să pape și gura mea. ceva. (update!)

‘neața doamnelor și domniilor voastre!

astăzi este ziua. sau azi e joi, contez pe voi. știu, asta este dacă nu o prostie, măcar o greșeală, de contat, doar pe mine aș putea să contez dacă nu aș fi atât de… imprevizibil. (nu-mi venea cuvântul. 😀 )

nu mai cred în caritate și altruism de mult prea multă vreme…

salvăm muzeul Severeanu… „salvați” nu-mi sună bine. deh, sunt eu cu mintea întortocheată… sau ceva. spunea cineva că „tragem un semnal de alarmă”… treaba să o facă alții… sau…ceva. 🙂 (nu sună ca „or something” din gura lui Butthead…)

salvați muzeul…. dar ce te faci când muzeul nu vrea să fie salvat??!

muți evenimentul într-o cârciumă… DECI! La Biblioteca – Parcul Cişmigiu – lîngă Izvorul lui Eminescu ora 19.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8_anbEJsr6s]

Banii.

mă obsedează. și nu sunt „ochiul dracului” ci o necesitate. adică… să pape și gura mea. ceva. 😀 Read more să pape și gura mea. ceva. (update!)

sms – Salvați Muzeul Severeanu

Salvați ratonii, salvați nu știu ce insectă și nu știu ce plantă, salvați copiii, salvați ce mai este de salvat, toate aceste salvări se rezumă în final la un lucru extrem de simplu și elementar: salvați omul de om, salvați-vă unul de celălalt, salvați-vă pe voi de voi înșivă…

Știți ce spun, sunați-l pe Bruce… Bruce Willis care dacă juca-n „Titanic” îi salva pe toți… 😛

Bun.

Muzeul Severeanu (Str. Henri Coandă 26, Sector 1, București) a fost închis „n” ani, a fost renovat (cârpit), plouă în el, etc…

Evenimentul începe la ora 19 și o să fie muzică, teatru, expoziție de pictură și fotografie, action și happening, multe altele și surprize (sperăm noi plăcute 😀 ).

„Io” am făcut (doar) afișul… expun 2-3 tablouri și câteva fotografii. Cu zgomote tura aceasta n-am să (mai) oripilez pe nimeni, nu de alta, dar încă n-am “tovarăş”, adică computer…  😀

Dintre prieteni, participă  Andrei Pavel și  Adrian Petrică. Read more sms – Salvați Muzeul Severeanu

Arta integrată (în absolut… ha ha ha)

Coca-Cobain-T-Shirt by BrushvoxÎn data de 24 august 1770, la vârsta de doar 17 ani, tânărul poet Thomas Chatterton îşi punea capăt zilelor şi suferinţei de foame otrăvindu-se cu arsenic.
În 2009 mai sunt oameni care susţin că adevărata artă se naşte din sărăcie şi foame… Arta ca un moft. Arta ca un produs (de larg consum).  Sau arta ca un… glonţ. Au trecut 239 de ani de la moarte lui Thomas Chatterton…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lul9HkOpUKk&feature=PlayList&p=A4044078BF0E278A&index=0&playnext=1]

Integrarea şi implicit corporatizarea artei în societatea de consum este un fenomen aproape natural dacă cuvântul „natural” n-ar suna atât de ne-natural – adică artificial – în acest context. În „lumea bună” „dă bine” şi câte un personaj excentric, un hair-styler homosexual, un rocker rebel, un scriitor sau poet beţivan sau un pictor jerpelit cu barba crescută şi neîngrijită. Într-un anume context „dau bine” şi astfel sunt toleraţi cum se trece cu vederea şi trasul cocainei pe nas al unor fotbalişti.
Artistul integrat conferă societăţii un grad de control asupra produsului artistic. Este un fel de sistem de carantină: nu laşi artistul să moară de foame, dar îl menţii sub control (financiar) atâta timp cât el este creativ. Artiştii de succes – în marea lor majoritate – sunt artiştii care au intrat în sistem, au înţeles sau au intuit „jocul”, s-au pliat pe cerinţa societăţii şi uneori chiar şi în spatele unei aparente atitudini rebele, nu sunt mai subversivi în creaţiile lor decât este un contabil onest în hârţoagele sale.
Am mai vorbit despre muzică şi spuneam că în opinia mea atâta timp cât cel mai excentric sau zgomotos experiment muzical este produs şi comercializat chiar şi pentru un public ţintă restrâns, aceea muzică este comercială. Şi aici inevitabil trebuie să spun că în definitiv este normal şi absolut uman: omul este o fiinţă egocentrică, îşi doreşte şi admiraţie şi succes, artistul nu este – sau doar foarte rar– excepţie. Asta în final îl face şi vulnerabil, îl şi expune integrării, comercializării, corporatizării.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Iz0gBHCHnbY]

