Home › Posts tagged industrial › Page 21

industrial

Păsărica Germană sau pentru cine este dragostea?

Posted on by — 36 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aM7Dkz98_dg]

Copii! Stingeţi monitoarele – al meu s-a buşit de la sine iniţiativă ieri la prânz şi am imaginea ca o clepsidră – ştiu că nu este încă 10 seara – nu la Bucureşti în orice caz –  n-am nici bulina roşie pregătită, dar faceţi şi voi un efort de imaginaţie şi lipiţi-l de colţul ecranului, urmează RAMMSTEIN şi noul clip: “Pussy”!

CLIPUL AICI dacă juraţi pe unghiuţele curate şi batistuţa parfumată că aţi primit cornuleţul şi lăpticul de la guvern şi au trecut măcar patru ani de când v-aţi ridicat de la secţia de Poliţie primul act de identitate. Asta, pe răspunderea fiecăruia. 🙂 Intraţi şi apăsaţi butonaşul din stânga… 😆

“Too big, too small,
Size does matter after all.
Zu groß, zu klein,
Er könnte etwas größer sein.

Merzedes-Benz und Autobahn,
Alleine in das Außland fahren,
Reise, Reise, Fahrvergnügen
Ich will nur Spaß, mich nicht verlieben

Just a little bit…
Just a little bitch!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick.
So take me now before it’s too late
Life’s too short, so I can’t wait.
Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany.

Too short, too tall,
Doesn’t matter, one size fits all.
Zu groß, zu Klein,
Der Schlagbaum sollte oben sein.

Schönes Fräulein, Lust auf mehr?
Blitzkrieg mit dem Fleischgewehr!
Schnapps im Kopf, du holde Braut,
steck Bratwurst in dein Sauerkraut!

Just a little bit…
Be my little bitch!
You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!
So take me now before it’s too late
Life’s too short, so I can’t wait.
Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany.

Germany!

Germany!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!
So take me now before it’s too late
Life’s too short, so I can’t wait.
Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany!”

„Liebe Ist Für Alle Da” (Love Is There For Everyone – Dragosta este pentru toată lumea), noul material RAMMSTEIN, s-a lăsat aşteptat patru ani. Era vorba să apară anul trecut, dar trupa s-a răzgândit şi data oficială al lansării a fost mutată pentru 16 octombrie 2009.

Cover_lifad_RAMMSTEIN

Tracklistul final pare să fie acesta:

01. “Rammlied” (Ramm-Song)
02. “Ich Tu Dir Weh” (I Hurt You)
03. “Waidmanns Heil” (Tally Ho! / Hunter’s Salutation)
04. “Haifisch” (Shark)
05. “B******” (Bückstabü)
06. “Frühling In Paris” (Springtime In Paris)
07. “Wiener Blut” (Viennese Blood)
08. “Pussy”
09. “Liebe Ist Für Alle Da” (Love Is There For Everyone)
10. “Mehr” (More)
11. “Roter Sand” (Red Sand)

Respectiv bonusuri pentru ediţiile speciale:

01. “Führe Mich” (Lead Me)
02. “Donaukinder” (Children Of The Danube)
03. “Halt” (Stop)
04. “Roter Sand (Orchestral Version)” (Red Sand)
05. “Leise” (Quiet)

Pussy_Cover

Al şaselea album al formaţiei înfiinţate la Berlin în 1994 este aşteptat de mulţi fani. Au existat anumite conflicte între membrii trupei: vocalul Till Lindemann, chitariştii Richard Z. Kruspe şi Paul H. Landers, basistul Oliver „Ollie” Riedel, clăparul Christian „Flake” Lorenzo şi bateristul Christoph „Doom” Schneider, dar în final au ajuns la un numitor comun şi materialul este în stadiul final de finisare.
Clipul „Pussy” deja stârneşte vii discuţii şi scandalul serveşte drept mobil de promovare. 🙂 Nu discut nici despre moralitate, nici despre artă şi cu atât mai puţin despre ideologie… Eu m-am amuzat şi piesa îmi place.
Piesa şi video-clipul  – conform declaraţiilor trupei – face o satiră la adresa turismului sexual.

“Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany!” ??? ha ha ha ha! 😆

Am ascultat şi piesa care dă titlul albumului, sună uşor mai tradiţional, chitarele sunt Heavy, vocea lui Till la fel de gravă. Fanii cu siguranţă vor savura materialul, cei care nu i-au plăcut nici până acum, nu cred că-şi vor schimba poziţia, Rammstein au rămas în zona Metal-ului Industrial unde clapele şi chitare se împletesc armonios şi vocea bubuie mai ceva ca economia românească acum un an… 😆

Pentru fanii care au blog, profil MySpace, Hi5 sau ce o mai fi, METALHEAD şi Universal Music oferă ocazia de a câştiga 5 CD-uri „Liebe Ist Fur Alle Da”, 3 tricouri şi o discografie completă RAMMSTEIN dacă AJUŢI la promovarea acestui album!
Toate detaliile le găsiţi AICI pe METALHEAD.

30 RON CD-ul original, zic “io”:  e moca oricum.

Baftă şi… dacă mai spune careva că am clipuri cu conotaţii sexuale, nu ştiu ce fac! 😆

Alin are părere mai tranşantă despre subiect. Şi nu este singurul. Noul (porno) Rammstein a stârnit furori pe internet. Să mai zică cineva că cei de la marketing doar freacă duda… că tot veni vorba de frecat. 😆 😆 😆

“You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick!” 😆 😆 😆

http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro (17 sept. 2009)
http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro (17 sept. 2009)

Introducing… Mr. Pan[k]sament!

Posted on by — 24 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]

Mister Pan[k]sament on MySpace

Mister Pan[k]sament on MyMusicSite

Mister Pan[k]sament on Unsigned

Este, cred, a treia ediţie de Cybermental la care am discutat despre eventualitatea participare la festival. La a doua ediţie n-am fost prezent fizic, dar m-au reprezentat un şir de tablouri. Anul trecut nu eram gata cu materialul unui nou album, disc pe care sper să-l termin în această toamnă, dar îmi voi prezenta albumul „One Bullet Revolution” pe 1 octombrie la Silver Church.
După Cycler, eKlipSe, Brazda Lui Novac, Noetic Purge şi Matze mi-a venit rândul la prezentare.

