Home › Posts tagged etc › Page 19

etc

Iubim România: huo!

Posted on by — 20 Comments ↓

1 decembrie, Ziua Unirii, Ziua Naţională a României devine de la an la an tot mai mult ziua Dezbinării.
De ceva vreme mă frământă această constatare: căutăm cu disperare conflictele, lucrurile care ne separă, ne deosebesc, ne dezbină, produc scandal, incită şi nici în ruptul capului nu vrem să tragem dracului o linie şi să încercăm să facem ceva împreună.

Hagi este mai iubit în Turcia, Nadia este mai respectată-n America şi dacă ne întoarcem în timp vedem că Brâncuşi şi mulţi alţi artişti şi intelectuali români au cunoscut aprecierea în Franţa sau în lume, dar nu acasă.
Acasă ne furăm căciula unul altuia, ne dăm în cap, ne împroşcăm cu noroi. M-a stârnit oarecum ce a spus ieri o prietenă: Încă sper în ziua când vom fi mândri că suntem români…
Am mai vorbit despre mituri şi mitocănii, despre discrepanţa dintre ce spunem şi ce facem. Acuzăm politicienii că vor să confişte fiecare sărbătoare în interes personal, în scop electoral, dar nici noi nu suntem mai breji. Dacă mulţi nu ştiu cu exactitate ce se sărbătoreşte de fapt pe 1 decembrie cum nu ştiu nici Imnul Naţional, asta nu ia împiedicat nici anul acesta să se îmbulzească la fasolea cu cârnaţi împărţită moca.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MNKInZjliLU&feature=PlayList&p=24C0EC83C843EE7B&playnext=1&playnext_from=PL&index=1]

Ce se petrece acum este nu doar încă o anormalitate fabricată şi întreţinută din umbră, dar şi un joc extrem de periculos. Campania mutată pe internet este un mod neasumat de a duce un război, de a intoxica şi a manipula oamenii, de a-i stârnii şi a-i incita unul împotriva celuilalt.
Peste noapte, în plină campanie au apărut situri ca NU Geoană şi „România Anti-PSD”. Oamenii sunt chemaţi la mitinguri, primesc steaguri, afişe, se pun bannere, este o desfăşurare de forţe ce necesită pe de o parte o organizare impecabilă, structuri funcţionale şi nu în ultimul rând bani. Mulţi bani.
Mă întreb ce făceau aceşti „bravi anti-comunişti” răsăriţi din neant în anii ’90 când FSN şi Iliescu câştigau autoritar alegerile şi minerii făceau „ordine” prin Bucureşti?
Şi apropo „noua revoluţie”: o fi un alt patent original românesc, ca democraţia lu’ Iliescu, dar cine a pomenit de o revoluţie ce vine în susţinerea actualei puteri şi al actualului preşedinte şi atacă… opoziţia?
De o săptămână tot repet că este o intoxicaţie, o manipulare ingenioasă şi grosolană pusă la cale de specialişti, de experţi şi mi-am luat şi eu porţia de muie şi huo. Oamenii sunt chemaţi la manifestaţii, la contra-manifestaţii, se incită la violenţă şi se exploatează – ca şi la referendum – un trend existent în opinia publică. Oamenii ies în stradă, s-a umplut internetul cu bannerele şi widget-urile anti-PSD, anti Geoană şi… portretele bravului cârmaci, băsescu. Internetul nu este televiziune, nu există un CNA, sub oarecare anonimat lumea manipulează şi este manipulată cu multă uşurinţă.

S-a vânturat din nou Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
Documentul a fost redactat în urma manifestaţiilor anti-comuniste din Piaţa Operei din Timişoara în data de 12 martie 1990.
Punctul 8 spune aşa:
„Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor ţn viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. (…)”

Cei care fac acum referinţă la acest punct 8 şi-l arată cu degetul pe Geoană, trăiesc într-o gravă confuzie: aplicarea acestui punct din Proclamaţia de la Timişoara i-ar îngrădii accesul la preşedinţie nu lui Geoană ci exact candidatului susţinut cu atâta înverşunare, Traian Băsescu.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=J1NiSh7CpMU&feature=fvw]

Ieri la Timişoara alianţa politică formată în jurul candidatului Mircea Geoană a semnat ieri, împreuna cu primarul Gheorghe Ciuhandu, un parteneriat care prevede susţinerea liderului social-democrat în turul doi. Mulţi ne-am dorit ca liderul PNL, Crin Antonescu să fie în turul doi şi să ajungă preşedinte. Mulţi, dar nu suficienţi. Mă repet, cu Antonescu preşedinte, tot la o alianţă PSD-PNL se ajungea. Faptul că Klaus Johannis a fost desemnat ca viitor premier şi această alianţă promite o guvernare corectă, menită să ne scoată din criză, ne place sau nu, dar este singura şansă pe care se pare că o avem la ora actuală. Nu ştiu de ce, dar când cineva încearcă să scoată capul din cutie, la noi sar toţi să-i dea în cap…
Poate că nu a fost cea mai inspirată alegerea Timişoarei şi nici ziua de 1 decembrie. Zic poate, însă sunt convins că scenariul contra-manifestaţiei s-ar fi desfăşurat identic şi la Craiova, Iaşi, Cluj sau Braşov.
Disperarea din tabăra băsesciană a încercat devierea discuţiilor din zona reală într-o zonă abstractă şi… a reuşit.

Nu mai vorbim nici de criză, nici de un an imposibil de dificil care ne aşteaptă, nu se discută despre ce se poate face pentru ţară, ce putem construii împreună ci după 20 de ani în care foştii securişti şi activiştii partidului comunist au condus din umbră sau la vedere ţara, au jecmănit-o şi au îngropat-o, suntem iar învrăjbiţi sub apăsarea propagandistică a aceleiaşi maşinării pentru a menţine la putere un grup de interese.

Nu mă îndoiesc de sinceritatea unora care îşi afirmă temerile faţă de PSD şi opoziţia faţă de foştii comunişti şi securişti însă din nefericire sunt victimele manipulărilor acestora şi nu fac altceva decât pun umărul la prelungirea agoniei în care ne-a adus guvernarea portocalie şi setea nesăbuită de putere pe care o are băsescu ascunsă în spatele unor sloganuri şi vorbe goale…

…şi încă un film trucat cu băsescu!

Ieri, de Ziua Naţională am mai văzut un film trucat cu preşedintele băsescu, de data aceasta în direct: la terminarea manifestaţiilor de la Arcul de Triumf, băsescu a dat mâna cu membrii guvernului interminabil intermediar apoi s-a blocat şi şi-a întors spatele foştilor preşedinţi Constantinescu şi Iliescu.
Nu, n-a fost o chestie de nesimţire, nu, nu-i lipsesc cei 7 ani de acasă, nu, nu a fost o încălcare a protocolului ci încă un trucaj mizerabil al presei complotiste.

1 decembrie

Posted on by — 18 Comments ↓

Mă trezesc cu faţa la cearşaf, perna sub pat şi visele plictisite privindu-mă de pe dulap. Sunt zile în care n-aş vrea să mă trezesc, sunt alte zile în care abia reuşesc să adorm de nerăbdare să mă trezesc şi sunt zile când nici nu mă trezesc, doar umblu ca o umbră, mă împiedic de fiecare secundă, sunt buimac şi îmi doresc să fie mâine…sigur, o să fie o zi mai bună…
Este o fugă, eterna cursă contra-cronometru pe care o dăm cu noi şi o pierdem.
Viaţa este ciudată, întortocheată şi plină de surprize. Unele plăcute dar de cele mai multe ori neplăcute…Suntem atât de mici şi insignifianţi în raport cu universul, suntem atât de inconştienţi de puterea unei clipe, privim prea mult în viitor sau în trecut şi uităm să fim fericiţi de ceea ce avem în prezent.. de fapt uitam să trăim.
Sâmbătă şi duminică au trecut repede, prea repede dacă mă întrebaţi pe mine, este marţi din nou, un marţi fără urma celor trei ceasuri rele ci cu aroma unei duminici. Oraşul doarme întors pe o parte, o da, e 1 decembrie. M-am săturat de defilări şchioape, de patosul formal, de confiscarea sărbătorilor. Vreau lucruri simple, un strop de normalitate. Oare o să ningă de Crăciun?

Sap în buzunarul secret cu amintiri. Secretele care ne apasă, ne fac să tresărim, secretele pe care le ocrotim, micile bucurii care ne ţin pe linia de plutire, ne fac să zâmbim tâmp şi cei din jur să nu înţeleagă nimic. Ne uităm uneori la feţele oamenilor, la cupluri, la oamenii din jurul nostru şi ne gândim cât de fericiţi sunt unii, cât de frumoşi sunt împreună, cât de bine le merge… Ne-am cunoscut. Am ajuns să ieşim dintr-o joaca, ca atunci când te mănâncă şi laşi puţin timp înainte să te scarpini pentru plăcerea mai mare. Şi a fost… şi vreau să mai fie. Şi o să fie. Primeşti ce oferi. 🙂

La Mulţi Ani!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZhaHLoK3CF4&feature=PlayList&p=CA47D6E7F8F9879A&playnext=1&playnext_from=PL&index=11]

Ghidul alegătorului

Posted on by — 20 Comments ↓

Nu-s eu în măsură să spun cu cine să votaţi. Votul, ca şi alegerea sunt opţionale. Ce cred însă este că alegerile trebuie făcute în cunoştinţă de cauză şi în situaţia actuală, în pseudo-campania de care am avut parte, numai de informaţii n-am beneficiat.
N-am auzit nici programe, proiecte prezidenţiale, candidaţii au vorbit despre orice numai despre atribuţiile prezidenţiale nu şi am avut un referendum ad-hoc al cărui subiect a încins spiritele, dar nimeni n-a explicat populaţiei în fapt despre ce este vorba.
Am avut o campanie subversivă şi probabil nici ultima săptămână nu o să fie diferită.

