Unde-s escortele?

Postarea despre dame de companie, escorte mi-a adus o grămadă de vizitatori şi inevitabil, înjurături. Omu’ caută şi el, ca tot omul ( 🙂 ), o fată de ocazie şi în loc de ofertă serioasă, dă peste un blog de rahat. Nu prea înţelegeam eu, totuşi de unde atâta disperare? Doar am văzut site-uri una peste alta… cum de atâta lume naufragia fix pe pagina mea?
Aşa că… am intrat şi eu pe un site să văd care-i treaba. Apoi am  pus mâna pe telefon… şi am înţeles.

x-host1

Violeta, Lory, Alexa, Luana, Andreea, Sonia, Roxana, Olivia,  – „pentru moment abonatul (companiei X) nu poate fi contactat, vă rugăm…”  Laura, Monica, Mihaela, Simona, Corina, Nicole, Diana, Raluca – „număr nealocat”. Mona, Julia, Alina, Claudia, Laura – „eşti în reţeaua….” Lavinia, Alexandra, Amalia, Adina, Mariana, Lumi, Elena, Ana – nici un răspuns. Frate! Până dai de o fată, îţi cheltuieşti banii alocaţi distracţiei pe cartele telefonice şi başca, se termină şi week-endul!
Mai că ai impresia că toate conturile-s făcute de companiile de telefonie mobilă… ha ha ha!

Dar unde-s fetele??! (aştept… provincia.)

Suni, nu suni, vremea trece… şi nici codrul nu-ntinereşte că l-a defrişat Verestoy. 🙂

Speranţa moare ultima…dar totuşi, unde-i Tanţa?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AfD_gMipO-8&feature=related]

Săptămâna în retrovizor

Scorul săptămânii: 873 la 546. Crin Antonescu este noul preşedinte P.N.L. iar prim-vicepreşedinte a fost ales Ludovic Orban. Roxana adeptă al fostului premier este evident supărată: „Deci, după peste patru ani în care Băsescu s-a chinuit din răsputeri să-l dea jos pe Călin Tăriceanu, a reuşit cu mâna liberalilor. PNL a înfrânt în această zi. (…) Oricum, PNL a ratat şansa istorică pe care a avut-o, aceea de a propulsa candidatul capabil să devină preşedintele-simbol al despărţirii de comunism, după 20 de ani de la despărţirea teoretică de regimul comunist. Păcat. Liberalii şi-au anulat realizările fără precedent din perioada guvernării. De aici înainte, falsa imagine a “grelei moşteniri” va deveni noul brand al PNL.” Eu nu aş dramatiza. Tăriceanu nu avea nicio şansă în confruntarea cu Băsescu pentru fotoliul de la Cotroceni. Patru ani de guvernare i-au şifonat imaginea inevitabil şi realist vorbind, popularitatea domnului Tăriceanu în rândul alegătorilor n-a trecut pragul celor 25 de procente niciodată. Este drept, nici Antonescu nu are şanse reale în acest moment. Am mai vorbit despre asta, toate partidele lasă impresia că nu cred în posibilitatea de a-l învinge pe Băsescu. Imediat s-a terminat şi luna martie şi încă nici un posibil contra-candidat n-a început campania electorală. Nu este imposibil să-ţi construieşti o strategie şi un discurs în câteva luni, dar este total neprofesional. Parcă toată lumea speră ca „independentul” Oprescu să reuşească pe ultima sută de metri să-i tragă preşul marinarului la Cotroceni. Nici un partid nu caută şi propune un profil de preşedinte apt pentru această funcţie, potrivit pentru acest rol ci toate partidele vorbesc exclusiv de un contra-candidat al lui Băsescu, lucru care din punctul meu de vedere – ca simplu alegător – este şi nefiresc şi incorect.

Sper ca P.N.L. să nu se sfărâme cum a făcut-o P.N.Ţ.-C.D. şi să lase România şi fără ultimul bastion al dreptei. „Alternanţa” la putere a unui singur partid de stânga cu două capete mă înspăimântă.
Preşedinţia lui Antonescu începe cu stângul, el a declarat în dimineaţa aceasta: „Ne sfătuim dacă renunţăm la prezentarea listei candidaţilor pentru PE în faţa Congresului. Nu avem lista. Sunt doar 20 de candidaţi şi nimeni nu ar înţelege nimic, în Congres”. Sincer, nici eu nu înţeleg cum vine treaba asta…

(sursa Mediafax)
(sursa Mediafax)

Vorbeam cu un vecin, noul administrator al blocului, care are o pensie de 700 ron şi acum doi ani s-a gândit să-şi cumpere o maşină, i-au calculat rata la 500 ron. Acum rata a ajuns la 750 ron… Mai ia şi pentru administrarea blocului ceva bani, dar pare nefiresc cum au săltat băncile ratele şi vor să ne ia şi banii pe care nu-i avem… Poziţia lui Băsescu pro-bănci nu cred că-i aduce prea multă popularitate. Băsescu are dreptate – din nefericire – este cel mai mare şi singurul său adversar.