Povesteam ieri despre 23 august şi nostalgii. Cineva a pomenit de cenaclul Flacăra. Da, este un exemplu bun. Regimul Ceauşescu a profitat în mod propagandistic şi de artiştii dispuşi, cum s-a profitat şi de rezultatele sportivilor. Nu iubeau nici comuniştii mai mult artiştii decât o fac actualii guvernanţi, doar că atunci era (mai) important ca fenomenul să fie (şi mai) controlat.
Dar nu este vorba doar de ce se întâmplă la noi, unde toate se întâmplă sau mai nasol, sau pur şi simplu aiuristic.
Într-o formă sau alta, în toată lumea arta este controlată şi a fost transformată într-un simplu produs mai mult sau mai puţin estetic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3xrno3IkcMI&feature=related]

Vorbeam într-o noapte pe Mess cu un prieten şi era foarte impresionat de povestea celor din formaţia Tinariwen. Mi-a dat link şi m-am uitat şi eu la documentarul – foarte interesant – despre ei. Trupa formată din rândul poporului nomad African Tuareg, are o istorie fascinantă, din războinici concentraţi în armata lui Gaddafi, apoi întemniţaţi şi deveniţi într-un final muzicieni de succes mondial…
Şi aici, văd partea uşor amară a poveştii: cred că şi aceşti rebeli de excepţie prin fire şi definiţie, au ajuns să fie integraţi, comercializaţi şi corporatizaţi de lumea Occidentală…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KCkSX6Kl3ig]

La întrebarea dacă aleg kalaşnicovul sau chitara, eu fără ezitare răspund kalaşnicovul.

Arta ca… un glonţ

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bOL5cpwTkes&feature=fvst]

Nu ştiu exact de ce, gândindu-mă ce să scriu despre artă, mi-am amintit de Kurt Cobain. După o viaţă tumultoasă, ceva şampanie, cocaină şi un glonţ, pe 5 aprilie 1994 a pus capăt nu doar vieţii, dar şi unei cariere artistice promiţătoare. Au rămas trei albume – putem să le numim geniale – Nirvana, plus discurile cu rarităţi, înregistrări live, bootleg-uri dezgropate în timpul vieţii, dar mai ales ulterior şi Unplugged-ul de la New York. Paradoxal sau nu, (şi) Cobain a produs mai mulţi bani mort decât a făcut-o viu.
Destin de artist?

Multă lume a uitat şi de Cobain, cum mulţi care plâng acum o să-l uite şi pe Jackson. Aşa este lumea în care trăim, aşa suntem noi construiţi, programaţi genetic, aşa… dracu ştie.

„…and I swear
that I don’t have a gun…”

Lucrurile trec pe lângă noi şuierând… uneori ca un glonţ. Dar nici atunci, nu ne pasă.

Coca-Cobain T-Shirt by Brushvox
Coca-Cobain T-Shirt by Brushvox

Dar nu despre Kurt Cobain vreau să vorbesc şi nu toţi artiştii termină socotelile la fel de dramatic. Puţină lume ştie de exemplu că temutul Marilyn Manson nu este doar o icoană Rock modernă ci este şi un pictor cu talent, chiar dacă şi pictura sa are aceleaşi caracteristici groteşti.

manson_painting
Marilyn Manson

Dar la fel, David Bowie nu este doar un muzician de excepţie, este şi pictor, sculptor, fotograf şi actor. Sau fostul Beatles, Paul McCartney .

odette
Odette

Arta nu ţine de foame chiar dacă mulţi idioţi susţin că artistului îi şade bine cu stomacul gol… sau mort. Toată nebunia, reală sau nu, din jurul nostru de zi cu zi şi-a pus amprenta pe viaţa noastră, la cum ne raportăm la ce este în jurul nostru, la ce este şi ce nu este important pentru noi. Lucrurile sunt date peste cap, ne raportăm la „valori” uneori dubioase şi admitem sau nu, am devenit dependenţi de bani şi de… plastic.

