Home › Posts tagged cronică de disc › Page 3

cronică de disc

Motorhead – The World Is Yours (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

You know I’m born to lose, and gambling’s for fools,
But that’s the way I like it baby,
I don’t wanna live forever,
And don’t forget the joker!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1iwC2QljLn4]

Dacă n-ai urlat din toţi plămânii – de fapt stomacul – versurile acestea niciodată, poţi să uiţi că ai fi rocker. Şi faptul că noul album Motörhead porneşte cu piesa intitulată „Born To Lose” spune tot: au trecut 30 de ani de la „Ace of Spades”, Lemmy este acelaşi.
Dacă Lemmy nu s-a schimbat, lumea a făcut-o, parcă nimic nu mai este ca acum două-trei decenii, ba, nici măcar ca acum doi-trei ani şi asta spune şi Lemmy:

„A heavy heart like a bag of nails, Stand up!
Show your face, another victim of the cold embrace.
Before too long, no more singers, no more songs.
Oh no, last call, you had a chance, you lost it all.
Got some, bad news, never learned to dance, born to lose!”

Despre Mr. Kilmister şi trupa Motörhead am scris pe larg înainte de concertul din Bucureşti în cadrul Bestfest-ul din 2009, vezi AICI.
„The Wörld Is Yours” este al douăzecilea album de studio Read more Motorhead – The World Is Yours (2010) ›

Şuie Paparude – E suflet în aparat (2010)

Posted on by — 10 Comments ↓

Dă-l dracu de „goagăl”, torrente şi (file)share-uri – apropo,  “io” ca bou’ l-am căutat în Real “pă” raftu’ de “sidiuri” 😀  – , mergi direct la sursă şi descarcă noul album Şuie Paparude fiindcă băieţii ţi-l dau moca. Şi eu zic, mai bine aşa decât supliment la ştiu eu ce ziar.
Greu la stomac, eclectic ca stil şi abordare, noul disc şi cele 16 piese cuprinse între un intro şi outro ne comută de la Hip Hop la House, de la experimente electronice la Rock/Indie Alternativ, de la piese nostim-amuzante cu iz ironic-cinic, la contorsiuni sonore, cum spuneam, un album eclectic, dar deloc ambiguu, Şuie se „joacă”, experimentează şi de data asta şi o fac la fel de bine, n-au făcut rabat de la calitate, livrează încă un disc „obişnuit”, mai exact cu ce ne-au obişnuit, dar – din păcate – o fac rar şi puţini artişti de pe la noi.
Şuie s-a format în toamna anului 1993 în Club A, ca o trupă tradiţională – tobe, bas, chitară, clape, voce – şi abordau un New Wave-Alternativ după modelul New Order.
Un an mai târziu trei din cei cinci pleacă, rămân doi Mihai, basistul Mihai Dobre şi clăparul Mihai Câmpineanu, se reorientează şi muzical spre zona Industrial sub influenţe ca Front 242, Laibach, Frontline Assembly.
În 1995 este cooptat şi DJ Vasile şi prind cântarea în deschidere la 2 Unlimited şi este scos şi primul album.
Trupa cântă intens live, de pomenit evenimente ca Assos Rave Party sau turneul Camel Planet.
Următorul material, „Salvează-te” este lansat în 1997 care conţine şi hit-ul „Iarba verde de acasă”, piesă pentru care în regia lui Tudor Giurgiu toarnă şi un video-clip.
Pe drum e pierdut DJ Vasile, intră-n scenă DJ Niky4, se filmează şi noi clip-uri la „Ajutor” şi „Mutatia”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=O_Abqp_fEQ4]

Al treilea album, „Urban” este lansat în 2000, invitată-n două piese Read more Şuie Paparude – E suflet în aparat (2010) ›