Elena Băsescu a demisionat din PDL şi candidează ca independent la Euro Parlamentare. „Sunt conştientă că nu am şanse reale de a ocupa un loc în Parlamentul European, mai ales că legea prevede ca până la 7 aprilie să adun un număr de 100.000 de semnături, lucru aproape imposibil de realizat, aşa că există posibilitatea ca nici măcar să nu strâng acest număr de semnături, dar o să încerc”, a declarat ea. Abordarea pozitivă este tot ce contează! Ha ha ha!

Este săptămâna în care am aflat că se moare tot mai de tânăr în România şi pragul de pensionare creşte. Cu alte cuvinte, sunt şanse mari să nu mai apuci pensia. Asta da protecţie socială!

Tot de protecţia socială ţine şi următoarea ştire alarmantă: 12.000 de angajaţi CFR vor fi disponibilizaţi. Rata şomajului a atins deja nivelul prognozat pe tot anul în curs şi este evident că falimentele şi implicit disponibilizările nu se vor oprii aici.

Rompetrol a majorat cu şapte bani, preţul unui litru de benzină, după ce Petrom şi Lukoil, principalii competitori ai companiei pe piaţa distribuţiei de carburanţi, au operat creşteri similare pentru acest sortiment. Am mai spus-o: pe biciclete fraţilor!

Cântăreţul de muzică populară Ion Dolănescu a murit joi, în locuinţa sa, ca urmare a unui stop cardiac. Trupul neînsufleţit al lui Ion Dolănescu va fi depus, sâmbătă, la Ateneul Român, unde, începând cu ora 11.00, cei care l-au admirat pe celebrul cântăreţ de muzică populară îi vor putea aduce un ultim omagiu. Artistul va fi înmormântat duminică, la ora 14.00, la cimitirul Bellu din Capitală.

Un tânăr, masterand în anul întâi la specializarea Bănci şi Pieţe Financiare din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrare a Afacerilor din Iaşi, este acuzat că a spart serverele Departamentului de Apărare al Armatei SUA. Suntem şmecheri. Păcat că ne duce capu’ numai la ilegalităţi.

A fost săptămâna în care iar am dat cu flori în fete profitând de şmecheria cu 8×2 martie, am fost la concertul Soulfly şi am făcut o schiţă a câtorva evenimente muzicale de bifat lunile următoare, am fost naşul cuplului perfect, v-am povestit despre fatalitatea cifrei 27 în lumea muzicii şi am schiţat schema comunicării prin sex în ideea că dacă nu faci, măcar să vorbeşti! Ha ha ha!

Zâmbiţi, e tot mai naşpa. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=K5EoTU4oj8Q&feature=related]

Sex doar sex (comunicare prin sex, partea 2

N-am mai scris introducere ca ieri fiindcă mulţi s-au împiedicat de el şi n-au mai apucat să treacă pragul… Ha ha ha.

Nu sunt nici micul Einstein – adică un tip inteligent -, nu sunt nici Freud sau măcar canapeaua lui. Sunt doar un tip comunicativ. Îmi place sexul.  Şi nu mă feresc niciodată să vorbesc despre lucrurile care mă interesează. 🙂 Ce atâta tura-bura? Jos textila! Ha ha ha!

Cercetările ne arată că în comunicarea interumană, doar 7% se face prin transmitere verbală iar 38% este transmis prin elementele para-verbale. 55% din totalitatea mesajelor pe care le comunicăm sunt transmise prin limbajul trupului – elementul non-verbal. Elementele para-verbale sunt: tonul, ritmul şi volumul vocii.
Elementele non-verbale încep de la aspectul fizic, contactul vizual, expresia feţei (mimica), gesturile, poziţia şi orientarea corpului, proximitatea (distanţa şi poziţia persoanelor implicate) şi se termină cu contactul direct, corporal. Într-un cadru intim la acestea se adăugă şi factorii externi (ambientali) care pot accentua pozitiv sau negativ demersul nostru: contează ce parfum „purtăm”, este importantă lumina, contează muzica. Toţi ştim cât de mult contează prima impresie, dar cu toate acestea nu ţinem cont de acest fapt. Se vorbeşte şi despre limbajul tăcerii, limbajul spaţiului.
Tăcerea se leagă de ascultare şi de recepţionarea corectă a mesajelor. Folosind-o cu pricepere, putem stimula comunicarea creând interlocutorului posibilitatea de a-şi exprima ideile sau sentimentele care, altfel, ar fi rămas ascunse. O comunicare eficientă se bazează pe alternanţa rolului de receptor – emiţător şi pe interacţionare. Este ca un dans în care rolul conducătorului se schimbă aleatoriu.
Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicării este denumită „metacomunicare” (cuvântul grecesc „meta” înseamnă „dincolo” sau „în plus”).

