Home › Posts tagged cronică de disc › Page 7

cronică de disc

Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Născut Roger Keith Barrett, Syd Barrett a fost partea întunecate, nebunul – sau geniul – strălucitor („Shine On You Crazy Diamond”) din trupa Pink Floyd – perioada 1965-1968 -, de numele lui se leagă piese ca „Arnold Layne” şi „See Emily Play”, dar el este responsabil şi de conceptul albumului „The Piper at the Gates of Dawn” îmbibat cu Psihedelism vizionar, dar amprenta sa este pregnantă şi pe următorul „A Saucerful of Secrets”.
Mai ales datorită consumului excesiv de LSD, comportamentul lui Barrett devine tot mai impredictibil la sfârşitul anului 1967, cântă tot mai des cu chitara dezacordată şi nu ţine cont deloc de dificultăţile de a se armoniza cu ceilalţi membrii ai trupei şi astfel este adus în trupă şi prietenul şi elevul său, David Gilmour să-l „acopere” pe Barrett. Planul iniţial a fost păstrarea lui Barrett ca membru neparticipant la live-urile trupei – după modelul Brian Wilson şi The Beach Boys – însă au apărut şi inevitabilele conflicte creative şi în final Barrett a fost debarcat în 1968.
Pink Floyd-ul cu Gilmour a luat o cu totul altă cale iar Barrett a rămas în urmă ca o figură excentrică a muzicii.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=F94vHO7okZQ]

Barrett a scos şi două albume Read more Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010) ›

Frank Zappa – Greasy Love Songs (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

Frank Vincent Zappa a murit – răpus de cancer prematur – la vârsta de 52 de ani pe 4 decembrie 1993. A rămas în urma sa un patrimoniu considerabil: 56 albume de studio şi 29 de live-uri, au fost scoase oficial 14 compilaţii şi după decesul său au mai fost lansate tot felul de discuri cu materiale inedite, remixuri, imprimări recondiţionate, etc. „Greasy Love Songs” a fost lansat anul acesta la începutul lunii aprilie şi este o imprimare din… 1968 al lui Zappa cu the Mothers of Invention. În fapt este prima ediţie pe CD al materialului original al albumului „Cruising with Ruben & the Jets”, cu basul şi tobele imprimate iniţial, plus ceva mixuri inedite cum este şi versiunea mono la „Jelly Roll Gum Drop”.
Discul reflectă interesul din acea vreme al lui Zappa şi colegii săi în muzica Doo-Wop – hai că v-am băgat în ceaţă! 😆 😆 😆 – cu care toţi au crescut şi în buna practică Zappa, umorul, parodiile se îmbină impecabil cu găselniţele muzicale gen schimbările de acord a la Stravinsky, faze favorite ale lui Zappa.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=R6h2PnsA6Z0]

Despre Zappa n-ai cum să scrii un blog, eventual Read more Frank Zappa – Greasy Love Songs (2010) ›

Charles Lloyd Quartet – Mirror (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

La începutul anilor ’90 l-am cunoscut şi m-am împrietenit cu Romi, unul din marii melomani şi colecţionari de discuri din Braşov. Romi vreme de vre-o 10 ani nu mai ascultase Rock, ci exclusiv Jazz şi când ne-am întâlnit l-am reintrodus să zic aşa în muzica Rock, i-am redeschis apetitul cu o tonă de trupe de la Soundgarden la Living Colour şi Faith No More, de la Ministry şi Nine Inch Nails la VoiVod, de la Tool şi Primus la Kyuss şi Clawfinger, de la Sepultura la Life Of Agony sau Rollins Band. La vremea aceea avem şi eu o colecţie de câteva mii de casete, deh, era vremea casetelor predominant poloneze, nebunia CD-urilor a început cu câţiva ani mai târziu şi mp3-urile încă erau departe.
Mi-am amintit de Romi şi de ce-mi povestea la o cafea sau un pahar de vin, respectiv că-n anii ’80 Rock-ul – generic vorbind – i s-a părut plafonat şi tot mai fad, de aceea s-a reorientat spre Jazz, o muzică mai vie şi mai creativă. Coliziunea noastră a fost ambivalentă, prin Romi l-am descoperit pe Miles Davis, pe Jan Garbarek, pe Keith Jarrett, Jhon Coltrain, McCoy Tyner,Charlie Parker, Egberto Gismonti, Morphine, Dunkelziffer, etc. Am profitat unul de celălalt şi ne-am lărgit orizonturile, ne-am îmbogăţit amândoi spiritual, sufleteşte.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Fn0xsx7r108]

