune că este o „gașcă” cam leneșă, dar cei 5 ani scurși de la anteriorul produs, „Demon Days”, cred că au meritat așteptarea. Read more Gorillaz – Plastic Beach (2010)

Black in Business. Burzum – Belus (2010)

Cum am promis, revin la rotiseria de discuri.
So, b(l)ack in business.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g2qzbiucIoc]

Înainte însă să vă mai plictisesc cu una-alta. 🙂
Convulsiile din viaţa mea şi-au făcut simţite undele şi asupra blogului. Mi-e dor de computer-ul meu, butonez pe un laptop super ok, dar cumva tot nu mă simt în largul meu, nu este la fel ca atunci când ai „scula” ta.
Am ascultat o grămadă de muzică nouă pe mp3 player, s-au adunat tot felul de discuri interesante din toate segmentele sonore, cumva anul acesta am avut parte de multe surprize plăcute, sper să apuc să povestesc de toate. Cu tensiunile şi problemele acumulate însă nici capul nu mi-a stat la muzică… am ascultat, dar n-am fost capabil să scriu despre nimic. Am ronţăit noile producţii de la: Liars, Gonjasufi, Pantha Du Prince, Gorillaz, Chumbawamba, Convixion, Derelict Earth, High On Fire, Island, Lapko, Of Mice And Men, Scavanger, Sinbreed, Titus Andronicus, White Wizzard, White Belt Yellow Tag, etc. Poate starea mea este de vină, am ales încă un album din zona Black, de ani de zile n-am ascultat atâta Black. 😀 Read more Black in Business. Burzum – Belus (2010)