Dar n-am să scriu nici de data aceasta un referat şi nici nu sunt în măsură să dau sfaturi. Poate toată discuţia este aiure atâta timp cât sunt oameni care nu ştiu nici să răspundă civilizat la telefon. Dar să nu confundăm educaţia fiecăruia cu limbajul corporal (body language) pe care-l avem toţi şi care ne trădează.
Cercetările arată existenţa unei legături directe între nivelul de pregătire, statusul social şi disponibilităţile de vorbire ale unei persoane  şi numărul de gesturi utilizate de ea pentru a transmite un mesaj.
Chiar şi atunci când nu vorbim, trimitem mesaje în exterior, uneori neintenţionat, alteori controlat.
De foarte multe ori una spunem şi alta gândim sau nu suntem atenţi la ceea ce ni se comunică.
Există corelaţii între mesajul verbal şi cel non-verbal transmis de individ. Când între cele două mesaje există discordanţă, oamenii au tendinţa să se bazeze pe mesajul non-verbal întrucât este, de regulă, mai sincer şi mai puţin supus controlului conştient.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=6n6zO_FnnIw]

Nikki Sixx (basistul din Motley Crue) spunea despre un album de-al lor că este ca o târfă cu care ţi-ai trage-o 24 de ore din 24, dar n-ai duce-o niciodată acasă s-o prezinţi mămicii. Femeile de obicei neagă cu vehemenţă ideea de „sex doar sex” şi argumentează că ele sunt mai emoţionale, mai sentimentale şi mai cerebrale. Poate că au dreptate, dar există şi excepţii. Asta ştiu sigur. He he he.
Totuşi nu există sex doar sex. Cred că avem o problemă de comunicare (hi hi hi), mai exact, de definiţie. Sexul implică un ansamblu complex de comunicare, un schimb de mesaje la toate nivelurile, implică emoţii şi reacţii chimice. Există sex fără marea iubire, fără a te îndrăgostii, fără întrebări şi conflicte gen „cine duce azi gunoiul?”. Pentru a face sex este totuşi nevoie cel puţin de atracţie. Simplul fapt că vrei să i-o tragi sau să ţi-o tragi cu cineva este o emoţie. Cu siguranţă nu putem neglija nici factorul strict animalic, instinctiv, dar nu cred că putem trece pe seama lui toate atracţiile pe care le avem atâta timp cât există şi fenomenul invers, sunt persoane pe care nu le agreăm şi cu care cu siguranţă nu ne dorim nici un fel de contact şi acest fapt nu mai are legătură cu animalismul.
Cum nu există Făt Frumos, nu există nici Femeia Minune gospodină, inteligentă şi „curvă” în pat. Există o mai mare sau mai mică potrivire dintre parteneri şi aceste punţi sau obstacole pot fi ajustate prin comunicare. Lipsa de comunicare conduce la rutină, monotonie şi plafonare iar sexul este doar una din punţile ce leagă două persoane. Sau dezleagă. De la un sex „bun” poţi ajunge la o relaţie mai complexă, dar de la un sex „prost” (să zicem nesatisfăcător) niciodată relaţia nu va evolua.

Vorbeam despre alfabetul comun. Acesta se „învaţă” şi se dezvoltă activ prin schimbul de mesaje. Plăcerea sexuală nu este doar orgasmul, împlinirea finală ci explorarea, parcurgerea drumului la orgasm şi acest parcurs este presărat de aceste schimburi de mesaje uneori verbale, dar mai ales non-verbale care ne fac plăcere. Trupul vorbeşte, totul e să-i acordăm atenţia cuvenită, să-l ascultăm şi să-i răspundem.
Putem să ne ascundem în spatele cuvintelor sau chiar şi a gesturilor, dar nu la nesfârşit.

Plus, primăvara încinge hormonii… ha ha ha!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ROnXv7Z7v28]

Mojo (comunicarea prin sex, partea 1)

Vreau să mă dau cu preşul pe linoleu, să stau cu nasul în mochetă, să adulmec zambilica, să dau la lopăţică până behăi şi când mă satur de dat la elicopter să trec la scufundat corabia, barbadeală frate! în seara asta am s-o proptesc, o bubui rău de tot, dau la geantă până nu mai pot şi când nu mai pot, tot îi mai rup coloana încă o dată. De control. Doar sunt un macho de mioriţa. 🙂

Dicţionar obligatoriu:
a te da cu preşul pe linouleu
mochetă
zambilică
lopăţică
a da la elicopter
a scufunda corabia
barbadeală
a o propti cuiva
a bubui (pe cineva)
a da la geantă
a rupe coloana

Mojo…  Şarm, magnetism personal, atitudine. Un complex de comunicare, ce transmitem, cum şi cui. Este important modul, forma în care comunicăm, abordarea, conţinutul mesajului şi receptorul, relaţia noastră cu el.
Ne „trădează” mimica, gesturile, limbajul folosit.
Nu mă pot decide dacă-i dulce limba ce-o primim sau pe care o dăm, nu reuşesc să vorbesc de fiecare dată cu fiecare interlocutor „pe limba lui” şi uneori „fiecare păsărică  pe limba ei piere”.  🙂
Treaba dracului comunicarea asta!

„Now roll it up and smoke it again.
Now light me up and snort it again.
Now fix it up and shoot it again.
I can’t believe I did it again.

Keep haunting me, taunting me,
but they’ll never get through to me

It’s my party, but I’m waiting for someone to start it…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9pcvBFFflEc]

Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea de informaţii în interiorul perechii emiţător – receptor. Astfel comunicarea presupune prezenţa a cel puţin 2 interlocutori.
E drept, mă mai trezesc vorbind şi de unul singur. În acest caz îmi aleg prost mijloacele sau partenerul, am mesajul nepotrivit sau forma în care-l transmit este inadecvat.  🙂 Pentru o comunicare eficientă avem nevoie de un „alfabet” comun.
Esenţiale pentru actul de comunicare sunt: relaţia, schimbul şi modificarea. Când o informaţia este transmisă se produce o acţiune asupra receptorului şi un efect retroactiv asupra persoanei emitente.