Nu ştiu câtă lume se adună într-o seară de joi la un eveniment Electro-Industrial, dar sper să nu cânt – după o pauză de fix zece ani – cu sala goală. Nu că ar fi grea trecerea de la 2-3 cititori pe blog la 2-3 spectatori în sală… 😆

Pe de altă parte, exact despre asta este vorba pe albumul (fals) concept „One Bullet Revolution”: se spune că în faţa morţii suntem singuri, dar eu cred că şi-n viaţă suntem la fel de singuri. Nu admitem asta, cum nu acceptăm nici multe alte adevăruri, dar…
Despre conceptul singurului glonţ am mai scris câte ceva şi în postarea „Arta… ca un glonţ”, respectiv „Arta integrată (în absolut… ha ha ha). Nu repet discursurile acum. Arta este o armă şi cei cu “dare de mână” sunt obligaţi să o…  folosească.
Din păcate nu o dată constat că underground-ul este minunat, dar inexistent. Toată lumea vrea să iasă din ceva care nu există şi să devină „mare”… Undergroundul nu este o trambulină ci scena pe care artistul – teoretic – este liber să se exprime, nu există constrângeri… Dacă „actorii” tratează lucrurile altfel…
Electro-Industrial-ul n-a prins cine ştie ce rădăcini la noi, cum n-a prea prins nimic – nici Punk-ul, nici Metal-ul, nici nimic – tocmai fiindcă nimeni nu le-a abordat din convingere ci doar în ideea de a se afirma. Sau aproape nimeni. Şi cu Punk, Metal sau Industrial nu te afirmi. Sunt sub-culturi, este muzică de breşă şi breşa este mică rău… Să ataci piaţa occidentală este dificil, producătorii îşi protejează în mare parte proprii artişti şi trebuie să fi de 1000 de ori mai bun ca aceia să fi băgat în seamă… Şi asta e greu.

Albumul acesta s-a născut greu… Dacă stau bine să mă gândesc, lucrez la el de prin 2001… În august 2001 – mă credeţi pe cuvânt ori ba – el se numea „Collide and Collapse”… apoi a venit 11 septembrie şi… am spus: ups! Nu ştiu dacă şi „One Bullet Revolution” este un titlu la fel de profetic…că n-oi fi Brucan! 😆  Nici nu ştiu dacă aş vrea sau nu asta. Lumea, evoluţia speciei umane poate fi schimbată şi de un singur glonţ… Revoluţie cu precizie chirurgicală.
Am scris peste 100 de piese în perioada aceasta, am avut mai multe proiecte: the spoileD Jerks, Liquid Seeds of Desire, Vesti Proaste, Re/Boot, Hate Larvest, Rope Of Hope, Hotriders On Ice… apoi stimulat de prieteni şi alţi factori externi, am realizat că se fac 20 de ani de la debutul formaţiei Pansament, 10 ani de când s-a retras trupa Nation’s Slum şi nu în ultimul rând 20 de ani de la pucio-răsturnarea din decembrie ’89.  Şi un an de la colapsul financiar… 😆 Cam aşa am ajuns la numele Mr. Pan[k]sament şi la titlul „One Bullet Revolution”. A rezultat un album intens şi… colorat.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fHq-soyNhSo&feature=related]

Cele 11 piese care în final au intrat în matricea discului sunt toate scrise în ultima perioadă, o parte din ele făcând parte din setul iniţial al proiectului Rope Of Hope început în iarna lui 2007 cu „Bang Your Head” şi cea mai veche piesă este „Doare Doar Când Respir” scrisă în 2005 pentru proiectul Veşti Proaste.
La pagina lyrics am pus toate textele, coperta şi tracklist-ul final. Am mai scurtat albumul, “doar” 11 piese şi două bonusuri. 13. Şi azi e marţi.  🙂

Mr. Pan[k]sament – One Bullet Revolution – 2009

01. Achtung Maybe [Alarm part 1] – instrumental
02. Sister Disaster [Choke, but don’t Swallow]
03. Bang Your Head
04. Doare Doar Când Respir [It Only Hurts When I Breath]
05. Emo Number Five [Bitches And Bruises] – instrumental
06. Vio-lent
[Part 1 Slow Rape
Part 2 Ambulance Song
Part 3 Damage Control]

07. Pop Floor of Shame [Death of the Dance]
08. You’re Pretty [When I Fuck You]
09. MP3 Killed the MTV Star [Error 404] – instrumental
10. One Bullet [Resolution]
11. A Hole Lot of Nothings [Chips for free]

bonus tracks:
12. Nation’s Slum – Burn (1998)
13. Pansament – Punk Ain’t Dead (1989)

One_Bullet_Revolution_FRONT

Am făcut totul singur, respectiv aproape singur. Un Şoricel şi Marius au imprimat nişte chitări, Un Şoricel a contribuit în mod creativ la „A Hole Lot of Nothing”, pe Marius l-am chinuit cu riff-urile scrise de mine. O să fiu singur pe scenă şi pare uşor stânjenitor… Dacă proiectul „prinde” aş vrea lângă mine (măcar) un chitarist şi un clăpar/DJ… Îi aştept pe cei interesaţi.

M-am uitat ce piese au fost descărcate din Music BOX-ul de aici. Conduce detaşat Pansament cu „The Vicious” descărcat de 46 de ori, urmat tot de o piesă Pansament, „N-am să aştept” cu 42 de descărcări.
Demoul „Elevator To Hell” din 1993 al Nation’s Slum-ului, piesă abandonată, a fost descărcată de 34 de ori şi piesa „Burn” de 16 ori. Din piesele proiectului the spoileD Jerks, cea mai descărcată este „Whole Lotta Techno” cu 16 descărcări. „A Hole Lot of Nothing (Exit Into the Sunrise) al noului meu proiect, Mr. Pan[k]sament, a fost descărcată de 12 ori. Am pus şi piesa nouă, „One Bullet (Resolution), sunt curios câte descărcări o să producă. 🙂
Piesa se pare că are potenţial, am primit deja o ofertă interesantă de la MyMusicSite.com şi sunt curios cum o să evolueze „relaţia”. Am depăşit de mult vârsta primei dragoste şi nici n-am obiceiul să mă îmbăt cu apă chioară, am avut contract de disc cu o casă de producţie din Germania când pe la noi trupele nici demo-uri nu prea aveau…deocamdată rămân Unsigned.  😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dryd8wafhdI&feature=related]

Am mixat piesa „One Bullet [Resolution]” şi cred că este perfectă pentru promovarea albumului. Puteam alege o piesă mai soft, mai comercială, puteam să fac un clip lacrimogen, puteam face un milion de alte lucruri cum mulţi preferă să nu facă nimic… Arunc eu primul cu piatra.

