Home › Posts tagged underground › Page 8

underground

Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Născut Roger Keith Barrett, Syd Barrett a fost partea întunecate, nebunul – sau geniul – strălucitor („Shine On You Crazy Diamond”) din trupa Pink Floyd – perioada 1965-1968 -, de numele lui se leagă piese ca „Arnold Layne” şi „See Emily Play”, dar el este responsabil şi de conceptul albumului „The Piper at the Gates of Dawn” îmbibat cu Psihedelism vizionar, dar amprenta sa este pregnantă şi pe următorul „A Saucerful of Secrets”.
Mai ales datorită consumului excesiv de LSD, comportamentul lui Barrett devine tot mai impredictibil la sfârşitul anului 1967, cântă tot mai des cu chitara dezacordată şi nu ţine cont deloc de dificultăţile de a se armoniza cu ceilalţi membrii ai trupei şi astfel este adus în trupă şi prietenul şi elevul său, David Gilmour să-l „acopere” pe Barrett. Planul iniţial a fost păstrarea lui Barrett ca membru neparticipant la live-urile trupei – după modelul Brian Wilson şi The Beach Boys – însă au apărut şi inevitabilele conflicte creative şi în final Barrett a fost debarcat în 1968.
Pink Floyd-ul cu Gilmour a luat o cu totul altă cale iar Barrett a rămas în urmă ca o figură excentrică a muzicii.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=F94vHO7okZQ]

Barrett a scos şi două albume Read more Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010) ›

TuborgSound sau ştii şi câştigi

Posted on by — 2 Comments ↓

Vineri eram notificat printr-un mail că se cunosc cei 5 finalişti al concursului „înlocuitor pentru Song 2” şi că luni, 18 octombrie, adică ieri vom afla şi marele câştigător. E marţi şi încă n-am aflat câştigătorul, sforile încă n-au fost trase. 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TByqESZekxc]

Cei cinci finalişti sunt Changing Skins, Grimus, Electric Fence, Byron şi Les Elephants Bizarres şi de mă întrebaţi pe mine, aş paria pe Les Elephants Bizarres, dar pe malu’ Dâmboviţei nici ce bagi pe gură, nici ce trage pe… – adică nimic – nu e sigur.
Les Elephants Bizarres au venit Read more TuborgSound sau ştii şi câştigi ›

Charles Lloyd Quartet – Mirror (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

La începutul anilor ’90 l-am cunoscut şi m-am împrietenit cu Romi, unul din marii melomani şi colecţionari de discuri din Braşov. Romi vreme de vre-o 10 ani nu mai ascultase Rock, ci exclusiv Jazz şi când ne-am întâlnit l-am reintrodus să zic aşa în muzica Rock, i-am redeschis apetitul cu o tonă de trupe de la Soundgarden la Living Colour şi Faith No More, de la Ministry şi Nine Inch Nails la VoiVod, de la Tool şi Primus la Kyuss şi Clawfinger, de la Sepultura la Life Of Agony sau Rollins Band. La vremea aceea avem şi eu o colecţie de câteva mii de casete, deh, era vremea casetelor predominant poloneze, nebunia CD-urilor a început cu câţiva ani mai târziu şi mp3-urile încă erau departe.
Mi-am amintit de Romi şi de ce-mi povestea la o cafea sau un pahar de vin, respectiv că-n anii ’80 Rock-ul – generic vorbind – i s-a părut plafonat şi tot mai fad, de aceea s-a reorientat spre Jazz, o muzică mai vie şi mai creativă. Coliziunea noastră a fost ambivalentă, prin Romi l-am descoperit pe Miles Davis, pe Jan Garbarek, pe Keith Jarrett, Jhon Coltrain, McCoy Tyner,Charlie Parker, Egberto Gismonti, Morphine, Dunkelziffer, etc. Am profitat unul de celălalt şi ne-am lărgit orizonturile, ne-am îmbogăţit amândoi spiritual, sufleteşte.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Fn0xsx7r108]

Citeam deunăzi pe Moon Media o treabă: „Mai nou, de 1-2 ani Read more Charles Lloyd Quartet – Mirror (2010) ›

lumea-n retrovizor, cu capul în jos

Posted on by — No Comments ↓

Azi am pe rotisor noul album Tricky despre care amân de vreo două săptămâni să scriu, am un clip nou, teaser la următorul album şi ieri am tras cu ochiul puţin şi la congresul PSD şi în general la ce se mai petrece în prea minunata şi fascinanta noastră ţărişoară.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ahOV4PFcgbw]