COMUNICÁRE, comunicări, s.f. Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. 1. Înştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică. v. anunţare. 2. (concr.) anunţ, aviz, încunoştinţare, înştiinţare, mesaj. (Am primit acasă o ~.) 3. (concr.) informaţie, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.) 4. v. transmitere. 5. v. declaraţie. (DEX)

Sexul este comunicare. Într-o formă rafinată, subtilă, într-un mod special de a da şi de a primii, de a împărtăşii.
În percepţia generală, sexul este pus în legătură mai cu seamă cu dragostea, cu iubirea şi mai puţin cu o formă complexă de comunicare.
Sexul implică atât comunicarea verbală cât şi cea non verbală. Practic, sexul constituie ansamblul proceselor psihice şi fizice prin care două persoane relaţionează, interacţionează.

(va urma) 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2gR6zB3-Cr8]

Club 27

3 iulie 1969, Brian Jones, chitaristul formaţiei Rolling Stones se îneacă în piscină. 18 septembrie 1970, Jimi Hendrix se îneacă-n somn cu propria vomă după o supra doză de droguri. 4 octombrie 1970, Janis Joplin moare în urma unei supra doze de heroină. 3 iulie 1971, Jim Morrison decedează la Paris, nu s-a făcut autopsie şi cauzele rămân necunoscute, conform versiunii oficiale, a avut o disfuncţionalitate cardiacă.
5 aprilie 1994, Kurt Cobain, chitaristul şi solistul formaţiei Nirvana, se sinucide.
Lista este lungă, alte nume, mai mult sau mai puţin cunoscute din lumea muzicii (Rock) au decedat, toţi la vârsta de 27 de ani.

brian_jones

Alan Willson, vocal în Canned Heat, Ron McKernan, clăpar al formaţiei Grateful Dead, Peter Ham, clăpar şi chitarist în Badfinger, Gary Thain, basistul din Uriah Heep sau Pete de Freitas bateristul formaţiei Echo & the Bunnymen.
Strict tehnic vorbind, „tăticul” clubului este Robert Johnson, chitarist de Blues, decedat pe 16 august 1938.
Cel mai misterios membru al clubului este Richey James Edwards, textierul şi chitaristul formaţiei Manic Street Preachers, dispărut fără urmă la date de 1 februarie 1995.
În 1969 chiar şi despre Paul McCartney s-a zvonit că ar fi murit în urma unei supra doze şi că ar fi fost înlocuit cu o sosie. În anul respectiv Paul avea evident 27 de ani.
Clubul 27 este o obsesie şi un coşmar în rândul Rockerilor, se tem de această vârstă, dar este şi un fel de oanoare să pătrunzi în… selectul club.

Nu, Club 27 n-are nicio legătură cu “Emo”…

Azi am avut şi eu un club 27. Douăzeci şi şapte de vizitatori au căutat „dame de companie”, „escorte şi dame de companie” sau „escorte Bucureşti”. Sper că n-au plecat dezamăgiţi de articol. 🙂 Pe mine nu mă dezamăgesc niciodată fetele. Mă omoară. Şi nu mai am nici 27 de ani…

club_27

club_27_căutare

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Y8xkuOQ3H9o]

Concerte văzute şi de văzut

Da, am fost ieri seară la Soulfly. Da, a meritat.
Am ajuns cu o mică întârziere, formaţia Truda deja cânta şi i-am auzit doar din hol (scuze!), dar ştiţi cum e la câte un astfel de eveniment: te vezi cu prieteni, amici, schimbi o vorbă, o impresie, întrebi de alţi prieteni absenţi. Fundaţia Culturală (şi Penticostală – cred) Phoenix ne-a rezervat şi o mică surpriză: în Polivalentă nu se fuma şi de ieşit nu se putea din motive neprecizate. Pe lângă tricouri şi cd-uri la vânzare numai sticksuri şi băuturi răcoritoare, aşa că pot spune că a fost pe departe cel mai cuminte concert Rock la care am participat vreodată. Data viitoare poate distribuie şi nişte cărţi de rugăciuni. E drept, pe la zece seara în hol toţi şi-au aprins o ţigară şi jandarmii s-au dovedit neputincioşi: nu poţi da afară circa 1000 de oameni, he he he.
După Truda scena a fost preluată de Richie Cavalera, fiul vitreg al lui Max şi trupa sa Incite. Un Thrash Metal corect, dar atât. Dacă amintita legătură de rudenie n-ar exista, trupa din Texas, Arisona n-ar câta în polivalentă ci în cel mai bun caz într-un club gen Suburbia. Şi n-am nimic cu amintitul club.
A urmat o pauză mult prea lungă în care am audiat Metallica. Soulfly au intrat pe scenă abia la zece şi un sfert şi au început direct cu „Blood Fire War Hate”, piesa care deschide şi ultimul lor album „Conquer”. N-a lipsit nici „Back to the Primitive” sau „Prophecy” şi spre bucuria publicului, clasice Sepultura ca „Roots Bloody Roots” sau „Refuse/Resist”. A fost un moment semi-acustic de chitară al lui Marc Rizzo (ex-Ill Nino – abia acum am realizat ce chitarist bun este!) interpretat pe un double 6 şi un solo de tobe condimentat cu percuţie in-corpore a întregului trib, Max a tras pe scenă şi un fan din public. N-am făcut fotografii, dar vă recomand galeria Metalhead.
Una peste alta, un concert corect, polivalenta a fost pe jumătate plină (sau goală?), se pare că 2000 de oameni sunt interesaţi constant de acest gen de spectacole. Afară ne aştepta o ploaie măruntă, rece şi bezna parcului Tineretului, o plăcere de traversat la aceea oră.