One Bullet [Resolution]

It’s like a gun in my mouth
Stucked in the corner of doubts,
The trigger won’t pull me out
Nothing I can do about.
Questions are nailing me down,
The answers are stains on the wall,
Something it’s wrong, we both know,
The bullet won’t fill up the hole.

It’s like a bill left to pay
No cover for all what we spend,
The system just eat up itself,
This program it runs till the end.
Custom revolution demand,
Like a bottle washed ashore,
Cancel salvation on-line,
But the bullet won’t fill up the hole…

Save a bullet for you…

I save a bullet for you,
My last bullet it’s for you.

Despre album am să mai povestesc, nu cred că apuc să-l editez, mixez şi masterizez până la sfârşitul lunii (sper că nu şi al lumii! 😆 ), acum însă să spun câteva vorbe despre (pseudo) clip.
Nu intenţionez să mă explic şi clipul cred că este suficient de explicit ( 😆 ). Editarea video îmi aparţine, fără bani e greu să faci clipuri chiar dacă există idei…

Am tot vorbit despre criza morală care cred că este esenţa, sâmburele actualei crize generale. Aici sunt două aspecte: pe de o parte criza individuală şi criza societăţii în ansamblu. 1000 de oameni nefericiţi nu pot forma un grup de oameni fericiţi… Şi votul meu clasei politice. Cam asta e în clip. 🙂

Noutăţi despre CYBERMENTAL în fiecare zi pe pagina festivalului. Bring the Noise!

Cybermental.4

Caustic – This is Jizzcore

Posted on by — 4 Comments ↓

Am şi eu lipsurile, nelămuririle mele. De exemplu niciodată n-am înţeles exact care sunt diferenţele între sub-genurile Tehno, ce este House-ul, care este diferenţa între cele două… Nu că ar conta. 😆
La fel, nu văd mare diferenţă între ce HIM numesc „Love Metal” şi 90% din trupele catalogate drept Emo…
Nici în Industrial nu mă descurc mult prea bine… Sunt o grămadă de sub-categorii care îmi sunt străine sau cel puţin nu sesizez diferenţe substanţiale între ele. Nu intru în detalii, dar de exemplu este greu de explicat unde se termină Rock-ul Industrial şi începe Metal-ul Industrial…
La fel stau şi cu Noise-ul. Nu e neapărat genul meu iar dacă intrăm în sub-categorii, sunt perfect pierdut.
„Otrăvit” de spiritul Cybermental am dat peste o trupă pe care nu o cunoşteam: Caustic. Nu, nu participă la festival, dar cine ştie, poate la anul…
Caustic provin din Madison, Wisconsin, (U.S.A.), proiectul activează din 2002 şi singurul său membru permanent este DJ Matt Fanale (AKA Eurotic). Live şi în funcţie de locaţia spectacolelor, Matt are diverşi invitaţi, formula este în constantă schimbare.
Pe lângă inevitabilele showuri din cluburile americane, Caustic au participat la diferite festivaluri atât în America, cât şi în Europa: Providence Industrial Festival, Blacksun, Reverence, Indoctrination şi Infest.
Stilul abordat este Powernoise amestecat cu elemente de Industrial tradiţional. Textele lui Matt au o abordare plină de umor şi nu o dată au stârnit scandaluri. De gust, doar câteva titluri: „Hitler Ruined That Moustache For Everyone”, „Redneck Pussyhouse”,”This Track Will Get Skipped A Lot”, „I Gave the Blind Boy My Eyes (But Stole His Tongue)… 😀
Showurile sunt şi ele incendiare, pe scenă se petrec tot timpul lucruri imprevizibile, de multe ori membrii proiectului apar mascaţi şi consumaţi, beneficiază de un show vizual dinamic şi interacţionează cu publicul.
Pe lângă numeroase compilaţii, colaborări, EP-uri, Caustic au lansat primul album în 2006 „Unicorns, Kittens, and Shit”, urmat de „Booze Up And Riot” în 2007, de „I Am On Fire” în 2008 şi anul acesta de albumul dublu CD „This is Jizzcore”.