Equilibrium_by_SfinxMagnum
Andrei Pavel

Cu toate acestea, arta nu dispare, artişti noi, proaspeţi, apar zi de zi chiar dacă nu răzbat prin hăţişul mediei, nu sunt mereu strident de vizibili în ochiul public cum sunt multe alte baliverne ce – în opinia mea – n-are avea ce să caute acolo.
Sunt artişti tineri ca Odette, Andrei sau Dragoş care merită atenţia noastră. Şi mulţi-mulţi alţii, sunt convins de acest fapt.

silver_church

Un nou proiect este promovat de Clubul Silver Church şi poate fi o portiţă, o oportunitate pentru mulţi tineri artişti care în mod frecvent dau cu nasul doar de porţi şi uşi închise…

Promovaţi-vă valorile artistice! Propuneri de proiect

Arta trebuie promovată!!! În România sunt foarte mulţi artişti din diverse domenii cărora nu li se acordă şansa de a-şi exprima şi demonstra valoarea. Cum să te faci remarcat ca artist, cum să te faci auzit?
Aveţi un spectacol de teatru, un performance de dans, o trupă de muzică, sunteţi artist vizual şi doriţi să realizaţi o expoziţie. Aveţi un proiect individual sau de grup pe care doriţi să-l faceţi pe scena noastră.
Scena noastră este o rampă de lansare pentru tinerii promotori al valorilor culturale.
Trebuie doar să aflăm că existaţi şi că aveţi nevoie de sprijinul nostru .
Ajutaţi-ne să vă ajutăm în promovarea imaginii dumneavoastră ca ARTIST postâtand un nou topic la această categorie ( specificaţi genul artistic: proiect teatral, proiect muzical, proiect dans, etc:
– O scurtă descriere a proiectului propus
– prezentarea dumneavoastră şi al echipei
– Portofoliul artistic incluzând materialele (de preferat linkate) care să fie reprezentativă pentru imaginea dumneavoastră.
– Pentru a beneficia de o vizibilitate mai mare postaţi şi linkul blogului în care să putem vizualiza activitatea dumneavoastră profesională atât noi cât ăi potenţiali investitori interesaţi de susţinerea tinerilor artişti.

Fă-te auzit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fHq-soyNhSo]

“Come as you are
As you were
As I want you to be
As a friend
As a friend
As a known memory
Take your time
Hurry up
The choice is your…”

Arta este o armă: poate că este ultimul şi singurul glonţ pe care-l mai putem trage şi nu merită irosit.

pric_001pric_002pric_003pric_004pric_005

Îmi vând sufletul. Pe bucăţi.

Azi am o reţetă specială, ceva tentant. Sper. Vă invit la o cafea. Nu cafea cu sex ci cafea cu îngheţată. Am citit pe undeva azi dimineaţă, conform unui studiu realizat la nivel naţional,  pe timp de caniculă, cele mai multe femei, 63%, preferă un profiterol, decât să facă dragoste. Există şi excepţii: ieşencele. Mereu există excepţii – aviz amatorilor! 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5PFu0bnc8Gw]

Cafeaua îmbunătăţeşte timpul de reacţie şi accentuează vigilenţa, favorizează digestia şi poate crea buna dispoziţie.
Cafeaua conţine antioxidanţi (fenol, arome volatile) care împiedică distrugerea celulelor şi, implicit, declanşarea unor boli, iar acidul colorgenic reduce concentraţia de glucoză. Un consum de până la 3 ceşti de cafea pe zi se pare că reduce riscul afecţiunilor cardiovasculare.
Acţionează asupra tubului respirator şi este un  bun remediu împotriva durerilor de cap şi a migrenelor pentru că dilatează vasele de sânge.
Am ceva dureri de cap, dar nu ştiu dacă-mi trec cu ţigări şi cafea… 😆