Tot anul a stat sub semnul „Jos Băsescu!”, am criticat din capul locului că nu se căutau candidaţi adecvaţi funcţiei prezidenţiale ci contra-candidaţi apţi să-l învingă pe Băsescu. O premisă pe care am considerat-o falsă şi greşită şi poate şi din această cauză mult timp părea imposibilă înlăturarea marinarului de la cârma ţării. N-am făcut parte niciodată din cei care spuneau „oricine numai Băsescu nu”, dar nici nu consider că Băsescu s-ar fi dovedit un preşedinte bun şi că merită încă un mandat.

Băsescu.

Am încercat să găsesc motive pentru care Băsescu merită menţinut în cea mai înaltă funcţie din stat, dar n-am găsit nici măcar unul.
N-am să reiau toate contra-argumentele, doar câteva ce cred că sunt importante:
– Relaţiile internaţionale ale României sau înrăutăţit simţitor. Nici cu celălalt machitor, Voronin, n-a reuşit Băsescu să o scoată la capăt, relaţia cu Rusia este tot mai rece, după incidentul ziariştilor răpiţi în Irak, axa Washington-Londra-Bucureşti a fost abandonată, nu ne-a vizitat nici un şef de stat important şi nici Băsescu n-a fost primit în nici un stat important în această perioadă, bilanţul este cel puţin un zero cu multe minusuri. Succesele – reuniunea NATO la Bucureşti, procesul pentru platforma marină – sunt proiecte de durată, începute înaintea mandatului actualului preşedinte şi sunt rezultatul muncii diplomaţiei româneşti, confiscarea lor de o parte sau alta este pur demagogică.
Cazul „Hayssam” pe lângă aspectele dubioase care au culminat cu plecarea din ţară a primului şi ultimului terorist al ţării are şi alte aspecte: au dispărut sume importante din bugetul de stat şi nu în ultimul rând averea lui Hayssam a fost împărţită la fel de suspect şi în toate acestea, numele preşedintelui apare constant.
– Istoria dezbinărilor coordonate de Traian Băsescu este lungă. Trebuie amintit faptul că aripa reformistă din PDSR a lui Petre Roaman a condus la formarea PD-ului lui Băsescu. Nu putem uita nici faptul că Băsescu a pus umărul substanţial la dezbinarea Convenţiei, dar mai cu seamă la îngroparea PNŢ-CD-ului. Pentru a câştiga voturile secuimii, Băsescu a încurajat aripa radicală condusă de Tokes din UDMR şi ruperea acesteia din partid. N-a reuşit să elimine UDMR-ul, dar a încercat. A urmat încercarea distrugerii PNL-ului din care cu aportul lui Stolojan a rupt o bucată.
Nici guvernările patronate de Băsescu n-au funcţionat. Cu Tăricianu s-a aflat într-un război permanent şi a încercat să controleze în mod nejustificat Palatul Victoria de la Cotroceni. Apoi şi-a realizat „marele vis”, o alianţă de guvernare cu PSD-ul care a eşuat la fel de lamentabil. PD-L-ul un partid care a trecut fără să clipească de la statutul de candidat al Socialiştilor la calitatea de membru al Popularilor Europeni, este un partid fără ideologie, fără platformă şi vertebră, are o singură funcţie: susţinerea preşedintelui Băsescu. În paranteză fie spus, de aici şi disperarea actuală: guvernarea au pierdut-o din mână, în parlament au statut de opoziţie şi pierderea Cotrocenilor îi scoate practic din orice calcul politic, mai mult, îşi pierd rostul existenţei.
Nu putem trece cu vederea nici actuala „guvernare”: un interimat prelungit şi expirat, de care preşedintele se agaţă cu aceeaşi disperare cu care nu vrea să piardă nici Cotroceniul. Pare incredibil cum cineva îşi forţează propria agendă şi o pune deasupra interesului naţional.
– La noi nu a produs aşa o vâlvă, dar cu atât mai mult în Europa, candidatura şi alegerea Elenei Băsescu în Parlamentul European. Este un caz unic când un preşedinte îşi trimite fiica în forul European.
– Condamnarea Comunismului. Uităm că a existat o presiune importantă pentru acest act, astfel a luat naştere comisia Tismăneanu şi raportul care este sublim, dar rămâne doar un simplu document de sertar, fără urmări, fără repercusiuni asupra activiştilor de partid şi securiştilor responsabili pentru atrocităţile perioadei. Astfel raportul este un act formal şi strict populist.
–  Referendumul. Un alt gest pe de o parte populist, pe de altă parte menit să-i sporească puterile prezidenţiale ale bravului conducător. Acuz în primul rând faptul că nu s-a dus o campanie de informare corectă legată de esenţa problemei, diferenţa dintre parlamentul bicameral şi cel unicameral, în al 2-lea rând acuz actualul preşedinte că a călărit în interes personal tendinţa generală de a blama politicienii şi mai cu seamă parlamentarii, lovind în instituţia parlamentară. Am tot spus că reforma sistemului şi clasei politice este vitală, dar nu se face nici prin restructurare, nici prin micşorarea numărului reprezentanţilor, deci încă odată problema s-a pus greşit, premisele au fost false.
– Unul din temele centrale ale campaniei de acum 5 ani a fost corupţia. Pe acest front nu s-a întâmplat nimic, mai mult, conform datelor furnizate de Comisia Europeană, lucrurile doar s-au agravat. Am evitat venirea la putere a lui Adrian Năstase, dar am avut parte de jaf pe bani publici şi corupţie până la cel mai înalt nivel, din partea celor apropiaţi preşedintelui. Cazul Ridzi, Udrea au fost doar vârful vizibil al icebergului. Nu putem trece cu vederea afacerile lui Mircea Băsescu – nelămurite nici până la ora actuală – dar nici afacerea Popoviciu şi Băneasa.
– Reforma statului şi al sistemului au rămas doar vorbe aruncate-n vânt.
– Am lăsat la sfârşit incidentele „ţigancă împuţită”, „găuzar” şi „palma”. Toate evidenţiază caracterul domnului Băsescu. Într-o ţară normală, civilizată, pretins europeană, demisiona oricare demnitar. Băsescu nu a făcut-o nici când a promis.

În lipsa realizărilor, campania s-a rezumat la eterna luptă cu mogulii ostili şi în contrapartida sintagmei „Jos Băsescu” a fost lansată teza „Nu Geoană” şi fluturată din nou ameninţarea roşie, diabolicul PSD.
Sunt de acord cu necesitatea clarificării dosarelor revoluţiei, a mineriadelor, cu clarificarea debandadei şi jafului patronat de acelaşi Iliescu în perioada 1990-1996, este târziu, dar niciodată prea târziu pentru mult discutata legea Lustraţiei. Întreb însă de ce în 5 ani de mandat, Băsescu n-a pomenit şi n-a mişcat absolut nimic în direcţia aceasta ci doar şi-a „spălat” dosarul „Flota”?

Am vorbit şi despre asta: actuala campanie a fost şi o ciocnire între grupuri de interese şi evident, între foşti şi actuali membrii ai serviciilor secrete. Faptul a devenit evident cu declaraţia preşedintelui conform căreia „serviciile nu s-au implicat”… ha ha ha! 😛
În locul dezbaterilor şi argumentelor, am avut război viral pe YouTube şi pe… bloguri. Îmi este clar că de ambele părţi s-au implicat şi specialişti, experţi plătiţi, dar intoxicările au atras în luptă şi oameni obişnuiţi, să zic aşa, de bună credinţă. Şi de pupimcurişti n-am dus şi nu ducem lipsă, slugărnicia face parte din comportamentul nostru. Din nefericire, nici în zona aceasta nu s-a dat o luptă argumentată ci am asistat la aceleaşi trivialităţi, împroşcări cu noroi şi avalanşă de dejecţii. De ambele părţi. Şi loviturile la ficat – a la Bute – nu vor lipsii nici în ultima săptămână…

Geoană.

