Nu vreau să mă dau mare, dar din puţine lucruri la care chiar mă pricep, una este muzica. Şi am tot scris despre diferite discuri, am făcut-o cu consecvenţă şi o fac şi anul acesta. Anul acesta mai mult ca niciodată.
Nu ştiu să schimb o siguranţă dacă se arde, nici garnitura de la robinet nu ştiu să o repar, nu ştiu cât fac 79 minus 8 la pătrat, dar câtă muzică bag eu „în vene”, nu prea cred că sunt mulţi şi nu doar o bag, dar pierd vremea şi scriu despre cam tot ce consum. OK. “Io” ştiu ce-i aia un “riff”, da’ habr n-am ce reprezintă “un blog de criză sau un blogger crizat”. Să mă lămuriţi, vă rog.
M-a surprins puţin Flavius când m-a nominalizat într-un clasament de bloguri şi bloggeri la secţiune (obscură) „blog de criză sau blogger crizat”, dar nu e o lume perfectă şi în general nu fac „io” mofturi. M-am gândit că Flavius mi-e prieten, ştie mai bine şi evident, ştie şi ce nu ştiu eu. 😀
Acum m-am trezit în aceeaşi oală – a se citii categorie – şi pe un alt blog, la Lucia Verona.
Author: brushvox
New Model Army – Today Is A Good Day (2009)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VIzlrdcw9_s]
Rockerii şi mai cu seamă fanii Sepultura cu siguranţă cunosc piesa „The Hunt” de pe albumul „Chaos A.D.” din 1993. Probabil sunt mult mai puţin care cunosc originalul de pe albumul „The Ghost of Cain” din 1986 al britanicilor New Model Army.
Trupa lui Justin Sullivan funcţionează cu consecvenţă din 1980, i-am descoperit la sfârşitul anilor ’80 cu amintitul „Ghost of Cain” şi următorul lor album, „Thunder And Consolation” din 1989 şi la sfârşitul anilor ’90 am avut şansa şi plăcerea să-i văd de 2 ori la festivalul Sziget de lângă Budapesta pe scena principală.
Heavy Metal la rotisor
Rar, dar mai ascult cu plăcere un disc ca „Piece of Mind” sau „Defenders of the Faith” şi cred că o fac fără nostalgia adolescenţei consumate în anii ’80.
Însă când vine vorba despre trupele (mai) noi şi discuri scoase după ’90 care sună exact ca cele din ’80, recunosc, cam strâmb din nas. Noaptea asta mi-am luat raţia de Heavy Metal. Pe tot anul. Cred…
KMFDM – Krieg (2010)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nWP4fFA_lW4]
Anul trecut KMFDM ne-au bucurat cu două albume: „Blitz” şi „Skold vs. KMFDM”, am scris atunci nu doar despre cele două materiale proaspete ci am punctat în linii mari şi istoricul trupei.
Ouă etno-botanice
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LtAVRWqOfJs]
Parcă nici n-a trecut aşa mult timp de când un tip arogant, la acel moment în funcţia de Premier, ne-a făcut invitaţia să-i numărăm ouăle.
“Oul este un aliment care conţine toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, precum şi proteine de calitate. Dacă stăm să ne gândim că dintr-un singur ou urmează să se dezvolte o fiinţă, putem oarecum cuprinde complexitatea conţinutului său şi importanţa aportului alimentar. Oul este recomandat în alimentaţia copiilor şi adolsecenţilor, pe care îi ajută să se dezvolte armonios, precum şi în alimentaţia adultului.”
“Un ou cu masa de 50 g are o valoare energetică de 90-100 calorii şi echivalentă cu valoarea nutritivă cu aproximativ 150 g lapte, sau 40 g carne sau 20 g brânză uscată. Digestibilitatea oului este foarte ridicată: 97% pentru albuş şi 100% pentru gălbenuş.”