The Smashing Pumpkins – Teargarden By Kaleidyscope Vol. 1 and 2 (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Billy Corgan a fost o faţă – mutră 😀 – semnificativă a scenei Indie/Alternativ al anilor ’90 şi cu Pumpkins au furnizat câteva discuri interesante, pe mine m-au prins cu „Siamese Dream” din 1993, dar mi-a plăcut şi următorul „Mellon Collie and the Infinite Sadness” din 1995 şi chiar dacă treptat s-au îndepărtat de gusturile mele – sau m-am îndepărtat eu de acel spirit – , Pumpkins până la auto-dizolvarea lor din 2000 au avut o influenţă semnificativă asupra muzicii. Ultimul lor produs din aceea epocă, „Machina II/The Friends & Enemies of Modern Music” a fost scos de Corgan la propria sa casă de discuri după ce Virgin a refuzat să-l „comercializeze” sub forma descărcării sale gratuite via internet, astfel discul a fost scos în formă de vinil şi doar în 25 de exemplare numerotate şi oferite unor prieteni cu instrucţiuni precise pentru a fi copiate şi puse pe internet pentru descărcare gratuită.
După diferite experimente în 2005 Corgan sună goarnele şi repune-n mişcare Pumpkins-ul cu prietenul de nădejde, bateristul Jimmy Chamberlin şi astfel este scos albumul „Zeitgeist” în 2007 la o lună după lansarea filmului cu acelaşi titlu al lui Peter Joseph. Albumul – muzical – a fost o tentativă de penetrare a scenei Mainstream Rock, a debutat pe poziţia a 2-a în Billboard, dar a produs o cădere spectaculoasă. În ceea ce priveşte conceptul, toată faza „Zeitgeist” din punctul meu de vedere este un semi-bullshit pe băţ. Argumentaţia Read more The Smashing Pumpkins – Teargarden By Kaleidyscope Vol. 1 and 2 (2010) ›

After The Burial – In Dreams (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Am fost urecheat – prieteneşte – că „am trădat cauza” ( 😆 ) – a se citi Metal/Punk/etc – şi-mi caut „inspiraţia” în altă parte. Eu ascult muzică şi mă inspir din Soare. 😉 Prietenul meu glumea, dar cu siguranţă mulţi gândesc aşa la modul cel mai serios. Urmând principiul „ia de la…” – ştiţi voi cine -, îi scot pe tapet pe After The Burial şi acest al treilea lor album lansat ieri.
Băieţii din Minnesota au intrat în scenă în 2004 şi propun un amestec de Heavy Metal Progresiv, Hardcore şi Death Metal iar una din inovaţiile aduse este folosirea chitarei cu 8 corzi. Au construcţii complexe, cântă foarte tehnic, dacă vocea este brutală şi ritmurile alerte, incisive, chitarele aduc pe lângă riff-uri tăioase şi teme, pasaje armonice, melodioase.
Albumul de debut „Forging A Future Self” a fost lansat în 2006 pe cheltuială proprie, din 2008 au semnat pentru casa de discuri Sumerian şi sub sigla lor au scos următoarele albume: „Rareform” (2008), respectiv versiunea re-editată din 2009 „Rareform (Re-Issue)”.
În 2009 este adus un nou solist, Anthony Notarmaso, care este la fel de brutal şi consistent ca predecesorii săi, dar introduce şi pasaje mai melodioase (screamo), baza formaţiei constă în cei doi chitarişti Justin Lowe şi Trent Hafdahl şi basistul Lerichard “Lee” Foral iar la tobe îl avem pe Dan Carle.
Au fost în turnee alături de nume ca Disturbed, Killswitch Engage, Necrophagist şi Hatebreed, noul material este promovat în cadrul turneului american „December Decimation Tour” alături de Winds of Plague şi Carnifex.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EhYwTeRHNlw]

Combinaţia aceasta de Heavy Progresiv cu elemente brutale Death Metal/Hardcore sună revigorant, dar are Read more After The Burial – In Dreams (2010) ›

Dhafer Youssef – Abu Nawas Rhapsody (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

Dhafer Youssef s-a născut în orăşelul Teboulba de la malul mării din Tunisia în 1967 şi de mic a fost atras de muzică. În timp ce părinţii l-au trimis să studieze Coran-ul într-o şcoală Islamică, Dhafer Youssef asculta şi studia Jazz pe ascuns. La Radio, era singura sursă de a asculta muzică. Într-o zi o cunoştinţă a primit cadou o chitară electrică, Youssef o împrumuta pentru câteva zile, perioade în care nici măcar nu mai dormea.
Când a început să câştige bani din cântatul la nunţi, şi-a cumpărat cu echivalentul a 100 euro primul oud, instrument cu 12 corzi, tradiţional în orient. Cum povesteşte chiar el, dacă s-ar fi născut în Africa probabil ar fi cântat la tobe şi percuţii, dacă s-ar fi născut la New York ar fi ales saxofonul, dar s-a născut în Tunisia şi instrumentul său este oudul. Până să vadă primul pian mai trec nişte ani, mai exact la 19 ani când se mută la Viena. Ca să se întreţină lucrează ca spălător de vase, curăţător de geamuri şi ospătar într-un restaurant italian. Şi de câte ori are ocazia merge la concerte de muzică clasică şi Jazz. Se împrieteneşte cu un violonist, Tony Burger care-l învaţă să-şi transcrie muzica pe partitură apoi vine marea revelaţie, se împrieteneşte cu Jatinder Thakur care-l introduce în sonorităţile Indiene ale muzicii, muzică de care se îndrăgosteşte.
Cântă ore-n şir cu Jatinder apoi cu acordeonistul Otto Lechner.
Apare şi prima mare oportunitate, clubul de Jazz „Porgy and Bess” îi oferă şansa să cânte o dată pe lună pentru o perioadă de un an cu cine şi ce doreşte. Youssef apelează la Iva Bittova, Peter Herbert, Renaud Garcia Fons, Christian Muthspiel şi mulţi alţii, proiectul se dovedeşte un real succes şi astfel are şansa să imprime primul său album: „Malak” în 1999, după ce anterior a participat la imprimările a două discuri alături de Lenny MacDowell şi Hakim Ludin, respectiv Otto Lechner, Wolfgang Puschnig şi Achim Tang.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lvk5ccmQG8I]

