Săptămâna în retrovizor (09.04.04)

Becali a monopolizat mass-media în ultimele două zile. Menţinerea lui în arest a surprins toată lume şi scenarita este ocupaţia de bază de la mic la mare. Dacă până acum câteva zile toată lumea se pricepea la fotbal, acum văd că şi în legislaţie şi drept ne-am „deşteptat”. Nu ştiu cât de şifonat o să iasă Gigi din acest scandal, dar dacă acum o săptămână el şi partidul său erau în afara calculelor, cred că acum Becali are şanse reale să prindă un loc în parlamentul european.

În tot acest circ mediatic s-a găsit Geonă să-şi anunţe candidatura pentru Cotroceni, forţat oarecum de şmecherii din partid. Mi-am amintit de un titlu genial de la OTV de acum câteva luni: „a fost omorât sau a fost sinucis”? 😛

09-03-29_1212

Barbie Băsescu a adunat semnăturile necesare pentru a-şi depune candidatura ca independent pentru parlamentul european. La conferinţa de presă a recitat o poezie bine învăţată, s-a împotmolit o singură dată pentru un moment. PD-L-ul pare uşor îngrijorat de faptul că fata marinarului le poate fura din voturi. Păi dacă nu lor, cui?

Mai importante decât toate mondenităţile şi fumogenele cred că au fost în această săptămână întâlnirea G20 şi NATO. Deciziile importante se iau sus şi peste capul nostru, da’ pe pielea noastră. Azi la Summitul NATO va fi ales noul secretar general. Subiecte fierbinţi: Afganistan şi relaţia cu Rusia.

Şi la Londra, şi la Strasbourg violenţele şi-au pus amprenta pe evenimente. ‘raţi ai draq de capitalişti! 😛

Noi am mai pierdut un militar:  Cpt. Petre Tiberius.

De 1 aprilie nu m-am ţinut de şotii ci am încercat să ademenesc din nou primăvara. La ce soare este afară acum, se pare că a ţinut vrăjeala.

09-04-03_0916

Adevărul vrea să strângă 1 milion de mesaje de încurajare pentru Cristi Minculescu. Azi dimineaţă scorul era de 0,012,127 mesaje. Asta să nu mai aud că am ceva personal cu el. N-am. Eu zic, mai bine strângeau de votcă…se bucura mai mult Cristi.

Cum vă spuneam pe 11 iunie la Arenele Romane vine Sinéad O’Connor şi tot acolo pe 28 iunie Limp Bizkit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aHnO_e-IChg&feature=related]

Pleacă Piţi, vine Hagi? O să avem un răspuns săptămâna viitoare. Cu tot respectul pentru Rege, un mare-mare jucător, dar ca antrenor n-a convins şi n-a dovedit. Nimic. Ajungem iar la…. cumetrie. Nici când vine vorba despre interesul Naţional nu ne dezminţim de apucăturile împământenite, devenite reflex şi… normalitate.

În Formula 1 am avut o cursă destul de agitată în Australia. Câştigători detaşaţi au fost „debutanţii” de la Brawn GP: Button şi Barichello. Barichello a ratat startul lamentabil, dar cu 3 tururi înaintea finalului, Kubica şi Vettle, ocupanţii loculurilor 2 şi 3, s-au ciocnit copilăreşte şi astfel brazilianul a prins podiumul. Locul trei i-a revenit altui veteran: Trulli de la Toyota, urmat de coechipierul său Timo Glock. Alonso a prins un nesperat loc 5 pentru Renault, Nico Rosberg a smuls şi el 3 puncte pentru Williams şi Buemi cu Bourdais au câştigat ultimele puncte puse-n joc pentru echipa mică a celor de la Ferrari. Nici Raikkonen, nici Massa, dar nici rivalii de la McLaren, Hamilton şi Kovalainen n-au intrat în puncte.
Azi se joacă calificarea în Malaiezia, la Sepang şi mâine este cursa de la aceeaşi oră: 12 (transmisiune în direct pe TVR1). În antrenamentele libere cei mai rapizi au fost cei doi Ferrarişti, urmaţi de Vettle, Rosberg, Webber, Barichello şi Button. Barichello v-a pierde 5 locuri pe grila de start faţă de poziţia pe care o să o câştige în calificări: a schimbat cutia de viteză ieri în antrenamente.
Circuitul de la Sepang are 5,543 km lungime, se vor alerga 56 şi tururi, distanţă toatală 310,408 km. Cel mai rapid tur de pistă l-a parcurs Montoya în 2004 în 1’34”223 faţă de cel mai bun timp înregistrat ieri de Raikkonen: 1’35”707.
De 1 aprilie – şi (cică) nu este o glumă – Doru Sechelariu a fost chemat de BMW Sauber in Formula 1. Astfel Doru devine al 3-lea pilot al echipei şi poate o să-l vedem şi-n cursă anul acesta. 🙂

09-03-30_1147

În Liga I la fotbal ieri s-a consumat partida Farul Constanţa – Poli Iaşi încheiat cu scorul de 0-3.
Azi avem:
Unirea Urziceni – CS Otopeni, ora 12.00
FC Timişoara – Gloria Buzău, ora 14.00
CFR Cluj – FC Vaslui, ora 16.00
FC Argeş – Pandurii târgu Jiu, ora 18.00
Steaua – Gloria Bistriţa, ora 18.30
Dinamo – Rapid, ora 21.00 (Antena 1)
Şi mâine (duminică): Oţelul – Universitatea Craiova, ora 17.00 respectiv FC Braşov – Gaz Metan Mediaş, ora 20.30.

