Evadare în decor

Au fost câteva zile toride în capitală iar eu mă încăpăţânez să nu pornesc aerul condiţionat – detest invenţia!
Dimineaţa vă povesteam de Facebook şi încă nu-mi explic cum reţelele de socializare virtuală creează dependenţe. Este tragi-comic şi faptul cum unii reuşesc să exploateze şi slăbiciunile umane şi efectele crizei şi fac bani mulţi pe seama celor mulţi şi… fără bani. Dar asta e o altă poveste! E bine, încă nu este obligatoriu să ai profil Facebook şi să-l utilizezi zilnic cum o altă scamatorie financiară prin care unii fac avere pe seama celor mulţi şi pricăjiţi – asigurarea locuinţelor – a devenit prin lege obligatoriu. Dar şi asta este o altă poveste. 🙂
Ce vreau să vă spun este că dă-l dracu de internet, televizor, canapea şi telecomandă!
După ce mi-am terminat treburile ce vreau-nu vreau mă leagă de computer şi internet, mi-am pus aparatul foto de gât şi Read more Evadare în decor

Rotisorul de duminică

Toţi ne înecăm. La mal sau la… Mall. În siguranţa confortabilă a căminului – în general un spaţiu delimitat şi stingher – sau pierduţi în mulţimea anonimă, ne înecăm din când în când. O facem benevol sau inconştient. Am văzut un film, Cell 2, în care un criminal în serie îşi ucidea prin diverse metode victimele ca apoi să le readucă la viaţă şi printr-un alt experiment să repete şirul acesta morbid până la epuizare sau până la eşecul resuscitării. Viaţa noastră nu este atât de dramatică şi teatrală, ba, de cele mai multe ori este banală şi mult mai gri, dar ne înecăm câte puţin sistematic să respirăm mai cu sete câte o gură de aer.
Fiecare se descurcă cum poate.
Ne facem cu mâna pe Mess, dar nu ne privim niciodată-n ochi.
Oamenii nu prea se mai vizitează – trotuarele din faţa blocurilor s-au transformat în locuri de parcare cu plată rezervate exclusiv locatarilor – , cu vecinii nu ne salutăm din principiu şi prietenia ţine mai mult de o listă virtuală decât de o relaţie.
Auzim vocile, dar nu distingem mesajul.

Ascultăm sunetele, dar nu distingem melodia.
Arta a devenit un clişeu, un produs, ambalajul de cele mai multe ori este mult mai sofisticat decât conţinutul.
Toată lumea cântă, nimeni nu cumpără, descărcăm – să avem, să fie acolo – şi nici măcar nu ascultăm de foarte multe ori. Sau ascultăm şi nu auzim.
Sunt prea multe produse şi… prea puţină muzică.
Şi cine nu-i pe scenă este critic (jurnalist, blogger) sau bodyguard.

La cuptorul cu microunde (sonore) am „prăjit” cele mai recente produse semnate: This Drowning Man, Inside Again, Edge Of Dawn, Not Breathing, Veell  şi The Paradise Motel. Read more Rotisorul de duminică

Captain Ahab – The Propagation of the… (download!)

Cu toate că de anul trecut m-am reactivat şi am oarecare legătură cu (pseudo) scena Electro, admit, nu sunt expert şi nici cel mai în măsură să-mi dau cu părerea despre muzica Electro de factură modernă, despre stiluri şi sub-categorii, despre artiştii ce activează-n această zonă.
Mare lucru nu ştiu nici despre acest duo din L.A., Captain Ahab, dar având în vedere că noul lor material e la liber pe site-ul lor – Get It from Here – m-am aruncat să-l descarc şi ce am primit a fost o surpriză extrem de plăcută.

Şi e bine că mai sunt artişti care-şi pun “marfa” la “vedere” şi gratis pentru cei interesaţi, că parcă avem tot mai mulţi “artişti” şi tot mai puţini oameni interesaţi…

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=eNt0_uSAJ24]

E muzică de club, de chef Read more Captain Ahab – The Propagation of the… (download!)

Presa pe preş – 13.07.2010

’neaţa.
Am fost ieri la mici cumpărături şi m-a străfulgerat o treabă: clasicul „six-pack”, baxul de 6 beri la 0.5 l costă 15,24 RON şi mi-am luat o pastă de dinţi mai acătării pe care am plătit 17,11 RON. Adică, fuck! o fi berea catalogată drept aliment, dar de ce un produs de igienă devine marfă de lux??!
Era să zic că ceva nu este-n regulă, dar clar, nimic nu este-n regulă. Read more Presa pe preş – 13.07.2010

Presa pe preş – 12.07.2010

Sunt foarte dezamăgit: nu vom afla niciodată dacă Bobbi Eden şi-ar fi ţinut promisiunea ori ba. Dacă în cele 90 de minute regulamentare Spania a jucat parcă ceva mai bine, dar Robben a ratat două şanse incredibile, golul câştigător a venit în minutul 117 din pantoful lui Iniesta.
Spania câştiga astfel al 4-lea meci consecutiv cu 1 la 0 şi cred că este pentru prima oară când la un Campionat Mondial la Fotbal organizat în afara Europei, avem trei echipe europene pe primele 3 locuri: Spania, Olanda, Germania.
Acum, cu excepţia băştinaşilor majoritari şi a poziţiei geografice, Africa de Sud este aproape Europa şi despre Olanda am putea spune că a pierdut pe teren propriu… iar “io” pe “mâna” (buzele?)  lu’ Bobbi. 😆