Caustic - 2009 - This is Jizzcore_cover

Mi-am zguduit şi eu dimineaţa de duminică (şi vecinii… 😆 ) cu cele 30 de track-uri ale noului material Caustic.
Piesele de pe „This is Jizzcore” continuă aceeaşi linie al Industrialului tradiţional american de la sfârşitul anilor ’80 cu un sunet mai gros şi mai dinamic, beat-uri mai incisive şi infuzie de Noise. Clapele creează atmosferă, aduc armonii, făcând muzica mai colorată şi mai comestibilă faţă de multe alte experimente asemănătoare. Cu toate acestea, nu este un material uşor, şi pe departe comestibil pentru un public neavizat.
Dacă prima piesă, „The Inmates Have Taken Over”, deschide albumul într-o manieră mai relaxată, următoarea piesă, „Agent Of Chaos” ne aruncă în tăvălugul de zgomote violente al Powernoise-ului, iar vocea distorsionată al lui Matt aminteşte de cele mai incisive momente Ministry.
„Cock Blockin’ Beats” ( 😆 ) relaxează atmosfera oarecum, în contextul materialului evident! Este o piesă dansantă, o construcţie ritmică, perfectă pentru nopţile pierdute-n cluburi.
„Bacia La Capra” combină un bas gras şi armonic cu accentele Noise, alternanţa ritmurilor şi intervenţiile vocale fac piesa interesantă… şi umorul lui Matt.
„Forumla 420” este un alt experiment uşor schizofrenic, puţin psihedelic. Zgomotele, ritmurile, clapele „şoptite” creează o atmosferă ameţitoare, plutirea se transformă în cădere şi induce senzaţia de halucinaţie.
„Feral” revine într-o zonă mai accesibilă, tonurile rămân grave, sunetul clapelor este agresivă, dar sunt şi elemente melodice, armonii de care te poţi agăţa, ritmul uneori sacadat, alteori filtrat şi împins mai în spate aduce prospeţime piesei.
„The Bible, The Bottle, The Bomb” readuce în prim-plan Powernoise-ul, clapa colorează interesant anumite pasaje şi rupe puţin bombardamentul sonor.
„Pull The Pin” este construită pe un ritm tradiţional şi minimalist, sintetizatoarele bârâie zgomotos, vocea lui Matt este incisivă – aceeaşi abordare a la Al Jourgensen – dar face piesa mai uşor de urmărit. O voce feminină colorează-n plus piesa.
„Redneck Pussyhouse” ne aruncă din nou în haosul zgomotelor. Boxele tremură de la ritmul pulsant, vecinilor le stă ciorba-n gât cu siguranţă… 😆
„I Wanna Stay Wasted” este o glumă de 1 minut şi jumătate, cântată acapella, umorul lui Matt are prim-planul şi dovedeşte calităţi vocale nebănuite.
„Teabaggin’” este încă o glumă, tot o piesă scurtă, aminteşte de The Bloodhoundgang, vocea abordează maniera Rap, fundalul este Noise, o piesă excepţională!
„Acid Bomb” este despre LSD: înghiţi pastila, dar nu ştii niciodată unde te va duce trip-ul… Muzica este minimalistă şi zgomotoasă, ruptă uneori, fragmentată de intervenţii vocale şi mici fragmente (mai) muzicale.
„Voodoo Dust” intră direct din piesa anterioară, clapele groase schimbă atmosfera, ritmul rămâne acelaşi, tonul este grav şi aduce şi o arecare nuanţă misterioasă şi Horror. Este încă o piesă reuşită, dinamică şi pulsantă.
„D-Baggin’” este o „joacă” Chill-Out de un minut şi jumătate, încă o glumă scăpată de Matt şi condimentată cu lătratul câinelui din vecini… 😆
„Lady Business” este o piesă mai cuminţică, dedicată clubbingului, ritmul minimalist este completată cu o partitură vocală ce aminteşte de disco-ul  anilor ’70 şi o umbră de clape cu note Trance. „Plasure ism y business and business is good…” Matt se distrează şi ne putem şi noi distra în compania lui. 🙂
„Radio Raheem” coboară tempo-ul, clapele se încovoiază şerpuind pe o temă uşor orientală, alungită printre zgomote şi ritmul sacadat, o construcţie interesantă.
Urmează un şir de remixuri ale unor track-uri anterioare, apoi „Big Goth Mama”, încă o piesă Powernoise modelată uşor pentru ringul de dans, urmat de un mix „Funkbot Vs. Spunkbot” şi în finalul albumului un ultim asalt Powernoise: „This Fuck Will Shut You Up” pune capacul zgomotos.

Caustic_1

Există şi o formaţie din zona Metalului cu numele Caustic, pagina My Space al lui Matt este aceasta, puteţi asculta acolo câteva din piesele proiectului.

După acomodarea cu stilul zgomotos, Caustic s-au dovedit un experiment interesant şi mult mai digerabil ca la prima „vedere”.
Sunt perfecţi să contorsionaţi nervii vecinilor manelişti şi cred că sunt un eveniment de vizionat live… Bring the Noise!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bz4gZMdAfC8&feature=PlayList&p=F66EE39C2DBC68BA&playnext=1&playnext_from=PL&index=91]

Introducing… Brazda Lui Novac!

Posted on by — No Comments ↓

Brazda lui Novac este primul cartier in care s-au construit blocuri în Craiova.

Proiectul solo al lui Victor Popescu, pornit în 1997 pe vremea când era student la Arhitectură în Bucureşti, abordează un IDM înrudit cu Autechre şi Aphex Twin (conform propriilor declaraţi ale lui Victor), dar are şi o amprentă personală şi se resimt (şi aud) note distincte abordării europene şi zonei de Est (şi Balcani).

Din 2003 Victor porneşte propriul său studio numit „Square sound studio” şi treptat descoperă avantajele sintetizatoarelor autentice faţă de softwear-urile tot mai răspândite şi utilizate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=L9g5aiLp6jI]

Conform celor spuse de organizatori pe situl festivalului, trupele şi artiştii participanţi în fiecare an au venit cu ceva nou la festival şi chiar dacă acest lucru nu este o regulă, a devenit o obişnuinţă de bun augur. Astfel şi Brazda Lui Novac o să prezinte un set de piese noi.

Vizitaţi pagina MySpace şi nu rataţi showul de pe 1 octombrie de la CYBERMENTAL 4 în Silver Church!

Cybermental.4

Introducing… eKlipSe!

Posted on by — 12 Comments ↓

eKlipSe este proiectul lui Răzvan Petrescu din Piatra Neamţ. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Iaşi, Răzvan a descoperit pasiunea pentru compus muzică în 2000 atunci când a pornit proiectele eKlipSe şi Kafeine. În timp ce Kafeine este un proiect Chill-Out „tradiţional”, eKlipSe este un proiect fără limitări stilistice şi se aventurează în zona experimentală.

Cum ne prezintă organizatorii festivalului CYBERMENTAL în update-ul de astăzi, „Ideea de bază e să nu vă aşteptaţi la easy listening ci să înţelegeţi în profunzime direcţia şi identitatea muzicală a proiectului. Setul de la Cybermental se bazează pe exact aceeaşi paradigmă şi va fi un spectacol audio/vizual nu bazat pe tehnici complexe de mixaj sau pe muzică de dans, ci pe crearea unei atmosfere din care să se poată distinge intenţia şi fundamentul cultural al artistului.”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yEIvc0RaCvA]

Pe situl oficial eKlipSe Răzvan spune că muzica lui este pur şi simplu „muzică electronică” fără nicio constrângere artificială legată de gen sau abordare.
eKlipSe este un experiment interesant, o călătorie însorită pe un fundament electro-minimalist, dar nu superficial, o muzică ambientală cu accente simfonice, o muzică introspectivă şi meditativă, definitiv neadecvată bâţâielii, accentul fiind pus pe armonii şi sugestiile sonore ci nu atât pe ritm.
De pe site pot fi descărcate mp3-uri. Merită ascultate şi nu rataţi recitalul de la CYBERMENTAL!