Rahova nu este un mic colţ de paradis… programul “Rabla” n-a lovit în sectorul lu’ Alma Nahe. 😛

Şi vorba’ lui lu: maşinile astea zac pe trotuar de ani de zile şi nu le fură nimeni! 😛

09-04-01_1065

Şifonărie: în fundu’ curţii, în spatele sifonăriei

Nebunie, mare nebunie: Gigi Becali a fost arestat. Parcă ieri şi compostorul din tramvai asta „ciripea” şi ieri n-am fost cu tramvaiul. În schimb la televizor numai pe Cartoon Network nu s-a vorbit de Becali. Cu toate că filmul evenimentelor se încadrează perfect în cel al desenelor animate. Gigi în papuci şi halat la şapte dimineaţa, apoi la prânz plecând la volanul maşinii personale, vorbind la telefon şi însoţit de trei mascaţi… Numai a justiţie nu arată tot acest film. Cum nici celelalte n-au fost decât acte de… şifonare publică. M-am săturat să văd diferite personaje aduse cu multe bliţuri şi camere la DNA, la Parchet sau la Judecătorie, cu sau fără cătuşe ca a doua zi respectivii să iasă pe fereastră, uşa din dos sau gura de canal şi toată afacerea să rămână în coadă de peşte. Gigi Becali a dat nu una şi o mie de motive şi ocazii să fie arestat şi n-a fost arestat. Povestea Mercedesului a relatat-o chiar el în ianuarie şi cel puţin aparent, nu s-a întâmplat nimic. A avut cineva interesul să ţină acest scandal-spectacol la sertar până la momentul oportun? În lipsă de date şi informaţii exacte, scenarita loveşte necruţător şi evident fiecare speculează subiectul conform simpatiilor şi intereselor sale. Mulţi s-au grăbit să-l arate cu degetul pe Băsescu în timp ce alţii vorbesc despre o confruntare Becali-Popoviciu. Ori care ar fi adevărul cred că şi pâinea şi cuţitul este-n altă parte iar nouă ni se serveşte doar ceva circ. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată dispare cireaşa de pe tort…

Până una alta, ultima ştire: BECALI arestat pentru 29 de zile. Avocaţii au făcut recurs…

În toată nebunia asta şi-a anunţat Geoană candidatura pentru fotoliul de la Cotroceni. Cineva l-a sfătuit tare prost din nou pe şefu’ paiaţă al Social-Democraţilor. Anunţul a fost patetic, formal şi optimismul afişat stângaci şi transmis cu jumătate de gură m-a convins de un singur lucru: după pierderea încă o dată a cursei pentru preşedinţie, urmează debarcarea lui Geoană şi implicit sfârşitul carierei sale politice. Şi la ce faţă avea Geonă ieri, ştie şi el foarte bine acest lucru. Până una-alta şi lui Geoană i se pregăteşte crema de ghete: şi el se vrea Obama de Dâmboviţa.

Şi-a anunţat candidatura şi Vadim. S-o fi plictisit de apariţiile exclusive la OTV…

Piţurcă şi-a anunţat demisia şi a jurat răzbunare pe Dumitru Dragomir. Piţurcă nu pleacă cu mâna goală, din clauza de reziliere din contract de 600.000 euro, se pare că s-a înţeles cu federaţia la 300.000. Merită toţi banii Piţi! Ha ha ha! 😛
Noii favoriţi la ocuparea cârmei de la echipa Naţională sunt Răzvan Lucescu, Cosmin Olăroiu şi Gheorghe Hagi.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LjpEpJkGP6c&feature=related]

Şi dacă tot e week-end precoce cu premeditare, am tras o tură pe la Playboy unde am dat peste nuci greu de spart…

„Prietena mea are o fantasmă care a devenit enervantă: visează să fie violată, dar, în acelaşi timp, nu vrea să fie violată pe bune. Am încercat diverse scenarii, însă calităţile mele de actor lasă mult de dorit. Nu reuşesc să intru în starea de ferocitate şi erecţie care ar mulţumi-o pe prietena mea care, de fiecare dată, îmi recomandă să mă port mai brutal cu ea, să nu o menajez. Eu nu ştiu cum să procedez, pentru că, pe măsură ce devin mai brutal, îmi scade erecţia, lucru care o înfurie pe prietena mea care mă face prostănac şi începe să plângă. Care este soluţia?
CONSILIERUL RASPUNDE
Aşa sunt toate femeile: vor bărbaţi pu­ternici, dar, când aceştia îşi dovedesc forţa în registrul biologic (aceea de a însămânţa mai multe femele), nu le convine. Eternul feminin conţine foarte multe astfel de paradoxuri: vor să fie violate, dar, de fapt, nu vor. E foarte simplu, ce nu înţelegi?”

„Prietena mea refuza sexul oral, însă îl practică fără rezerve pe cel anal. De fapt, de când ne-am cunoscut, mi-a dat de înţeles că ar vrea să facem sex, dar anal. Am acceptat cu bucurie. Sex normal am făcut abia după ce ne-am cunoscut mai bine, la câteva săptămâni. Am observat că sexul normal este ţinut de prietena mea la loc de cinste, în timp ce pe cel anal îl practicăm în orice împrejurare, uneori ca preludiu. Cât despre sexul oral, prietena mea e cât se poate de categorică: este o practică murdară pentru care mama ei, dacă ar afla că o face, ar dez­moş­teni-o pe loc. Nici nu ştiu ce să fac: un ochi plânge şi celălalt râde.
CONSILIERUL RASPUNDE
În fapt, dacă stai mai bine să te gân­­deş­ti, plânge un ochi şi râd doi. Al doilea de la tine şi al treilea de la ea. Iată cum, în mod democratic, sexuali­tatea prie­tenei tale a întrunit mai mulţi ochi pentru decât contra.”

Râd şi eu ca prostu’: atelier de deflorărie, în fundu’ curţii, în spatele florăriei. 😛

tot din cartierul Rahova...
tot din cartierul Rahova...

de la una la alta

Păcăleala cea mai mare pe ziua de ieri a tras-o selecţionerul Piţurcă prin jocul Naţionalei de fotbal. Omu’ cu faţă acră constantă, se pare că are totuşi umor: „Nu s-a întâmplat nimic deosebit în afara faptului că am pierdut jocul.”  😛 Ce nu ştiu este dacă a fost o farsă sau bătaie de joc.