bilete_la_concerte

Parcul Izvor
Sunt curios cum s-au gândit organizatorii să transforme parcul în stadion. Avem Depeche Mode pe 16 mai şi Madonna în cadrul turneului „Sticky and Sweet” pe 26 august. Bilete la Depeche Mode nu mai sunt, doar la „mâna a doua” cu 250 de lei, iar la Madonna preţul unui bilet este între 120 şi 800 de lei, da’ eu zic să vă grăbiţi, şmenarii cumpără en-gros.

Pe 17 mai revin la Arenele Romane şi Gogol Bordello într-un spectacol produs de One Event, biletele se vor pune în vânzare în cursul acestei săptămâni, preţurile fiind următoarele: 75 de lei până la 12 aprilie, 100 de lei în perioada 13 aprilie – 16 iunie şi 125 de lei, la intrare, în ziua concertului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VDU6TJcrZdA&feature=related]

B’estfest.
B’estfest este un experiment curios. E ca şi cum ai încerca să-i faci lipeala lui Naomi cu un băiat din Noua Dreaptă. Ha ha ha. Îmi amintesc cu greaţă de Wu-Tang-Clan înfipt de-an pulea între Alice Cooper şi Marilyn Manson. Pe de o parte n-aveau nicio legătură, pe de altă parte a fost la fel de prost concertul ca Negură Bunget în deschidere la Paradise Lost. Wu-Tang-Clan nici boxele n-ar putea să le care la Cypress Hill de exemplu, ca să rămân tot la Hip Hop şi la artişti ce au trecut pe şi prin B’estfest.
Programul de anul acesta este tot după această reţetă cocktail: pe 1 iulie avem The Killers, Thievery Corporation şi Patrice, pe 2 iulie Ayo, Moby şi Motorhead, pe 3 iulie  Klaxons, Orbital, Franz Ferdinand şi The Faint şi pe 4 iulie The Charlatans, The Ting Tings şi Santana. În fiecare seară e ceva de văzut/ascultat, da’ eu am ales doar seara 2 iulie, Moby şi Lemmy fac toţi banii! Mi-ar fi plăcut şi Thievery Corporation (pe care i-am ratat elegant şi anul trecut), Orbital sau Franz Ferdinand, dar… mai vedem!
Pierderea mare este Iggy care şi-a contramandat toate concertele pentru anul acesta din cauza decesului chitaristului The Stooges, Ron Asheton (R.I.P.).
Abonamentele de trei zile, valabile pentru 2, 3 si 4 iulie, costa 270 lei iar preţul unui billet pe seară este între 110 şi 150 de lei: 110 până în data de 1 aprilie, 130 de lei în perioada 2 aprilie – 30 iunie şi 150 pe durata festivalului.
Biletele pentru acest spectacol vor fi puse in vanzare luni, 16 martie, pe MyTicket, urmand ca de joi, 19 martie, acestea sa fie disponibile şi în reţeaua magazinelor Diverta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ITO2zFpB__o]

La B’estfest AFTERSHOCK, 5 iulie 2009, avem Manowar şi HolyHell iar biletele sunt disponibile în două categorii de preţ, în funcţie de poziţia faţă de scenă: 100 lei şi 150 lei (Zona A, din faţa scenei).

“Thank you Bucharest, we will come back soon!”, a spus solistul trupei Placebo, Brian Molko la sfârşitul concertului din vara lui 2006. Nu ştiu câţi l-au crezut sau l-au luat în serios, dar britanicii se-ntorc la Bucureşti pe 21 iunie 2009 şi vor susţine un concert la RomExpo. Biletele sunt puse în vânzare la preţul de 175 RON (Zona A – in fata scenei) respectiv 100 RON (Zona B). Biletele pot fi procurate online la MyTicket, din reţeaua Diverta, Magazinul Muzica şi din cluburile Control, Fabrica şi Fire (toate din Bucureşti).

Am lăsat la urmă, probabil evenimentul anului: Kraftwerk la Bucureşti pe 12 iunie la Sala Palatului. Asta mă obligă să scriu un articol separat despre germanii avangardişti.

Nu ştiu piesa fredonată de Boc cu puşca şi cureaua, nu aplec urechea la toţi imbecilii, da’ merită strânşi banii pentru câte o seară de muzică.