Cybermental.4

Introducing… CYCLER!

Posted on by — 2 Comments ↓

Cybermental 4 e pe rol… Rock’N’Roll… 🙂  În fiecare zi găsiţi ceva nou pe noua pagină a festivaluli.  Azi – pentru cei care încă nu-l cunosc – îl puteţi urmării pe CYCLER (…şi merită vizitată şi pagina MySpace) în acţiune la ediţia de anul trecut.

The boys makes some noise… 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pYLYFDui27g]

Cybermental.4

CYBERMENTAL 4

Posted on by — 10 Comments ↓

CYBERMENTAL 4
festivalul international de muzica si cultura electro/industrial

AKM si partenerii va invita la festivalul CYBERMENTAL 4, care se va desfasura  in perioada 30 sept – 2 oct 2009 in Bucuresti, in doua din cele mai consacrate locatii: miercuri 30 septembrie in clubul SUBURBIA si 1-2 octombrie in clubul SILVER CHURCH.

CYBERMENTAL a aparut ca o necesitate in 2005 iar in prezent a ajuns cel mai important festival al culturii si muzicii electro/industrial din Europa de Est. Electro/industrial este un gen muzical relativ nou in Romania, aparut in anii ’90, in jurul caruia s-a dezvoltat o intreaga cultura – web, grafica, arte vizuale, fotografie, filme, accesorii, new media.
CYBERMENTAL a creat cadrul de exprimare si expunere al acestora si a fost o evolutie fireasca a comunitatii formate de newsletter-ul zilnic, devenit cult printre cunoscatori ([email protected]).

In urma mediatizarii editiei de anul trecut, festivalul a atras atentia unor case de discuri si a unor trupe din strainatate care si-au manifestat dorinta de a participa. Dovada sunt parteneriatele cu ANT ZEN si  AD Noiseam – doua dintre cele mai importante label-uri de profil din Europa – precum si invitatii speciali din acest an, ceea ce face editia internationala.

Anul acesta, organizatorii va propun o serie incredibila de concerte si live-performances, dar si manifestari culturale cu radacini in constiinta urbana a zilelor noastre sau mai noi, dar la fel de interesante, in cadrul unui eveniment-platforma: CYBERMENTAL 4.

Pe scurt, vor fi 3 zile de muzica, DJ, expozitii de arta grafica si fotografie, de tatuaje,  instalatii, visuals, pictura, campaniarda si altele, iar recitalurile live sunt reprezentative pentru scena muzicala de profil, oaspetii de seama din acest an fiind din Germania, Elvetia si Romania: KIEW, ROGER ROTOR, SOMAN, 13TH MONKEY SI CYCLER. Lor li se adauga multi altii.

Cybermental.4

Programul complet al evenimentului, precum si alte detalii, este afisat pe blogul exclusiv al festivalului: www.cybermental.wordpress.com

www.another.ro
www.cybermental.wordpress.com
[email protected]

Mr. Pan[k]sament – A Hole Lot of Nothings (official promo)

Posted on by — 18 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fHq-soyNhSo]

[bandcamp album=3815964024  bgcol=080707 linkcol=e7f3fe size=grande3]

Pe 22 aprilie, acum aproape 4 luni, vă prezentam pentru prima oară noul meu proiect. Iniţial l-am botezat Hotriders On Ice, dar cum – dacă nu ne duce capul – timpul le rezolvă pe toate, lucrurile s-au modelat şi modificat pe parcurs şi în final am optat pentru un „brand” deja stabilit şi doar uşor reajustat  timpurilor, astfel am ajuns la Mr. Pan[k]sament. În ultima perioadă tot mai intens am fost întrebat ce s-a întâmplat cu fosta mea formaţie (Pansament) şi de ce nu facem ceva… Pentru mine e o poveste veche şi închisă. Este ca un divorţ, odată pronunţat – dacă eşti cât de cât normal la cap – laşi trecutul şi-ţi vezi de viaţă mai departe. Dar fiindcă multă lume mă identifică în continuare cu acel nume, ideea de al refolosii sub o formă nouă, mi-a surâs.
Pe de altă parte anul acesta se fac 20 de ani de la Revoluţie şi 20 de ani de când cu formaţia Pansament am avut primele succese, oarecum lucrurile se leagă, au o logică şi o continuitate şi aşa am ajuns şi la titlul discului – după mai multe discuţii on şi off-line cu Un Soricel: One Bullet Revolution.
Faptul de a lucra singur la un material muzical are avantaje şi dezavantaje. E bine că nu te cerţi cu nimeni, nu se îmbată bateristul, nu lipseşte de la repetiţie basistul sau nu-ţi fuge chitaristul cu o admiratoare la mare sau… peste mări şi ţări. 😆 Partea proastă e că tre’ să faci tu şi pe bateristul, şi pe basistul şi pe chitaristul, scrii, compui, butonezi singur în faţa clapelor, a tastaturii şi cu ochii rătăciţi în monitor nu te poţi baza decât pe tine, scrii scheme ritmice, cauţi soluţii armonice şi evident, treaba merge mult-mult mai încet.
În final am pus cap la cap 13 piese, în total aproape 70 de minute de muzică.
Ieri am făcut un mixaj preliminar şi un prim aranjament video pentru piesa bonus, variantă instrumentală a ultimei melodii de pe album „A Hole Lot of Nothings”. Este un Electro Blues nevrotic… 😆 I-am trimis negativul lui Un Soricel, a imprimat nişte chitare, le-a trimis înapoi, le-am tăiat, le-am aşezat şi mixat.  🙂

Am tracklist-ul final (şi coperta cu noul logo):

Mr. Pan[k]sament – One Bullet Revolution – 2009

01 – Achtung Maybe [Alarm part 1]
02 – One Bullet [Evolution]
03 – Bang Your Head
04 – Doare Doar Când Respir (It Only Hurts When I Breath)
05 – Emo Number Five [Bitches And Bruises]
06 – Vio-lent