Prin ieşirea din cursă a lui Antonescu suntem puşi în situaţia ingrată de a alege între Geoană şi Băsescu. Băsescu fost nomenclaturist în PCR, Geoană reprezentantul unei stângi ce se doreşte modernă şi reformată.
Dacă am ceva să-i reproşez lui Geoană este faptul că n-a reuşit reformarea partidului socialist, feţe ca Vanghelie şi Mazăre au prins prim-planul, Hrebenciuc, Năstase sau Iliescu nu au dispărut.
Geoană a prins şefia partidului, l-a detronat pe Iliescu printr-un joc de culise, o lovitură de palat pusă la cale din umbră de baronii partidului. Nimeni nu i-a acordat nicio şansă lui Geoană şi cred că toată lumea l-a privit ca pe o marionetă manevrabilă. Urmând această ordine de idei, Geoană a fost împins şi la candidatura pentru preşedinţie şi în cazul eşecului – care la aceea vreme părea iminent – ar fi fost înlăturat de la conducerea partidului. Jocul s-a schimbat, Geoană pleacă, dar probabil la Cotroceni ca la primăvară să miroasă pe pajiştea palatului ghioceii (n-am uitat!). Lasă în urmă un partid în care există aripi, tensiuni şi o să urmeze o luptă înverşunată pentru preluarea conducerii. Aici văd şi cel mai mare pericol pentru alianţa PSD-PNL-UDMR şi noul guvern. Un PSD condus de Vanghelie – doamne fereşte! – nu o să fie nici un partener uşor, nici unul de încredere pentru alianţa menită să scoată ţara din criză. Situaţia era altfel cu Antonescu preşedinte şi Geoană – eventual – rămas la conducerea PSD-ului. Dar… poporul a ales altfel.
Însă dacă privesc eşecul guvernului Boc şi derapajele comportamentale a lui Băsescu, disperarea cu care se agaţă de putere, prefer să risc şi să acord o şansă alianţei. Guvernul Tăriceanu III a funcţionat cât de cât bine cu susţinerea PSD-ului, există totuşi o şansă – cât de mică – şi pentru guvernul Johannis să funcţioneze şi – din nefericire – este şi singura opţiune viabilă pe care o avem.

Nu dramatizez cum o fac cei care strigă „vai de noi dacă nu iese Băsescu, ne mănâncă roşii!”. Roşu este şi Băsescu, nu putem fi atât de naivi să ne lăsăm păcăliţi de vorbe şi culori. Sau..?
Ţara este-n râpă şi admitem sau nu, Băsescu şi gaşca nu reuşesc să o guverneze, tot ce au făcut a fost să o jecmănească şi asta fac şi acum pe ultima sută de metrii.

Situaţia de acum seamănă într-o mare măsură şi cu 1996 când ţara era tot la un pas de prăpastie, seamănă şi cu 1989, avem ocazia să tragem linie şi să construim ceva. Finalmente. Repet, nu cred că este momentul răfuielilor politice, nu suntem în poziţia în care să ne permitem să căutăm lucrurile care ne diferenţiază şi ne separă ci trebuie găsite soluţiile care pot scoate ţara din criză şi impas.
Dacă Johannis sprijinit de PSD şi PNL reuşeşte asta, putem răsufla uşuraţi şi să o luăm de la capăt. Dacă eşuează şi acest proiect, măcar putem spune că am încercat. Ce riscăm? Nu istoria se repetă ci proştii repetă greşelile lecţiilor neînvăţate…

Plimbări cu Oblio

Posted on by — 8 Comments ↓

M-am trezit într-o baltă de apă. Am avut un vis ciudat care s-a tot repetat până ce m-a izgonit din pat. Nu, nu fac mişto, chiar asta am visat.
Premierul alungit-interimar Emil Boc ţinea tot felul de conferinţe de presă. Era nebărbierit, cu cămaşa descheiată, fără cravată şi mult-mult mai scund ca-n realitate. Sorin Miscoci îi tot adresa nişte întrebări destul de agresive, era mult mai înalt ca-n realitate şi semăna cu… Ovidiu Ohanesian. La ultima rundă de vis, Miscoci l-a abordat pe Boc după conferinţă în faţa pupitrului de unde a vorbit premierul în disfuncţie şi l-a întrebat iar ceva, Boc i-a răspuns vizibil stresat, dar politicos, apoi i-a întors spatele moment în care Miscoci l-a tras înapoi violent şi a început să-l scuture şi să-l învârtă ca pe un titirez şi-l întreba, tot întreba cu vocea tot mai ridicată, ţipată.
Din păcate fix ce era mai interesant n-am auzit sau nu-mi amintesc: întrebările.

Subiectul top rămâne şi azi „palma lu’ Băsescu” sau „caseta lu’ Patriciu”.
Eu zic aşa: Băsescu a dat palma, caseta e adevărată.
Ce este cel mai murdar în toată povestea este că şi presa şi politicienii – mai ales cei din PD-L şi PNL – din preajma lui Băsescu au tăcut 5 ani.
Atunci s-a muşamalizat incidentul fiindcă Băsescu era personajul menit să ne salveze de Năstase şi „hoarda roşie”, acum s-a scos povestea pe tarabă fiindcă PSD-PNL sunt determinaţi să câştige bătălia, în fapt tot anul acesta şi toată campania s-a aflat sub sloganul „Jos Băsescu”.
Nu mai vreau să pierd vremea pe analiza subiectului, dar sunt câteva argumente relevante: reacţia lui Băsescu la vizionarea în premieră a imaginilor: i-a căzut faţa la propriu şi tot ce a putut să spună a fost „m-a înjurat copilul?” Adică ştia exact despre incident şi context.
Analiza imaginilor de pe internet nu valorează nimic. O experitiză corectă poate fi realizată exclusiv pe imaginea brută şi având şi camera cu care s-a efectuat înregistrarea. Cu toate acestea, imaginile par corecte. Mai este şi mărturia copilului. Cu toate presiunile făcute pe săracul din toate părţile. Mărturia femeii care susţine că 1. Băsescu i-a rezolvat probleme, 2. Băsescu nu l-a lovit pe copil, explică tot: dacă nu-l lovea pe copil, nu se implica să rezolve problema… ha ha ha! 😛 Iar femeia nici nu are cum să spună acum, da domne, l-a pleznit pe mucosu’ ăla.
E simplu.
Însă revin la ideea de la care am pornit: atât politicienii cât şi cei din presă s-au mai descalificat încă o dată.

Încă o dată constat că lucrurile se cântăresc mult prea emoţional şi deloc raţional.
Şi uităm că politicienii după alegeri o să uite iar de noi cu aceeaşi candidă nonşalanţă…

E duminică, visam aşa frumos, la dracu! Ha ha ha! 😛

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=At2IIzug0WQ&feature=related]

Dacă ieri v-am amintit de sfârşitul iminent al omenirii pe 21 decembrie 2012, astăzi vă propun un articol pe care l-am citit pe HotNews:
„Restricţionarea accesului la internet a celor acuzaţi că descarcă în mod ilegal conţinut de pe internet se va putea face din iunie 2011 în toate ţările UE numai după „o procedură prealabilă echitabilă şi imparţială” care va include dreptul de a fi ascultat şi dreptul la o cale de atac eficace şi ţn timp util, după ce Parlamentul European a adoptat marţi pachetul de reforme telecom din UE. Ce va însemnă în practică această procedură corectă şi imparţială este încă neclar, notează BBC, care aminteşte că forma anterioara dar respinsă a acestui amendament cerea explicit obligativitatea unei decizii judecătoreşti înainte de restricţionarea accesului la internet.

Subiectul este delicat. Pe de o parte pentru a constata că un utilizator descarcă materiale ilegale, acesta trebuie urmărit şi asta, implică violarea intimităţii utilizatorului. Pe de altă parte, da, cred că într-un fel sau altul trebuie stopată sau măcar limitată piraterie. Dacă un artist doreşte să îşi ofere creaţia în mod gratuit este opţiunea lui, însă cei care vând produsul, trebuie protejaţi. Producţia unui film ajunge la milioane de dolari, producţia unui album muzical poate ajunge şi acesta la sume considerabile, cred că este corect ca cei care investesc în astfel de produse să fie protejaţi la fel ca oricare alt investitor într-o altă afacere.
Subiectul este totuşi fierbinte şi alunecos. Şi la noi sunt persoane care se tem de posibile abuzuri, există într-adevăr posibilitatea ca în spatele acestui articol să se comită şi eventuale abuzuri, să fie sancţionaţi „utilizatori incomozi”. Apologeticum spune: „Gata, din 2011 s-a zis cu internetul”. Cred că o astfel de abordare este la fel de abruptă şi lascivă ca toate celelalte teorii ale conspiraţiei şi sfârşitul lumii fix pe 21 decembrie 2012.
Băieţi: dacă nu descărcaţi filme (porno) şi mp3-uri de pe net, nu cred că vine nimeni să vă verifice la batistuţă şi unghiuţe curate!