Şi guvernul pare glumeţ. De 1 aprilie a crescut punctul de pensie cu 3%. Conform datelor statistice, abia în 2008 salariul mediu a revenit la valoarea de cumpărare din 1990 iar pensiile (teoretic) vor revenii anul acesta. Şi aşa datele sunt triste, dar dacă ne gândim şi la faptul că aceste calcule au fost făcute pe un salariu şi o pensie medie, adică-n calcul au fost incluse şi salariile şi pensiile foarte-foarte mari, realitatea din „teren” este alta. Ca să nu mai amintim faptul că în ’90 prăpastia dintre salarii, respectiv pensii era infimă.

Tot de glumă proastă ţine şi mărirea accizelor la tutun şi alcool. Nu este prima oară când afirm că aceste măsuri nu vor aduce venituri suplimentare la buget ci vor încuraja contrabanda.
Confirmarea vine chiar de la Guvern. Potrivit execuţiei publicate de ministerul Finanţelor, bugetul general consolidat a înregistrat în primele două luni un deficit de 3,3 miliarde lei, respectiv 0,63% din PIB, pe fondul unor venituri totale de 25,98 miliarde lei, în scădere cu 6,8%, şi al unor cheltuieli de 29,32 miliarde lei, în creştere cu 10,1%. Pe partea de venituri se mai observă reduceri semnificative la încasările din TVA, cu 7,6%, de la 7,21 miliarde lei la 6,66 miliarde lei, şi din impozitul pe profit, de 13,4%, de la 2,29 miliarde lei la 1,99 miliarde lei. Cu toate acestea, guvernanţii iau în calcul o majorarea a veniturilor prognozate cu 0,25%, adică sunt cu pluta.

Simbolul capitalismului din anii ’90, fast-food-ul Sheriff’s de la Unirii, închiriază jumătate din spaţiul restaurantului. Între timp la Londra circa 4000 de manifestanţi au atacat Banca Angliei şi sediile Royal Bank of Scotland (RBS). Este clar că şi capitalismul este pe ducă, ce nu ştiu însă este ce punem în loc? Tendinţa este revenirea la  diferite forme mai mult sau mai puţin mascate de dictatură…

sursa: mediafax
sursa: mediafax

În urma unor probleme cardiace, actriţa Marga Barbu în vârstă de 80 de ani, a încetat din viaţă ieri la Spitalul Floreasca.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rO8JWbG6bVw]

Sinéad O’Connor o să concerteze la Arenele Romane, pe 11 iunie, informează organizatorul concertului, Events. Biletele au fost puse în vânzare la preţul de 79 de lei, până pe data de 17 aprilie. Între 17 aprilie şi 10 iunie, acestea vor putea fi cumpărate la preţul de 109 de lei, urmând ca în ziua spectacolului să coste 129 de lei şi pot fi achiziţionate şi on-line prin Ticketpoint.
Artista a debutat în 1986 cu single-ul „Heroin”, o colaborare cu chitaristul U2 The Edge şi probabil cel mai de succes album al ei este „I Do Not Want What I Haven’t Got” din 1990, disc ce include celebra preluare după Prince „Nothing Compares to U”, dar şi piesele „The Emperor’s New Clothes” şi „Three Babies” şi vândut în peste 7 milione de exemplare.
Foarte temperamentală şi controversată, artista a fost în centrul multor scandaluri culminând cu un conflict intens mediatizat cu Biserica Catolică. Chiar dacă a intrat într-un oarecare corn de umbră, artista a rămas activă, ultimul ei disc fiind „Theology” din 2007.

Siteul formaţiei americane Limp Bizkit anunţă revenirea formaţiei în formula originală, un noul album şi datele turneului care includ şi Bucureştiul, Arenele Romane pe 28 iunie.
Trupa lui Fred Durst a debutat în 1997 şi până în prezent din cele 5 albume de studio au vândut peste 50 de milioane de copii. Ultimul produs, „The Unquestionable Truth, part 1” datează din 2005.

limp_bizkit_tour_2009

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bPD6YiBFG1Q]

Ieri am “scris” un prea frumos blog…  Am păstrat spiritul lunii martie şi v-am oferit încă un rând de flori.  🙂

N-a fost o farsă de 1 aprilie, fotografiile au fost făcute ieri dimineaţă în Rahova… Ai tendinţa să crezi că este un colţ de rai… 🙂 Da’ nu e.

Depeche Mode şi sunetele universului

Probabil că nu mi-am ales cel mai bun moment să devorez noul produs Depeche Mode „Sounds of the Universe”, luni dimineaţa la cinci. Oficial, acest al 12-lea album v-a fi lansat pe 20 aprilie, dar de pe 26 martie „a scăpat” pe internet. Eu m-am „împiedicat” de el ieri seară.
Nu are sens să vă vorbesc prea mult despre trecutul formaţiei, există un site oficial românesc care conţine istoria, biografia, discografia completă a trupei, are o secţiune de descărcare, wallpaperuri, noutăţi şi toate versurile.
Foarte pe scurt, Depeche Mode s-au înfinţat în 1980 la Basildon, Essex, Anglia. Dacă în prima perioadă s-au încadrat în zona New Wave-ului urmând tradiţia unor nume ca Ultravox, Alphaville, Yazoo sau Erasure, respectiv spectrul mai comercial, de Synthpop al valului, cu timpul formaţia a devenit tot mai întunecată, experimentală, s-a îndepărtat de aria Pop şi s-a apropiat de Rock, păstrând însă nota Electro.
Depeche Mode au vândut peste 100 de milioane de discuri în lumea întreagă, au 45 de piese numărul unu în UK Single Chart şi din cele 12 albume de până acum, două au fost numărul unu în Anglia, unul în America.
Vestea că Depeche Mode încep lucrul la un nou album a venit aproape simultan cu terminarea producţiei celui de al doilea album solo al lui Dave Gahan, „Hourglass” în vara anului 2007.
În august 2008 formaţia şi-a reziliat vechiul contract cu casa de discuri Warner şi a semnat pentru E.M.I. Să fac o glumă proastă, de ce nu cu Universal? 😛
Turneul „Tour of the Universe” include 28 de oraşe din 21 de ţări europene şi pe 10 mai un concert la Tel Aviv, Israel şi o să revină şi în America unde n-a mai fost din 1994.