Dar nu despre cafea, nu despre îngheţată şi nici măcar despre sex sau ieşence nu vreau să vă povestesc. Sunt prea cinic să mai fiu şi libidinos! 😆
Îmi vând sufletul. 🙂 M-a întrebat odată cineva cum pot să-mi vând tablourile, dacă nu mă ataşez de ele şi nu este dificilă despărţirea… Uneori poate fi, dar este vorba despre creaţie, în mod normal treci la o altă idee, la un nou tablou şi mereu noul este mai fascinant, te acaparează. Cred că asta este explicaţia pentru care aceste despărţiri nu sunt chiar aşa dramatice, chiar dacă evident, am tablouri preferate şi de care uneori îmi este dor.
Celălalt aspect este, evident, foamea, setea şi facturile. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wGPlkcltTqA]

Cu alte cuvinte: cine-mi dă un pahar cu apă că-mi e o foame de nu ştiu unde dorm la noapte! 😆 😆 😆
Am trei tablouri care stau să se prăfuiască, poate cineva undeva are nişte pereţi goi. 🙂
Am citit cândva undeva despre „legea necesităţii”, ceva de genul că dacă eu am pictat nişte tablouri, cu siguranţă cineva-n univers are nevoie de ele. Fac şi eu un experiment, sunt curios dacă măcar universul mai funcţionează cât de cât normal şi la necesităţile mele există rezonanţă undeva… 🙂

„Illusions” (Iluzii) are dimensiunile de 30/30 cm, ulei pe pânză, ne-înrămat. Maci… după o perioadă în care m-au obsedat trandafirii, am prins „gustul” macilor… Este pictat în 2009.

ILLUSIONS

„The Birth of the Balance” (Naşterea echilibrului), are dimensiunile de 45/40 cm, ulei pe lemn (pal) cu aplicaţie de textilă şi ramă pictată. Este mai mult decât un simplu tablou, este o lucrare suprarealistă tridimensională, pictat în 2005.

THE BIRTH OF THE BALANCE

„The Missing Frames of a Dream Randomly Re-rendered into Another Vision” ( 😆 Cadrele lipsă dintr-un vis reaşezate la întâmplare într-o viziune nouă) are dimensiunile de 50/70 cm, ulei pe hârtie de pictură cu bumbac, pictat în 2006.

THE MISSING FRAMES (...)

Oferta e „pe bune”, chiar vreau să le vând. Ştiu… nici dracul nu cumpără suflete, da’ tablouri?! 😆 M-am tot uitat prin casă, da’ altceva nu prea am găsit bun de valorificat… Asta, după ce am încercat să vând tot… 😆

Muzica din noile clipuleţe sunt de pe primul album the spoileD Jerks din 2005, un proiect de-al meu unde am folosit tehnica de colaj în combinaţie cu creaţie proprie, ceva ce fac şi KOOP… 🙂

Bun. 🙂 Le-am pus şi pe ocazii.ro:

ocazii.ro

Iluzii

Naşterea Echilibrului

Cadre lipsă dint-un vis…

în definitiv se licitează şi virginitatea mai nou… 😆

Cât costă? (tablourile, nu virginitatea! 😆 )
Acum ceva vreme, o prietenă, escortă, m-a întrebat cât am lucrat la un tablou. I-am zis cam 4-5 zile. Apoi m-a întrebat „şi cât costă?” I-am zis 250 Euro. Se uită mirată la mine şi-mi zice: „Doar atât? Două futinguri?” 😆 😆 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EFTGItX95tc]

2 concursuri foto cu premii

Toţi ne-am „japonizat”… 😆  Nu, nu suntem mai harnici, mai conştincioşi sau mai dedicaţi muncii, dar pe lângă poezia care ne caracteriza sufletul proverbial, ne-am dotat şi cu aparate foto digitale şi „împuşcăm” tot ce zboară, tot ce prindem.
Te recunoşti în descriere? Sau eşti un artist în căutare de faimă? OK, am găsit două concursuri foto, fotografiaţi (filmaţi, desenaţi, pictaţi şi/sau cântaţi) şi participaţi! Multă baftă!