La Junkb0x am găsit „Ghidul barbatilor – capitolul 1”: Fustangiul online. Citez de făcut poftă:
„- Fustangiul online este o petunie. O petunie suava, frumos mirositoare, desprins parca din cartile lui Beigbeder – literatura facila, pe care este posibil chiar sa o fi citit si sa fi tras invataminte din ea. (…)pre deosebire de fustangiul clasic (atentie, fetelor) peste care dati prin cluburi si baruri la ore mici (…),pe fustangiul online il puteti intalni cu preponderenta pe retelele sociale, preferabil cele cu poze.
Dupa ce a pus ochii pe tine, fustangiul online o sa se infiltreze in viata ta, ca mucegaiul intr-o camera proaspat zugravita…”

Mălina vine cu o propunere frumoasă menită să aducă puţină bucurie Pentru copiii din C. P. R. U. Centrul de Copii ai Străzii Cireşarii II, sector 5, Bucureşti.
„Peste o saptamana si un pic, pe 6 decembrie, vine sau ar trebui sa vina Mos Nicolae: la cei cuminti cu dulciuri si tot felul de cadouri, iar la cei obraznici cu o nuielusa. Si cum o vorba veche romaneasca zice “De Craciun, fii mai bun!”, ne-am gandit si noi sa organizam un “eveniment” caritabil pentru cei mai amarati dintre copii: copiii strazii.”
Mă bucur că mai sunt oameni care se gândesc la alţii, la copii şi pentru care 6 decembrie nu este… ziua alegerilor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h2O3cUN8yWk&feature=related]

Este o duminică blândă, soarele ne zâmbeşte ademenitor, parcă-i păcat să rămânem blocaţi în faţa monitorului, captivi în abstract, într-o lume strălucitoare, dar – paradoxal – sterilă. Mai bine ne plimbăm, să rătăcim aiurea şi poate ne regăsim. Atunci când nu îmi permit să visez sau realizez că sunt pe drumuri… mereu pe drumuri. După cum spuneam mai demult: mai bine obosit(ă) decât plictisit(ă).

Vorba lui David: am fugit!

Manifestul Idiocraţiei

Posted on by — 13 Comments ↓

Este trei dimineaţa, beznă afară, beznă-n capul meu, beznă-n cana cu cafeaua proaspătă. Oamenii normali dorm sau mai dansează la ora aceasta, la naiba! doar e vineri spre sâmbăta noaptea, norocoşii fac dragoste (şi câinii comunitari), alţii dracu ştie ce fac pe bezna asta.
Aş fi un ipocrit să spun că-mi pasă de „oamenii normali”, de câinii comunitari, de vecini sau necunoscuţi şi în general, de ceva.
Îmi mai aprind o ţigară, ce dacă provoacă cancer? Dar am o veste bună: nu mai contează nimic. Pe 21 decembrie 2012 se termină calendarul, ciclul de 5125 de ani şi vine sfârşitul lumii.
Nu mai e aşa mult, rezistăm şi într-un picior, încă-n 2-3 tranşe de la FMI – oricum nu mai trebuie restituiţi banii, rezistăm de-o fi nevoie şi-n munţi sau – să ne fie mai la îndemână – pe bloc sau…. blog.
Vine sfârşitul lumii şi brusc mă simt al naibii de bine!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Bmxyj6iInMc&feature=fvst]

Sunt doar puţin nedumerit, dezamăgit… Oamenii îşi petrec tare ciudat ultimii ani de existenţă. De fapt aproape nimeni nu dansează, nu face dragoste, nu îşi smulge hainele şi fuge încotro vede cu ochii ci… face politică. Sau mă rog, aşa pretinde.
Analizând lanţul evoluţiei mereu am avut o bănuială: maimuţele deştepte au rămas în pom la banane, alea proaste au coborât şi şi-au complicat existenţa. Primele sunt fericite şi acum, cele din urmă scriu bloguri. Urmarea firească a privitului revoluţiei la televizor…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SuigVpPngLc&feature=fvw]

„Eu cred că l-a lovit şi totuşi îl votez; trist verdict. Am văzut şi filmul care demonstrează trucajul şi descompunerea în imagini care indică acelaşi lucru şi declaraţiile martorei în acelaşi sens. Totuşi cred că l-a lovit; nu tare, nici măcar fizic, ci moral. L-a lovit pentru că era un “puradel“, prea murdar, prea prost îmbrăcat, cu pielea mai închisă la culoare, cu un aparent retard (speculat prompt de ceilalţi mitocani, “analiştii”). Era marginal şi se băga în discuţia adulţilor majoritari. Şi da, l-a lovit. Pentru că Traian Băsescu este rezultatul acestui univers; pentru că şi el crede sincer că alteritatea trebuie pusă la punct printr-o înjurătură şi un pumn, în apărarea normalităţii;
Oricâtă silă îmi face mitocanul, îmi e infinit mai multă teamă de o lume în care singura televiziune ce prezintă un punct de vedere alternativ este OTV. Prefer cinci ani în care pe toate canalele mediatice este criticat “dictatorul” unui mandat de linişte şi stabilitate în care toţi se uită discret în altă parte şi se ocupă cu sârg de divertisment tip “dan negru”. Prefer “dictatura” virtuală unei confiscări reale a spaţiului public.”

„Eram in campania din 2004, la un miting al lui Basescu. Am vazut cu ochii mei cum s-a uitat cu privirea aia ciudata la o mâță. Cu siguranta, daca nu era presa acolo, ar fi tras`o ingrozitor de coada!!!”

„Strategia de eliminare a lui Traian Băsescu a atins un punct critic: după îngroparea moderaţiei şi a nuanţei relativizante, după expunerile tendenţioase de-a lungul unui an, după cenzurarea sistematică a dreptului la replică, după anularea apriorică a oricărei prezumţii de nevinovăţie, după manipulările grosolane ale declaraţiilor publice sau ale rapoartelor comisiilor prezidenţiale, s-a trecut acum la minciuna sfruntată şi la atacul imund.”

„Aceasta sarabanda diabolica dezgusta orice om normal, indiferent de optiunile politice pe care le-ar avea.   Mizeria, lasitatea si lipsa de minima morala civica aduc cetatenii acestei tari la  exasperare.”

De chelie indiferent cât ne-ar fi de frică, nu scăpăm! 😛

Căutam cele 10 motive pentru care Băsescu mai merită un mandat la Cotroceni. Motivele nu se spun, nu se scot la vedere.
Nu-s nesimţit să întreb unde-s realizările mandatului de 5 ani al lui Traian Băsescu. N-am să întreb dacă trăiţi bine, dacă s-a umplut Rahova şi Jilava de marii corupţi, nici cum a ajuns Elena Băsescu în parlamentul european şi nici unde sunt 10 din cele 15 miliarde de euro împrumutate de la FMI. Astea-s mărunţişuri, mofturi!
În pseudo-campanie în loc de dezbatere, de discuţii pe marginea unor proiecte am avut doar un război mediatic menit să acopere gaura uriaşă care practic ne-a înghiţit.
YouTube a devenit sursă „vero” de (dez)informare, blogosfera „independentă” o prelungire a mediei subordonate intereselor uneia sau alteia din părţi. Unii o fac pe bani, alţii au picat ca musca-n lapte şi vorba cârmaciului: habar n-au în ce s-au băgat.
În turul I am avut falsa premisă a referendumului, acum se marşează pe imaginarul conflict între presupusa dreaptă şi odioasa stângă. O intoxicaţie sublimă. Securitatea funcţionează mai eficient decât ar fi visat-o şi cel mai vizionar bolşevist.
Ceauşescu cred că se oftică. N-a ştiut că prostu’ lăsat liber e mai uşor de manipulat decât un popor înfometat, ţinut în frig şi-n beznă. Dacă ne dădea în decembrie ’89 internet în loc de 200 de lei la salariu, era boier şi acum.
Ne facem că nu înţelegem, unii chiar nu înţeleg. Văd imagini şi le scapă scrisul. Ne dăm cu bâta-n cap unul altuia pentru binele… lor. Greşim drapelul, confundăm sloganurile, suntem buimaci şi predictibili.
Starea de conflict, scandalul prelungit unora le prieşte de minune, le umple viaţa mică şi meschină. Distrage atenţia.
Iar un popor dezbinat este mult mai uşor de controlat. Al naibii de bună idiocraţia asta! Strigi „Jos comuniştii!” şi îi girezi cu votul, îi pui în funcţie, le acorzi puterea.
Ştiu de ce ne temem de normalitate. Normalitatea implică să pui osul la treabă. Normalitatea înseamnă să mergi la muncă să munceşti. Normalitatea înseamnă sfârşitul cumetriei, sfârşitul şpăgii, sfârşitul privilegiilor. Normalitatea implică responsabilitate şi respectarea legilor. Normalitatea ar aduce sfârşitul dragului nostru „merge şi aşa”. Normalitatea înseamnă sfârşitul ipocriziei. Normalitatea înseamnă că admitem că nu citim „Levantul” de Mircea Cărtărescu ci Click, Cancan şi Libertatea, normalitatea înseamnă că nu ascultăm Queen, Pink Floyd, Abba sau Motzart ci manele, eventual de Crăciun Ştefan Bănică Junior, normalitatea înseamnă că nu ne uităm la Discovery Channel ci la OTV. Normalitatea înseamnă că admitem că suntem noi ci nu ce pretindem că am fi. Normalitatea înseamnă să perforezi bilet pe mijloacele de transport în comun, să nu mai arunci gunoiul pe jos şi… să nu te mai scarpini în nas. Normalitatea e să renunţi la grătarul din faţa blocului şi noi nu vrem să renunţăm la nimic. Normalitatea este să te speli pe mâini fără să ţi se repete asta de 100 de ori pe zi la televizor. Normalitatea este adevărul pe care niciodată nu l-am admite şi de care fugim de zeci de ani: nu suntem poeţi, nu suntem harnici, nu suntem ospitalieri, nu trăim în cel mai frumos loc din lume. Normalitatea înseamnă să accepţi toate acestea şi să mergi mai departe. Noi nu vrem să mergem mai departe. Noi nu vrem nici respect ci comoditate, confort, fără efort, fără implicare.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rI48M1CC2dg]

Domn’ Traian cârpeşte un copil, dar asta-l face uman: toţi ne batem copii, fraternizăm, e de-al nostru! Ba mai mult, este o victimă a mogulilor care au fabricat filmuleţul şi au cumpărat martori mincinoşi.
Domn’ Traian bea de stinge – e de-al nostru!
Domn’ Traian iubeşte udrele, e de-al nostru!
Avem ce merităm, domn’ Traian veghează.
Beat la volan.