[Part 1 – Slow Rape
Part 2 – Ambulance Song
Part 3 –  Damage Control]

07 – Pop Floor of Shame [Electro Sapiens]
08 – You’re Pretty [When I Fuck You]
09 – One [Shanghai, Seattle, Istanbul]
10 – Sister Disaster [Choke, but Don’t Swallow]
11 – MP3 Killed the MTV Star [Error 404]
12 – Teenragers And Random Riots [Alarm part 2]
13 – A Hole Lot of Nothings [Chips for Free].
Bonus track:
14 – A Hole Lot of Nothings [Exit into the Sunrise, Instrumental Mix]

Mr. Pan[k]sament - One Bullet Revolution - 2009

Am scris câteva piese noi, am refolosit piese scrise în anii anteriori, cred că produsul final o să fie un material destul de colorat şi… inedit. Nu se face primăvară cu o păsărică, nici revoluţie fără violenţă şi nici eu n-am să fac un disc ghidându-mă după muzica de la radio… 😆  Nu m-am întors nici la muzica de acum 20 de ani, nici la ce făceam cu Nation’s Slum (despre care am să vă povestesc în curând!) ci am făcut exact ce am simţit. 🙂

Mai am de făcut ultimele finisaje, mixajele preliminare, am de scris câteva versuri şi de aranjat câteva pasaje vocale. Dacă nimic dramatic nu intervine, am să plec la Braşov pentru ultimele înregistrări (vocile şi ceva chitare), poate şi Un Şoricel îmi mai furnizează ceva carne de tun şi sper ca în septembrie să termin treaba complet. 🙂 Stay tune folks! Socks off, Rocks on! 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dryd8wafhdI]

VoiVod – Infini (2009)

Posted on by — 4 Comments ↓

Despre VoiVod nu prea se vorbeşte. Sunt formaţii care devin „cult”, mai ales alţi artişti adesea se referă la ei, influenţează prin creaţia lor una sau mai multe generaţii de muziceni, dar succesul (major) în cazul lor nu vine niciodată. VoiVod nu ştiu câte milioane au vândut din cele 12 albume lansate începând cu 1984, dar cu siguranţă nu prea multe.
La turnura dintre anii ’80 şi anii ’90 am făcut o trecere destul de abruptă de la chestiile Heavy gen Priest sau Motorhead la Kreator, Overkill şi apoi la Ministry, Nine Inch Nails. Punte între aceste abordări a oferit-o trupa canadiană şi genialul album „Nothingface” din 1989. Copil fiind, m-a marcat Kraftwerk cu „The Man-Machine” în 1978 apoi în adolescenţă acest „Nothingface”. Despre răceală, dezumanizare, o lume tehnologizată în care omul devine tot mai infim în faţa maşinilor pe care tocmai el le-a creat, nu cred că există album mai reprezentativ. Textele lor suprarealiste m-au bântuit multă vreme:

„Lapse of time
Synchro freeze
Loop rewind
Forward speed”

mi-a sunat în cap ca un ecou ani de zile, ca şi:

„Sleeping sky
Winding walk
Breezing by
Ravaged rock”

sau ţipătul „Go!” din:

„I did, I didn’t know
I think, I should go, go!
Bio-atrophy
Doxite double-wind
Forgetful retry
Aphasic clouded cult
Synaptic planet pulse
Lost engram”

m-a bântuit ca un avertisment de câte ori simţeam că pierd direcţia…

Cele 44 de minute sunt o capodoperă fără fisură al Rockului Modern. Strecurată între 8 piese proprii, cover-ul Pink Floyd, „Astronomy Domine” este un exemplu cum să prelucrezi o piesă fără să o modifici, dar prin interpretare să o integrez într-un concept personal.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=3hhP9ZGHTEQ]

Chitaristul Denis D’Amour (Piggy) şi bateristul Michel Langevin (Away) au constituit nucleul de bază şi constant al formaţiei. Vocalul Denis Bélanger (Snake) lipseşte de pe 2 albume (Negatron -1995 şi Phobos – 1997) în perioada 1994-2001 fiind înlocuit de basist/vocalul Eric Forrest (E-Force) iar la bas fondatorul Jean-Yves Thériault (Blacky) a fost înlocuit în 1992 de Pierre St. Jean, apoi de amintitul E-Force ca-n final, din 2002 să li se alăture Jason Newstead (alias Jasonic, ex-Flotsam And Jetsam şi – evident – Metallica).
Moartea chitaristului Denis D’Amour pe 26 august 2005 în timpul imprimărilor albumului „Katorz” probabil a pecetluit şi viitorul formaţiei.
„Infini” este anunţat ca un ultim material semnat VoiVod şi au existat multe zvonuri legat de producţia lui începând din 2007. Iniţial au fost chemaţi toţi foştii membrii al formaţiei şi a fost implicat şi chitaristul Dan Mongrain din trupa Martyr care s-a alăturat formaţiei pentru apariţiile live.
În final – conform declaraţiilor oficiale – „Infini” conţine numai chitarele imprimate de Piggy premergător decesului său, materiale pe care le-a lăsat în laptopul său cu instrucţiuni precise de folosinţă. Nu este chiar simplu să construieşti un disc în jurul chitarei, dar în final Snake, Away şi Jasonic s-au descurcat de minune (şi de data aceasta).

Cele 13 piese au toate caracteristicele de marcă VoiVod şi sunt un mod demn de a ne lua rămas bun de la Piggy. Este un album colorat, pulsant şi…viu.