depeche_mode_01

„Sounds of the Universe” porneşte lent, discret undeva-n fundal cu „In Chains”, o piesă de peste şase minute care creşte treptat de la sunetele introductive într-o melodie caldă care are-n centru vocea în uşoară manieră Gospel şi sprijinită de chitara cu o uşoară tentă de Swing, basul mârâie susţinut din umbră şi alternanţele cu momentele electronice dau o dinamică plăcută piesei.
„Hole To Feed” începe mult mai sintetic, ne aruncă uşor înapoi în anii 80 şi la o abordare minimalistă bas-tobă-voce accentuată uşor cu clape şi chitara la refrenuri.
Despre „Wrong” am vorbit deja, este o piesă ce mi-a amintit de albumul „Songs of Faith and Devotion” din 1993, are tensiune şi faţa aceea mai întunecată a trupei care m-a atras şi îmi place.
„Fragil Tension” este o altă retrospectivă a soundului New Wave din anii 80 reambalat uşor în tiparele moderne, ritmul te îmbie la bâţâială.
„Little Soul” încăpea pe „Exiter”-ul din 2001, e plăcut cum cu mijloace puţine, orchestraţie minimalistă reuşesc să vrăjească atmosferă într-o compoziţie. Chitara de la final te lasă oarecum uşor în aer, parcă mai aştepţi să urmeze ceva.
Synthpop lent cu efecte la zi, dinamică ingenioasă între strofă şi refren, „In Sympathy” pare o replică cuminte la „Barrel of a Gun” şi „It’s No Good”, adică ne trimite la albumul „Ultra” din 1997.
„Peace” este următorul single promis de pe disc. Trupa rămâne în aceeaşi zonă Synthpop, clapa de la început mi-a amintit de Erasure şi Ultravox. Ce vremuri, ha ha ha! Adică la vremea aceea ascultam Motorhead şi Sex Pistols.
„Come Back” ne readuce în zona „Playing the Angel” dar cu minimalismul de pe „Exciter” şi cu un uşor parfum de „Violator”. Contrastează destul de strident cu porţia de sirop de dinainte.
„Spacewalker” e o „joacă” de nici două minute, ca o combinare de samplere şi loop-uri într-un program de editare audio cu uşor iz de şansonetă, dar fără voce.
„Perfect” începe mai experimental, prinde contur treptat şi în momentul în care ai crede că se întâmplă minunea, vine revelaţia, se termină abrupt.
„Miles Away” are feelingul precedentului album, e uşor zgomotoasă iar ritmul aminteşte de „Personal Jesus”, dar nu are potenţialul acelei piese.
„Jezebel” este secvenţa de sentimentalism în notă Depeche Mode, cu tot arsenalul de sunete şi soluţii orchestrale pe care formaţia le-a testat şi aplicat de-a lungul timpului, în lipsă de altceva, interesant.
„Corrupt” închide albumul în ton mai grav, în nota piesei „Wrong” şi al albumului „Ultra”, are un riff de chitară bun dar nu suficient de explorat cum a fost cazul piesei „I Feel You” de exemplu, piesă cu care totuşi oarecum se înrudeşte.

depeche_mode_02

Albumul are oarecum această caracteristică de sinteză, de trecere în revistă a tot ceea ce a însemnat Depeche Mode din anii 80 până-n prezent, dar cum nici ciorba, nici relaţiile reîncălzite nu par să funcţioneze, aşa constat că nici această încercare nu este cea mai fericită mişcare a trupei. Am amintit de „Hourglass” scos de Gaham, este un disc mult mai dinamic, mai viu şi mai actual, poate chiar mai Depeche Mode.
Poate m-am pripit să trag concluzii, prima impresie nu este tot timpul şi ceea mai bună, dar „Sounds of the Universe” pare să încerce să satisfacă tot spectrul de fani al formaţiei şi astfel de încercări de obicei dau rezultate cu virgulă. Discul are momente bune şi faze de clişeu, chiar uşor jenante, dar lipseşte parcă sclipirea de geniu. Chiar şi după 3-4 ascultări consecutive, doar remiză.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=48JFIv9LZ2w&feature=related]

Săptămâna în retrovizor (09.03.28)

S-a parafat acordul cu FMI-ul. Întrebarea de 20 de miliarde (de euro, of corse!) este dacă acest acord este o mână întinsă României sau o mână care ne împinge capul şi mai tare sub apă. Rămâne de văzut.

Deocamdată preşedintele Băsescu a prevestit o criză alimentară. La aceasta merită alăturată şi atenţionarea făcută de Mugur Isărescu conform căreia cu aşa numită „centură de siguranţă” să şi facem ceva, altfel când lumea va ieşii din criză, noi să nu rămânem în ea.
Putem pune problema şi altfel: avem nevoie de asfalt sau de agricultură?

Revine castana fierbinte „doi şi-un sfert”. În centru de această dată, probabil cel mai bogat om din România, dar şi cel mai discret: Puiu Popoviciu. Poveştile marilor corupţi par trase la xerox: cu surle, trâmbiţe, dar mai ales cu televiziuni este adus un acuzat la parchet, parchetul îl eliberează, scapă-n presă tot felul de informaţii şi mai devreme sau mai târziu dosarul se pierde undeva în hăţişul procedural.
Cei care nu înţelegeau la ce bun un serviciu secret la vremea când asta-şi dorea cel mai mult PSD-ul în negocierea pentru formarea guvernului cu PD-L-ul, acum au răspunsul. Mai un listing, mai o supraveghere,  se mai fabrică un dosar şi un scandal că niciodată nu se ştie unde dai şi unde crapă. Unde doreşte PSD-ul să crape, este evident la Cotroceni. Miza mare este capul lui Băsescu. Rămâne de văzut cât de bine s-a fabricat dosarul. Nu zic că Popoviciu ar fi un îngeraş, dar deocamdată nici nu s-a dovedit că ar fi un demon. Şi nu cred că are cineva interesul ca într-un final să dovedească acest lucru. Acesta şi este marele nod gordian în toate dosarele şi scandalurile acestea: nu poţi scufunda o navă şi să salvezi flota.  😛  Adică există aşa o mare cumetrie între toţi jucătorii de pe scena politico-economică, încât este imposibil să elimini un „adversar” (de circumstanţă) fără să-ţi creezi şi ţie însuţi daune fatale. Din acest motiv după câte un bum mediatic rămân toate dosarele prin sertare câte un mic fâs. Ei cu pâinea, noi cu circul.