Suicide Commando – Implements of Hell (2010)
Suicide Commando este un proiect Electro-Industrial pe linia EBM al belgianului Johan Van Roy şi activează din 1986 iar acest „Implements of Hell” lansat pe 22 – Europa -, respectiv 26 – America – ianuarie este al 12-lea album.
Van Roy navighează în zona electronică agresivă, este zgomotos şi sumbru concomitent, combină tonurile grave cu ritmurile incisive, dar strecoară şi armonii, coloraturi inspirate pentru a-şi face muzica mai dinamică şi interesantă. EBM-ul în sine este destul de linear, însă cu puţin efort şi fantezie lucrurile pot fi modelate în aşa fel ca rezultatul să fie dinamizate, lucrurile pot fi aşezate şi aranjate astfel ca rezultatul să fie incisiv.
Iarna pe uliţă…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sCsTN0KLg6k]
Mă gândeam cum o fi iarna în Canada, Alaska sau Groenlanda. Am auzit la ştiri că a nins masiv în America, dar şi în Japonia, în unele locuri zăpada ajungând şi la 3 metri. La Washington lumea a tras o bulgăreală pe cinste, adică s-au bucurat de iarnă, au tratat situaţia cu normalitate. La polul opus, în Rusia, alţii s-au distrat altfel: nişte tineri inconştienţi au experimentat un nou sport extrem inedit, săreau de pe un bloc de 5 etaje într-o movilă de zăpadă…
Zăpada şi viscolul a închis şcolile din capitală şi 13 judeţe, a închis nu ştiu câte drumuri naţionale, dârele de autostradă din sudul ţării, CFR a anulat peste 60 de trenuri şi tot traficul feroviar a fost complet bulversat, trenurile având întârzieri de la 40 la 400 de minute.
Mnemic – Sons of the System (2010)
În România surprinsă iarna aceasta a trei-a oară de faptul că iarna ninge şi dacă mai bate şi vântul, uneori zăpada viscoleşte, poate numele Mnemic nu spune mare lucru. Ne-am cam lăsat pe spate şi aşteptăm încălzirea globală, apocalipsa sau eventual să ne facă altcineva treaba… Cinic sau patetic?
Danezii în schimb sunt cunoscuţi şi apreciaţi în toată Europa, în 2007 şi 2008 au deschis turneele europene pentru Metallica şi au fost în turnee alături de Deftones, Machine Head, Meshuggah, Arch Enemy, All That Remains, The Haunted, Soilwork, God Forbid şi Fear Factory. I-am lăsat pe Fear Factory la urmă fiindcă danezii au destul de multe-n comune cu ei, combină la fel de energic elemente de Death Metal şi Industrial, pasajele brutale cu cele mai melodice, chitarele zgomotoase cu clapele. De altfel, anteriorul album – „Passenger” – a fost produs de Christian Olde Wolbers basist-chitaristul din Fear Factory, actualmente Arkaea.
Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 3)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Pn4ZT95cWf4]
(„Incită-mă, răsfaţă-mă, să vină ceea ce trebuie să urmeze, ceea ce este acum a trecut de mult, dărâmă-i cu tandreţe amintirea…” Menyhárt Jenő)
Ca oricare autor care se respectă, cu un zâmbet ştrengar şi un gest nonşalant, am să rup şirul cronologic al poveştii mele, ţes o intrigă, trag puţin cu ochiul spre ultimele pagini ale cărţii ca un cititor nerăbdător şi curios, cu alte cuvinte: evadez puţin. 🙂
Ipostaza de evadat mă incită, da ştiu, mă răsfăţ acum, dar să vină ceea ce urmează, clipa care se naşte moare în secunda următoare, n-am să mă amăgesc cu amintiri!
Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 2)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YQu8PCkI_V0&feature=related]
Îmi este teamă să recitesc însemnarea anterioară, cuvintele sunt cuţite, lama se întoarce împotriva celui care a folosit-o, adevărul se răsuceşte-n rana deschisă şi suferinţa rar poartă-n ea sămânţa eliberării. Oare când ajunge cuvântul la os?