Voivod_Infini

„God Phones” este o piesă tehnică în maniera tradiţională a formaţiei, o abordare directă, vocea lui Snake aminteşte de Lemmy şi pe la mijlocul piesei („came to rock’n’roll, came to steal your soul”) este un pasaj chiar foarte Motorhead. Refrenul aminteşte de ruperile accentuate de pe „Nothingface”.
„From the Cave” începe în aceeaşi manieră Metal/Rock’N’Roll cu micile floricele ritmice şi amprenta inconfundabilă a chitarei lui Piggy. Vocea lui Snake rămâne în aceeaşi zonă gravă şi uşor răguşită: „take it as it comes…”
„Earthache” începe mai tăios, într-un tempo impunător de marş, tema vocală mi-a amintit piesa „Five to One” (The Doors) ca la răsturnarea cu: „blah blah blah that’s all you say” să se transforme totul în schizofrenie fluidă. Basul bâzâie murdar, aşa cum îmi place.
„Global Warning” pleacă de la un riff pur Piggy, reţeta ritmică aminteşte de cele mai bune momente ale trupei, schimbările sunt coerente, cursive, tehnicitatea nu joacă-n defavoarea creativităţii, VoiVod niciodată nu au făcut-o de paradă ci mereu cu sens.
„A Room With A V.U.” începe misterios, alunecă ca o umbră, sunetele plutesc şi rămân agăţate în jur. Este o piesă mai lentă, îţi lasă spaţiu să: „not thinking of anything” ca apoi să vină vocile şi să polueze în „zgomotul” furnizat într-un crescendo aproape insesizabil ajungând la apogeul unei stări de ameţeală.
„Destroy After Reading” are nerv şi tensiune din prima secundă, este o temă apăsată, Snake vorbeşte pe un ton grav şi ameninţător, ridică vocea şi piesa alunecă într-un vârtej care inevitabil ne aruncă înapoi la „Nothingface”.
„Treasure Chase” este puţin mai rapidă, formula schimbărilor, răsturnărilor funcţionează ireproşabil, duelul de la mijlocul piesei între chitara solo şi restul instrumentelor este extrem de inspirată şi interesantă. Snake este mai reţinut: „the treasure I found in your eyes…”
„Krap Radio” mai apasă uşor pe acceleraţie. „One word says it all” – VoiVod furnizează cu aceeaşi prospeţime şi ingeniozitate o muzică deosebită, greu de digerat pentru cei obişnuiţi exclusiv cu pseudo-anthem-urile de o vară difuzate de radiouri şi televiziuni.
„In Orbit” ne aruncă-n spaţiu să privim în jos golul din locuinţele de beton în care trăim şi murim îngropaţi. Piesa este evident întunecată, lentă şi sugestiv anevoioasă pe alocuri.
„Deathproof” readuce puţin izul acela de Rock’N’Roll de la începutul discului, dar are tot arsenalul de găselniţe VoiVod de la riffurile simple, sacadate până la un mic solo de bas „aruncat” cu lejeritate de Jasonic.
„Pyramidome” are calităţile unui imn Metal fără să sune pre-fabricat sau contrafăcut, vocea sună de parcă Lemmy ar interpreta să zicem „Missing Sequences”-ul de pe Nothingface. Alternanţa temei apăsate şi mai lente cu intervenţiile energice creează tensiunea şi dinamismul atât de caracteristic trupei.
Tema din „Morpheus” este iar o „chestie” care se lipeşte de creierul omului şi rămâne acolo ca un ghimpe, Snake spune că „nu este un vis urât”, dar simţi cum îţi pierzi minţile treptat, că uneori realitatea se poate dovedii mai urâtă decât coşmarul. Despărţirile sunt dureroase tocmai prin prisma fricii de singurătate.
„Volcano” închide materialul într-un ritm alert, este cea mai rapidă piesă a discului, uşoara paralelă Motorhead nu o pot evita nici aici şi asta, cum spuneam, vine şi prin tonul mai jos şi uşor răguşit al vocii lui Snake. Piesa are la final inserţii zgomotoase, o pauză de peste un minut şi încă o doză de sunete incerte. Dacă laş materialul pe repeat „Volcano” şi „God Phones” se leagă cursiv, discul este rotund. Perfect.

Tare n-aş vrea să fie adevărat că am toată discografia VoiVod. Mai vreau… Detest despărţirile.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8bO_DtSwlB0&feature=related]

KMFDM – „Blitz” şi Skold vs. KMFDM

Posted on by — 4 Comments ↓

Ştiu că multă lume aşteaptă noul Rammstein. Linia Industrială din Germania are rădăcini adânci şi cu nume importante uitate sau lăsate-n umbră nemeritat. Nu multă lume am auzit vorbind despre Einstürzende Neubauten, cum nici despre KMFDM nu prea se vorbeşte sau cum s-a uitat de Die Krupps.
„Kein Mehrheit Für Die Mitleid” – în traducere aproximativă: nicio milă pentru mase/majoritate.
Numele trupei înfiinţate prin 1984 se leagă de Sascha Konietzko şi din cele 16 albume lansate până acum, au vândut peste 2 milioane de copii.
Proiectul porneşte la Paris unde Sascha împreună cu pictorul şi artistul multi-media Udo Sturm realizează un prim program pentru o expoziţie. Udo ne fiind interesat de muzică, Sascha îşi caută noi parteneri şi astfel o primă formulă a trupei îi aduce pe Raymond Watts şi Klaus Schandelmaier (ulterior acesta adoptă numele de scenă En Esch).
Primele două albume, „Opium” (1984) şi  „What Do You Know, Deutschland?” (1986) apar iniţial doar în Europa,  al 3-lea,  „Don’t Blow Your To” (1988) este preluat pentru a fi distribuit şi în America de cunoscuta Wax Trax! Records care se ocupă de artişti precum: Front 242, , PIG, Underworld, Meat Beat Manifesto, Front Line Assembly, Young Gods, Sister Machine Gun, My Life With the Thrill Kill Kult, Coil, Controlled Bleeding, The KLF, Braindead Soundmachine şi Laibach.
După turneul alături de Ministry din 1989-1990, trupa se stabileşte iniţial la Chicago, apoi se mută în Seattle.
Muzica lor reprezintă o fuziune între Heavy Metal-ul tradiţional şi avangarda electronică germană, combinând riffurile cu sintetizatoare, samplere şi maşini de ritm. Un element important din soundul formaţiei îl constituie şi vocea feminină, pe la microfonul formaţiei trecând Dorona Alberti, Cheryl Wilson, Christine Siewart, Sigrid Meyer, Jennifer Ginsberg, Abby Travis, şi Lucia Cifarelli.
Urmează albumele scoase sub egida  Wax Trax! Records: „UAIOE” (1989), „Naïve” (1990), „Money” (1992), „Angst” (1993), „Nihil” (1995) şi „Xtort” (1996).
În 1997, pentru unul din cele mai importante discuri KMFDM, „Symbols”, se alătură formaţiei legendarul Tim Skold – de numele său se leagă o altă legendă uitată: Shotgun Messiah şi formaţia Skold. După albumul „Adios” din 1999 care anunţa desfinţarea formaţiei, împreună cu Sascha se regrupează sub numele de MDFMK şi scot un album auto-intitulat în 2000 cu Lucia Cifarelli (din trupa  Drill), un material ceva mai experimental şi mai puţin incisiv.
În 2001 Tim se alătură lui Marilyn Manson şi îl înlocuieşte pe Twiggy Ramirez iar Sascha şi Lucia împreună cu Raymond Watts şi Bill Rieflin, în 2002 reformează KMFDM-ul şi scot albumele „Attack” (2002), „WWIII” (2003), „Haut Ruck” (2005) şi „Tohuvabohu” (2007). Tim este principalul responsabil pentru albumul “Eat Me, Drink Me” al lui Manson…
În 2009 Twiggy Ramirez revine în Marilyn Manson şi chiar dacă oficial Tim nu se întoarce în KMFDM, el a lucrat alături de Sascha Konietzko – voce, sintetizatoare, bas şi programare, Lucia Cifarelli – voce,  Jules Hodgson – chitară, Andy Selway – tobe, Steve White – chitară şi Cheryl Wilson – voce, la realizarea noului material „Blitz”.
În paralel cu acest produs, apare şi albumul Skold vs. KMFDM, o „confruntare” Tim/Sascha.