Read more Presa pe preş – 12.07.2010

Presa pe preş – 10.07.2010

Probabil n-am s-o fac zilnic, dar pe lângă muzică şi alte subiecte aleatorii, mă gândesc să livrez şi „presa pe preş”.
Făceam asta constant la începuturile blogging-ului meu prin 2007.
Ce-i drept, presa s-a subţiat simţitor, şi nici Băsescu, nici Magda Ciumac nu mai sunt ce au fost…. 😆
Poate ar fi timpul să schimbe rolurile: Băse să danseze pe masă la OTV şi Magda să înfiinţeze un partid. 😛 Eventual după modelul Partito dell’Amore al Annei Elena Staller, mai cunoscută ca Cicciolina.
Tot suntem o naţiune porno… Şi f_tuţi, şi cu banii luaţi.

Nu e o noutate, dar e la modă:

Apropo presă,tricou, furt: nici Caţavencu Read more Presa pe preş – 10.07.2010

La forfecat

Impozitul pe drepturi de autor a crescut la 20%, de pe data de 1 iulie se impozitează şi câştigurile obţinute din dobânzile bancare cu 16%. S-a încercat impozitarea retroactivă pe tot anul, dar n-a ţinut. Ai bani în bancă, o să-i scoţi şi o să-i ţii la saltea, ciorap… chebab, muştar, ciubuc. Să vezi „cash flow” frate!
Chioru’ şef are ce are cu pensionarii, i s-a pus pata. Rău. Dacă CC a declarat tăierea pensiilor cu 15% ca fiind neconstituţională, netihnitu’ de la Cotroceni a mutat cu nonşalanţă: impozităm pensiile cu 16%.
Asta după ce acum se impozitează bonurile de masă, tichetele de creşă, ba, chiar şi alocaţia. Futu-vă-n gură!
Pensia reprezintă suma de bani pe care toţi angajaţii o plătim în perioada activă, îi punem de o parte ca să avem din ce trăi când ne retragem din activitate. Statul nu ne dă nimic, ci ne returnează nişte bani Read more La forfecat

(Foto) Trip de Brașov

În fapt a fost un trip LA Brașov, dar cumva am trăit încă un trip DE Brașov.
Dacă nu înțelegeți nimic, nu-i nimic, îmi este la fel de neclar. 😀
Brașovul „ăsta” cumva nu mai este Brașovul „ăla”, este același oraș, cunosc aproape fiecare colțișor, nu mă derutează nici sensurile unice – sau nonsensurile – apărute, nici rondelele și nici clădirile, construcțiile noi și uneori hidoase, văd schimbările și știu exact de ce se întâmplă și cum se scurg bani mulți în buzunare precise sub ochii naivi ai contribuabililor.

Am avut oarecum senzații contradictorii, e bine acasă, dar nu mai e acasă… Read more (Foto) Trip de Brașov

Am trăit să

…o văd și pe asta. Și e de rău.
În termeni Astrologici probabil s-ar spune că este o conjunctură nefavorabilă. Cu toate că îmi este tot mai silă de toate bullshit-urile New Age, gen gândire pozitivă, lecții de viață menite să ne fortifice, Secretul și în general toate bazaconiile, opiu pentru fraieri – îmi vine să zâmbesc. Domne, trăim vremuri de căcat și vremurile sunt așa datorită nouă. Nu pot da vina pe nimeni: nici pe guvern, nici pe băse, cu atât mai puțin pe Marele D, grupul de la Bilderberg, masonii și reptilienii… Cred – dacă nu mă înșel – că ungurii sunt de vină, eventual țiganii. Să zici că evreii e deja un clișeu. 😉
Generalizările sunt cretine – la modul general 😆 – însă există o vină colectivă compusă din vina individuală a fiecăruia din noi, ovină ( 😆 ) latentă, abstractă și – în general 😛 – neasumată. E ca la bloc: dacă 3-4 locatari acumulează datorii, apa rece se închide la tot blocul. Sau ca la alegeri: dacă 5 milioane de amețiți, pentru o găleată portocalie, un kilogram de zahăr sau de teama fantomei lui Iliescu au votat un personaj malefic, suferă și toți ceilalți care n-au votat sau au avut altă opțiune. Teoretic treaba aceasta se cheamă democrație, practic trăim o dictatură.

Premierul României: Elena Boc
Premierul României: Elena Boc

Toți mai greșim, dar este imposibil ca 5 milioane de ființe, bipezi, să admită vreodată public ca un personaj sinistru al fostului regim că au fost dobitoci.

E de rău, dar să-mi suflu în vuvuzea dacă Read more Am trăit să

Instantanee

M-a întrebat o prietenă cu ceva vreme-n urmă dacă în afara mâncării pe care o gătesc mai fac și alte poze? Mai fac și poze și uneori și… fotografii. Instantanee. Imaginile clipelor care se nasc și mor concomitent.
Urăsc arta și artiștii… Detest lamentările, nu accept neputiința. Prefer arta ca un glonț, ci nu cea integrată în absolut. Pun link-uri și nu se uită nici dracu, dar eu tot le pun. Sunt încăpățânat. Am spus-o și ieri. Mie nu mi-au ajuns trei zile de libertate. Și nu mă poate oprii nimeni și nimic.

Coerența
Coerența

Orașul se trezește Read more Instantanee