Dar noul Abracadabra, cuvântul magic pe buzele tuturor săptămâna aceasta a fost: stimulente. Ăla de ce are şi io nu? Tre’ să fie totuşi o ţară defectă dacă lumea simpatizează cu cei de la fisc… Da, da, ştiu, de la iliescu-n coace noi suntem „originali” în toate. Da’ de iliescu mai târziu.
Viagra la tot poporu’! Măcar câte-o jumătate de pastilă să ajungă şi la cei din spate. Sau urmă.
Mica revoltă ad-hoc Read more lumea-n retrovizor, cu capul în jos ›

The Gaslamp Killer – Death Gate (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Este stranie şi în acelaşi timp virilă muzica făcută de William Benjamin Bensussen – alias The Gaslamp Killer – un DJ şi producător născut în San Diego şi influenţat de Too Short, Jimi Hendrix, Dr. Dre şi DJ Shadow. Numele ales şi-la luat după cartierul Gaslamp din oraşul natal, cartier istoric şi centrul cultural al oraşului unde a activat prin cluburi ca DJ de la vârsta de 17 ani. În 2006 se mută-n elei şi pune bazele evenimentului săptămânal „Low End Theory”, manifestaţie a DJ-ilor experimentali şi începe activitatea de producător. Între altele el este producătorul albumului „A Sufi And A Killer” semnat Gonjasufi, disc despre care v-am povestit anul acesta pe la mijlocul lunii martie.
„Death Gate” este un EP cu 5 piese şi atmosfera, armoniile orientale se îmbină excelent cu ritmurile Dub şi Dubstep, nuanţe de Jazz şi sonorităţi experimentale completând şi dând culoare pieselor.
În „When I’m In Awe” cântă  Gonjasufi, piesa aminteşte de Tom Waits Read more The Gaslamp Killer – Death Gate (2010) ›

somnul soră cu moartea

Posted on by — 20 Comments ↓

[bandcamp album=4188120728 size=grande3 bgcol=FFFFFF linkcol=e64a05]

N-am mai stat la poveşti de ceva vreme, nici la modul general şi nici în particular. Poate vremurile sunt de astfel de natură, poate poveştile nu mai sunt ceea ce au fost, dar n-aş vrea să dau vina pe nimeni şi nimic.
Zero este mai mare decât nimic. Când ceva e gratis musai să fie o şmecherie undeva. Nu e nici una. Noul meu album, „Chasing Shadows” e gata, poate fi ascultat şi descărcat (gratis, moca, am făcut şi o probă, în format mp3 l-am dat jos în 8 minute, dar poate fi descărcat şi FLAC), şi am să vă spun una-alta şi din bucătăria lui, din dedesubturile materialului. Şi vă spun şi un secret: de azi faza cu zero este valabilă şi la celelalte materiale. 😉 Descărcaţi în voie, îmi fac eu griji pentru facturi. 😆
N-am planificat nimic, discul acesta pur şi simplu a ieşit la suprafaţă. Sunetele se nasc pur şi simplu, muzica nu este chirurgie pe creier, în definitiv n-ar trebui să fie ceva meşteşugit, ci este suma unor sentimente şi stări exprimate.
Ce am făcut este pur şi simplu muzică contemporană şi etichetele, clasificările, catalogarea ei este inutil şi puerilă. Ştiu, ce fac eu nu cadrează nici cum cu lumea în care trăim şi mai ştiu că dacă unii acum abia apreciază eforturile mele (noastre) cu Nation’s Slum la mai bine de 15 ani de când noi le produceam, probabil peste 10-20 de ani cineva o să aprecieze şi muzica mea de acum.
Şi care e lumea-n care trăim? Parafrazând una – aproape singura – mea piesă favorită R.E.M.: it’s the end of the capitalism as we know it and hell yeah, I feel goddamn fine. Dar despre disc vorbim mai târziu, ştiu că nu vă interesează.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tklxkg7TeRw]

A venit Angela Merkel. Dacă n-a fost Read more somnul soră cu moartea ›

TuborgSound – Votează Mr. Pan[k]sament!

Posted on by — 8 Comments ↓

N-am crezut niciodată în corectitudinea vre-unui concurs şi n-am avut încredere în corporaţii niciodată. Şi n-am nici acum şi foarte probabil nu o să am vreodată.

Cine a băut vreodată de exemplu un Cola original – American – şi zeama îmbuteliată la noi, ştie despre ce vorbesc. Nu ştiu cum se face, dar corporaţiile mari care au poposit la noi nu şi-au impus standardele, ci în scurt timp s-au românizat. Un produs nou lansat este de calitate fix pe durata promoţiei, apoi – să zicem că e vorba de o ciocolată cu alune – alunele brusc se împuţinează, ciocolata nu mai e la fel de fină…

Dar să revenim la muzică şi dacă luăm toată treaba ca o distracţie… să „ne simtem bine!”.