KMFDM – Blitz (2009)

kmfdm_blitz

Albumul este deschis de piesa „(Symbol) Up Uranus”, o piesă despre distrugerea planetei construită pe dialogul clapelor şi a riffurilor, sunetul este uşor Retro, aminteşte de produsele din anii ’80, dar este suficient de pulsantă.
Pe „Bait & Switch” îşi face apariţia vocea „aeriană” a Luciei care contrastează cu electronica şi chitarele apăsate, combinaţiile între sintetizatoarele analogice şi samplere, „lupta” între clape şi chitare, face muzica pulsantă, creează dinamism.
„Davai” cum sugerează şi titlul are textul în limba Rusă şi în ciuda celor peste 10 ani de Rusă făcute-n şcoală, mare lucru n-am înţeles din text. Piesa este ceva mai întunecată, dar formula compoziţională şi amprenta formaţiei este aceeaşi.
„Never Say Never” este uşor mai melodică, vocea uneori şoptită, alteori foarte melodică a Luciei este susţinută ba de riffuri, ba de clapele „răguşite” prin fazer, ritmul este dansant, piesa parcă ceva mai colorată: „never say never coz I do it again, I confess…” Este un posibil „hit”.
„Potz Blitz!” revine la tonalitatea mai gravă, riffurile sunt mai moderne, mai puţin lineare, chiar dacă n-au „grosimea” sunetului Rammstein, paralela cu ei sau cu „tăticii” Laibach este la îndemână şi datorită vocii şi textului în limba Germană.
„People of the Lie” începe foarte Noise, clapele sunt uşor schizofrenice, vocea Luciei este din nou cuceritoare: „reality is a bullshit, reflection is a concept based on your thoughts”. Este o piesă interesantă unde dialogul dintre vocile masculine şi feminine creează atmosferă, orchestraţia minimală şi avangardistă mi-a amintit uşor de Front 242, dar mai ales de proiectul BiGod 20.
„Being Boiled” este un cover după formaţia Sint-Pop britanică The Human League. Varianta KMFDM reaşează piesa în zona EBM, vocea melodică completează riffurile şi samplerele, covorul de sintetizatoare, samplerele de suflătoare,  ritmul antrenant este menit să te scoată din amorţeală, cheamă la bâţâială. Eu nu ştiu să dansez. He he he.
„Strut” aduce o „altă” Lucia, vocea are amprente de Soul şi Motown, este interesantă combinaţia cu chitarele care punctează şi clapele cu iz Retro, ceva mai relaxate, mai puţin zgomotoase.
„Bitches” este un alt experiment mai avangardist, creşte gradual, vocea lui Sascha ne călăuzeşte în lumea rece şi dezumanizată în care se pare că ne-am rătăcit… „bitches for your riches… sex and drugs and rock’n’roll fame”. Un alt posibil „şlagăr” pentru cluburi.
„Me & My Gun” este un moment ceva mai experimental, o construcţie de ritmuri şi sunete completată cu vocea „ţipată” a Luciei, fata asta este extraordinară, abordează aproape orice cu aceeaşi uşurinţă!
Finalul vine cu cele aproape 7 minute ale piesei „Take’m Out” care mi-a amintit iar de Laibach din perioada „NATO”, dar şi de Nitzer Ebb sau Front 242, este o piesă aerisită, vocea povesteşte pe fundalul de ritm doar uşor colorat de bas, clape şi chitare.
11 piese, cu cât le asculţi mai mult, cu atât plac mai mult. Pentru fani obligatoriu, pentru curioşi de zona Industrial, EBM de avangardă, un solid punct de plecare.

Skold vs. KMFDM

Skold-vs-kmfdm

Cele 22 de piese sunt de fapt 11 şi constituie 68 de minute de EBM întunecat, cu amprentă clară KMFDM, dar mult mai aerisită, mai avangardistă şi mai electronică, chitarele apar doar să puncteze, să coloreze şi să sublinieze anumite pasaje, dar lipsesc riffurile lineare caracteristice albumelor KMFDM.
Între cele 11 piese propriu zise au fost inserate 11 aşa numite „interlude”-uri de 1 minut ale pieselor.
Este un material „grav”, dar dinamic, combină viziunile Dark ale lui Tim, cu abordarea Electro/Industrială al lui Sascha şi rezultatul este foarte convingător.
Un disc foarte reuşit care cu siguranţă va staţiona în playerele cunoscătorilor, dar merită abordat şi de cei în căutarea unor materiale întunecate şi contorsionate.
„Let the lions in: start the show!”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-yFOWeCBGJg]