Noua starletă mediatică este din Caracal, are 18 ani şi şi-a scos virginitatea la licitaţie pe internet. Mi-e rău!
Fata n-a prea avut oferte, dar m-am gândit că poate dintr-un gest strict patriotic, celălalt star al săptămânii, miliardarul Popoviciu ar putea să o salveze. Ar fi o lovitură mediatică! 😛

Din ciclul „Alien” am avut săptămâna aceasta mult prea mediatizata suferinţă a lui Cristi Minculescu: artistului i-au scos la Regensburg în Germania un extraterestru de 20 kg ce „funcţiona” pe post de ficat. Atât Miculescu cât şi soţia sa care i-a donat o parte din ficatul său par să se simtă bine după lunga şi dificila intervenţie chirurgicală. Chiar dacă Rockerul Minculescu nu reprezintă absolut nimic pentru mine, omului Minculescu şi soţiei sale Rodica, le doresc însănătoşire grabnică. Este trist că se face marketing pe seama suferinţei, dar asta face parte din etica jurnalismului şi al show bizului mioritic. Scopul scuză mijloacele şi audienţa aduce bani.
Acum cu un ficat proaspăt, pe când prima votcă (evident ereditară!), Cristi? Aşa, de rodaj… 🙂 Vorba unuia care insistă şi persistă să mă înjure pe această temă: la cap nu poţi fi operat. 😛

Trei nume grele ale Rockului românesc cântă la Braşov în Clubul Joy Art Cafe pe 28 martie 2009: Taine (Bucureşti), Spectral (Piteşti, Bucureşti) şi Lotul Naţional De HardCore (Braşov).
La Bucureşti, Sâmbătă de la ora 22 concert Kumm în Lăptăria lui Enache.
Tot la Bucureşti, la Live Metal Club avem Katabasis Festival: Opera IX,.
Duminică de la ora 22.30 în Art Jazz Club: Russian Music. Luni, 30 martie la Arenele Romane avem concertul In Flames de la ora 19, în deschidere: L.O.S.T., Godmode şi Snapjaw. Preţul biletului este de 79 RON.

Naţionala de fotbal a României joacă la Constanţa în această seară la ora 20.45  (transmisiune directă pe Antena 1) împotriva Serbiei un meci decisiv şi dificil pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2010. S-a vorbit iar despre scandaluri între jucători şi selecţioner… Noi (încă mai) sperăm într-o victorie aşa că: pe ei!

Începe şi noul sezon în Formula 1. Startul în prima cursă se va da mâine în Australia la Melbourne la ora 9 (transmisie directă pe TVR 1). Sezon de criză: doar 17 curse şi un nou regulament destul de neclar care deja a declanşat scandaluri. Lungimea circuitului Albert Park este de 5,303 km şi se vor parcurge 58 de tururi, un total de 307,574 km. Recordul pe tur este de 1’24”215 şi îi aparţine lui Michael Schumacher din 2004. Favoriţi par cei de la McLaren, dar calculele de pe hârtie nu s-au confirmat şi pe pistă la calificări.
Surpriza a furnizat-o defuncta echipă Honda, preluată de Ross Brawn  şi rebotezată în Brawn GP. Jenson Button va pleca mâine din poll-position urmat de coechipierul său, veteranul Rubens Barichello. Tot o surpriză este clasarea pe locul trei a lui Sebastian Vettle de la echipa Red Bull. Doar locul 10 pentru coechipierul său, eroul local, australianul Mark Webber. Robert Kubica de la BMW Sauber a terminat calificările pe un onorabil loc patru, urmat pe cinci de Nico Rosberg de la Williams. Rezultat dezamăgitor pentru Ferrari: Kimi Raikkonen locul şase, respectiv Felipe Massa doar locul şapte. Timo Glock de la Toyota pleacă de pe locul opt iar locul nouă a fost ocupat de coechipierul său Jarno Trulli. Reprezentanţii echipei campioane McLaren, Lewis Hamilton şi Hekki Kovalainen nu s-au calificat în primii zece.
Avem o grilă de start colorată şi sper să avem o cursă frumoasă mâine şi un campionat unde să conteze piloţii mai mult ca tehnica dezvoltării bolizilor.  🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=31jenMJ0UOc]

Ţeapa

Nu cred că sunt mulţi oameni pe această planetă (se spune albastră) care să nu ştie cine este Bill Gates. Mult mai puţină lume însă cunoaşte numele lui Steve Jobs. Nu cred că este român care să nu fi auzit de vânătorul de la Balc, Ion Ţiriac sau de „luptătorul luminii”, oierul Gigi Becali. Despre omul de afaceri Gabriel Puiu Popoviciu nu cred că până ieri, alaltăieri ar fi auzit multă lume.
Gates sau Jobs sunt nişte tipi biloşi, care folosindu-şi capul au acumulat averi considerabile.
Când vine vorba despre îmbogăţiţii noştri, de cele mai multe ori apare şi cuvântul „ţeapă”.