Pleacă în Africa Read more Dhafer Youssef – Abu Nawas Rhapsody (2010) ›

Kaya Project – Desert Phase (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Kaya Project este rezultatul colaborării dintre Seb Taylor şi Natasha Chamberlain, iar acest „Desert Phase” este al patrulea lor album după „Walking Through” (2004), „Elixir” (2005) şi „And So It Goes” (2008). Taylor este un compozitor/producător activ, dar şi un multi-instrumentist, cântă la chitară, bas, zheng, silofon, tzoura, banjoud, flaut, darbouka, muzicuţă şi face programare, foloseşte cu îndemânare samplere şi clape. Taylor a fost ocupat în ultimul an cu producţia şi compunerea unor reclame TV şi coloane sonore, „Buddha, Bees & the Giant Hornet Queen” coloana sonoră pentru un documentar despre natură realizat pentru BBC a şi câştigat un premiu.
Pe lângă Taylor şi solista Natasha la proiectele Kaya contribuie şi un şir lung de invitaţi: Irina Mikhailova, Omar Faruk Tekbilek, Shahin Badar, Deeyah, Johnny Kalsi, Randolph Matthews, etc.
Muzica este un amestec de Ambiental cu World Music predominant cu inflexiuni orientale, infuzii Trip Hop, Downtempo şi Nu Jazz.
O călătorie relaxantă, într-o lume cu sonorităţi fine şi ritmuri şerpuitoare, hipnotice, instrumentele exotice piperează temele, dau un şarm şi un farmec aparte proiectului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XPLwN0Oa5c4]

Cele 15 piese noi au acelaşi şarm, poartă aceeaşi amprentă „trip”, sunt Read more Kaya Project – Desert Phase (2010) ›

THE Q4 – Sound Surroundings (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Cei trei olandezi zburători au fost patru, dar din lipsă de timp unul a dezertat, însă numele proiectului inspirat şi de unul din primele sisteme sourround din anii ’70, în fapt o distribuire a sunetului stereo în 4 boxe, a rămas neschimbat.
Membrii THE Q4 sunt producători, DJi, muzicieni, s-au confruntat în 2005 în cadrul unor „beats battles”-ul via internet şi s-au decis să-şi unifice efortul şi abordările diferite într-un proiect şi-n 2006 pun cap la cap 6 piese pentru EP-ul „Sound Surroundings’ însă nu se găseşte nici o companie de disc dispusă să investească, să producă materialul.
Cei trei membrii rămaşi lucrează individual, Sense construieşte muzică pe bază de samplere şi loop-uri, dar lucrează şi ca producător pentru formaţii Hip-Hop; Arts the Beatdoctor mixează intens predominant materiale instrumentale şi a scos o serie de albume solo iar SWT a cântat ca chitarist într-o serie de trupe de Rock Alternativ, dar a devenit cunoscut mai ales pentru ritmurile şi mixurile sale Hip Hop.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pbzpXQDj_z4]