1.
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile invită jurnaliştii foto, fotografii profesionişti si fotografii amatori să participe la Concursul naţional de fotografie intitulat „Vorbeşte despre Dezvoltare!” (data limită: 4 septembrie 2009).

Tema concursului este “Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi problematica dezvoltării internaţionale”. Fotografiile intrate în competiţie trebuie să exprime un mesaj cu privire la unul din cele 8 Obiective ale Mileniului:

Obiectivul 1 – Eradicarea sărăciei extreme şi a foametei
Obiectivul 2 – Realizarea accesului universal la educaţia primară
Obiectivul 3 – Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor
Obiectivul 4 – Reducerea mortalităţii infantile
Obiectivul 5 – Îmbunătăţirea sănătăţii materne
Obiectivul 6 – Combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor boli
Obiectivul 7 – Asigurarea sustenabilităţii mediului
Obiectivul 8 – Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare

Pentru mai multe informaţii despre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului consultaţi situl.

Participanţii trebuie să trimită lucrarea/lucrările lor împreună cu formularul de înscriere până la data de 2 septembrie 2009, ora 12. Fiecare participant poate trimite maxim 3 fotografii diferite. Fiecare dintre acestea va fi considerată ca fiind intrată separat în competiţie. Toate imaginile trimise trebuie să fie originale.

Prezentarea concursului, regulamentul şi formularul de înscriere sunt disponibile aici.

Câştigătorului la categoria „Fotograf media / Fotograf profesionist” i se va înmâna un premiu constand in echipament fotografic profesionist in valoare de 1000 Euro. Câştigătorului la categoria „Fotograf amator” i se va înmâna un premiu constand in echipament fotografic in valoare de 500 Euro. Dintre fotografiile selectate in ambele categorii se va acorda un premiu special in valoare de 300 euro. Lucrările clasate de către Comitetul de jurizare pe primele trei locuri vor intra automat în concursul transnaţional de fotografie MEDIP. Câştigătorului la categoria cea mai bună imagine pentru competiţia transnaţională i se va înmâna un premiu constand in echipament fotografic profesionist in valoare de 1000 Euro.

MEDIP este finanţat de Comisia Europeană în cadrul programului tematic ‘Non State Actors and Local Authorities in Development’ care îşi propune sprijinirea iniţiativelor organizaţiilor societăţii civile şi a autorităţilor locale din Comunitatea Europenă şi statele partenere în sfera dezvoltării. Mai exact, MEDIP este derulat în cadrul programului ce are drept obiectiv încurajarea educaţiei pentru dezvoltare în Europa.

2.
Eşti pasionat de desen, muzică, video sau fotografie?
Doreşti să îţi prezinţi lucrarea în 6 ţări din Europa ?
Este şomajul o problemă ?
Dacă răspunsul tău este DA…
Exprimă-te!

Participa la campania „ Lipsa de experienţă în muncă, o provocare pentru tinerii şomeri „ şi pe 1 Octombrie 2009 în 6 oraşe din Europa lucrarea ta va fi prezentă într-o expoziţie…

Toţi cei pasionaţi de artă sunt invitaţi pentru a-şi promova şi demonstra aptitudinile.
Expoziţiile vor fi realizate în următoarele oraşe :

– Campina, Romania
– Banja Luka, Bosnia Hertegovina
– Chiety, Italia
– Sintra, Portugalia
– Bruxelles, Belgia
– Sabac, Serbia

Promovarea expoziţiei şi a catalogului cu toate lucrările înscrise se va realiza la nivel European. Aplicaţiile se pot depune pe site (are versiune şi în limba romana). Pentru mai multe informaţii adresaţi-vă Asociaţiei Together Romania la adresa [email protected] sau aici.

Proiectul este finanţat cu ajutorul Consiliului Europei prin Fundaţia Europeana a Tinerilor.