Dacă nu aş ştii cu precizie că vine sfârşitul lumii aş spune: Idiocraţia salvează România! Vine sfârşitul lumii dar nimeni nu dansează, nimeni nu face dragoste…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZFV4QeT84M8&feature=related]

O maimuţă cu un laptop poate fi amuzantă, un prost cu ştampila în cabina de vot nici măcar nu este simpatic.

Felaţia

Posted on by — 16 Comments ↓

 

„Este relaxant pentru partenerul tău dacă se întinde dar poţi sta şi în genunchi…”
Nu staţi cu gura căscată. Dacă tot am scris despre auto-satisfacerea sexuală, am atins zona roşie a tabuurilor, am zis să merg mai departe. Mai departe este sexul oral. La nivelul străzii, ca înjurătură, „muie” şi „sugi pula” intră în categoria celor grave şi– cel puţin la origine – ascunde încă o frustrare.
Am mai povestit asta, dar e inevitabil să nu o reiau, e prea la subiect. Două fete ieşite la produs pe centură, dacă cooperează la un sex oral prestat pentru un şofer de tir şi la final se ceartă pe cum împart banii şi una celeilalte îi spune „muistă”, aceea chiar se supără… ha ha ha! 😆
În particular, treaba stă altfel şi iar, ne împiedicăm de o jenă, de preconcepţii, de un tabu.
Mi-am amintit de un banc care se potriveşte perfect aici:
Un tip urmăreşte o tipă şi într-un loc mai ferit sare pe ea. Îi dă două palme şi-i spune să-şi scoată hainele. Tipa cu chiu cu vai îşi scoate bluza, după încă o palmă şi sutienul. Tipul se desface la şliţ, îşi scoate organul genital (ha ha ha), o trage pe tipă în faţa lui şi o împinge-n genunchi. „Acum ia-o în gură!” îi spune. „Asta nu!” răspunde tipa revoltată, la care tipul: „Alta n-am…” 😛 😛 😛
Coexistă două extreme.
Sunt fete tinere care pentru a-şi păstra virginitatea recurg la sex oral şi/sau sex anal şi sunt fete care gândesc diametral opus: nu i-o sug că ce o să creadă despre mine?
Ambele pleacă de la premise greşite: sexul dincolo de obţinerea şi dăruirea de plăceri, este o formă de comunicare şi are o încărcătură emoţională. Asta chiar şi dacă unii pretind că fac sex fără nicio implicare sentimentală.
Mai persistă încă o anomalie: bărbaţii pretind fără ezitare o felaţie însă sunt reticenţi la a oferii un cunnilingus.
Am dat de asta pe Sexaz şi spune tot: „Dacă nouă bărbaţilor ne place ca o gagică să ne-o sugă zdravăn şi dacă se poate să şi înghită până la ultimul strop, nu credeţi că şi ele merită un tratament similar? Eu personal nu cred că există ceva mai excitant decât să mănânci păsărica. Până se termină.” Însă de la declaraţii, vorbe, până la fapte calea este lungă…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OExytGe_ohA]

De ce le place bărbaţilor felaţia?
O explicaţie am găsit pe Lovesite: „Felaţa îi flatează. Felaţia nu este considerată de bărbaţi doar ca o dovadă de dragoste, ci şi o dovadă de apreciere. Gura este un loc nobil, este sediul zâmbetului, cuvintelor şi poftelor. Dacă partenera lui îi face onoarea să-l primească în acest loc nobil, înseamnă că ea chiar îl consideră important. Felaţia îi permite bărbatului şi să se împace cu sexul său, în caz că este complexat de forma sau mărimea sa. Pe scurt: dacă partenera îl acceptă aşa cum este, înseamnă că are un penis ok!”
Mai este un aspect, cel expus oarecum în bancul de la început: sexul oral este şi o formă de dominare, de supunere a partenerei, dovada bărbăţiei, a faptului că el este şeful. Această abordare se regăseşte şi legat de sexul anal, tot ca o expresie a supunerii totale.

Sfaturi practice :

– pentru femei:

– treci de la săruturi la sugerea efectivă a penisului;
– nu sufla pentru că aceasta poate produce o infecţie;
– nu-l muşca şi încearcă să nu-i atingi penisul cu dinţii;
– nu înghiţi sperma decât dacă vrei, dacă nu spune-i să îşi retragă penisul înainte de ejaculare;
– dacă nu te deranjează ca partenerul să ejaculeze la tine în gura, dar nu vrei să înghiţi, ţine lângă tine un pachet de şerveţele şi scapă de lichidul seminal cât mai repede;

– pentru bărbaţi:

– nu penetra prea mult gura partenerei;
– dacă partenera vrea să facă o pauză nu insista;
– nu-ţi obliga partenera să-i ejaculezi în gură sau să înghită sperma.

Asta, este o abordare tehnică. Dacă tot nu v-aţi lămurit, am găsit şi un „Ghid pas cu pas”.

Însă cred că „secretul” este altul şi revin iar la Thanata care a spus-o superb:

„Învăţaţi să o sugeţi, vă zic. Asta e dovada iubirii, când o sugi cu sufletul…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oZd8nMmWw8A]

Cunnilingusul. Câteva opinii ale bărbaţilor legate de întrebarea „vă place să faceţi sex oral unei femei?” pe Roportal:

„da, pentru ca imi inchipui ca-i face placere”

„Da, dar cu o precizare: nu o femeie….doar iubita
De ce? Pentru ca imi place sa o stiu satisfacuta, pentru ca imi place sa o vad cum “tremura” atunci cand are orgasm, pentru ca o iubesc.”

Ce spun femeile? „Pentru cunnilingus nu exista uite asa se face.”

„cert e ca nu toti vor sa dea, ci sa primeasca, iar si mai putini STIU sa dea, deci da, cred ca ar trebuie mai mediatizate tehnicile astea.”

„Incredibil!
Stiam ca termenul “cunnilinngus” se scrie cu doi de “n”, atat dupa prima silaba, cat si dupa a treia si ca sa fiu sigura, am deschis Dex-ul! Si asta este incredibil, pt ca acest termen nu exista!!!Incredibil! E un cuvant de origine latina, obligatoriu tb sa fie…nu pot sa inteleg…
In fine…Chiar daca unii barbatii fac cunnilingus, unele femei, refuza acest lucru. Am intalnit in cercul meu de prietene, o femeie care refuza cu vehementa acest lucru…spunea ca nu ar mai putea sa-l sarute pe respectivul…si nici ea nu-i facea lui nicio felatie, clar!
Dar am mai intalnit si niste barbati care au spus ca pt nimic in lume ei “nu o sa puna gura acolo!” Si unele femei zic la fel…
Sexul oral eu il consider un preludiu…ne cunoastem mai bine trupul, punctele erogene si stimulii declansatori ai marelui O!”

„eu in schimb sunt genul caruia nu-i place sa primesca ci doar sa dea. Mi se pare scarbos sa il stiu la mine intre picioare cu gurita lui dulce Si pentru ca sunt atat de cerebrala in acele momente nu as putea niciodata sa accept asa ceva.”

„Eu una i-as face program. L-as obliga sa includa in meniul preludiului cunnilingus. As fi in stare sa dau o astfel de lege care sa ii oblige pe toti barbatii sa faca asta!!”

„Pffff nu imi vine sa il las sa imi faca. Nu stiu de ce. Si se supara. Inca sunt rusinoasa.”

„Nici eu nu imi explic aceasta reticenta, din moment ce eu ii fac cu placere sex oral. Probabil imi place sa fiu dominata in pat si acest lucru i-ar scadea din “putere”. Nu cred ca am ingradiri pentru ca nu exclud posibilitatea, dar de obicei verific totul si gandesc atent pana la o decizie si asta imi cere timp, respectiv de acomodare in acest caz. Uneori e bine, alteori e rau.”

„in opinia mea, ar fi introducerea unor ore de educatie sexuala in scoli in locul “minunatelor” ore de optional in care, sincer, nu inveti nimic.”

Termin (textul 😀 ) tot pe Sofipedia sunt mereu candide discuţiile… Ha ha ha! 😛

„Din toate fetele pe care le-am cunoscut( fara mamici), nici una nu am vazut sa stie sa practice, se vede cat de mult le intereseaza, cred ca ar trebui sa mearga la scoala de felatie. Cel putin la mine parca ar zdrobi usturoi, poate m-as simti mai bine daca ar bate cu telul, nu stiu la voi cum este..”

„cel mai mult ma enerveaza e cand incearca sa bage buzele inauntrul gurii ca sa nu o atinga cu dintii, in felul asta buzele nu le mai simt deloc… o aberatie”

„am avut o prietena in urma cu 10 ani , era pur si simplu fantastica.Se excita cand facea un bot, era greu sa-mi dau seama daca pe mine ma excita mai mult felatia in sine sau modul absolut fantastic in care fata se excita in timpul prestatiei..”