Şi ceva pentru seara asta, 17 martie la Suburbia începând cu ora 20.00 “HELLECTRO” cu: SoSk, AKM, Creep şi Katalepsys. De la drum&bass la power-noise si breakcore. Mai multe informaţii pe:  Another Kind of Music
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VXa9tXcMhXQ]

8×2 martie. (Fotoblog cu text minimal)

Undeva, soarele ne zâmbeşte. Chiar şi atunci când ne orbeşte sau când stă ascuns după nori şi nu-l mai vedem cu zilele. Undeva chiar acum cineva îşi aprinde o ţigară şi undeva este cinci dimineaţa. Este cineva care ar vrea să-ţi zâmbească şi să-ţi atingă mâna, dar rămâne nemişcat.
Încremeniţi în gânduri, zilele se sfărâmă încet şi rămânem zgribuliţi în colţuri opuse.
Cuvintele sforăie lipite de tavan. Durerile de cap şi gustul amar al mahmurelii tipice zilelor de după s-au scurs după canapea. O altă zi, alte cuvinte ce ne servesc drept colivie.

Te-ai îngropat, dar mai eşti vie?

09-03-15_00109-03-15_00209-03-15_00309-03-15_00409-03-15_00509-03-15_00609-03-15_00709-03-15_00809-03-15_00909-03-15_010

Dintr-un colţ de buză surdă îţi arunc un strigăt mut
Ne face cu mâna o umbră, strigi şi tu, dar nu te aud.
Jos sub pat, în buzunarul de la cămaşă, pe un şerveţel am salvat un mic sărut
Aş vrea să-l pipăi încă o dată, să-l păstrez proaspăt şi ud.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OZtQh5EIgWQ]

8×2 martie. 🙂

Ne îngropăm după cuvinte, ne ameţim cu spuma şi surâsul lor, spunem de prea multe ori altceva decât ceea ce gândim sau simţim.
Uneori nu simt nimic şi uneori şi acest nimic pare o povară mult prea mare.
Zâmbesc din spatele norilri de fum, cafeaua îşi împrăştie aroma proaspătă şi muzica dansează de una singură dintr-o boxă-n alta.

Începe o altă zi, o altă săptămână, schimbăm cămaşa, asortăm cravata, alegem un parfum şi ne mascăm după un zâmbet efemer proaspăt bărbieriţi.
Oraşul tremură, tramvaiul trece nepăsător în aceeaşi rotaţie. Punct şi de la capăt.
N-am rupt florile de 8 martie şi n-am să le rup nici astăzi.

Toată lumea oferă flori pe 8 martie, mă rog, cel puţin aşa pare “normal”, Doamnelor şi Donişoarelor, mereu cu capul în nori,  dar tot timpul cu sufletul în flăcări,  vreau să vă dăruiesc aceste flori şi un zâmbet (şi) astăzi.

Să aveţi o primăvară senină şi pe placul inimii!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GTKzdCX-Nyc&feature=related]

Născut sub semnul nepotrivit

Wrong este primul single ce prefaţează albumul „Sounds of the Univers”, al 12-lea album Depeche Mode ce urmează să fie lansat în aprilie anul acesta, urmat de turneul de promovare „Tour of the Univers” care v-a aduce formaţia britanică pentru a doua oară la Bucureşti pe data de 16 mai 2009 în Parcul Izvor, după ce în 2006, pe 23 iunie ne-au onorat cu un spectacol pe Stadionul National.
Cu o sinceritate brutală, recunosc, în anii 90 când discotecile bubuiau „Personal Jesus”-ul şi străzile erau populate cu băieţi cu perciuni şi copii de ciocate din Turcia, numai depechar nu eram! Ba, pot spune şi aşa, aveam o boală pe ei. Era era marilor conflicte între Rockeri şi restul lumii… Acum – o fi şi asta parte din globalizare? – prăpastia dintre stilurile muzicale s-a estompat, s-a umplut cu muzică de interferenţă şi experimente de fuziune.

Muzica electronică începea la mine cu Kraftwerk şi se termina la Nine Inch Nails, Ministry şi Malhavok. A trecut marea febră Depeche, tot mai multe formaţii Rock au început să le prelucreze melodiile şi pe nesimţite m-am ataşat de ei. Perioada 1981 – 1984 nici acum nu mă convinge-n totalitate şi primul album pe care l-am cumpărat CD original a fost „Songs of Faith and Devotion” din 1993. Apoi toate care au urmat şi în final le-am colectat toată discografia.

depeche mode - wrong - promo cd 2009

Privind înapoi fără mânie, Depeche Mode au ceva special, mistic. Textele au o profunzime nebănuită, ezoterică, care la prima audiţie poate să-ţi scape, dar odată descoperită această abordare, începi să ciuleşti urechile şi să fi tot mai atent ce se ascunde în spatele cuvintelor şi sunetelor.
Ulterior chiar pare suspect cum o formaţie atât de întunecată şi profundă a ajuns aşa celebră şi cum de industria muzicală perfidă şi ahtiată doar de profit, a investit şi promovat o asemenea formaţie şi a reuşit să o comercializeze cu atâta succes iar trupa în loc să devină tot mai lichidă, aproape în mod paradoxal, s-a dezvoltat şi s-a maturizat, s-a transformat într-un cult şi un produs uneori chiar aspru, dar indiscutabil valoros. Ei, 100 milioane de cd-uri vândute e ceva!
Dintr-o singură piesă este imposibil să tragi concluzii legate de noul album, dar Wrong este suficient de convingător să tensioneze aşteptarea celor 13 piese ce vor popula noul disc şi concertul din mai.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5bsXOcK9_Cw]