Indecentul

INDECÉNT, -Ă, indecenţi, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenţei; lipsit de pudoare; necuviincios, neruşinat, impudic, licenţios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.
adj. v. obscen. (DEX )

Vă anunţam sâmbăta despre „Ziua Porţilor Deschise” la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi despre expoziţia la care şi un prieten de-al meu urma să expună un tablou.

andrei_pavel_02

Cum povesteşte chiar el , a fost sunat cu 10 minute înaintea vernisajului şi a fost anunţat că lucrarea sa a fost retrasă din expoziţie pe motiv de „indecenţă”. Indecenţă relativă, relaţionată la celelalte lucrări expuse între care, din ce am înţeles, mai erau şi alte nuduri. Da’ vorba lu’ Andrei, ceva este sau nu indecent. Punct.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hSxlkNU6NJ4]

Mi-am amintit iar de această piesă Paraziţii şi de cele spuse de Andrei Gheorghe. Nu ştiu cine şi după ce criterii poate decide ce este indecent. Eu sunt un Punker împuţit, obsedat şi obscen. Recunosc. Măzgăliturile mele sunt mai… deocheata. Îmi plac femeile. Care-i problema? Îmi place sexul şi uneori asta se vede şi în lucrurile pe care le…fuck. Asta e! Am schimbat titlul paginii din „brushvox dezgolit” în „Mr. Pan(k)sament”, dar esenţa rămâne: eu nu ascund şi n-am să mă ascund, sunt cine sunt şi îmi asum acest fapt. Nu-s frumos, nu-s deştept, n-am moţ şi n-am cine ştie ce merite. Dacă am făcut sau fac ceva, este pentru că asta am chef să… fuck.
Mi-am amintit de o expoziţie de acum câţiva ani la care am fost invitat alături de un tip condamnat pentru omor din culpă care la „mititica” şi-a descoperit vocaţia de pictor şi astfel şi-a mai uşurat detenţa. Totul a fost ok până mi-am dus lucrările şi le-am expus lângă ale sale. A doua zi dimineaţa – ziua vernisajului – nu mai erau. Acum nu ştiu dacă eu nu mă pretam să expun lângă un ex-condamnat, sau fostul deţinut nu se preta la pictura din libertate, dar mi-am luat „jucăriile” şi le-am expus cu 2 săli mai încolo pe cont propriu şi toată lumea a fost fericită.

flowes_and_roses

Dar nu despre mine este vorba. Revin la ce spunea Gheorghe: „cu ce este mai indecentă pula decât să fuţii miliarde” – adaug eu –  din banii publici? În ziua în care Primăria a autorizat marşuri pentru „diversitate”, marşuri pentru „normalitate”, să dai jos de pe un perete într-o sală de expoziţie un nud, mi se pare grosolănie.
Ce mă enervează este faptul că generaţia tânără trebuie să înghită aceleaşi porcării pe care le-am primit şi noi pe gât ani de zile. Am mai povestit eu despre marea cumetrie care infectează tot sistemul şi toată societatea, dar poveştile nu duc nicăieri.
Până una-alta mă oftic că homosexualii reuşesc să se organizeze şi să iasă-n stradă, iar noi, marea majoritatea, rămânem tăcuţi şi înghiţim toate mizeriile clasei politice şi a câtorva şmecheri profitori. Nu ştiu ce şi câte trebuie să se mai întâmple ca oamenii să aibe boaşe din nou să iasă-n stradă şi revoluţia începută în 1989 să se finalizeze….

Ne merităm soarta frate!

Dar să rămânem puţin în zona artei, reiau un blog scris anul trecut şi publicat în altă parte despre artă. Şi îmi pun întrebarea: la ce valori ne referim?