„Io am tatuaj cu urme de dinți pe p**ă.”

„fetele stiu sa faca felatie daca e pe bani!Asa…ca sa-ti placa tie,crezi ca le intereseaza aspectul?De fapt nu numai felatia o fac cum trebuie cand e pe bani ci cam totul!”

„sunt intradevar unele care chiar nu stiu sa faca feletie, dar majoritatea prefera sa o faca foarte aiurea ca sa iti piara cheful sau sa nu le mai ceri alta data.
mi sa intamplat si mie sa mai cunosc fete si mai o limba mai o vrajeala si toate bune si frumoase. cand venea vorba de felatie pauza.ba nu stie, ba nu poate…”

„Frate , nu vrea felatia, nu primeste lingatie. Simplu, ca tot vor egalitate…
Si sa invete sa o faca bine. Ca doar nu`i usor a linge acolo pana iti vine a da din aripi.”

„Daca te risti tu primu’ sa bagi botu’ la savarina, se simte si ea pana la urma. Mai ales ca le placeeeee…Si dupa aia incep cu d-alea: “stii, n-am mai facut pentru nimeni asa ceva”.”

„nu ai fost niciodata “primu” fericit, adica dezvirginatoru’ de buze?? sa zica ca nu ar face pentru nimeni si nimic in lume dar ca tu esti special si meriti?”

Vreau să dispar din viaţa mea

Posted on by — 30 Comments ↓

Este doar una din zilele acelea… Scot televizorul din priză, îmi vine să iau ciocanul şi să „muţesc” modemul „for good”. Îmi mai fac o cafea, al doilea ibric, a trei-a şi a patra cană. Ritualul mă calmează, mă mai relaxează. Cafeaua la ibric e bună, nu e mare şmecherie, dar necesită puţină atenţie. Înainte să înceapă apa să fiarbă, pun cafeaua, apoi învârt linguriţa în ambele sensuri, înmulţesc caimacul, îmi place spuma, culoarea, aroma ei, dau focul foarte încet şi prelungesc cât se poate de mult „tensiunea”, este aproape ca un act sexual. Începe fierberea, trag ibricul de o parte şi-l stropesc cu puţină apă rece din cană, apoi îi pun capacul. În câteva minute e numai bună de turnat în cană, sunt nerăbdător, mă învârt prin bucătărie, şterg cu cârpa pete numai de mine văzute de pe masă, mă asigur că bricheta este lângă pachetul de ţigări, spăl linguriţa. Îmi torn cafeaua, sorb cu sete din ea, îmi aprind ţigara şi sunt tentat să-mi pun măcar ceva muzică…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VSg8w1c4ncg]

Este „cool” să fi anti, să fi contra. E o treabă care la 16-17 ani dă bine, te face special, ai impresia că eşti „altfel”, ieşi în evidenţă, ai o mie de motive, vrei să te placă fetele sau în special o fată, eşti un dur, un revoluţionar, Che Guevara nu-i ca Che Gue…iarna.
Nu-ţi dai seama, dar totul este previzibil, este perfect integrat în sistem, furtună într-un… ibric.  Anti-sistem, anti-comunist, anti-cip, anti-manele, anti-orice, anti… patic. E nasol însă când şi la 40 de ani tot Gigi-contra eşti, Gigi duru’, rebelul fără cauză.
Încerc să înţeleg de ce căutăm mereu lucrurile care ne dezbină, ne separă, de ce credem că acelea ne aduc şarm, ne fac deosebiţi? Când se creează un curent anti, se adună o gloată şi strigă “huo”, parcă-mi vine instinctiv să fiu… pro. 🙂
Într-o lume care aparent se duce tot mai dracului e al naibii de greu să mai construieşti poduri de comunicare, să întinzi o mână, să oferi un zâmbet, să dăruieşti o floare.
Parcă suntem turbaţi, căutăm cu disperare conflictele, adrenalina confruntării, ura este carburantul primordial care ne ţine în mişcare.
Nu, să nu dăm nicio şansă normalităţii, simplicităţii, bunului simţ. În spatele fiecărui zâmbet cu siguranţă este o capcană, suntem toţi câte o Albă Ca Zăpada şi toţi oferim şi primim numai mere otrăvite. Şi avem nu 7 ci 777 de pitici pe creier.
Mă uit iar la modem, pâlpâie conştiincios şi n-are de unde să bănuiască faptul că i-am pregătit pe sub birou ciocanul ucigaş, îl aşteaptă şi pe el mărul otrăvit.
Afară soarele zâmbeşte cu blândeţe, este o zi incredibil de frumoasă, este linişte, anormal de normal…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7EYAUazLI9k&feature=related]

Filmuleţul acesta l-am văzut ieri seară la Antena 3, la finalul unei emisiuni plictisitoare despre politică, campanie, coaliţii şi alegeri şi a fost şocant să vezi, să realizezi că lumea merge înainte, trăieşte, că normalitatea nu este deloc gri, nu este nimic în neregulă să fi un om obişnuit, cu o viaţă obişnuită, cu griji normale şi bucurii normale, că la doar câteva sute de kilometri oamenii trăiesc fiindcă asta au ales, a fost şocant să realizez că noi mereu şi mereu alegem să fim încruntaţi, să ne urăm unul pe celălalt, să fim în dezacord şi suntem foarte-foarte departe nu doar de ei, dar şi unul faţă de celălalt şi asta fiindcă aşa ne place.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=voTkeo2KeH0&NR=1]

Îmi beau cafeaua, privesc deasupra blocurilor gri printre crengile teiului desfrunzit şi îmi vine să-mi pun bocancii, haina, să-mi pun ceva muzică pe mp3 player şi să plec. Unde văd cu ochii.
Fără să trântesc uşa, fără să las un bilet patetic, fără regrete… să dispar.

În drum spre gară (poate) mă opresc la o bere AICI.  (Îl recomand.)

🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U6l91WohBIM&feature=related]

Votaţi-mă pe mine!

Posted on by — 14 Comments ↓

O să râdeţi sau nu, dar când scriu despre ceva, chiar mă preocupă problema. Da, da, îmi este jenă, asta este situaţia, admit, mi-a rămas – nu mâna – şi mintea la subiectul de azi dimineaţă (este baza platformei program, trebuie CITIT!). Am obosit de la cât m-am gândit azi, mă doare şi capul. Capul cap, să nu vă gândiţi la altceva!
Bun. Niciodată nu este prea devreme! M-am gândit, am întors-o pe toate părţile, mi-am măsurat – gândurile – ce altceva? şi într-un final, ceas de seară, nimic la aşternut, m-am decis:
Vreau să fiu preşedinte!
Mai sunt 12 zile, se termină cumva actuala campanie şi pot să dau startul pentru cea mai înaltă funcţie din stat pentru anul 2014. Ştiu, lumea se sfârşeşte – îmi place cum sună – în 2012, dar la ce ghinionişti suntem, nu m-aşi baza pe asta, altfel făceam de mult un împrumut masiv la bancă! Ha ha ha!
Deci, pe 7 decembrie, la o zi după ce Moş Nicolae ne îndeasă facturile în cizmuliţe, mă lansez în campanie.
Ca independent.
Poate fac totuşi şi un partid, dar asta mai rămâne de analizat. Poate că nu o să am foarte mulţi membrii, dar sunt convins că cu atât mai mulţi simpatizanţi. Sloganul spune tot: Fă-ţi-o pentru tine!
E? Nu ştiu cum nu s-a gândit nimeni sau cum de nu m-am gândit „io” mai repede? Probabil că treaba era prea la îndemână. 😀
În sondaje cu siguranţă nu voi avea cifre impresionante, dar alegătorul, singur în cabină, relaxat, rupt de inhibiţii şi dornic de plăcere, cu siguranţă o să pună ştampila unde-l trage… inima (mâna?).
Dacă nici acum nu v-aţi dumirit pe cine mă bazez, vă spun: pe cei 98% dintre adulţi care ca şi mine ne-am masturbat măcar o dată-n viaţă! LABA LA VEDERE! 😛
La ce benefică este treaba-n cauză, clar o să trăim bine, o să fim relaxaţi, o să dormim bine. 😛
Sloganuri pot să mai schimb pentru efect maxim pe parcursul campaniei:

– Ultima soluţie, încă o masturbaţie!

– Cu mâinile curate!

– Să aveţi mâna sănătoasă!

– Dreapta mea e stânga ta!

Etc – mai găsesc cu siguranţă pe parcurs.

Suntem mulţi, trebuie să fim reprezentaţi pe faţă! Sus mâinile, jos tabuurile! Sau invers. Ha ha ha! Promit, nu o să mai fie nicio sămânţă de scandal, toţi o să umblăm cu rânjet larg pe faţă şi… pe faţă!
Am ales rapid şi un imn adecvat, vă aştept la vot în 2014!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1YE_j0xIsJA]

Ein Mensch, ein Ziel,
und eine Weisung.
Ein Herz, ein Geist,
nur eine Loesung.
Ein Brennen der Glut.
Ein Gott, Ein Leitbild.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Ein Ruf, ein Traum,
ein starker Wille
Gibt mir ein Leitbild.