I was born with the wrong sign
In the wrong house
With the wrong insanity
I took the wrong road
That led to
The wrong tendencies
I was in the wrong place
At the wrong time
For the wrong reason
And the wrong rhyme
On the wrong day
Of the wrong week
I used the wrong method
Of the wrong technique

Wrong
Wrong

There’s something wrong with me
Chemically
Something wrong with me inherently
The wrong mix
In the wrong genes
I reached the wrong ends
By the wrong means
It was the wrong plans
In the wrong hands
The wrong theory for the wrong man
The wrong lies
On the wrong ???
The wrong questions
With the wrong replies

Wrong
Wrong

I was marching to the wrong drum
With the wrong scum
Pissing out the wrong energy
Using all the wrong lies
And the wrong signs
With the wrong intentity
I was on the wrong page
Of the wrong book
The wrong rendition
Of the wrong hook
With the wrong mood
Every wrong night
With the wrong two ???
And the sound ???

Wrong
Wrong
Too long
Wrong
Too Long
Wrong
Too Long
Wrong

I was born with the wrong sign
In the wrong house
With the wrong insanity
I took the wrong road
That led to
The wrong tendencies
I was in the wrong place
At the wrong time
For the wrong reason
And the wrong rhyme
On the wrong day
Of the wrong week
I used the wrong method
Of the wrong technique

depeche_mode_afis_16_mai

Avem sex, da’ ce facem cu el?

Puteam să pun problema şi altfel: avem sex, la ce să ne mai folosească şi un creier?
Când ai o problemă, o rezolvi sau te adresezi unui specialist. Sau postezi întrebarea pe un forum
Povestea e veche, dar de tăvăleală!

“Vă salut pe toţi.
Am şi eu o întrebare, mai „specială” şi poate ciudată dar la care aş vrea să îmi daţi un răspuns cât se poate de serios.
Eu şi prietena mea ne-am „jucat” (frecat unul de altul), îmbrăcaţi amândoi cu pantaloni pe noi şi chiloţi. Eu am ejaculat, am simţit că vine, i-am spus să se dea la o parte, s-a dat iar eu am ejaculat în chiloţi. A curs un pic pe pantaloni când mă ţineam cu mâna. Amândoi eram tare transpiraţi, este posibil, sau este vre-un risc să fi ajuns un pic de spermă prin pantalonii noştri (eu trening ea blugi)?
Din catâ ştim nu a avut nici o pată pe pantaloni, dar ne gândim că fiind aşa transpiraţi …
Vă rog foarte mult .. dacă se poate un răspuns serios!
Mulţumesc anticipat!”

Comentarii:

– „oare cât timp mai trece până voi găsi şi întrebarea “eu eram la mare, ea la munte, am ejaculat gândindu-mă la ea, aşa-i că-i al meu copilu’?”

– „am făcut sex in 3 cu iubita şi prietena ei. am ejaculat în gura iubitei care i-a făcut sex oral prietenei ei. copilul o să fie al meu sau a lor?”

– „e posibil să rămână însărcinată, de la distanţă, dacă te masturbezi, şi ea e la nudişti, la plajă. apoi restul de treabă o fac muştele.”

– „Am si eu o problema asemănătoare, acum o lună eram la ski cu prietena şi am început să ne jucăm în zăpadă şi am alunecat peste ea şi am avut o erecţie şi un orgasm spontan în chiloţi, ţin să precizez că pe lângă salopeta de iarnă aveam şi izmene pe mine, ea fiind îmbrăcată la fel (salopeta de iarnă şi ştrampi numa’ că avea 2 perechi de chiloţi). Dezamăgirea a venit acum după o lună când am aflat că ea nu a rămăs însărcinată după acea experienţă deşi era la ovulaţie când s-a produs incidentul (vreau să vă spun că ne dorim mult un copil). Întrebările mele sunt următoarele: Avem vreo şansă să ducem o viaţă normala şi să avem şi noi un copil al nostru? Puteţi să-mi recomandaţi nişte medicamente cu care să o îndop pe prietena mea ca să fie mai fertilă? Este cazul să o părăsesc şi să caut altceva? Oare dacă n-ar fi avut 2 perechi de chiloţi rezultatul ar fi fost altul? Am multe nedumeriri şi sincer nu ştiu ce să mai fac…Vă rog din suflet să-mi răspundeţi cu cea mai mare seriozitate la aceste întrebări.”

– „tot masturbarea rămâne cea mai sigură soluţie. cu terminare în zăpadă. apoi, cu un bulgăre bine ţintit, şansele cresc!”

– „Şi totuşi dacă bulgărele respectiv nu poate ţinti una bucată ştrampi pe sub care sunt îndesate 2 buc perechi chiloţi tip gogoşar (a la bunica ?)  . Ne masturbăm degeaba ?”