ŢEÁPĂ ţepi f. 1) înv. Par lung şi ascuţit la un capăt, folosit ca instrument de tortură. A trage în ~. 2) Parte ascuţită a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea ce trebuie friptă (la grătar); frigare. 4) Fir lung, subţire şi ascuţit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascuţită a tulpinii de cereale rămasă după recoltare. 6) la pl. Păr aspru şi ţepos care acoperă corpul unor animale. ~ la arici. 7) Formaţie tare şi ascuţită ce creşte pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. ţepii; Pl. şi ţepe] /Cuvânt autohton.
ŢEÁPĂ, ţepe, s.f. [+] (Arg., în expr.) A da (sau a trage) ţeapă = a păcăli, a înşela, a escroca, a frauda; a ţepui. A lua ţeapă = a fi păcălit, înşelat, escrocat; a se ţepui. (DEX)

Nu intenţionez să despic firul în patru, dar ideea este că pentru „a trage o ţeapă” este nevoie de un şmecher, un băiat bilos care să o tragă şi de un fraier care să o ia. Onest vorbind şi analizând faptele la rece, la noi băieţi deştepţi n-au prea fost. Nici unul din miliardarii de carton n-au inventat vreo roată de rezervă sau pneu vulcanizat. Toate aşa zisele ţepe au fost şmenuri aranjate între un cetăţean X şi un un distins domn Y, predominant funcţionar public, menit să administreze, să gestioneze un bun al statului, adică bun comun. Despre bunurile comune nu s-a prea vorbit după 90 – bag seama intenţionat – dar vă asigur, n-are nicio legătură bunul comun cu comunismul.
Mai este un aspect. Toţi – sau aproape toţi – îmbogăţiţii au fost rude cu cineva sau au făcut parte din vechea nomenclatură comunistă. Nimeni de pe stradă n-a devenit şmecher peste noapte şi nu s-a ales nici cu fabrici, nici cu spaţii comerciale şi nici cu sute de hectare de teren în mijlocul Bucureştiului.
Şi mai este ceva. O să spuneţi că am un fix şi eu am să vă răspund că da, îl am. Toată treaba aceasta, tranziţia de la nomenclatura comunistă la miliardarii de carton, de la securişti şi activişti la “oameni de afaceri”  poartă un singur nume: Ion Iliescu. Puterea mereu are un preţ şi acesta este preţul pe care tovarăşul Iliescu l-a plătit să preia şefia-n stat: a înlesnit şi/sau a trecut cu vederea peste faptul că “băieţii deştepţi” au jecmănit şi devastat ţara în interes personal.
Partea proastă este că de plătit, plătim noi, zi de zi, 22 de milioane de fraieri un preţ mult prea mare.

Copyright 2008 News Group Newspapers Ltd
Copyright 2008 News Group Newspapers Ltd

Natalie Dylan, o studentă din SUA, în vârstă de 22 de ani, a anunţat că îşi vinde virginitatea la licitaţie, oferindu-se celui mai generos bărbat din lume. Iar doritorii nu au întârziat să apară. Peste 10.000 de bărbaţi au intrat în cursă iar licitaţia a ajuns deja la suma de 2,6 milioane de euro.
Alina Percea, în vârstă de 18 ani, din Caracal era o fată necunoscută până când a postat un anunţ pe un site german prin care îşi scoate la licitaţie virginitatea. Ea speră să împuşte doi iepuri deodată: are nevoie de bani pentru studii şi speră ca, prin această ocazie, să-şi găsească sufletul pereche. Până acum, cea mai mare sumă oferită este de 5.000 de euro, dar reprezentanţii site-ului spun că s-ar putea ajunge la peste 50.000 de euro. Suma nu o mulţumeşte pe fată. Dar nici Alina n-a inventat copy/paste-ul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RjTxZu1dHHM]

Debaraua din faţa blocului

Nu ştiu cum este pe altă stradă, în alt cartier, alt oraş sau… era să zic pe altă planetă. Rahova – unde vieţuiesc cu stoicism de imediat doi ani – este plină de rabla care zac pe trotuare şi în faţa blocurilor.
Maşini vechi, nemişcate de ani de zile, multe din ele utilizate pe post de debara sau semn de carte: este locul meu! Locul de parcare, evident.
Bucureştiul a devenit un oraş îmbâcsit şi neîncăpător. În faţa blocului în care locuiesc este un adevărat parc de maşini, spaţiile verzi, trotuarul, aleea şi strada este ticsită seară de seară cu maşini. Maşina personală, maşina de serviciu, maşina prietenului sau prietenei. De loc de joacă pentru zecile de copii nici nu se pune problema, uneori este un slalom spectaculos să ajungi la scara blocului printre maşinile parcate uneori şi la propriu una peste alta.
Scandalurile degenerează de multe ori la violenţe. Aproape în fiecare seară.

debaraua_din_fata_blocului

Prin septembrie anul trecut, ajuns acasă de la serviciu, stăteam şi fumam ca tot ţăranul la bustul gol pe geamul de la bucătărie. Scuze mereu se găsesc cu mare uşurinţă, pe moment scuza mea era vara şi căldura semi-tropicală. În faţa blocului adunaţi părinţi şi copii ca-n fiecare seară obişnuită: beri, ţipete, discuţii, fum de grătar şi tot ce poate un om normal să-şi imagineze ori ba.
În toată hărmălaia de afară apare şi administratorul blocului, o doamnă trecută de 50 de ani cu micuţa s-a maşină şi o parchează pe locul ei obişnuit. Se dă doamna jos, moment în care unul din bărbaţii burtoşi şi cu berea-n mână se dezlipeşte de grup şi ţintă la femeie. Nu vreau să redau ce ieşea pe gură bipedului, dar ideea era că femeia i-ar fi zgâriat portiera cu uşa maşinii şi că nu ştie nici să parcheze, nici să se dea jos din maşină. Cârpa a tot înjurat femeia apoi a şi bruscat-o. Când biata femeie ajunsese aproape de scara blocului, animalul a aruncat cu berea după ea şi brusc înfuriat şi mai tare a alergat după ea şi i-a tras şi vreo doi-trei pumni. Nimeni din vecini nu a schiţat nici măcar un gest. Nici femeile care stăteau ca de obicei cu copii printre maşini şi bărbaţii cu berile-n mână.
A venit Poliţia şi tot conform tradiţiei dâmboviţene nu s-a întâmplat nimic. Era zi de încasat întreţinerea, femeia a stat şi şi-a făcut treaba, apoi s-a urcat iar în maşină şi a plecat.
A venit un alt dobitoc şi  şi-a parcat repede maşina pe locul proaspăt eliberat.
Între timp femeia a demisionat din administrarea blocului şi şi-a scos apartamentul la vânzare, o să se mute.
Acum se fac reamenajări, au mai tăiat un pom, doi şi pe spaţiul verde – egal o fâşie de pământ – se fac locuri de parcare.
Certurile au luat o altă tonalitate: „Ce pula mea vrei băi, eşti de doi ani în bloc şi acu’ vrei şi loc de parcare?!”
Hârburile rămân. Stau în faţa blocului nemişcate. Unele sunt ale unor pensionari care mai visează la o maşină nouă şi nu vor să-şi piardă locul de parcare, alţii mai ţin un bax de bere şi o cheie franceză-n portbagaj, să fie la îndemână la nevoie. Doar la scara unde stau sunt vre-o patru Dacii, un Mercedes ruginit şi un Trabant.
N-am maşină şi nu vreau loc de parcare. Mi-ar plăcea să văd puţină iarbă, două-trei flori şi o bancă, un leagăn sau un tobogan, nu doar griul blocurilor scrijelite şi mormanele de fiare vechi şi noi.