Nicht falsch, nicht recht.
Ich sag’ es dir das Schwarz
und Weiss is kein Beweis.
Nicht Tod, nicht Not.
Wir brauchen bloss
ein Leitbild fuer die Welt.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Eine Rasse und ein Traum,
ein starker Wille.

So recht mir eure Haende,
und gebt mir eure Herzen.
Ich warte.
Es gibt nur eine Richtung,
eine Erde und ein Volk.
Ein Leitbild.

Nicht Neid, nicht Streit.
Nur die Begeisterung.
Die ganze Nacht
feuren wir Einigung.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Ein Ruf, ein Traum,
ein starker Wille

Gebt mir eine Nacht.
Gebt mir einen Traum.
Nichts als das:
ein Mensch,
ein Mann,
ein Gedanke,
eine Nacht,
ein-mal.
(Jawohl.)
Nur gebt mir
gebt mir gebt mir
ein Leitbild.

Masturbarea

Posted on by — 12 Comments ↓

Avem viaţa condimentată de tot felul de tabu-uri. Despre prea multe lucruri nu se cade să vorbim, sau o facem cu perdea, fără subiect şi predicat, în termeni abstracţi sau în plan strict teoretic, nu vorbim despre ele la persoana a-ntâia. Cum am putea să admitem că ne masturbăm? Vai!

Deşii îmi place să spun că nu sunt genul meu, da, dă bine, sună amuzant, eu recunosc (public): m-am masturbat. Nu o dată. Nu sub egida strigăturilor fecioreşti: „cât am mâna sănătoasă, nu-mi intră femei-n casă”, ci în urma unor situaţii „extreme” de circumstanţă. Eu ţin minte însă o altă vorbă spusă de un prieten mai bătrân: cine nu admite că se masturbează, cu mare probabilitate este un labagiu.

Despre sex se scrie mult, sexul vinde, sexul aduce trafic pe blog, o fac mulţi, sub anonimat, sub o mască, în mod misterios, dar rar asumat. Îmi amintesc de ce nebunie era când a apărut Curvette (care s-a săturat să fie curvă), eu o apreciez pe Thanata pentru francheţa cu care povesteşte lucruri tulburătoare, cum reuşeşte să ambaleze sentimentele şi trăirile profunde în spatele vulgarităţii dezinhibate, o avem pe Asaseya (care nu e Curvette!) ascunsă după o mască şi subiecte verticale, îmi place cum pune problema de multe ori Ana din Meşterul Manole şi mai sunt bloguri interesante, picante.
Surprinzător – sau nu? – majoritatea autorilor sunt femei – sau bărbaţi care se pretind femei – şi o fac sub voalul anonimatului misterios. Bărbaţii se dovedesc mai sfioşi sau mai ipocriţi. N-are legătură directă, dar nu pot să nu o amintesc, este ca atunci când un bărbat spune despre o femeie că ar fi curvă, de obicei ascunde faptul că şi-a dorit, dar n-a reuşit să i-o tragă. Ha ha ha! 😛

Despre „treburile murdare” nu se vorbeşte… Use your fist and not your mouth…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZooQ91q1wFg&feature=fvw]

Masturbarea este un act de auto-satisfacere sexuală. Amuzant găsesc faptul că tema apare mai frenetic pe pagini sfinte gen Orthodox Photos decât la păcătoşii muritori.
Acolo am găsit şi răspunsul la frământările multora: este sau nu dăunătoare masturbarea?

„Masturbarea este anormală şi dăunătoare sănaţatii omului – atât în cazul bărbaţilor, cât şi a femeilor. Există cazuri reale de oameni care au practicat această formă de auto-satisfacere sexuală şi care au avut de suferit din pricina unor boli şi afecţiuni provocate de ea. Lucrul acesta este cea mai mare dovadă că masturbarea nu numai că nu este normală, ci că are şi repercursiuni grave asupra sănătăţii omului, cu cât ea este practicată mai des şi pe o perioadă mai lungă de timp.”

Am citit cuminte tot, dar n-au exemplificat nici cu „cazuri reale de oameni” şi nici n-au precizat bolile şi afecţiunile precis.
Ce am mai reţinut – deh, se pare că nu mă masturbez suficient de des şi pe o perioadă mai lungă – a fost asta: „Masturbarea duce la probleme ale memoriei, ale puterii de concentrare şi ale ‘ascuţimii’ minţii.”
Totuşi mai este ceva genial: „Cum se poate stopa masturbarea? În primul rând trebuie voinţă şi perseverentă.” Perseverenţa e mama masturbării! Asta, dacă lăsăm treaba pe mâna bisericii… ha ha ha!

M-am mutat cu o pagină mai în-colo şi la New Girls m-a izbit direct asta: „Da, poţi să o faci!”
Acum – sincer – sunt derutat. Să mi-o (mai) fac, să nu mi-o… fuck?!
„Data viitoare când cineva îţi va spune că numai rataţii se masturbează adu-ţi aminte de mărturisirea pe care ţi-o facem noi acum: conform majorităţii studiilor şi sondajelor, 98% dintre adulţi s-au masturbat măcar o dată sau continuă să o facă.
Masturbarea nu-ţi face rău din punct de vedere fizic, sexual sau emoţional, ci este chiar un lucru bun pentru oricine.”
Partea cu ratatul am bifat-o de mult, unii ţin morţiş să-mi reamintească, adult sunt, vreau-nu vreau şi de prima oară am trecut de mult. Nu-mi face rău şi chiar este un lucru bun? Sigur nu le-a scăpat nimic scris mărunt ca la contractele cu banca? Ştiam că tot ce este bun este măcar nesănătos şi imoral…

După principiul una caldă, una rece, următorul popas m-a aruncat pe pagina Profetul adventiştilor de ziua a şaptea Ellen G. White. Cuvintele m-au izbit drept în figură: „abuzul de sine”!
„Copiii care practică masturbarea înainte de pubertate sau de perioada de tranziţie spre maturitate, trebuie să sufere pedeapsa pentru că au încălcat legile naturii în această perioadă critică.”
Păi tot în tranziţie mă aflu – şi cu mine încă 22 de milioane de români – şi da, acum îmi este clar: suntem pedepsiţi! Nu ştiam că de la labă ni se trage. Ha ha ha! 😛

Treaba e groasă! „A practicat abuzul de sine până a ajuns o epavă umană. Mi s-a arătat că acest viciu e o urâciune în ochii Domnului. … Rezultatele pe care le are abuzul de sine asupra lor apar sub forma diferitelor boli, cum ar fi cataracta, inflamaţiile generale, durerile de cap, pierderea memoriei şi a vederii, slăbiciuni ale spatelui şi şalelor, afecţiuni ale coloanei vertebrale iar creierul se deteriorează adeseori. Umorile canceroase care rămân latente în sistem în timpul vieţii se inflamează şi îşi încep lucrarea distructivă. Mintea se deteriorează şi îi ia locul nebunia.”

Simt că o iau razna! Mă doare capul, şalele, nu văd bine.

Sper să-mi găsesc salvarea – nu, nu în mâna stângă ci – în SexDex, tre’ să aibă orice şi o explicaţie ştiinţifică!

„Definirea: Masturbarea constă în atingerea, mângâierea sau frecarea uşoară a organelor genitale, indiferent că aparţin fetei sau băiatului şi este un comportament extrem de întâlnit la copii, adolescenţi sau adulţi.”

Bun. Acum dacă stau să mă gândesc, prefer să ating, mângâi sau să frec uşor organul genital al unei fete. Dacă tot e pe alese… În schimb foarte precisă stabilirea segmentului de vârstă: „copii, adolescenţi sau adulţi.” Ha ha ha! 😛

”Un bărbat se va masturba frecându-şi penisul, mângâindu-şi scrotul sau atingând alte părţi ale corpului său. O femeie se va masturba prin mângâierea vulvei, prin frecarea clitorisului, iar uneori prin introducerea degetelor în vagin. Masturbarea este cel mai adesea însoţită de o fantazare intensă (concentrare asupra unor gânduri sexy).”

Cam tehnic şi „io” sunt profund atehnic. Niciodată n-am ştiut dacă femeilor le place sau nu să le bagi degetul în vagin. Cumva mereu mi s-a părut o chestie brutală, o violare a intimităţii. Da, ştiu, să-mi introduc penisul n-am nicio jenă… Ha ha ha! Însă ceva tot am învăţat: fantazare. Eu – ca prostul – îmi puneam un film porno.

Ajungem la partea proastă, căci de partea proastă nu scapi niciodată. Never!

„Consecinţe negative :
Atunci când masturbarea are loc fără a mai exista şi alţi martori, nu există nici un fel de consecinţe fizice negative sau de pericole. Ar putea apărea uneori nişte urmări mentale negative, mai ales atunci când părinţii sau biserica i-au inoculat ideea că masturbarea este un păcat. Totul se rezolva însă când tinerii află că de fapt majoritatea oamenilor practică acest gen de autosatisfacere. Masturbarea te poate pune într-o postură jenantă dacă ai ghinion şi eşti surprins sau întrerupt.”