Citeam deunăzi pe Moon Media o treabă: „Mai nou, de 1-2 ani Read more Charles Lloyd Quartet – Mirror (2010) ›

lumea-n retrovizor, cu capul în jos

Posted on by — No Comments ↓

Azi am pe rotisor noul album Tricky despre care amân de vreo două săptămâni să scriu, am un clip nou, teaser la următorul album şi ieri am tras cu ochiul puţin şi la congresul PSD şi în general la ce se mai petrece în prea minunata şi fascinanta noastră ţărişoară.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ahOV4PFcgbw]

Dar noul Abracadabra, cuvântul magic pe buzele tuturor săptămâna aceasta a fost: stimulente. Ăla de ce are şi io nu? Tre’ să fie totuşi o ţară defectă dacă lumea simpatizează cu cei de la fisc… Da, da, ştiu, de la iliescu-n coace noi suntem „originali” în toate. Da’ de iliescu mai târziu.
Viagra la tot poporu’! Măcar câte-o jumătate de pastilă să ajungă şi la cei din spate. Sau urmă.
Mica revoltă ad-hoc Read more lumea-n retrovizor, cu capul în jos ›

The Gaslamp Killer – Death Gate (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Este stranie şi în acelaşi timp virilă muzica făcută de William Benjamin Bensussen – alias The Gaslamp Killer – un DJ şi producător născut în San Diego şi influenţat de Too Short, Jimi Hendrix, Dr. Dre şi DJ Shadow. Numele ales şi-la luat după cartierul Gaslamp din oraşul natal, cartier istoric şi centrul cultural al oraşului unde a activat prin cluburi ca DJ de la vârsta de 17 ani. În 2006 se mută-n elei şi pune bazele evenimentului săptămânal „Low End Theory”, manifestaţie a DJ-ilor experimentali şi începe activitatea de producător. Între altele el este producătorul albumului „A Sufi And A Killer” semnat Gonjasufi, disc despre care v-am povestit anul acesta pe la mijlocul lunii martie.
„Death Gate” este un EP cu 5 piese şi atmosfera, armoniile orientale se îmbină excelent cu ritmurile Dub şi Dubstep, nuanţe de Jazz şi sonorităţi experimentale completând şi dând culoare pieselor.
În „When I’m In Awe” cântă  Gonjasufi, piesa aminteşte de Tom Waits Read more The Gaslamp Killer – Death Gate (2010) ›

reformă şi revoltă

Posted on by — 8 Comments ↓

În data de 23 octombrie 1956 sute de mii de unguri au ieşit în stradă şi au cerut demisia guvernului bolşevic condus de Mátyás Rákosi. Rusia care avea încă din luna aprilie pregătite trupele şi planul de intervenţie acţionează ferm. În Budapesta este haos, se dau 5 zile lupte de stradă timp în care ruşii mimează negocieri ca în data de 3 noiembrie să intervină în forţă şi să recucerească capitala maghiară cu blindate. Armata sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei faţă de ce a folosit Germania nazistă pentru invadarea URSS-ului.
Conform datelor desecretizate în 1993 2652 de cetăţeni maghiari şi 720 de ruşi au murit în urma ciocnirilor, au fost răniţi 19226 de unguri şi 1540 ruşi.
Mulţi comunişti au fost vânaţi, spânzuraţi sau injectaţi cu benzină.
Primul ministru Imre Nagy care a preluat conducerea este arestat în data de 22 noiembrie şi adus în România, sub stricta supraveghere a Securității, este deţinut într-o casă conspirativă din Snagov. În 1958 este dus înapoi în Ungaria şi în urma unui proces de mascaradă este condamnat la moarte prin spânzurare în data de 16 iunie.
Noul lider maghiar, János Kádár rămâne la conducerea ţării până în 1988, dar comunismul din Ungaria n-a mai fost la fel de feroce, a devenit mult mai flexibil, atmosfera din ţara vecină treptat s-a relaxat şi figurile bolşeviste au fost eliminate.
Vă povestesc toate acestea Read more reformă şi revoltă ›

somnul soră cu moartea

Posted on by — 20 Comments ↓

[bandcamp album=4188120728 size=grande3 bgcol=FFFFFF linkcol=e64a05]