Mi-am amintit de povestea glonţului magic care a perforat testiculul unui soldat sudist şi s-a oprit în pântecul unei femei aflată la câţiva metri… 🙂 (Varianta Tom Waits 🙂 )

Părerea mea, serios vorbind, acum că m-am adunat cu greu de sub birou este că sunt şanse mari să rămâi gravidă pe această cale şi să dai naştere unui copil perfect sănătos şi apt să te urmeze, ba chiar să te şi depăşească, DACĂ blugii sunt turceşti, nu americani originali şi chiloţii chinezeşti din en-gros-ul Europa…

Dar sunt absolut deschis la orice altă sugestie ce ar putea ajuta copii…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qzfo4txaQJA&feature=PlayList&p=6BA5E31D52FABC1C&playnext=1&playnext_from=PL&index=38]

P.S. andreeako şi BlueAngel m-au convins. Chiar dacă într-o primă fază ne amuzăm, subiectul este alarmant. Avem – dacă mai era nevoie – încă o dovadă a educaţiei defectuoase, a abordării greşite care se face cu atâta încăpăţânare în şcoli, dar şi un semn de alarmă pentru părinţi în ceea ce priveşte comunicarea şi relaţionarea cu proprii lor copii.
Exemplele sunt elocvente. Din păcate.

„Nu mi-am dorit acest copil”. Aceasta a fost declaratia unui copil de numai 12 ani, care in noaptea de 2 spre 3 august 2007 a nascut la Maternitatea Cuza Voda din Iasi o frumusete de fetita perfect sanatoasa. Deocamdata, micuta de 3,5 kilograme nu are un nume si mama inca nu si-a vazut pruncul. Deja a renuntat la copil inca din prima zi de viata a acestuia. Tatal fetitei are 14 ani.” (BZI )

„Alfie Patten, un băiat în vârstă de 13 ani din Marea Britanie, a devenit tată, după ce prietena sa, în vârstă de 15 ani, a născut o fetiţă.” (MEDIAFAX )

Săptămâna-n retrovizor

Asta-i fierbinte! Bute şi-a apărat titlul în faţa columbianului Zuniga fără multă bătaie (de cap sau la cap) prin K.O. în runda a IV-a.

Buuuun!

aphrodite's veil
Am avut 8 martie şi flori pentru doamne şi domnişoare dar am şi dat sau luat plase. Era să mi-o ia gura înainte şi să zic…mu…  mh… 🙂
Plasa cea mai mare este cea legată de prostituţie: un fel de ia-ţi-o, dă-mi-o, să nu o zic pe aia dreaptă – muie. Sau cum spunea o prietenă „mă întreabă o gagică dacă vreau puţină muie şi i-am zis să o ţină ea pe toată…” Ha ha ha! Aşa cu gura plină (sau pungă?) nici nu-mi dau seama unde-i marfa… Treaba este în felul următor: prostituţia nu se mai pedepseşte cu închisoare, dar a rămas infracţiune contravenţională. Adică nu vor fi impozitate ci amendate fetele! Când vine vorba cum să ne ia banii şi pielea de pe noi, guvernanţii se dovedesc mereu „băieţi deştepţi”! N-au legalizat prostituţia să nu-şi pună biserica în cap şi probabil s-au gândit că le este imposibil să contorizeze traficul făcut de fete, dar aşa, nu le scot nici din trafic, dar cu amenzile le iau şi banii! Bravo stimabililor, jos…nu pălăria, nici chiloţii ci guvernul!
Dar şi curvele ne-au tras-o din nou pe stomacul gol şi l-au scos pe tataia Iliescu cu batistuţa şi unghiuţele curate.
Şi dacă copii noştri sunt tot mai obezi, de ce n-ar fi şi proşti? Dacă ba-l scot, ba-l bagă pe Darwin în programa şcolară, dacă tot reduc orele de sport, eu zic să scoată şi orele de istorie. Nu istoria se repetă ci repetăm noi aceleaşi greşeli şi nici nu poate fi altfel atâta timp cât istoria este re-scrisă şi falsificată constant sub nasul nostru. Este exact aşa cum scria la gazetă prin 1996 : „răspundeţi cu da sau nu: Iliescu este un preşedinte bun şi porcul un animal comestibil”. Ha ha ha!
Ei da, şi am avut şi RoBlog…Fâs unde cea mai populară microbloggeriţă a fost nu BadPitzi cum aţi fi tentaţi să credeţi ci mama lu’ VisUrât aclamată la scenă deschisă! Dacă despre mama lu’ Ştefan Cel Mare de bine, de rău mai ştim câte ceva, mama lu’ VisUrât e o tânără speranţă-n devenire. La sugestia unei alte prietene încă-i caut pe cei 500 de votanţi a lu’ VisUrât, dar deocamdată numa’ vorbe “dulci” am găsit pe tot internetu’… Şi tot la prietena amintită găsiţi şi un contra-concurs ca să nu-l numesc chiar cum a făcut-o ea cu tandreţe… ha ha ha!
Cum n-am nimic mai bun de făcut, aştept bătaia-n noroi între blonda Elena Udrea şi bruneta Magda Bistriceanu.

Update-uri.

F.M.I. cere mărirea fondului de şomaj şi reanalizarea domeniului asistenţei sociale. Adică ne-am aşteptat să fie rău, da’ o să fie şi mai rău! Sper să vină primăvara mai repede, apar urzicile, ştevia şi trecem şi peste criză. Nu avem de ales.
Gigi Becali a anunţat că este sărac şi că averea lui s-a dus. Dacă vine cu oile peste urzicile mele, chit că n-am avut relaţii foarte bune cu Miliţia, îmi pun fular alb/roşu şi dau drumul la câini! Ha ha ha!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=F58P1QTmBC4&feature=related]