Vreau să respir.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BB9pQ6KajaQ]

Stan şi Bran şi ce mai e în presa de azi

Surfând cu telecomanda de pe un canal pe altul ieri seară, m-am împiedicat de Geoană şi Boc pe Realitatea vorbind despre avantajele acordului cu FMI. Erau doi bărbaţi în toată firea, speriaţi de bombe ca şi cum poporul furios ar fi ajuns la porţile palatului şi până la ghilotina din Piaţa Constituţiei n-ar mai fi o cale foarte lungă. Poporul nu bate la porţile palatului, dar cei doi seamănă jenant cu Stan şi Bran. S-au lăudat că au făcut rost de bani pentru plata bugetarilor, şomerilor şi pensionarilor, dar pe mine mă îngrozeşte imaginea stânjenită pe care o afişau. E rău şi o să fie tot mai rău, cam asta ne-au transmis.

Şi datele susţin teoria: Marian Sârbu a cerut o suplimentare a bugetului MMFPS cu 500 de milioane de lei, bani necesari pentru susţinerea şomajului, în condiţiile în care numărul de 525.00 de şomeri estimat iniţial pentru acest an va fi mai mare cu aproximativ 200.000 – 300.000. Asta înseamnă că numărul şomerilor la sfârşitul anului o să ajungă la 800.000 sau chiar un milion. Şi acestea sunt doar cifre oficiale. Ce omit guvernanţii să spună este faptul că foarte multă lume şi-a pierdut slujba şi în zona neagră a economiei, omeni care nu figurează în aceste cifre. La aceştia se mai adaugă românii care vor rămâne fără slujbe în Italia, Spania şi Irlanda şi mai devreme sau mai târziu tot acasă o să se întoarcă.

Caterincă a la Băsescu: încă nu s-a hotărât dacă candidează sau nu la prezidenţiale.

Crin Antonescu devine antipatic. Nici un om de dreapta, nici un liberal nu are voie să spună aşa ceva: „De la Iliescu din ’90 la cel din 2008 e o evoluţie pe care n-ai cum să n-o respecţi.” Iliescu, cel din 90 ar fi trebuit să evolueze la Rahova sau în Jilava, nu pe scena politică şi nu la căldura pensiei de demnitar. Şi Iliescu a declarat că l-ar fi dorit pe Antonescu în PSD… Minunat! Antonescu l-a susţinut şi pe Oprescu în cursa pentru primăria Bucureştiului, deja devine recidivist… Obama de Dâmboviţa? Să  fim serioşi!
Apropierea de stânga a multor tineri liberali este mai mult decât înaltă trădare. Tot pe Realitatea l-am văzut pe Ghişe sărind în apărarea lui Năstase.

Noi împuşcături la Braşov: Un taximetrist a fost împuşcat în mandibulă de un necunoscut care, sub ameninţarea unui pistol, voia să îi fure banii proveniţi din încasările din ziua respectivă. Vestul sălbatic frate!

Am râs ce am râs, dar noul cod civil ne taie şi din raţia de distracţie: „Folosirea numelui, a imaginii sau a vocii cuiva în alt scop decât informarea este atingere adusă vieţii private”. Gata cu pamfleturile, gata cu măscăreala, gata cu Divertis, Mondenii sau cu Cârcotaşii. Articolul 80, litera I din Codul Civil „este un căluş pus în gura presei.” –  a declarat Mircea Toma.

U2 va primi Discul de Platină în România pentru vânzările celui mai recent album al formaţiei, “No Line On The Horizon”, au declarat reprezentanţi ai casei de discuri Universal Music România. Până în prezent, materialul a înregistrat vânzări de peste 3,3 milioane de exemplare, U2 obţinând Discul de Platină în 22 de ţări. (MEDIAFAX)

Am fost uşor urecheat de un cititor că am omis anumite concerte din agendă.
Păi concertele curg, buzunarul să ne ţină!
In Flames vor cânta luni, 30 martie 2009 la Arenele Romane din Bucureşti de la ora 19. În dechidere vor cânta L.O.S.T., Godmode şi Snapjaw.
Pe 28 martie, la Live Metal Club (tot la Bucureşti) avem Katabasis Festival-ul. Din lista participanţilor: OPERA IX (black metal – Italia),  SINCARNATE (doom death metal – Romania), THE ENOCHIAN (hellenic black metal – Grecia), LOUDRAGE (groovy death metal – Romania), N.O.X (grinding death metal – Romania) şi CYBORG (thrash metal – Romania).
Biletele la festival costa 40 de lei si se pot comanda la email: [email protected] sau tel. 0732 419 972. Pentru Bucuresti, biletele se pot livra imediat ce au fost comandate – am aflat de pe site-ul Metalhead.
Pe 6 aprilie, tot la Live metal Club vin canadienii de la Quo Vadis. În deschidere: Spectral şi Taine.
Iar i-a scos cineva de la azilul de bătrâni şi pe veteranii de la Nazareth: pe 26 aprilie ei vor concerta la Hala. Noua locatie HALA este o sala noua de concerte moderna, ce dispune de toate facilitatile unei sali de concert europene, o cladire situata pe Bd Mihai Bravu 475, situate in vecinatatea statiei de metrou Mihai Bravu.
Pe 23 aprilie, de data aceasta la Cluj, avem Cradle of Filth şi Moonspell. Numărul biletelor este limitat la 1200 şi vor exista trei categorii de preţuri. Prima categorie, cea ofertă promoţionala pentru primii 500 de cumpărători, este la preţul de 85 RON, suma sub media preţurilor practicate în Europa pentru acest concert.
Bilete sunt disponibile deja în reţeaua Eventim, adică în aproape toate magazinele Germanos din ţară. La epuizarea primelor 500 de bilete preţul „sare” la 100 RON iar 110 RON va costa biletul la intrare.