jeff_and_ilona

M-am uitat pe topul celor mai vânduţi artişti plastici contemporani. Cam mult plastic şi… contemporanul ţine loc de artă. Dar nu sunt un critic demn de luat în seamă şi gusturile nu se discută.
Pe primul loc se află artistul American Jeff Koons cu un preţ record de 14,5 milioane euro, obţinute pentru sculptura “Balloon Flower (Magenta)” de casa de licitaţii Christie’s din Londra.
Koons a studiat pictura la School of the Art Institute of Chicago şi la Maryland Institute College of Art. La începutul anilor 80, după modelul Fabrici lui Andy Warhol sau al Studioului lui Damien Hirst, Koons şi-a amenajat un studio de lucru în SoHo la New York unde 30 de angajaţi lucrau pentru a realiza lucrările sale.
Koons şi-a angajat şi un consultant de imagine şi a postat o serie de reclame cu el în revistele de artă. A atras atenţia mass mediei prin căsătoria cu Ilona Staller, cunoscută ca actriţa de filme pornografice, Cicciolina, căsnicie reflectată în seria de lucrări “Made in Heaven”.
Catalogat Neo-Pop, lucrările lui Koons sunt de un gust cel puţin îndoielnic, definite ca parodii ale kitschului şi consumismului modern. Cota sa actuală probabil nu reflectă valoarea sa artistică, ci este rezultatul contextului social şi geo-economic actual, în care cei mai mulţi investitori în lucrări de artă provin din Europa de Est, mai ales noii îmbogăţiţi din fosta Uniune Sovietică.

Britanicul Damien Hirst cu vânzare la 12,7 milioane euro, se situează pe locul doi. Hirst a devenit cunoscut pentru lucrările sale care predominant au ca subiect central moartea, dar şi pentru legătura sa cu colecţionarul Charles Saatchi. Ultima sa reuşită se leagă de o licitaţie de la Sotheby’s, unde a obţinut 140 milioane de euro dintr-un foc, pe mai multe lucrări.

Pe locul trei apare Americanul Jean-Michel Basquiat, considerat primul artist Graffiti. Cea mai scumpă lucrare a sa a fost vândută cu 9,6 milioane euro. Deşi a murit la doar 28 de ani, artistul e unul dintre marile mituri ale artei contemporane. A creat un stil unic, melanj de arta bruta si street-art, inventand un gen care a facut cariera ulterior. Lars Ulrich, tobosarul trupei Metallica, va scoate la vanzare, la casa de licitatii Christie’s, un tablou semnat Jean-Michel Basquiat, evaluat la circa 8,9 mil. Euro. Licitatia va avea loc pe 12 noiembrie. Organizatorii estimeaza un record de pret pentru o opera a lui Basquiat. Pictura, intitulata “Boxer”, a fost achizitonata de catre Ulrich cu 10 ani in urma.

Ce m-a surprins este că în clasamentul de 10 s-au „strecurat” şi 4 artişti din China: Cai Guo-Qiang, Zeng Fanzhi, Liu Xiaodong şi Yue Minjun.

Valul Revoluţiei Culturale loveşte Occidentul. Aştept şi eu. Revoluţia.

asta vrea publicul (despre media, criză, gay-fest şi artă)

N-am mai vorbit în ultima vreme despre „realitate”, despre lucrurile concrete şi imediate din jurul nostru.  Nu prea mai am stomac pentru ele, nu prea e mare lucru de spus. S-a retras cu târle şi trâmbiţe Mihaela Rădulescu din media „jegoasă”, media din care s-a hrănit, media în care şi-a câştigat faima, popularitatea şi nu în ultimul rând traiul mult mai decent decât au majoritatea românilor. S-a retras într-un moment în care în primele patru luni ale acestui an, investiţiile publicitare în piaţa TV autohtonă au scăzut cu 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar cele din presa scrisă, cu 40%. Trusturile media nu prea mai au de unde să scoată sume fabuloase pentru a plătii „vedete” mai mult sau mai puţin veritabile, reale. Ogică, Sexy Brăileanca, Alina Plugaru, Nikita, Piticul Porno, Naomi, Magda Ciumac versus Andreea Marin, Teo Trandafir, Mircea Radu sau Mihaela Rădulescu. Atâta timp cât scandalurile, trivialul, nuditatea şi nulitatea vând publicaţiile şi fac audienţe cu investiţie minimală sau zero, tradiţionalul „merge şi aşa” se aplică şi în mass-media. „Titus Steel a ejaculat din greşeală pe un cameraman“ este titlul unui pretins comunicat de presă difuzat săptămâna aceasta de Radio 21. Se poate şi aşa… Staţi aproape, nu ştiţi ce pierdeţi! Ha ha ha! 😛 😛 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9PuflTyK7KA&feature=related]