Împreună cei trei Read more THE Q4 – Sound Surroundings (2010) ›

Sashird Lao – Open the Box (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Unii o preferă fierbinte, alţii iubesc Jazz-ul, sunt şi cei care le vor pe ambele şi ceilalţi care nu vor nimic. Sashird Leo sunt un trio din Franţa care ne propun o muzică extrem de colorată şi vie, amestecă Jazz tradiţional cu ritmuri moderne, muzică World, secvenţe orientale, construcţii acapella rafinate şi faze Downtempo colorate cu saxofoane, flaut şi trombon, au în arsenal percuţii darbuka, în două-trei vorbe, dacă deschizi cutia (open the box), vei descoperii o lume extrem de colorată şi pulsantă.
Jazz-ul dansant cu aromă de anii ’40 transpus în ritmuri exotice şi susţinute de trei voci extraordinare,  instrumentaţiile aerisite, rafinate, infuziile Orientale şi World Music, percuţiile sau inserturile Downtempo transformă totul într-un dinamic cocktail revigorant, vechiul şi noul se contopesc organic şi rezultatul este un meniu muzical absolut reconfortant şi captivant.
Sashird Leo au ajuns în finala competiţiei National Jazz Music de la Paris în 2006 şi un an mai târziu au câştigat Premiul Juriului la International Jazz Festival of Juan Les Pins.
Cei trei: Yona Yacoub – Voce/Saxofon/Percuţii; Fred Luzignant – Voce/Trombon/Percuţii şi David Amar – Voce/Saxofon/Flaut/Percuţii – oferă un spectacol unic, deosebit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IMv6GulmGwI]

„Open the Box” este cel de-al treilea lor album Read more Sashird Lao – Open the Box (2010) ›

Weekend – Sports (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Şi dacă tot e duminică – şi implicit week-end – şi tot am luat-o de dimineaţă pe poteca (Post) Punk, merită ascultat şi acest „Sport”, albumul de debut al trio-ului american Weekend. Din însorita Californie, Shaun Durkan, Kevin Johnson şi Abe Pedroza ne propun un Post-Punk murdar, un Sonic Youth mai puţin stufos, excentric şi experimental, au ceva din aroma  Joy Division, eventual un The Jesus and Mary Chain amestecat cu The Cure de pe la începuturi, ce atâta tura-bura, abordează un Post Punk cu sound de garaj, disonanţe şi distorsiuni, nu foarte încărcat, nici prea complicat, dar zemos, galopant.
Vocea aduce suficiente armonii şi căldură, instrumentaţia este minimalistă şi gălăgioasă, dar îmbinarea aşază lucrurile echilibrat şi ansamblul sună mai mult decât satisfăcător, e cam ceea ce ar trebui să fie fiecare trupă de Punk. Read more Weekend – Sports (2010) ›

The Ex – Catch My Shoe (2010)

Posted on by — No Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dTZvPSKAnWI]

Pilotul pilotează, chiloţii… Distanţa dintre defect şi funcţional uneori poate fi insesizabilă şi sunt şi lucruri care defecte fiind, totuşi funcţionează. Sistemul, societatea, showbizz-ul… „All the pilots gets rich, all the passengers pay for it!” (Toţi piloţii se îmbogăţesc, toţi pasagerii plătesc pentru asta) cântă Arnold de Boer în piese „Maybe I Was The Pilot” ce deschide noul album The Ex,  şi evident n-are nimic cu piloţii, ci cu… cei care ne „chilotează”.
Showbizz-ul deşii profund defect, funcţionează perfect şi ne recomandă, ne vinde orice produs „sănătos” şi ignoră, elimină – de pe piaţă – orice „anomalie”.  Cine cu cine se trage de şireturi (sau aţa de la chiloţi?) ?
Pentru cei care nu-s familiarizaţi cu The Ex, sunt o gaşcă olandeză de pe felia Anarcho-Punk cu infuzii de Jazz, Folk, muzică africană şi alte căutări, experimente avangardiste şi activează din 1979.
Au pornit în formula G.W. Sok – voce, Terrie Hessels – chitară, Geurt – tobe şi basistul René, în cele trei decenii scurse de la înfiinţare s-au produs mai multe schimbări pe parcurs, au avut şi diferite colaborări cu alţi artişti, între alţii în anii ’90 au lucrat cu violoncelistul Tom Cora, anul trecut solistul G.W. Sok a decis să se retragă din activitatea muzicală şi să se concentreze exclusiv asupra scrisului şi designului astfel lăsând locul solistului din formaţia Zea, trupă cu care The Ex a efectuat o serie de turnee. Din membrii fondatori singurul supravieţuitor este chitaristul Terrie Hessels, celălalt chitarist, Andy Moor este-n trupă din 1990 iar bateristul Katherina Bornefeld s-a alăturat formaţiei în 1984. Arnold de Boer pe lângă voce cântă şi la chitară şi manevrează şi samplerele.
Ştiu puţine trupe care au supravieţuit Read more The Ex – Catch My Shoe (2010) ›