Mi-am înscris şi eu două piese – sinucigaş gest, evident o singură piesă are măcar teoretic mai mari şanse – şi cred că „Se Aude Ceva” chiar se şi potriveşte… „cred că bate-n perete iarăşi vecina”. 😀

Ca să votezi, eşti nevoit să-ţi faci cont, ştiu, cine dracu-şi bate capul cu asta? (Click AICI)

Mulţumesc oricum. 🙂

Read more TuborgSound – Votează Mr. Pan[k]sament! ›

Madball – Empire (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Au trecut trei ani de la „Infiltrate the System” şi Madball revin cu un album proaspăt şi acelaşi Hardcore clasic de anii ’80 cu inconfundabila amprentă Agnostic Front.
Paralela nu e la întâmplare, solistul Freddy “Madball” Cricien este fratele mai mic al lui Roger Miret din A.F., invitat şi pe acest album în piesa „Shatterproof” iar Madball în sine a pornit ca un proiect paralel al Agnostic Front-ului la sfârşitul anilor ’80 când Freddy prelua adesea microfonul de la Roger în concertele A.F.
Prin trupă s-au perindat mai toţi componenţii Agnostic Front, dar şi multe alte feţe ale scenei Hardcore din New York, la tobe a fost şi Mackie Jayson din Cro-Mags respectiv Bad Brains, Ben Dussault din Throwdown sau John Lafata din Sheer Terror.
Tobar stabil n-au nici în acest moment, Jay Weinberg a fost concediat luna trecută – după imprimările albumului 😀 – colegii actuali ai lui Freddy fiind Read more Madball – Empire (2010) ›

ANBB – Mimikry (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Numele lui Hans Christian Emmerich aka Blixa Bargeld poate sună familiar celor care cunosc şi apreciază formaţia Einstürzende Neubauten, dar Blixa a colaborat şi cu Nick Cave. Asta ar fi „bb”-ul. Partea de început cu „an” vine de la Carsten Nicolai aka Alva Noto şi pe lângă alte proiecte este membrul formaţiei Signal.
„Mimikry” este primul produs rezultat din colaborarea celor doi şi înainte de a fi avut informaţiile din spatele materialului, m-a atras coperta. Apoi ascultând discul mi-a plăcut piesa „Once Again”. E drăguţ-misterios şi cover-ul la „One” al lui Harry Nilsson, piesă prelucrată de nenumăraţi artişti, versiunea care deocamdată bate toate celelalte aparţinând celor din Filter.
Este un album experimental, Read more ANBB – Mimikry (2010) ›

Enslaved – Axioma Ethica Odini (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Am reascultat câteva din materialele Enslaved anul acesta când i-am descoperit pe Shining – pentru mine trupa şi discul anului -, trupă plecată de pe segmentul Jazz şi ajunsă în zona de fuziune al (Black) Metal-ului, Industrial-ului, Rock-ului experimental – psihedelic şi Jazz-ului datorită şi celor din Enslaved cu care au colaborat în 2008 pentru realizarea materialului „The Armageddon Concerto”.
Nordicii, scandinavii au ceva al lor, am mai spus asta, nu prea scot produse de duzină, indiferent despre ce muzică (sau filme) vorbim, fac „chestii” trăsnite, interesante, diferite. O fi clima, băutura scumpă, nici nu are relevanţă „de ce”, contează rezultatele.
Zilele trecute a pomenit şi prietenul Garm că a ascultat şi i-a plăcut noul „Axioma Ethica Odini”, ronţăisem şi eu discul, dar n-am apucat să scriu despre el. O fac acum.
Enslaved au plecat din zona Black Metal şi au ajuns undeva într-o arie de interferenţă dintre Black şi Metal-ul Progresiv cu infuzii sonore moderne.
În 1991 Ivar Bjørnson avea 13 ani iar Grutle Kjellson 17, Bjørnson cânta la chitară, Kjellson la bas şi voce. Cântau în trupa Death Metal numită Phobia, dar doreau să facă Black Metal, aşa a luat fiinţă trupa Enslaved, au debutat cu EP-ul „Hordanes Land” în 1993 şi imediat anul următor a fost lansat şi albumul de debut „Vikingligr Veldi”.
De la al treilea album, „Eld”, lansat în 1997, Enslaved au început experimentele muzicală, şi-au lărgit treptat orizontul, elementele Black Metal au rămas baza solidă, dar peste băieţii au adăugat Read more Enslaved – Axioma Ethica Odini (2010) ›