Blogroll de luni

Mă trezesc tuşind, dar asta nu mă împiedică să-mi aprind o ţigară înainte să fie gata cafeaua. E luni – cred – e martie cu siguranţă, am „cules” ieri alte flori şi zâmbetul lor mă face şi pe mine să zâmbesc, să mă pun pe prag şi să aştept soarele rătăcit după bloc, să privesc cerul printre crengile uscate, să trag în piept aerul rece cu gândul la primăvara care sper că nu ne-a uitat şi ne v-a mângâia cu seninătate.
Partea proastă când eşti disponibilizat e că uiţi de tine cu mare uşurinţă. Trec zilele aiurea, nu mai e marţi, nu mai e vineri, nu te mai bărbiereşti, nu te înghesui în metrou, nu ţipă şefu’ la tine şi nu mai ieşi cu colegii la bere. Totul devine ceţos, nu contează la cât te trezeşti sau la cât te culci sau dacă la zece dimineaţa vrei să mai tragi un pui de somn, nu te împiedică nimeni şi nimic. Verifici mailurile, mai trimiţi un CV undeva, dai o tură de net, mai fumezi o ţigară şi-ţi mai faci o cafea, mai vorbeşti cu cineva 5 minute pe mess, da’ lumea e ocupată, munceşte, tu, tu n-ai nimic de făcut…şi mai trece o zi.
Mi-am găsit de făcut o grămadă de treburi. Lucrez la un nou proiect muzical, am împrăştiat pe la cunoştinţe o piesă promo şi am avut un feed-back neaşteptat de pozitiv. E şi nu e foarte diferit de ce fac în mod normal,  o să vă ţin la curent şi probabil am să fac o pagină separată pe MySpace.
Am şi pictat, dar acum m-am cam lipit cu degetele de clape. Îmi place să pictez, altfel nu aş face asta, dar… Mori de foame cu pensula-n mână! Ha ha ha!

Bun, poate mai târziu scriu şi (alt)ceva… acum prefer să hoinăresc puţin.
M-am dus pe la Curvette – sunt un depravat, asta e! am mintea setată pe un singur lucru! ha ha ha! – şi am citit despre sex şi vicii în timp de criză şi un swap party. Mi-a plăcut o frază: „Oamenii au nevoie de senzaţii noi şi încearcă să le obţină plătind mai puţin.” Fain…
La grămada de bobi am lins puţin din cratiţa cu suflete. „Simţurile noastre nu pot fi graniţe decât pentru temerilor celor din jur.” Mă tem că nu mai simt nimic şi că s-au şters toate graniţele. „Cerem involuntar irealului. Crezând apoi, că poate aşa, ne înfrumuseţăm realul…” Da, suntem captivi în coliviile pe care singur le-am creat să ne protejăm de cei din jurul nostru… Dar fix de cei din jur avem nevoie câteodată.
Iren (mintea de ceai) mi-a amintit de cubul lui Rubick şi de faptul că eu am fost leneş şi cred că mi-am îngropat creierul în cutia cu cuie.
Moretta s-a trezit mai târziu şi mai veselă, deschide fereastra larg şi s-a gândit să scrie un roman pe blog. Roman să fie! Până atunci să vedem şi ce zice bunica-n zaţ.
Anna m-a delectat cu o imaginară conversaţie, dar problema de fond rămâne: până nu pui punctul unde trebuie, nu poţi începe o frază nouă. Am o grămadă de puncte de pus şi cu toate acestea deschid noi şi noi propoziţii. Sunt varză.
Anestisia m-a întâmpinat cu seriozitate  , dar m-am dumirit repede că nu-i grav, e doar puţină melancolie de ploaie.
La blondă m-a distrat titlul: „Bloggerii scriu pe prezervative”. Este vorba despre concursul LovePlus şi despre viaţa dincolo de blog, adică….după bloc.
Ultimul Unicorn tot tristă este şi asta mă enervează, îmi ajunge tristeţea mea! Ha ha ha! „De unde mă cunoşti? De unde te ştiu? (…) Suntem aici dar în acelaşi timp suntem şi acolo… acum şi atunci… Din nou îmi arunci lumile in aer…” Nu despre mine-i vorba, eu sunt expert doar să-mi tai craca singur. Şi de atâtea ori m-am dezamăgit încât nu mai vreau să dezamăgesc pe nimeni…
Zappy nu scrie azi, da’ în general e haioasă.
Thanata în obişnuitul ei stil m-a amintit de Fuckutură… Ha ha ha. „Io” la faza asta scot nişte Sepultura că tot am fost lunea trecută la Soulfly şi-mi mai crestez creierul puţin! Ha ha ha!
Am terminat plimbarea la verzi şi uscate şi concluzia este una: „O să fie bine. Ce bine sună asta. O să…”

Am fost doar pe la fete, ce chestie!  “O să” vizitez şi băieţii…. Ha ha ha!

Azi creşte iarba?
Habar n-am, vă las cu florile mele, să fiţi cuminţi!

09-03-22_0409-03-22_0509-03-22_0309-03-22_0209-03-22_01