„Fără a mai exista şi alţi martori”? Woau! Acum, treaba stă aşa: toţi o facem, dar nu recunoaştem nici în ruptul capului, dar să mai avem şi martori! Însă. Mi-am amintit că o dată mi-am rugat prietena să se masturbeze puţin parte a preludiului şi vă zic eu a fost ceva aproape la fel de intens ca atunci când priveşti două femei iubindu-se!
Tare asta cu „dacă ai ghinion şi eşti surprins sau întrerupt”!

Ruşine! Ruşine! Ruşine să ne fie! Ha ha ha!

Ei, dar de asta ce să mai zic?

„Consecinţe pozitive :
Se pare că dintre toate comportamentele sexuale, masturbarea are cea mai lungă listă de beneficii….”

Victorie! Sunt salvat!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6hzrDeceEKc]

„…prea multe pentru a putea intra în detalii aici. Pe scurt, masturbarea este modalitatea cea mai sigură de a face sex, şi este o excelentă supapă pentru tensiunile sexuale, pentru hormonii adolescenţilor şi pentru toate tensiunile în general. Mai este de asemenea şi foarte relaxantă şi îi ajută pe oameni să adoarmă mai repede şi să aibă un somn mult mai bun, mai odihnitor. Va permite unei persoane să devină mai intimă şi mai familiară cu propriul său corp, cu răspunsurile sale sexuale, cu ce părţi ale corpului sunt cele mai sensibile la atingeri şi va da posibilitatea obţinerii primului orgasm într-o atmosferă relaxată şi plăcută. La bărbaţi ea va asigura şi o împrospătare a spermei, făcând-o să fie permanent proaspătă şi aptă de a fertiliza ovulele.”

Acum fug la medicul de familie – e o ea, by the way – să-mi prescrie o reţetă dublă! Scap de griji, mă relaxez, am să dorm mult-mult mai bine, o să fiu mai odihnit şi măcar sperma o să fie proaspătă şi aptă!

„Riscuri specifice:
Ar putea apărea o stare de oboseală şi deprimare dacă este practicată în exces, vinovăţie dacă cineva a fost învăţat numai lucruri negative despre masturbare iar uneori poate apărea jena când persona este surprinsă asupra faptului. ”

Acum, dacă am recunoscut în mod public este ca şi cum aş fi fost prins asupra faptului şi ar trebuii să mă simt… jenat? Tocmai acum când m-am relaxat şi eu, am scăpat de tensiune şi mai că am alunecat într-un dulce somn? Naşpa… Naşpa că nu simt nicio vină. 🙂

Am făcut-o (iarăşi) lată. In a manner of speaking: labă pe tavă.

Pe Softpedia găseşti tot ce vrei. Şi ce nu vrei.

„Unii spun ca aceasta este solutia cand nu ai pe cineva langa tine sau can ti se scoala la cineva trebuie neaparat sa vi-o faceti.”
„Am incercat candva, dar nu a functionat (inhibitie corticala).” – Ratat!
„eu nu fac asa ceva.”
„La mine nu e cazul: sunt casatorit.” – Mincinos!
„O sa observi ca nu functioneaza cum trebuie, deoacece te-ai obisnuit cu”ritmul mainii”
„Am amici care o fac inainte de actul sexual, pentru ca sufera de ejaculare FOARTE precoce, caz in care masturbarea este … o solutie, daca nu cumva vrei sa superi fata.” – Cum să superi fata? Doamne fereşte! 😆 😆 😆
„Un intelept chinez spunea: Exista doua categorii de barbati: Unii care se masturbeaza si ceilalti, care nu recunosc.” – Prietenul meu nu era nici înţelept, nici chinez. Asta aşa, să nu avem discuţii!
„Eu cred ca asa ceva fac doar cei disperati.” – Care era procentul? 98%? Aha. Păi ce să-i faci, aşa e rasa noastră, suntem o specie de disperaţi! 😆
„care a incercat ceva gonflabil, ca am unu in clasa care ma tot abureste.” – Băi, nu fiţi mârlani, să nu o poştiţi!

Nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Nici să mergeţi la vot, nici să votaţi cu unul sau cu altul şi… nici să puneţi mâna. La treabă.

Trebuie să mai şi râdem fiindcă altfel o luăm la goană (din reflex era să scriu Geoană)… sau la labă? 😆 😆 😆

O zi bună. 🙂 (Şi spor la… treabă.)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=s7VI76aYtlo]

Eu, Euu, Euuuuuuuu, ME. Wanted.

Posted on by — 16 Comments ↓

Cum se transformă un blog în loc de dat cu capul, în coş de gunoi, în canapeaua jerpelită a fantomei lui Freud?

Păi uite aşa. 🙂 Primeşti mesaje. De dincolo.

Eu
78.144.28.102

Submitted on 19/11/2009 at 5:58pm

Ma intrebam ce drept ai tu sa folosesti muzica atator artisti diferiti (proportie de 90%) in “albumul” asta, sa adaugi cateva tobe si sunete deja editate in majoritatea programelor de muzica si dupa aia sa spui ca iti apartine. Asta in primul rand. In al doilea rand toate piesele de pa asa numitul tau album n-au nici un sens, nu se laga si probabil ca singurul fel in care ai putea asculta asa ceva e sa fii beat mort sau drogat.

Eu
89.240.246.114

Submitted on 20/11/2009 at 1:20pm
Mi-ai sters comentariu! HA HA HA! Ti-e frica de adevar. Pateic. Folosesti creatile altora si apoi spui ca sunt ale tale haahaha. Nici macar nu ai curajul sa raspunzi la o provocare. Auzi… stii ce ai uitat sa le spui admiratorilor tai… ca pana la 35 de ani ai trait pe spatele femeilor si ca n-ai muncit o zii in viata ta … dar acum … de odata ai devenit filosofic si atotstiutor. Esti obsedat cu femei si traiesti intr-o lume in care speri ca dupa ce vei muri ne vom da seama ce artist mare ai fost. Patetic!!!

Eu
89.240.246.114

Submitted on 20/11/2009 at 1:47pm

De ce ti-e frica sa raspunzi?

Eu
89.240.246.114

Submitted on 20/11/2009 at 1:48pm

OK

Euu
89.240.246.114

Submitted on 20/11/2009 at 1:50pm

De ce ti-e frica sa raspunzi si incerci sa ma blochezi?

Euu
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 2:52pm

Uuuu. Insulte….. Calmeaza-te “draguta” ….. o si din cat imi amintesc tu esti coaie… si stiu ca au cam trecut ani si e timpul sa pun cateva intrebari si in acelasi timp e timpul pentru lume sa stie cine esti. Si vorbind de alcoolic cred ca acea caracterizare se potriveste mult mai bine pentru tine…. bine… atunci cand iti permiti…. cred ca iti cumperi de mancare mai intai.

Euu
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 2:59pm

Tuuuuuuuu…. ai tinut femei cu familiile lor cu tot …..hahahaaa
Unde le-ai tinut ratatule in podul caselor…. in cotere darumate in varful muntelui… in gazda… unde ai tinut tu femei. Si la 16 ani munceai ca the ducea comunismul la munca looser. E numa gura de tine .. esti un afemeiat…dovada picturile care si ele sunt in majoritate o incercare ratata de a fii Dalui, si dovada versurile din asa numitele tale albume. Faci de rusine numele Pansament. Ratatule!

Euuuuuuuu
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:03pm

Unede ai tinut tu femei ba dobitocule…. In gazda, in podul caselor prietenilor, sau pe banii facuti ca ai vandut casa lu mata pentru ca erai prea artist sa muncesti. Ai munci de la 16 la 17 ani ca te obliga comunismul sa mergi la munca ba ratatule. esti un afemeiat si un copiator… dovada si picturile tale ratate incercari de a fii Dali. Looser!!

EU
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:04pm

Stai si faci pe artistul in fata calculatorului.

EUu
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:05pm

Sterge sterge … cat crezi ca poti sa stergi looser…. eu am timp!

ME
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:06pm

HAHAHAHA………o sa arat la lume cine esti!!!!!!!!

MEee
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:09pm

Am timp si rabdare parazitule!!!!!

MMee
92.28.205.214

Submitted on 20/11/2009 at 4:07pm
Tia fost dor de mine “draguta”. Cum iti merge cu asa numitul tau album. Ce-ti face exa? A luat de la tine ce a avut nevoie si apoi te-a lasat. Haaahaha.

😀

Povestea cu siguranţă nu aici începe şi – şi mai sigur – nu aici se termină.
Le-am publicat deşii nu mai am de multă vreme apetit pentru democraţie, din partea mea fiecare poate să-şi bage opinia fix unde vrea.
M-am gândit şi… le-am publicat. Viaţa mea – ultima oară când am verificat – îmi aparţine, cu bune şi cu rele, cu deciziile mele pe care mereu mi le-am asumat. Cadavrele din şifonier sunt tot ale mele.
Blogul – pe lângă tonele de aberaţii – primordial este un jurnal. Mereu am vorbit deschis despre viaţa mea, mereu am să o fac.
Unii au o viaţă atât de mică şi mizeră încât fug de ea şi se refulează în viaţa altora cum şi unde pot. Nicio pastilă şi nicio minciună nu te pune la adăpost de tine însuţi. Şi nici virtualul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vfZJUSzuuhI]