M-am tot foit (coit 😀 ), am ascultat mai pe sărite, mai pe îndelete tot felul de discuri scoase anul acesta și oi fi eu de vină, să dau vina pe primăvară, pe băieții care sparg cu pickhammerele asfaltul din spatele blocului sau pur și simplu să o las așa, dar nimic nu mi-a plăcut. S-a umplut raftul (sertarul) cu discuri de duzină, produse de doi bani, majoritatea nici descărcate (ilegal și „moca”) nu-și fac banii…Așa că am săpat în… arhivă. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KfZpbWLl0Ew]
Trupa lui Matt Pike pare să fie noua protejată a mediei de specialitate mai ales din Europa, dar sunt intens susţinuţi şi de casa lor de discuri, E1 Music, fosta Koch Records, cea mai mare şi puternică casă de discuri independentă de peste ocean.
High On Fire abordează un soi de Thrash/Power Metal cu rădăcini Heavy, sunt catalogaţi Stoner, Heavy şi Sludge Metal şi cu siguranţă în anii 80 mi-ar fi plăcut mult mai mult ceea ce fac şi probabil dacă altele ar fi fost calităţile vocale ale lui Pike, să zicem ceva gen David Wayne (Metal Church) sau Jeff Scott Soto, probabil şi acum.
Matt Pike a devenit cunoscut din trupa Doom, Sleep Read more High On Fire – Snakes for the Divine (2010)
Liars sunt o gașcă Post-Punk din New York (cu rădăcini în L.A.), înființați la finele anilor 90 și acest „Sisterworld” lansat în data de 9 martie este al 5-lea lor album de studio.
Cei trei (care au speriat Vestul) sunt filipinezul Angus Andrew – voce, chitară; Aaron Hemphill – chitară, sintetizatoare, percuții și bateristul Julian Gross.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FaMbPbFz8h0]
Au adunat o grămadă de etichete de la Art și Noise Rock la Post-Punk, Dance-Punk, dar probabil cel mai bine li se potrivește cea de Rock Experimental. Nu sunt o gașcă ușor de digerat, Dance-Punk-ul pare cea mai neadecvată etichetă, tare aș vrea să văd pe cineva dansând pe acest „Sisterworld” ha ha ha! 😛 Read more Liars – Sisterworld (2010)
În spatele acestui nume exotic este în fapt Sumach Ecks, rapper, compozitor-interpret şi instructor Yoga, domiciliat actualmente în oraşul fără somn: Las Vegas.
Tipul amestecă cu nonşalanţă Hip Hop, Rock, Blues şi elemente de Jazz într-un mod minimalist, se împletesc arome din deşertul Mojave, incantaţii tribale cu pulsul străzii americane, urbanul cu misticul şi cosmicul iar liantul pentru tot acest mix inedit este vocea impunătoare/misterioasă al lui Ecks.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=m_N63b2Tk-A]
Pagina MySpace
Pagina artistului la Casa de Discuri Warp
Sumach Ecks este un personaj activ al Read more Gonjasufi – A Sufi and A Killer (2010)
De la nepot la bunică nu cred că e multă lume care nu s-a bâțâit pe Clint Eastwood, piesa proiectului Gorillaz.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_Y5KAZgMUac]
Pentru o trupă virtuală născocită de creierul lui Damon Albarn – compozitorul și producătorul din spatele formației Blur – în 1998, acest „Plastic Beach” lansat oficial pe data de 3 martie este doar cel de-al 3-lea album, așa că aș putea spune că este o „gașcă” cam leneșă, dar cei 5 ani scurși de la anteriorul produs, „Demon Days”, cred că au meritat așteptarea. Read more Gorillaz – Plastic Beach (2010)
Cum am promis, revin la rotiseria de discuri.
So, b(l)ack in business.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g2qzbiucIoc]
Înainte însă să vă mai plictisesc cu una-alta. 🙂
Convulsiile din viaţa mea şi-au făcut simţite undele şi asupra blogului. Mi-e dor de computer-ul meu, butonez pe un laptop super ok, dar cumva tot nu mă simt în largul meu, nu este la fel ca atunci când ai „scula” ta.