Normalitatea mă sperie. Este o generalizare ambiguă care pentru fiecare din noi reprezintă cu totul altceva. „Marşul pentru normalitate” versus „Marşul pentru diversitate” este mai mult o găselniţă mediatică, decât un act real cu substanţă. Nu am înţeles şi nu înţeleg ideea de „gay pide parade” – marşul mândrieri de a fi gay – cum nici contra partida, marşul mândriei de a fi „normal” nu are nici un sens pentru mine. Nu te poţi mândrii pentru o infirmitate – să zicem marşul mândriei de a fi ciung – cum nici un marş că eşti mândru că nu eşti ciung nu are sens. Nu ştiu dacă homosexualitatea poate fi comparată cu infirmitatea, probabil nu, dar evident, abordarea este relativ similară. N-am nicio vină pentru faptul că-s alb, că-s blond, că am ochii albaştrii. Nu mă simt responsabil nici pentru inchiziţie, nici pentru sclavagism sau holocaust. Nu sunt mândru de faptul că sunt heterosexual. Şi are dreptate Un Soricel când spune că fiecare individ este o minoritate. Şi dacă mai mulţi indivizi se grupează în jurul unor idei sau caracteristici pe care le consideră comune, este treaba şi dreptul lor. Eu nu mă simt bine în nicio „adunătură”, sunt mult prea egoist şi egocentric pentru asta, dar, asta este problema mea. N-am să arunc pietre nici în grupările de ultraşi, nici în fanii Michael Jackson, mă doare-n cot de Martorii lu’ Iehova şi n-am să mă înscriu în nici un partid politic. Punct. Dar asta este decizia mea intimă şi fiecare din noi decide pentru el. Nu vreau să voteze nimeni pentru mine şi în locul meu.

Asociaţia „ACCEPT“, care promovează toleranţa şi diversitatea, organizează sâmbătă, între orele 17.00 şi 19.00, Parada Gay, în timp ce vineri seară, de la 17.00 la 20.00, şi sâmbătă dimineaţă, între 10.00 şi 14.30, două organizaţii de dreapta, Asociaţia Noua Dreaptă şi Asociaţia pentru Cultură „Alfa“, au planificat marşuri sub deviza „Pentru normalitate“.
Patriarhia Română atacă Primăria Generală a Capitalei pentru că a aprobat organizarea a două manifestări contra comunităţii de homosexuali şi lesbiene din România, în zilele de vineri şi sâmbătă, care ar avea ca punct de organizare Dealul Mitropoliei. Totodată, conducerea Bisericii Ortodoxe susţine despre organizatorii celor două manifestaţii – Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România, Alianţa Familiilor din România, Forul Ortodox Român, respectiv Asociaţia Noua Dreaptă – că funcţionează fără binecuvântarea Sfântului Sinod şi urmăresc doar să-şi facă reclamă.

Programul ultimei zile al gay-fest-ului:

(Sâmbătă 23.05)
17.00 Marşul GayFest ’09 (Piaţa Unirii – Piaţa Constituţiei – Staţia de metrou Izvor)
19.00 Serile Filmului Inklusiv, Lumea nevazută, Verde Café
19.00 Expoziţie foto Cupluri, Soho Lounge
19.00 Expoziţie foto Generaţii, Verde Café
23.00 Closing Party, Soho Lounge

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=39Csi9PEncI]

Ce vrea publicul depinde şi de cum este educat publicul….

În final, dar nu în ultimul rând, vă invit la un vernisaj. 🙂

Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti organizează sâmbătă, de Ziua Porţilor Deschise, mai multe workshopuri şi o paradă de modă neconvenţională. De asemenea, cei interesaţi pot achiziţiona lucrări ale studenţilor.
În spaţiul expoziţional al Universităţii Naţionale de Arte din strada general Constantin Budişteanu, va avea loc, de la ora 19,00, vernisajul expoziţiei „Întâlniri vizuale”.
“Evenimentul reprezintă prima colaborare experimentală ce reuneşte produsele dialogului artistic (conceptual şi formal) dintre studenţii secţiilor de Grafică şi Pictură din cadrul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti”, se arată într-un comunicat al Universităţii.

La expoziţie participă şi un prieten, Andrei Pavel cu lucrarea de grup intitulată „Lilith”.

andrei_pavel_01andrei_pavel_02