N-am mai stat la poveşti de ceva vreme, nici la modul general şi nici în particular. Poate vremurile sunt de astfel de natură, poate poveştile nu mai sunt ceea ce au fost, dar n-aş vrea să dau vina pe nimeni şi nimic.
Zero este mai mare decât nimic. Când ceva e gratis musai să fie o şmecherie undeva. Nu e nici una. Noul meu album, „Chasing Shadows” e gata, poate fi ascultat şi descărcat (gratis, moca, am făcut şi o probă, în format mp3 l-am dat jos în 8 minute, dar poate fi descărcat şi FLAC), şi am să vă spun una-alta şi din bucătăria lui, din dedesubturile materialului. Şi vă spun şi un secret: de azi faza cu zero este valabilă şi la celelalte materiale. 😉 Descărcaţi în voie, îmi fac eu griji pentru facturi. 😆
N-am planificat nimic, discul acesta pur şi simplu a ieşit la suprafaţă. Sunetele se nasc pur şi simplu, muzica nu este chirurgie pe creier, în definitiv n-ar trebui să fie ceva meşteşugit, ci este suma unor sentimente şi stări exprimate.
Ce am făcut este pur şi simplu muzică contemporană şi etichetele, clasificările, catalogarea ei este inutil şi puerilă. Ştiu, ce fac eu nu cadrează nici cum cu lumea în care trăim şi mai ştiu că dacă unii acum abia apreciază eforturile mele (noastre) cu Nation’s Slum la mai bine de 15 ani de când noi le produceam, probabil peste 10-20 de ani cineva o să aprecieze şi muzica mea de acum.
Şi care e lumea-n care trăim? Parafrazând una – aproape singura – mea piesă favorită R.E.M.: it’s the end of the capitalism as we know it and hell yeah, I feel goddamn fine. Dar despre disc vorbim mai târziu, ştiu că nu vă interesează.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tklxkg7TeRw]

A venit Angela Merkel. Dacă n-a fost Read more somnul soră cu moartea ›

Madball – Empire (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Au trecut trei ani de la „Infiltrate the System” şi Madball revin cu un album proaspăt şi acelaşi Hardcore clasic de anii ’80 cu inconfundabila amprentă Agnostic Front.
Paralela nu e la întâmplare, solistul Freddy “Madball” Cricien este fratele mai mic al lui Roger Miret din A.F., invitat şi pe acest album în piesa „Shatterproof” iar Madball în sine a pornit ca un proiect paralel al Agnostic Front-ului la sfârşitul anilor ’80 când Freddy prelua adesea microfonul de la Roger în concertele A.F.
Prin trupă s-au perindat mai toţi componenţii Agnostic Front, dar şi multe alte feţe ale scenei Hardcore din New York, la tobe a fost şi Mackie Jayson din Cro-Mags respectiv Bad Brains, Ben Dussault din Throwdown sau John Lafata din Sheer Terror.
Tobar stabil n-au nici în acest moment, Jay Weinberg a fost concediat luna trecută – după imprimările albumului 😀 – colegii actuali ai lui Freddy fiind Read more Madball – Empire (2010) ›

Commix – ReCall To Mind (2010)

Posted on by — No Comments ↓

[soundcloud url=”http://api.soundcloud.com/tracks/4713895?secret_token=s-az9Vs”]

E ceva chill. Poţi privii norii pe geam, poţi să-ţi aprinzi o ţigară, poţi să-ţi pui căştile şi să zaci întins pe canapea. Nici după atâţia ani nu reuşesc să fac diferenţa între sub categoriile muzicii electronice şi de dans, Commix peste tot sunt etichetaţi Drum’N’Bass, dar muzica lor este mai mult relaxantă decât pulsantă, nu bubuie obsesiv-obositor, acest „ReCall To Mind” este un amestec de faze Trance, Rave, Trip Hop şi – fie! – Drum’N’Bass, sună proaspăt, colorat, viu. Decât să lipim cu scuipinol etichete tembele, vorba lu’ fi-meu: „mai bine un cântăcel” şi – zic eu – merită dată lehamitea la o parte şi dat un click pentru a vizita pagina Soundcloud a trupei unde pot fi ascultate mai multe piese.
La origine un trio – George Levings, Guy Brewer şi Conrad Whittle -, Commix s-a redus la duo-ul format din Levings şi Brewer, băieţii din Cambridge au semnat cu label-ul Metalheadz al lui Goldie şi au debutat cu albumul „Call To Mind” în 2007 urmat de Read more Commix – ReCall To Mind (2010) ›

ANBB – Mimikry (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Numele lui Hans Christian Emmerich aka Blixa Bargeld poate sună familiar celor care cunosc şi apreciază formaţia Einstürzende Neubauten, dar Blixa a colaborat şi cu Nick Cave. Asta ar fi „bb”-ul. Partea de început cu „an” vine de la Carsten Nicolai aka Alva Noto şi pe lângă alte proiecte este membrul formaţiei Signal.
„Mimikry” este primul produs rezultat din colaborarea celor doi şi înainte de a fi avut informaţiile din spatele materialului, m-a atras coperta. Apoi ascultând discul mi-a plăcut piesa „Once Again”. E drăguţ-misterios şi cover-ul la „One” al lui Harry Nilsson, piesă prelucrată de nenumăraţi artişti, versiunea care deocamdată bate toate celelalte aparţinând celor din Filter.
Este un album experimental, Read more ANBB – Mimikry (2010) ›