Am ascultat o grămadă de muzică nouă pe mp3 player, s-au adunat tot felul de discuri interesante din toate segmentele sonore, cumva anul acesta am avut parte de multe surprize plăcute, sper să apuc să povestesc de toate. Cu tensiunile şi problemele acumulate însă nici capul nu mi-a stat la muzică… am ascultat, dar n-am fost capabil să scriu despre nimic. Am ronţăit noile producţii de la: Liars, Gonjasufi, Pantha Du Prince, Gorillaz, Chumbawamba, Convixion, Derelict Earth, High On Fire, Island, Lapko, Of Mice And Men, Scavanger, Sinbreed, Titus Andronicus, White Wizzard, White Belt Yellow Tag, etc. Poate starea mea este de vină, am ales încă un album din zona Black, de ani de zile n-am ascultat atâta Black. 😀 Read more Black in Business. Burzum – Belus (2010)
De gaşca asta am auzit pentru prima oară duminică seara pe blogul lui Garm şi piesa „Sapari” m-a făcut mai mult decât curios să sap după ei şi acest ultim produs lansat pe 25 februarie.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AbCliCQnBUo&feature=player_embedded] Read more Orphaned Land -The Never Ending Way Of ORwarriOR (2010)
Am promis omletă Punk, omletă (neo) Punk livrez. 😀
Are de toate, ingrediente proaspete, dar nu este nici prea piperat, nici foarte-foarte condimentat, Punk-ul nu mai înseamnă pentru foarte mulţi creastă roşie, cocteiluri Molotov şi anarhie. Din ce am avut la mână – şi urechi – am folosit ce era mai bun.
Îmi amintesc de Henry Rollins într-un reportaj MTV de prin ’94, imprimau albumul „Weight” undeva într-o cabană uitată în mijlocul pădurii, era iarnă, ningea şi Henry se bălăcea într-un jacuzzi cu apă fierbinte şi multă spună undeva afară lângă cabană, fredona Sex Pistols “Anarchy in the U.K.” şi se juca cu bulele de săpun apoi a spus zâmbind: „asta a rămas din Punk”… Moşu’ avea dreptate.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=yLkIB5l-OlM]
Azi am spart în tigaia de dimineaţă discurile de la dinamicii Close Your Eyes, o gaşcă de care cred că o să tot auzim în următorii ani, (aproape) veteranii Alkalin Trio şi Punk-ul lor senin, relaxat şi Story of the Year care au şi ei un nume deja, sunt însă reprezentanţii liniei noi, Post-Punk/Screamo al genului. Read more Omleta Punk – Close Your Eyes, Alkaline Trio si Story of the Year
M-am trezit (din nou) nominalizat la RoBlogFest la două categorii: blog de muzică şi cel mai popular blog. Cel mai ne-popular era mai adecvat, dar „cutia” cu muzică este totuşi un pas înainte vis a vis de „blogger crizat”, nu? 😛
Bun, anul trecut am primit 0 (zero) voturi şi m-am clasat pe poziţia 641 cu toate că am cam 4-5 prieteni care au jurat că s-au strofocat să-şi facă cont, să se înregistreze şi m-au şi votat… 😛 Altfel spus: sunt al naibii de popular şi mă bazez pe voi şi anul acesta! 😀
Complimente mamei lu’ VisUrât!
Ieri am dat o raită prin Canada prin intermediul celor de la You Say Party! We Say Die!, coctailul de vitamine sonore preparat în dimineaţa aceasta pleacă tot de la un condiment canadian: Manafest.
Bună dimineaţa fete şi băieţi, puneţi-vă căştile, pornim pe tobogan!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=x8RArZ3Xh-A] Read more Blenderul de joi – Manafest, You Me At Six si Lifehouse
Am deja câteva discuri şi din zona Punk lansate în 2010, dar deocamdată nu m-a dat pe spate nimic, n-am fugit după gel şi fixativ în baie, nici după spray cu vopsea roşie să-mi fac creastă. O să le adun şi am să le arunc în blender într-o dimineaţă sau fac o omletă… ha ha ha! 😛
Întâmplător m-am împiedicat de aceşti You Say Party! We Say Die! şi chiar dacă ultimul lor album este din 2009 – pare la o îndepărtare de ani lumină! ha ha ha! 😛 , mi s-a părut o gaşcă mult mai interesantă şi o oportunitate de a scrie despre ei… 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tMEykcz9IVU]
Iniţial m-am gândit că sunt un fel de Sigue Sigue Sputnik fiind etichetaţi şi Dance Punk, dar canadienii din Britisch Columbia amestecă secvenţe New Wave cu Indie şi în persoana lui Becky Ninkovic au o solistă energică şi cu personalitate care are atuurile să capteze atenţia.
Au o poveste numai bună pentru presă: basistul Stephen O’Shea şi clăparul Krista Loewen fiind membrii în aceeaşi gaşcă de motorişti – “The Smoking Spokes”, în noiembrie 2003 fiind – evident! – iarnă şi prea frig să te mai dai cu motoarele, s-au apucat să cânte împreună în pivniţa solistei Becky.
De aici până la completarea găştii cu un chitarist (Jason Nicholas, înlocuit ulterior cu Derek Adam) şi un baterist (Bruce Dyck, înlocuit şi el de Devon Clifford), la concerte prin cluburile locale şi la albumul de debut, „Hit the Floor” din 2005 calea a fost scurtă şi dreaptă. Read more You Say Party! We Say Die! şi multe X-uri
